Universul, iulie 1914 (Anul 32, nr. 178-208)
1914-07-01 / nr. 178
5 bani In România.-10 bani In străinătate IC G B Fondator; LUIGI CAZZAVILLAN n 6 FAG1M1 mvERSCL CELE DIN URMĂ ȘTĂRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘÎ TELEFONICE CASTELUL m ARSTETTI E focul in cuprinsul căruia la o distanțai de trei ore cu drumul de fier de Viena s au inmormiiintat corpurile arhiducelui Franz Ferdinand d’Austria- Fsli și ai sorei sale ducesa de Hohenberg, asasinați la Sarajevo. SITUAȚIA CONFLICTULUI ORECO-TV3C WWWWWsAAAAAAA/WWWNArWWWWWW Grecia nu dorește războiul — Interviewuirile Inversilii“ cu d-nii Venzilii și Streit — Suteresantele declarații ale primului ministru și ministrului de externe.Grecia e doritoare de liniște și pace.Proectul alianței dintre familiile Regale din București și Atena.Relațiile cordiale cu România . Elmos croitoi războiul e inevitabil Atena, 28 Iunie Declarațiile d-lui Venizelos Folosindu-mă de trecerea prin Atena, am căutat să aflu părerea prezidentului consiliului și ministrului de externe asupra situațiunei. Eminentul nostru confrate, d. Simos, directorul ziarului „Patris“ a binevoit să mă prezinte d-lui Venizelos, care m’a primit în departamentul său la ministerul de razboiu. O AMELIORARE IN RELAȚIILE CU TURCIA Intrebându-l despre faza în care se află conflictul greco-turc, d. Venizelos mi-a răspuns : — De vreo zece zile, în relațiile noastre cu Turcia a intervenit o oarecare ameliorare din cauza că guvernul turcesc a făgăduit să ia măsurile necesare, spre a se pune odată capăt persecuțiilor îndreptate împotriva grecilor din Traciei și Asia Mică. Dacă, după cum sper, guvernul turcesc se va ține de făgăduință, orice primejdie de războia va fi înlăturată. GRECIA NU DOREȘTE RĂZBOIUL — S’a susținut Excelență, că tocmai Grecia caută să provoace războiul, spre a profita de superioritatea actuală a marinei sale asupra Turciei. — Părerea e foarte greșită — răspunde primul-minstru. Grecia n’a dorit nici un moment și nou războiu, și dovadă e că n’a declarat războiul, deși nu i-au lipsit motive puternice. Vă aduceți aminte de cazul regretabil de la Corisza. Au fost uciși numai doi aromâni în învălmășeală, și totuși a fost mare indignarea în România. Acum judecați cât e de greu de a stăpâni opinia publică dela noi, a cărei răbdare a fost pusă la grea încercare în urma persecuțiilor și atrocităților săvârșite asupra grecilor din Tracia și Asia Mică. Cum spus ei însă, de câteva zile relațiile noastre cu Turcia au intrat în stare de acalmie. Emigrările au încetat deocamdată. Desăvârșita restabilire a relațiilor noastre depinde de măsurile ce le va lua guvernul turc spre a asigura viața, cinstea și avutul compatrioților noștri din Turcia. In ce ne privește, repet, nu dorim războiul cu orice preț. PROECTUL DE ALIANȚA INTRE FAMILIILE NOASTRE REGALE Trecând la altă ordine de idei, am întrebat pe Ex- Sa, cum stă proiectul alianței între familiile noastre regale. D. Venizelos mi-a răspuns: Personal nu pot preciza nimic. Dorința noastră e să se facă. Declarațiile d-lui Streit — RELAȚIILE CORDIALE INTRE ROMANIA ȘI GRECIA — Mulțumind d-lui ■ Venizelos de intervieve, acordat, am plecat la ministerul de externe. D. dr. Streit primindu-mă cu mare afabilitate, în primul rând și-a exprimat satisfacțiunea pentru relațiile cordiale .Trăiești cari există actualmente între România și Grecia; și-a mai exprimat dorința ca aceste relații să fie cât se poate de strânse și de durabile Aceste țări, a zis Excelența Sa, sunt făcute ca să se iubească și să trăiască în deplină armonie. E îmbucurător că au fost Înlăturate toate chestiuunile din trecut, cari întunecau din când în când prietenia noastră, vorbesc