Universul, iunie 1914 (Anul 32, nr. 148-177)
1914-06-25 / nr. 172
5 bani în Homan«.-10 bani în străinătate IC Gb București, 24 iunie 1914 O stare de spirit Asasinatul infam săvârșit de Soldații bulgari înarmați asupra unuia din grănicerii români nearmați făcând parte din comisia de delimitare a nouei granițe româno-bulgare, precum și celelalte atentate mișelești ce parecă de câtva timp se țin lanț la acea graniță, — vin, dacă nu să ne desvăluiască, dar să ne reconfirme și să ne atragă din nou toată atenția cu care trebuie să fim asupra unei stări de spirit ce dăinuiește, și se vede că se alimentează mereu, la vecinii noștri de la miază-zi, față de noi și de țara noastră. Asasinatul și atentatele acelea. In adevăr, nu sunt crime izolate ale cutărul sau cufărul sălbatic înveștmântat în uniforma militară bulgărească, ci sunt efectul unei întregi propagande ce se face în Bulgaria și a unei agitări în fruntea căreia stau asociațiuni constituite și oameni de aceia cari au asupra sentimentelor și mentalității bulgărești o Înrâurire covârșitoare. Acesta este cel dintâiul lucru pe care trebuie să ni-l spunem, și de la constatarea căruia trebuie să purceadă, la rândul ei, și vigilența noastră. Demonstrația fulgerătoare a puterii noastre pe câmpiile bulgare a avut, de sigur, efectul de la început, de a inspira temere și respect vecinilor noștri, — temere și respect cari singure ne pot chezășui, din partea unui popor cum este încă cel bulgar, o atitudine liniștită și cuminte, — cumințenie ce de altfel lui însuși va avea să-i fie mai priincioasă. Dar, s’a căutat a se înlătura efectul acelei demonstrații, de către șoviniștii bulgari, făcându-se poporul bulgar să creadă că isbânda intervenirii armatei române s’ar fi datorat numai faptului că brava armată bulgară era ocupată atunci în altă parte; altfel, prăpăd și praf sar fi ales de oastea României... De aci apoi, cultivarea ideilor de revanșă, — și o cultivare atât de stăruitoare și de încordată, încât iată că dă naștere la isbucnire, pe cari le-am putea numi de nerăbdare, — dar cami nouă trebuie să ne spună mult, cu privire la ceea ce, la rândul nostru, trebuie să facem, față de asemenea amenințări și provocări, față de o asemenea stare de enervare ce se alimentează și crește tot mai mult la acești vecini ai noștri. Trebuie să se Înfrâneze, cu probe cari să ajungă la cunoștința tuturor bulgarilor,, iluzia nenorocită că ei ar putea vreodată să ne atace cu succes, — trebuie ca puterea României să le apară cât mai evident și mai convingător drept ceea ce este în realitate, invincibilă acum și pururea față de dânșii, pentru ca să se calmeze și să se hotărască în sfârșit a-șî vedea binișor de treabă în marginile țării lor, unde mai au încă atâta de muncit până să ajungă a se ridica și el cu adevărat între popoarele europene. Deci, satisfacția ce trebuie să ni se dea acuma, și fără prea multă întârziere, trebuie să fie de așa natură, trebuie să fie atât de accentuată și de eclatantă, încât ea să apară în ochii întregei bulgărimi ca un memento care s-o aducă la realitate, inspirându-i odată și bine acea temere și acel respect, ce, o repetăm, mai mult decât, oricui ei însăși vor avea să î fie salutare. Starea de spirit de astăzi din Bulgaria trebuie să se potolească și să-și revie în văgașurile realității și ale bunului simț, — căci altfel va putea să fie rău pentru vecinii noștri, mai târziu, — sau poate chiar și mai curând. BANCHETUL in onoarea d-lui ministru 1.G. Dica Duminică seară, la orele 9, Societatea scriitorilor români, a oferit un banchet, la restaurantul Continental, în cinstea d-lui ministru al instrucțiunei publice, I. G. Duca. Au asistat d-nii I. G. Duca, G. Diamandy, d-na Marioara Voiculescu, d-na Constanța Marino , Popovici Beyruth, Galaction, I. Slavici, Arghezi, d-na Hodoș, Cincinat Pavelescu, Davidescu, Codreanu, Nanu, Bogdan-Duică Nigrim, Macedonski, Rebreanu, Săulescu, Sorbul, Beldiceanu, Mândru, N. Lecca, Cazaban, I Gr. Periețeanu, dr. Stănculeanu dr. Botescu, C. Moldovan, Budurescu, Era, Nicolau, Bascovici, Tutoveanu, Locusteanu, V. Pop C. Râuleț, Giulescu, Mavrodi, Hulban, Niger, Ciocârlan, Mateescu, I. Pavelescu, Stamatiad, D. Dinicu, Chiru-Nanov, Satmary, Sanielevici, I. Nădejde, Metaxa- Doru (Adevărul), Savei (Minerva), Joldea Rădulescu (înainte), Cecropide (Universul), etc. Masa a fost servită după următoarea : Tablă de materii Tuică Titus Maiorescu Mastică Aristophanus Supă cremă de mazăre Peste arivist maioneză aur Debutant cu fasole verde Fripturi originale amestecate Salate literare Brânză bună in burduf de S [UNK] Ti. Fructe oprite de pe Creangă Inghețată sentimentală Prăjituri futuriste Cafea Negruzzi (Costache) 1 jumătate litru de talent Vs litru apă'n piuă minerală Șampanie șef de cabinet Spanac literar La șampanie, d. Duca începe seria toasturilor, închinând pentru M. S. Regele. D. Macedonski, spune că scriitorii sărbătoresc nu numai pe ministru Duca, ci și pe distinsul scriitor Duca. El n’a uitat niciodată că e scriitor și are toată solicitudinea pentru confrații săi. D. G. Diamandy. Intr’un articol publicat în „Flacăra,“, d. Duca spunea că o țară, care n’are aspirații de extensiune, poate și trebue să rămână o țară de cultură civilizatoare. Aceasta ar fi situația României în Orientul Europei. Așa că societatea Scriitorilor vede în d. Duca nu numai pe ministru actual, ci pe ministrul instrucțiunei și poate pe viitor și al artelor, capabil să conducă toate manifestațiile literare și artistice ale țărei. In sărbătorita de azi, scriitorii văd pe ministrul care poate să aibă autoritate asupra mersului cultural al țării. Căci scriitorii nu pot să treacă cu vederea acest factor. Eu, ca reprezentant al Soc. scriitorilor români, cari se frământă și muncesc cu gândul pentru făurirea cugetării și literaturii românești, tratez de la putere la putere ca ministru instrucțiunei publice, care trebue să muncească și să ia măsuri să avem 7 milioane de cititori de literatură. Intre rostul de apostolat al scriitorilor și conducătorii instrucțiunii publice trebue să fiu o concordanță. „Și poate suntem în mai deplină înțelegere cu ministru Duca, fiindcă e din generația tânără. „Vei fi având multe decorații, dar noi îți oferim o peniță de aur, ca să servească atât ministrului Duca, pentru iscălirea decretelor, cât și scriitorului Duca“, închină pentru d. ministru. D-l ministru Duca. — Nu'mi plac decorațiile, dar ceea pe care mi-o oferiți dv. are pentru mine o însemnătate deosebită și-mi provoacă o intensă bucurie. O voi purta cu mândrie, căci între dv., mă simt fericit. Ca ministru, am declarat dela început, că cea mai de seamă atribuție a mea, simt, că trebue să fie încurajarea artelor și literaturii. Și aceasta nu din considerații de ordin sentimental, — fiindcă e ușor să fie cineva un mecena ministerial, — ci mai mult dintr’o convingere politică. Sunt convins, că românii au definitivi? însușiri 6 PAGINI •«Mii XXXII.-- K-rnl 172.—Miercuri 25 iunie 1914 UNIVERSUL CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA INTREAGĂLE TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE . 1 Redacția §1 Administrația: Brazdaiuz« tU Vederi din Dobrogea nouă Moscheia din Kazargic (Dobrici) O moschee istorică din comuna Teche ori care ar fi viitorul nostru politic, ne vor impune și ridica manifestările de artă și literatură originală. Rău fac scriitorii, că adesea sunt melancolici, sau își plâng situația. Cariera scriitorilor e cea mai frumoasă, căci ei formează sufletele, le înobilează și le stăpânesc cu farmecul frumuseților acțiunilor mari de îndeplinit. Dv. scriitorilor, cari ajutați cultura și progresul, vi se cuvine toată cinstea, pentru dv. ridic toastul meu, făcut gravă pastă politică și să sperăm că cu simțul d-sale artistic va fi un puternic sprijinitor al artei adevărate, deosebind ce-i bun de ce-i räü. D. Slavici spune că ministrul nostru de instrucție este conducătorul învățământului și culturei tuturor românilor. Mai vorbesc d-na Hodoș, d-nii Huiban, Satmary, Pavelescu, Codreanu. D. H. Lecca citește telegrame dela d-na și d- Anghel, Gârleanu, C. Teodorian. Și apoi comesenii au intrat într'o atmosferă de cordială colegialitate, părăsind forma discursurilor severe. A urmat o serie de epigrame improvizate, de glume vioaie, declamări din lucrările originale și s-a petrecut în aceasta atmosferă jovială până la orele 12, când d- ministru a mulțumit din nou scriitorilor pentru cinstea ce i-au făcut de a-i sărbători. D. președinte dă spre păstrare, secretarului societăței, d. Rebreanu un briciu, trimis de un anonim. — Probabil trimițătorul a voit să spună, ca oratorii prea fecunzi să fie rași. In cursul banchetului s’au distribuit azistenților câte o insignă în formă de pană. Ialéi orfannF St. O. MI — Să nu uităm pe acela care a chemat ostașii țărei „La Arme!"