de chestia cuțovlahilor, deși acea chestiune era de natură să apropie mai mult pe români de Grecia. La stabilirea relațiilor amicale între Grecia și România a contribuit mult și presa română, căreia îi recunosc marele merit în această privință. CONFLICTUL CU TURCIA In ceea ce privește conflictul cu Turcia, d. Strejt a emis aceleași păreri ca și prezidentul consiliului. Nu suntem, a zis Excelența Sa, partizani ai războiului cu Turcia. Dorim pacea, având nevoie de liniște pentru vindecarea rănilor pricinuite de cele două războaie crâncene. De altfel, toate Statele balcanice au nevoie de pace îndelungată, spre a-și vindeca rănile lor. E îmbucurător deci că avântul războinic al Turciei a scăzut în ultimele zile. Aceasta dovedește că guvernanții turci au văzut situația in adevărata ei lumină și și-au dat seamă de grozăviile și urmările incalculabile ale unui nou război. CHESTIA EMIGRĂRILOR DIN ASIA MICA La întrebarea mea, cum stă chestia emigrărilor din Asia Mică • d. Streit a răspuns : —1 De câteva zile emigrările au încetat. Totuși în Mittlern și Chio avem, aproape două sute mii de emigranți despuiați de tot avutul lor, rămași în cea mai cumplită mizerie. Pentru guvernul nostru, îngrijirea acestor emigranți formează firește o enormă sarcină. Acum așteptăm rezultatul lucrărilor comisiunei mixte, pentru evaluarea și schimbul proprietăților abandonate reciproc, de către populațiile deja imigrate. CHESTIA INSULELOR MITILENE ȘI CHIOS — Dar cu chestia insulelor Mitilene și Chios cum rămâne? — am întrebat apoi pe ministrul de externe. Ars.sEentr.zi .naUnit totisDL... asemenea chestiune. Guvernul turcesc susținea cum că existența unui element compact grecesc pe coastele Asiei Mici ar forma, în urma ocupării celor două insule, un pericol pentru posesiunile asiatice ale Turciei. Ori, nici acest presupus pericol nu mai poate exista pentru Turcia, deoarece în comunele turcești din jurul Smirnei nu mai sunt greci, ei fiind isgoniți. Aci s’a terminat interviewul meu cu ministrul de externe al Greciei. Parandiul Sans — RĂZBOIUL AR FI INEVITABIL — Intreținându-mă cu d. Simos, directorul ziarului „Patris“, asupra conflictului greco-turc, d-sa mi-a făcut declarațiuni cu mult mai puțin optimiste. D. Simos crede că războiul greco-turc e inevitabil din cauza exaltării spiritelor-Turcii nu au știut, să profite niciodată de lecțiile din trecut Dacă de pildă turcii cedau Creta, Grecia nu intervenea în războiul balcanic. Acelaș lucru se întâmplă acum cu Mitilene și Chios. Turcia, în loc să se ocupe cu organizația sa internă și cu acea a Asiei Mici, unde posedă teritorii imense, face caz mare pentru două insule mici și fără mare importanță. Guvernul turc încurajat de succesul Înșelător dela Adrianopol și spre a-și consolida situația, caută război cu orice preț. Situația aceasta nehotărâtă enervează însă în ultimul grad opinia noastră publică. Comerțul nostru stagnează și negustorii nu îndrăznesc să-și facă comenzile, față de incertitudinea situației politice. Această stare de lucruri trebue neapărat să dispară, rezolvâindu-se cât de curând conflictul, într-un chip sau altul. Oficii M suntfestații pentru Hominia Aseară a plecat spre America vasul „Atena', ducând echipagiile celor două vase de războia cumpărate de Grecia. Vasele, au costat 600 de milioane. Grecia tratează acum pentru cumpărarea altor unități mai mici. Vasul grecesc trecând pe lângă vaporul nostru „România în portul Pireu, a făcut o grandioasă manifestație pentru noi. Echipagiul întreg al vasului grecesc, compus din câteva sute de ofițeri și marinari strigau: „Trăiască România“ Echipagiul nostru, în frunte cu comandantul Tăutu, a răspuns cu urali și sirene. Messagean --------------*>«►------------- vwws D. Venizelos t ^andife^c ASSil'IIA UNUI TREN New York. 28. — In apropiere de Maison din statul Missouri, 4 bandiți înarmați au oprit trenul accelerat și, pătrunzând în vagonul poștal, au spart casa de bani, furând conținutul, care era considerabil. Fâna Sgf’ii au fost lăsați în par Sd ' ....... , CRONICI Ora bucureșteană de ION GORUN Dacă împărțirea anului în 365 de zile și o fracțiune este impusă omului de fenomenul natural al învârtirii pământului în jurul soarelui și a axei sale proprii, împărțirea zilei în 24 de ore este desigur arbitrară. Fiindu-ne riguros interzis (de către noi înșine) de a face erudiție la această rubrică, nu vom căuta prin dicționare ca să pliroforisim pe cititori asupra originei acestor 24 de felii în cari le-a plăcut primilor astronomi să ciopârțească bunătate de zi lăsată de la Dumnezeu. Dar credem că oricine, și numai cu propriul sau bun simț, își poate zice că nimic n’ar fi împiedicat sau n’ar împiedica, împărțirea zilei în 10 sau 20 de ore, — ca să spunem și noi două cifre tot atât de arbitrare. Dar însfârșit, convențiunea este înrădăcinată, și foarte cu greu ea ar putea fi înlocuită cu alta, după cum se întâmplă cu mai toate convențiiunile de acest fel, sau și de alte feluri. O încercare se face acuma de a nu se mai împărți cele 24 de ore ale zilei în câte două duzini, ci a se continua numerotația de la amiaza înainte, deci 13 ore în loc de 1 d. a., 14 în loc de 2 și așa mai departe până la 24, care are să însemneze miezul nopții. Inovația este apreciată mai ales de alcătuitorii și editorii de Indicatoare ale mersului trenurilor. Altă lume cam face haz, și am văzut numerotația aceasta: „e ora 23 și 59“ etc., servind chiar autorilor de comedii ca un mijloc mai mult și mai nou de a provoca ilaritatea spectatorilor. Acum este iarăși un lucru cunoscut — nici pentru aceasta nu trebuie cine știe ce erudițiecă numai pe acelaș meridian este în acelaș timp aceeași oră pe pământ; îndată însă ce te vei deplasa de pe meridianul țăui, spre apus sau spre răsărit, ceasornicul nu-ți mai arată ora exactă, ci trebuie să-l dai îndărăt de călătorești spre apus, sau înainte dacă ți e drumul spre răsărit. Astfel pe când unii dintre noi ne sculăm din somn sau ne întoarcem de la bal, alții, la antipozi, se dau odihnei sau abia atunci încep petrecerea, căci dimineața noastră e seara lor și seara noastră dimineața lor. Așa, zicem dacă că alta e ora Bucureștilor, alta a Parisului, a New-Yorkului sau a Pekingului. Alta ar fi să fie în socoteală riguros astronomică, și ora Bucureștilor sau de pildă a Craiovei sau a Iașilor. Dar prea ar fi mare harababura dacă fiecare român și-ar regula ceasornicul după ora pe care i-o indică meridianul ce trece prin inima comunei urbane sau rurale în care domiciliază. De aceea, intervine aici o convenție mai mult: fiecare țară își are ceasul, unul și acelaș, pentru întreg teritoriul ei, ba, în timpuri mai nouă s’a împărțit întreg pământul în tot atâtea zone câte ceasuri sunt într’o zi, și diferența de la o zonă la alta se socotește întocmai la o oră ; astfel exactitatea astronomică a trebuit să cedeze considerațiunilor de ordine practică. Această oră, dacă nu ne înșelăm, se numește și „ora normală“; de ce? probabil fiindcă pentru cei mai mulți ea este tocmai cea anormală. Iată clar atâtea feluri de ore.Printre ele am citat și una pe care am numit-o „ora Bucureștilor“. Aci însă, trebuie să facem o distincțiune. Una este „ora Bucureștilor“ și alta este ceea ce am putea să numim ora bucureșteană. Aceasta din urmă n’are a face nimica cu astronomia și nici chiar cu considerațiile de ordine practică, — am zice chiar dimpotrivă. Nu