__ S'a împlinit un an de la moartea poetului St. O. Iosif, acela care prin strigătul său „La arme“ a simbolizat avântul spontan al poporului in anul da glorie 1913. „La Arme!“ a fost chemarea lui Iosif cea de pe urmă și'n timp ce el odihnea pe veci In camera unui spital, ostașii treceau înfiorați de accentele sublime ale inflăcăratei lui poezii, spre Dunărea cea albastră care nu mai făcea graniță intre noi și vecinii de la sud. In sunetele marșului „La Arme“ vitejii noștri uitaă de cei de acasă și nu se temeau de moartea care ii pândea dincolo, pe pământ străin. Și-apoi s'au întors acoperiți de glorie tot în sunetul cântecului vitejesc al lui Iosif. România a căpătat o nouă strălucire și întreaga lume a privit uimită la poporul de la gurile Dunărei, despre care arareori se vorbea prin ziarele străine. Ostașii români și-ai primit și el răsplata: „Avântul Țărei“ pe piepturile lor îl va arăta urmașilor ca vrednici fii ai țârei. Numai unul a rămas uitat și el e tocmai cel mai vrednic, acela care cu darul sau divin a chemat pe toți românii sub un steag , pe St. O. Iosif. Dacă Iosif n'ar fi creiat decât marșul „La Arme!“ și încă ar fi binemeritat de la Patrie. O întreagă epocă din tânăra literatură a noastră a ilustrat-o insă St. O. Iosif cu „Patriarhalele", cu „Cântecele“ sale, perle literare neprețuite. Se cuvine dar să-l cinstim memoria așa cum o fac popoarele civilizate și să nu lăsăm in uitare pe duiosul și plin de avânt poet național. INTR O NOAPTE PE DUNĂRE — Schiță dobrogeană — In portul mare, plin de corăbii enorme și de vapoare gigantice, abia puturăm să descoperim vaporașul Dunărei dobrogene, cochet și sglobiu aniat în coasta grozav de înaltă a unui vapor englezesc de marfă. Trecurăm, puntea acestuia, pe care fumau marinarii celui mai practic și mai sobru popor și sărirăm pe coverta albă a „Călărașilor“. Peste o clipă, ca și cum ne-ar fi așteptat, numai pe noi, vaporașul flueră scurt și ascuțit ca o chemare ștrengărească și marginile începură să vuiască. Pornirăm, urmați aproape îndată de frumosul „Domnul Tudor“ care se ducea spre Galați, întinzându-șî grațios corpul alb și lung, printre șlepurile negre și greoaie, ce dorm vara întreagă la umbra sălciilor verzi. La cot, în dreptul ghecezului ne despărțirăm. „Domnul Tudor“ o luă pe canalul Galaților și „Călărașii“ nostru, cozi rotund pe acela al Măcinului. Seara se lăsa răcoroasă și simțeam cum ne pândește noaptea, din întunerecul de nepătruns al desișurilor de sălcii de pe mal, simțeam cum se lasă pe valurile din ce în ce mai verde închis, înserarea misterioasă și fantastică a apelor singuratice. E singurul canal al Dunărei pe care vin rar vapoare. Apele lui liniștite sunt tulburate doar de bărcile pescarilor și de caicele turcești, cari întârzie molatic, săptămâni întregi pe o mică distanță. Vaporașul e harnic tăia cu pu D. Ciocârlan. D. Duca a ------- ------------------— ra operă de artă din cea mai iitere apa și noi stăm pierduți, cu ochii undeva departe, dincolo de dealurile pietroase ale Dobrogei, cari margineau cerul, dincolo de cerul care mărginea firea. Visam. , Din desișurile sălciilor plângătoare, unele cu frunțile adânc plecate în apă, altele răsturnate de trăsnet în nămolul de pe maluri, ajungea până la noi un susur de frunze și de insecte cântătoare. Valurile tăiate de vaporaș se opreau la mal în cercuri mari, cari tulburau o gripă verdele închis al apei, tremurau frunzișul bogat al plângătoarelor și se potoleau ca prin farmec după două-trei sbuciumări. Noaptea se lăsa mereu. In mersul vaporului, printre două sălcii rărite, se zărea o clipă vitele păscând in luminișuri, se zarnau colibele albe ale pescarilor și din ce ne apropiam de Măcin, focurile rumene în întunericul pădurilor de sălcii de pe malul drept, se îndesau. In jurul lor, rușii cu fețele blonde strălucind în bătaia flăcării, mestecau borșul de pește în căldări mari. La mal, bărcile tremurau aninate în cârlige. Deodată, la tăcerea profundă care stăpânia apa, de pe coverta albă și cochetă, se Înălța un cântec. In noaptea clară, care ne cuprinsese, văzurăm un om tânăr, aproape culcat pe balustradă, cu ochii pierduți la cer, niște ochi strălucitori și visători ca luceafărul, care se aprindea în vremea asta în văzduh ; văzurăm un om, care cântă întâi încet, apoi tot mai puternic și mai pătimaș. Glasul său cald și limpede tremura o melodie străină, care vorbea de țări pline de soare și de iubire, o melodie care se întindea pe ape și o simțeai plutind ca ceva pipăit. — Sunt italienii de la carierele de piatră Iacob-Deal, ne lămuri un marinar. Alături de cântăreț, o italiancă cu ochii negri și gura roșie își legăna cerceii grei de aur după cântec. Din când în când se apleca pe umărul lui, ca și cum arS vrut să se culce. Cu buzele, ,cuprinse de un fior, îi șoptea între două pauze de cântec: — Ah, mio caro, mio dolce amore... Cântărețul tăcu. Pe băncile de lângă ei, se deosebiau în noapte, perechi de lipoveni. Eî, înalți și blonzi,ele, albe și voinice cu părul strâns în basmale subțiri roșii și galbene, cu sânii plini eșind prin porcile de zăpada. Puțin mai departe, câțiva turci visau cu ochii pe jumătate închiși, cu amândouă brațele trecute peste cap, lăsând să li se stingă ciubucile. In aerul nopții, tremura fericirea și uitarea de sine. De sus de la comandă, căpitanul vaporului, subțirel și înalt, strâns în uniforma neagră cu epoleții de aur, arunca priviri înflăcărate italience amorezate, fredonând acelaș cântec pe care-l cântase italianul. Luna răsărise pe cer și în apă. Pe lângă noi trecu domol un calc leneș, cu semiluna fâlfâind. La cârmă stăteau doi turci tineri și multă vreme auzii deasupra apei o melodie înceată, tărăgănată ca un bocet. Turcii de pe vapor își scuturară ciubucile de scrum, ochii li se aprinseră o clipă și luciră ca și flacăra tutunului. Apoi se auzi numai sunetul mașinei. Acum „Călărașii“ mergea aproape de tot de mal. Pe dealuri nu departe zăbrăm Măcinul cu casele albe, cu geamiile subțiri și înalte, care se întindeau în văzduh grațioase și luminate de jur împrejur. Pe o stâncă se vedeau corturile pionierilor ce-șî petrec vara pee Dunărea Măcinului, iar pe mal șlepurile și caicele negre și nemișcate, păreau că dorm în întuneric de când lumea. Rar de tot din fundul neunei bărci aninate în sălcii, venea o clipă melodia slavă a vreunui pescar, care își veghea vârșile de prins pește. Pe vapor, lumea ațipise. Lipovencile voinice își lăsaseră capetele înfășurate fantastic în basmale colorate, pe balustrada aspră de lemn; lipovenii sforăiau cu fețele roșii, în bătaia razelor, iar italianul cântăreț Își lăsase capul in poala femeei ori aclantei lui. Prin părul negru al omului degetele ei se preumblau mângâetor; ochii ei ardeau ca două făclii, în fața palidă și-î ținea deschiși mari, înfrigurați de o dorință, de un gând. Intr’o vreme se răsturnă pe spate și-și lăsă mâna adânc în apă, făcând o dâră luminoasă în valurile aproape negre. De sus, de la comandă, căpitanul subțirel o privea zâmbind. Și gura care șoptise odinioară înfiorată „mio dolce amore“ bărbatului care dormia în poala ei, trimetea acum aceeași mângâere, mai pătimașă poate, tânărului cu uniforma aurită. Trupul ei avea tresăriri ca și apa pe care mergeau. Intr’o vreme țintind adânc pe frumosul căpitan, se înclină și sărută ațâțător gura adormitului. Vaporașul găfâia ostenit în noaptea clară și liniștită. Sălciile negre și pletoase susurau misterios, iar peste firea întreagă stăpânia duhul tulburător al apelor vrăjite de lună. Inchiserăm ochii, cuceriți de legănare dulce a vaporului, care strecura nu știu ce toropeală voluptoasă în vine. Nu știu cât am dormit, dar sărirăm deodată la șuerul ascuțit al unui vapor. Pe malul celălalt se deosebia silueta fină a unui remorcher venind dinspre cariere, unde desigur dusese șlepuri ca să încarce piatră. Călătorii se treziră o clipă. Italianul întins dealungul băncii, cu capul pe pachete, deschise întâi ochii mari, își trosni