vrem să vorbim de ceasornicele publice din București. Intr’o schiță de tot hazul, spiritualul scriitor H. Stahl ne-a descris o călătorie a sa de la Casa de depuneri prin calea Victoriei și până la gară, cu peripețiile și emoțiile ce a îndurat din cauza absolutului dezacord în care se găsesc la noi ceasornicele publice. Consultându-le pe rând, te pomenești că de la Casa de depuneri și până la Prefectura poliției ai făcut drum de un ceas, — iar de aci și până la Palat ai ajuns... mai ‘nainte de a porni. Ș’așa mai departe, tot în tremurare să nu pierzi ora trenului, ajungi in curtea gării și constați în sfârșit cu un oftat de ușurare că ai sosit... cu o oră mai înainte. De altfel, se știe că nici ceasornicul din curtea gărei noastre de nord nu arată ceasul exact, ci e întotdeauna cu 5 minute înainte. De ce? Zice că pentru ca să se grăbească, într’un caz, sau să nu se mai ostenească, în alt caz, călătorii mai puțin sau mai mult întârziați... Carevasăzică un fel de binevoitoare amăgire. Zadarnică însă fiindcă toată lumea știe că ceasornicul din curtea gării de nord arată cu 5 minute înainte, așa că tot treaba aceea ar face-o și dacă ar arăta ora exactă... El, dar acuma convențiunea e și aci stabilită : acest ceasornic e condamnat de apururea să ne mintă cu 5 minute, căci dacă într’o zi oarecare de remușcare s’ar apuca să ne spună cinstit ce oră e, tocmai atunci — ne-ar induce în eroare. Culmea caraghioslâcului o ating însă tot acei — sau unii dintre acei — ceasornicari bucureșteni, cari atârnă în fața prăvăliilor lor ceasornice cu inscripția bătătoare, lil. «W.îLpaligK.. fică : „Ora fixă“ ... Uitându-te mai de aproape, bagi de seamă adesea că ora pe care o arată acele ceasornice este într adevăr atât de fixă, că pare că minutarele nu i s’au mai mișcat din loc de cine știe când — Alții pun inscripția : „Ora precisă‘‘ și pe o lăture și pe alta, — căci ca zeul lanus aceste măsurătoare de timp au câte două fețe, — dar tot ca ale aceluiaș zeu ele nu seamănă mai niciodată una cu alta : astfel ai două indicații diferite ale orei pe care o cauți, amândouă, probabil, la fel de precise, — n’ai decât să alegi. Dar nici aceasta nu este ceea ce e mai caracteristic pentru ora bucureșteană; e altceva. E că ceasornicul bucureșteanului poate să arate ora oricât de exactă, precisa sau fixă, el mai întotdeauna o ved’e — altfel. Care dintre dumneavoastră nu este membru în vreo societate oarecare, sau chiar în comitetul vreunei societăți? — Ei bine, ați băgat de seamă. De câte ori președintele vrea să se țină ședința comitetului de pildă la orele 6 seara, o anunță pentru orele 5. Cu adunările generale e și mai rar; ele trebue anunțate nu numai cu o oră mai înainte, ci uneori e prea puțin chiar și cu două. Aici, adunarea e convocată pentru orele 9 dimineața; poți să fii sigur că între 11 și 12 ședința va putea începe (la a doua convocare „cu orice număr de membri“). — Aceasta este o tradiție care nu se desminte, — decât poate la societățile nemțești din Capitală. Ce să mai zic — că zis-am destul — de ora întâlnirilor? — afără poate dacă nu vor fi întâlniri amoroase... Și încă! — Sau de ora începerii spectacolelor, petrecerilor?... Nici la banchete bucureșteanul nu e grăbit la sosire; în schimb, se lasă cu atât mai greu la plecare. — Odată am fost și eu la Balul mascat al presei; era anunțat pentru ora 9. Sosesc la tanc... Două ceasuri m’am plimbat singur prin sală, sub privirile ironice ale ușierilor... Vezi că nu cunoșteam încă atuneea ora bucureșteană. Am avut un prieten, mare dușman al acestei ceasornicării bucureștene. Adică așa spunea el. — „Când ne întâlnim?