brațele, apoi sări, căutându-și în toate părțile femeia. De jos dintr’o cabină, italianca înainta încet, clătinându-șî cerceii mari în bătaia lunei. Trecu printre călători zâmbitoare, cu trupul legănat ca într’un ițens și se aplecă alintată către bărbatul ei, plângându-se: — Ah, mio care, mi-era așa frig pe covertă. In locul căpitanului la comandă, era acum un marinar, înaintam printre două maluri acoperite de păduri negre. Pe alocuri apa lucea ca o fâșie de argint și tresăririle ei păreau omenești, când o cutremurau valurile. O lipoveancă își scosese ghetele și ciorapii, și întinsă cu picioarele goale și voinice pe sacii încărcați cu bagaje dormea ca’n rai!; italianul se întorsese pe partea cealaltă, iar femeia lui visa, cu ochii mari, deschiși în întuneric. Ne apropiam de port. Căpitanul apăru și el. Ochii mari din întuneric se aprinseră ca două făclii, îl învăluiră și când fu aproape de ea privirile pătimașe se topiră într’un avânt de adâncă duioșie. Sus, într’un colț al cerului tremura un grup ciudat de stele. Văzduhul păru o clipă cătresare. Pădurea dintr’o parte și alta a apei, foșna scuturată de adieri de vânt. Ajunserăm. Micul port dobrogean dormea departe sub carierele de piatră. Lumea debarcă pe jumătate adormită. Puțin in urmă, vaporașul pustiu se legăna obosit în inelul greu de fier. Căpitanul subțirel rămase trist, cu un gol mare în suflet. Deasupra apelor singuratice, în nemărginirea fantastică a nopții tăcute și albe, i se păru că susură încă, mângâerea aruncata în trecere, de o gură pătimașă . — Mio carissimo, mio carissi mo amore... _ Maria Pamhle Pentru primăria orașului Craiova Primim o scrisoare prin care ni se arată că mai mulți detentori ai obligațiunilor împrumutului orașului Craiova, purtând pe titlurile emise indicațiuni da seria II-a, prezentându-se spre încasarea cupoanelor, numita comună a refuzat plata sub pretext că nu are fonduri. Credem că primăria Craiovei va da lămurirea cuvenită în a ■iii" Absolvenții școalelor secundare și comerciale Anul acesta au absolvit școala profesională gradul I-iI din Vaslui, următoarele eleve: Chirilovici Cleopatra, Ionescu Lavinia, Polcovnicu Elena, Sion Smaranda și Solomon Liza, Transferări în învățământul primar Ministerul instrucțiunii publice a făcut următoarele transferări printre învățători și institutori: I. Tascan dela Negoești, la Zoriești (Gorj); C. Popescu dela Val-de-Ei, la Păroși-mijloc; d-na Maria N. Gorgos dela școala 1 băeți (Huși) la 2 fete (Vaslui); d-na Maria Negulici dela 1 fete (Giurgiu) la 3 băeți (acelaș oraș); Const. Fotache dela 1 băeți (T.Ocna), la Vâlcele-Mosoare (Bacău); Nestor Măciuceanu de la Făurești (Vâlcea) la Știrbergu (Romanați); C. D. Nicolescu dela Brâncoveni (Romanați), la Tesluiul-Curtișoara (Olt); D. Nicolescu dela Tesluiul-Curtișoara la Brâncoveni (Romanați); I. N. Ferescu dela Runcu, la Tismana (Gorj); Vasile I. Dușe dela Dobrița la Runcu (Gorj). ^Sunarea generală I Soc. Scriitorilor români Duminică d. a., s’a întrunit în adunare generală anuală, soc. scriitorilor români, în foyerul Teatrului Național. Iau parte la ședință 40 de membri. Prezidează d-l G. Diamandy, care după ce arată averea societății, aproape 11.000 lei, spune că e nevoie de reîntregirea comitetului, ca să poată lucra cât mai energic pentru bunul mers al societăței în general. De la propășirea societății, spune președintele, , se poate aștepta și o ameliorare a scriitorilor, cu posibilitatea de a-și câștiga răsplata întreagă a muncei artistice să devie o realitate și la noi în țară. " D. L. Rebreanu, secretarul societăței, citește procesul verbal al adunatrei din anul precedent și darea de seamă a activităței comitetului. D. Herz încearcă să aducă în discuție diferite chestiuni de persoane, care au avut legături cu societatea. Dar se trece asupra unor incidente iscate de discuțiuni personale și se ajunge la formalitatea alegerei comitetului. Este ales cu unanimitate de voturi, ca președinte, d-l Diamandy. Vicepreședinte e ales d-l Ion Gorun, d-l Liviu Rebreanu, secretar, d-l M. Sorbul, bibliotecar și d-nii O. Goga, Caton Teodorian, Z. Bârsan și Arghezi membri în comitet. Ca cenzori sunt desemnați d-nii Beldiceanu și Galaction. D. Diamandy mulțumește pentru faptul că a fost reales președinte al societăței, demnitate pentru care va depune toate sforțările, numai ca activitatea totală a societăței să aibă rezultate satisfăcătoare. Totodată, d. președinte propune să se înmulțească numărul membrilor în comitet. Și atunci se numesc prin aclamații, ca vicepreședinți, d-nii Haralamb Lecca, Galaction, G. Cair și M. G. Holban , ca membri în comitet, d-na Hodoș, d-nii Cazaban, Codreanu și Pătrășcanu. Se mai aclamă și doi secretari Se mai aclamă și doi secretari asistenți d-nii Davidescu și Oreste. In locul d-lui Galation, este ales ca cenzor, d. Cincinat Pavelescu. După alegerea comitetului se trimit următoarele telegrame: M. S. Reginei Societatea scriitorilor români aduce M. V., respectuoasele și devotatele sale omagii, pentru înalta încurajare acordată literaturii și artei românești. Președinte, G. Diamandy A. S. R. Principesei Maria Societatea scriitorilor români aduce A. V. R., omagiile sale de recunoștință, pentru înaltul sprijin, acordat societăței noastre. Preșidenția de onoare a șezătorilor noastre literare, ce A. V. ați binevoit să primiți, ne îmboldește să continuăm opera noastră de răspândire a culturii naționale, în toate straturile societăței românești. Președinte, G- Diamandy D-Itii C. C. Árion, deputat Societatea scriitorilor români își reamintește cu recunoștință de fostul ministru al instrucțiunii publice, care a dat atâtea dovezi de interes și dragoste pentru societatea scriitorilor români. Aducem distinsului iubitor al arteii, osebitei? sentimente ale , scriitorilor români. Președinte, G. Diamandy * In urmă, d. președinte anunță că societatea va lucra, ca să obțină 2 la sută din lucrările tipărite , precum și la elaborarea unui proect de modificarea statutelor. 1NTRUNIREA comisiunei mixte pentru anchetarea incidentului româno-bulgar Agenția Română a transmis următoarea telegramă în străinătate: „Agenția Bulgară a publicat cu privire la incidentul de la granița româno-bulgară informațiuni inexacte. Soldații români, cari au fost atacați, și din care unul a fost ucis, iar celalt rănit, nu erau armați, ei făceau parte din suita ofițerilor topografi însărcinați cu fixarea graniței. Conform cu înțelegerea stabilită între guvernul român și cel bulgar, ei ar fi trebuit, înaceastă calitate, să fie sub scutul dreptului ginților. Guvernul bulgar, care și-a dat seama de altfel de gravitatea faptului, a prezintat guvernului român expresiunea părerilor sale de rău și a propus numirea unei comisiuni mixte. Această comisiune se va întruni mâine, Marți, la fața locului și este de sperat că va izbuti să facă lumină deplină asupra acestui regretabil incident. Delegații români sunt: generalul Râmniceanu, colonelul Castriș și maiorul Radu Rosetti“. Sofia. 25. — Ministerul de räzboiü a desemnat pe generalul Papador, și pe coloneii Neresos și Kiselef ca delegați în comisiunea de anchetă românobulgară, însărcinată să stabilească răspunderile pentru incidentul de la graniță. Comisarii bulgari se află acum la Rușciuc, unde așteaptă instrucțiile ministrului Bulgariei la București, după înțelegere, cu privire la itinerariul de frmat, (Agentia Bulgară). (A., R.). Si Aniversarea hobluzarei Bârlad, 22 Iunie Duminică, 22 corent, bărlădenii au sărbătorit aniversarea de un an de la decretarea mobilizărea și cu această ocaziune și pe bravii noștri ostași, inaugurând și un modest monument pentru pioasa amintire a celor morți în campania anului trecut. La orele 8 dimineața, în centrul orașului, s-a format o impunătoare procesiune la care au luat parte societățile cu drapelele, toate autoritățile, comitetul comunităței israelite, comitetul secției „Uniunea evreilor pământeni“, școlile, public numeros, care în frunte cu inițiatorii serbărei și în sunetul muzicei reg. 12 Cantemir, au parcurs strada Regală spre cazărmi, locul serbărei. Aci manifestația, s’a oprit în fața unei movile, unde este așezat monumentul și a fost primită de regimentele 12 Cantemir, 2 și 3 cavalerie în frunte cu d-l general Cerchez, comandantul garnizoanei. Regimentele se aflau așezate în careu. Modestul monument este format dintr-o coloană de marmoră pe care sunt săpate cu litere