“ îmi zice într’o zi, — „că avem ceva foarte important de vorbit“. — Zic: „Oricând vrei, de pildă mâine seară“... — „La ce oră?“ — Zic: „Păi, Cred pe la șapte, ici la berărie la Căpitanul“.— „Nu“, zice, „nu pe la șapte, la șapte și un sfert; mie-mi place să precizez; la șapte și un sfert“, — și apasă iar pe precizare. — La șapte și un sfert eram la locul de întâlnire- Ex bine, ce credeți? Sunt de atunci doi ani — pardon, să precizez: sunt doi ani și un sfert, — și dacă doctor’ii nu m’ar fi oprit de câtva timp de la bere, poate că și astăzi Tași aștepta încă preamicul la Căpitanul. Deci, să nu ne facem morală unii altora; la urma urmelor, orice oră e, cum am zis, convențională, așa și ora bucureșteană. Totul e să o cunoști, ca să nu o pățești cum ar păți-o unul care ar hălădui prin această a noastră Capitală conducându-se după un ceasornic pe care ar fi regulat după ora Parisului. — Intr’un singur caz ceasornicul bucureșteanului arată mai puțin decât ar fi ora cea adevârâtă. Când se întoarce acasă pe întunerec și pe la ore mici. — „Câte ceasuri?“ îi întreabă nevasta somnoroasă. — „Două spee, două spee jum’ate“... — „Am înțeles“, mormăie doamna continuându-și somnul. — „e trei, trei jum’ate“... Fiindcă și ea cunoaște ora bucureșteană, fie că întârzie, fie că grăbește. - _ păsuri privitoare la combaterea pestei porcine Direcțiunea generală a serviciului sanitar a adresat medicilor veterinari din țară, următoarea circulară: „Pentru a preveni întinderea pestei porcine și a micșora pagubele ce această epizootie produce, vă încunoștiințăm, că la necesitate puteți recomanda serul antipestos al profesorului Hatyna de la Budapesta. „Acest ser se poate comanda prin școala superioară de medicină veterinară, pentru că numai astfel, îl veți putea procura mai curând și pe un preț mai redus, întru cât școla îl plătește cu 130 lei kgr. și are în permanență o cantitate suficientă în depozit. „Serul antipestos prin sine însuși neconferind, decât o imunitate de 10—15 zile, porcii inoculați se vor lăsa în contact cu cei bolnavi chiar pe locul de infecțiune pentru a se înlesni, cu modul acesta, producerea unei infecțiuni naturale care întărește vaccinarea și conferă o imunitate activă de mai lungă durată. „Serul acesta, nu are însă câtuși de puțin proprietatea curativă și de aceea nu va fi întrebuințat decât în scop preventiv în dozele următoare» la porcii în greutate de 10 kgr., câte 10 cm.; la porcii de 25 kgr., 12 cm.; la porcii de 50 kgr., 15 cm.; la porcii în greutate de 100 kgr., 20 cm. și la porcii de peste 100 kgr., 25 cm. -fim XXXII. - ÎI rai 118. - sfarfî i Julie W4 împăratul Franz Iosef și noul moștenitor al Austro-Ungariei CROfilCil EXTEHfift Vacanțele Europei ------------------------------- Prin civilizația ca și prin manifestările lor de forțe omenești pe toate terenurile, Francia, Anglia și Germania sunt în prezent țările care dispun de soarta Europei. Germania prin escedentul populației, prin avântul comercial și industrial și prin greutatea armatei sale, deși nu mai dă tonul ca pe vremea lui Bismark e în măsură să-și impue voința. Dar ea sufere de o criză latenta a formei sale imperialiste. La prima vedere s-ar părea că socialismul german, atât de puternic și de bine organizat sub toate raporturile, să fie o amenințare pentru actuala starie de lucruri. Mare greșeală. Mișcarea muncitorilor nu e revoluționară ci o înceată și sistematică lucrare de cucerire economică, având mai mult caracterul unei mișcări burgheze ultraliterale și patriotice. Din punctul de vedere al politicei sale interne au mișcărei burgheze ultra liberale are motive de griji imediate. Partea slabă a imperiului e politica sa financiară și externă Uriașele întreprinderi in tot domeniul