aurite : „Vitejilor apărători, morți pentru patrie în campania 1913“ — și apoi numele vitejilor : Reg. 2 roșiori, Petru Ioan, Iosif Neculai, Vitan Mihalache, Coteț, Dumitru. Reg. 3 roșiori, Doroș András, Iristea Costache. Reg. 12 Cantemir, Simon D. Gheorghe, Tecaru Gheorghe, Năstase Ioan, Țucaș Neculai, Sechter Samson și Filip C. Gheorghe. La orele 10, de către Protoereul județului S. S, preotul Dobnescu înconjurat de cler, s’a oficiat un parastas pentru odihna sufletelor celor morți. Răspunsurile rugăciunilor au fost date de corul „Armonia“ sub conducerea d-lui Eugeniu Bulbuc. După oficiarea parastasului, s’au depus pe monument coroane, din partea primăriei în numele cetățenilor, din partea reg. 12 Cantemir, 2 și 3 roșiori, în care timp s’au tras trei salve, de arme. Preotul Gădel, a ținut o cuvântare relevând însemnătatea acestei serbări și rolul credinței în campanie. D-l Gh. Alexandrescu, profesor, într’o frumoasă cuvântare, expune tăria strămoșilor noștri, cari au știut să înfrunte toate vijeliile dușmane, ce au năzuit să ne cotropească țara, păstrând astfel pământul ce ni l’a dat Dumnezeu, pământ, cu vitejeasca noastră armata, sub înțelepciunea marelui nostru Căpitan, ni Pa mărit acum. D-l Neculai Simionescu, primarul orașului adresându-se d-lui general Cerchez spune : Am venit în fruntea cetățenilor bârlădeni, să plătim un tribut acelora cari anul trecut,părăsindu-șî familiile lor, au plecat fără cea mai mică șovăire, pentru a-și îndeplini sfânta datorie către Rege și Patrie. Vorbind de sentimentul de datorie al armatei zice , ne punem nădejdea în voi soldați, acum când goana Carpațiior s’a deschis și veți fi chemați să faceți o Românie mare și puternică. Pentru armata, orice patimă trebue să dispară și noi civilii să luăm parte cu sufletul curat, pentru iubirea și stima ei. In numele cetățenilor și primăriei predă apoi garnizoanei, monumentul și termină strigând : Trăiască garnizoana, trăiască armata, trăiască bravul Căpitan. D-l general Cerchez, în numele familiilor celor morți, aduce vii mulțumiri cetățenilor bârlădeni. Expune entuziasmul armatei române la decretarea mobilizării și situația strălucită ce a câștigat România în concertul Europei, prin patriotism și înțelepciunea iubitului nostru Suveran. Termină în uralele nesfârșite ale armatei, strigând: Trăiască M. S. Regele și M. S. Regina. In fața monumentului, a avut apoi loc defilarea trupelor. La orele 11 în sala de teatru a regimentului 12 Cantemir, a avut loc apoi serbarea ostășească, în prezența întregei asistenți. Serbarea a fost organizată de către d-l colonel Lupescu, comandantul regimentului, cu prețiosul concurs al d-lui căpitan Stanian și cu ajutorul d-lor căpitan Pană și locot. Tomescu. Serbarea s’a deschis prin imnul regal executat de corul militar sub conducerea d-lui căpitan Pană. S’a jucat piesa militară „La Balcani“ scrisă , de d. căpitan Stanian și redată cu mult succes, sub, a d-sale conducere, de către recruți diletanți Publicul, mai mult decât entuziasmat, a aplaudat frenetic pe autorul piesei, căruia în mare parte se datorește și succesul serbare. S’a reprezentat cu mare reușită o „Apoteoză“ la care d-l socot. Tomescu cu mult talent a zis versurile patriotice „Morți pe câmpul de război 1913“ scrise de d-l căpitan Stanian și cari au plăcut mult. După diferite coruri naționale, serbarea a luat sfârșit la orele 12 jumătate d. a. când publicul, s’a împrăștiat ducând cu sine o frumoasă amintire și pe deplin satisfăcut că serbarea a fost recompensa pentru trecutul frumos și imboldul pentru un viitor mai glorios. Cu această ocazie, a fost expediată M. S. Regelui, următoarea telegramă : M. S. Regelui . București „Cetățenii bârlădeni, ridicând un monument de pioasă amintire acelor morți pentru patrie în campania anului trecut, depun respectuos înaintea tronului omagiile lor de iubire, strigând trăiască înțeleptul și viteazul nostru Rege, N. Simionescu , primarul orașului" Urmează și iscăliturile comitetului de inițiativă. 1 Negrilă Vaslui, 22 Iunie Duminică, pe câmpul de instrucție din fața cazărmii reg. 7 Rah’ova nrul 25, am avut o serbare câmpenească organizată de ofițerii regimentului spre a se serba aniversarea mobilizarea. j Serbarea s’a deschis la orele 4 jum. d. a. printr-un marș cântat de muzica regimentului, după care au urmat diferite coruri executate de militari cum și producțiunea mai multor episoade ale campaniei din 1913, ca :i Alarma, cântată de muzică și corniști. Sosirea complectașilor la regiment. De pe valea Racovei, a Bârladului, Crasnei, Vasluețului și Stemnicului; formarea și plecarea regimentului spre Bulgaria cu cântul „La arme“ ; Trecerea în Bulgaria; Fixarea nouei granițe și întoarcerea trupelor, cu cântul „Se întorc vin, tojiî‘% etc. " Huși, 22 Iunie Aniversarea decretăreî mobilizărei din anul trecut s’a ser-lbat aici printr’o întrunire organizată de secțiunea locală a ligei culturale. întrunirea s’a ținut în grădina publică la orele, 3 jumătate, și a fost prezidată de d-l căpitani Petrescu. ‘ Au vorbit săteanul Iordachij Gaiță și d-bii Ion Zeiea Codreanu, profesor la gimnaziu și Ion Mocanu, învățător în Bohotin. | S’au expediat telegrame M. S. Regelui și A. S. R. Principelui Ferdinand. i ------------------ --------------------- Arestarea, unui falsificator bulgar pe un vapor austriac I — împotrivirea pasagerilor bulgari — T.Măgurele, 22 Iunie ! Acum câteva zile s'a primit la Giurgiu informația, că un bulgar din Sofia falsifica bancnote românești. Poliția din Giurgiu Va atras în cursă pe falsificator și era la 23 c.a dat delegație comisarului Husărescu ca să se ducă la Rusciuc, unde urma să se întâlnească pe vaporul austriac „Elisabeta“ cu falsificatorul. Comisarul i-a făcut cunoștința, s'a dat drept director de bancă din România, oferindu-se să-i introducă biletele false în țară și au plecat amândoi cu vaporul spre Zimnicea. Ajungând în portul Zimnicea după ce vaporul a acostat la mal, comisarul Ilușărescu cerând autorizația căpitanului de vas, care nu s'a opus, a voit să aresteze de falsificator. Cu această ocazie se aflau pe vapor peste 100 pasageri bulgari) care auzind de arestarea unui conațional de-al lor, fără să cunoască cauza, au căutat să împedice arestarea. S'a produs atunci o vie agitație pe vapor, iar bulgarii au început să insulte, să vocifereze și să amenințe cu cuțitele și cu revolverele, strigând că preferă să moară decât sa sei aresteze conaționalul lor. In acelaș timp, în port se adunaseră autoritățile civile și militare, foarte agitate de pe urma acestor împotriviri nelegale. Autoritățile din Zimnicea au cerut relațiuni telefonice d-lui prim-procuror de Teleorman, Vladimir Mavrodineanu, care au dat ordin să se întrebuințeze forța armată și să se opereze arestarea falsificatorului. Cum se bănuia însă, că nu vor fi suficienți cei zece grăniceri și 20 sergenți de stradă, de cât dis i pune Zimnicea, d-l prim-procuror a luat dispozițiunea să se trimeată din T.Măgurele un detașament de armată fie cu automobilele, fie cu trenul. Această dispozițiune a fost comunicată și răsvrătiților de pe vapor. Poliția, din Zimnicea, și judecătorul de ocol, Anghel, au mijlocit să intre pe vapor cei 20 de sergenți de stradă, în timp ce 10 grăniceri, cu arma la ochi start pe bord. Astfel au putut fi arestați mai întâi o parte din instigatorii bulgari și apoi falșifu catarul. Fără de împotrivirea poliției, populația din Zimnicea ar fi linșat pe răsvrătiții bulgari. Nu s'au petrecut însă decât câteva încăerări. Falsificatorul avea cu el 12 mii de lei în bilete de bancă românești, pe care însă le-a aruncat în Dunăre, mai înainte de a fi arestat. Tiparele biletelor falsificate s'au găsit însă asupra lui. D-l prim-procuror Mavrodinea, nu a comunicat aseară telefonic cazul d-lui prim-ministru, iar azi a adus faptele la cunoștința d-lui procuror general. Cazul petrecut produce indignare atât în T Măgurele cât și, în celelalte porturi, pentru faptul că de multe ori s'a constatat, că pe vasele austriace, românii, sunt insultați de către pasagerii bulgari, cari totdeauna se găsesc în număr covârșitor. Se bănuiește că personalul vapoarelor austriace ar încuraja pe ascuns pe pasagerii bulgari, cari insultă armata romănă și România. -------------—...• ^ *---------------Abonamente de vilegiatura pe lună in țară: lei 1.50; pe lună în străinătate: lei 3. Pentru Germania Austria și Elveția* lei 4 pe lună.