activitatei omeneștiindustrii, fabrici, porturi, căi ferate, navigație, clădiri și celelalte mărețe lucrări de edilitate, fără a escepta armamentul pe uscat și pe apă și întreg bugetul armatei, sunt cu mult mai presus de forțele economice ale Statului și ale poporului german. Germania e cumplit de datoare, în toată organizația ei, de la Stat până la cea mai mică primărie. Portofoliul său în bună parte e alientat de finanța franceză- Sunt financiari francezi care au angajat capitaluri însemnate peste Rhin din cauza salariului mai mic și deci a câștigului capitalist mai mare. In Germania nu există sabotajul (spârcuirea materialului de către lucrători) nici grevele nu au ca durată și violență însemnătatea mișcărilor muncitorești din Francia. Dar pe lângă plasarea numeporiului francez în industriile germane mai avem și preponderența celui dintâi asupra vastei politici financiare a Berlinului. Vom cita un caz tipic, împrumuturile românești se fac cum știm pe piața Berlinului. Dar cu ai cui bani? Cu banii Parisului. Aci stă și dovada unei ciudate inconsecințe a bărbaților de Stat francezi prin a căror înrâurire, finanța franceză refuză cotarea împrumuturilor române pe piața franceză. Parisul refuză și realizarea împrumuturilor Romîniei atât de solvabile, dar cu o naivitate extraordinară împrumută cu aur finanța germană care la rândul ei împrumută România. Rezultatul: Francia ne jignește, jGfoai Maia, Pl.: XX tim mai scump un împrumut făcut prin un intermediar, care, fie zis în paranteză, e dușmanul Franciei! La cel mai mic nouraș Francia va închide nu numai robinetul dar își va retrage plasările.Cari vor fi urmările sociale și politice ale unui crad formidabil?. Aceasta o vor hotărî valorile armatelor în luptă și acel factor nou care se impune diplomaților : popoarele. Și altă dată situația financiară a Germaniei nu era prea sigură. Dar până azi bugetul militar al imperiului era alimentat de tezaurul de război, de cele 5 miliarde plătite de Francia în 1871. Se zice că uriașa sumă s’a prefăcut. în arme, echipament, măriri de efective și altele. De aci o „jenă“ care în momente critice poate deveni o catastrofă Politica externă a Germaniei e pironită asupra acestor puncte cardinale: Francia, Rusia, Anglia și Coloniile. Cu cea dintâi imperiul e pe picior de pândă ca să zic astfel. Când va face Francia o greșală internațională? Când situația internă și externă a Franciei va justifica în fața Europei necesitatea unei intervenții armate? Prilejul marocan a dat greș. Azi Francia nu va mai da îndărăt, iar Anglia a înțeles prea bine că zdrobirea Franciei va însemna supremația Germaniei pe mare,adică însuși sfârșitul imperiului britanic. Se pare că de la politica agresivă, Germania trece la una defensivă. Această atitudine e impusă și de slăbiciunea Austriei pe a cărei armată, o zic încă odată, nu se poate bizui Berlinul. In ce privește raporturile anglo-germane ele sunt normale, neputând fi războinice. Dar în fond alimentarea Germaniei neputându-se face decât pe mare și însăși existența imperiului colonial german fiind la discreția tunurilor vaselor engleze, lesne înțelegem cu ce râvnă îndârjită Anglia va căta să zădărnicească sforțările navale germane. Cu corespondența factorului economic, crește și dușmănia dintre Londra și Berlin. Cu Rusia raporturile sunt în fond cât se poate de reci. Ar fi fost firesc ca gradul de înrudire al Curților și însăși forma imperialistă de guvernământ și aproprie aceste două țări: împreună cu Austria ele ar fi putut Încerca iarăși acea Sfântă Alianță a acțiune împotriva democrației ’europene reprezentată prin’ liberalismul franco-englez. Dar pe lângă interese antagoniste între Rusia și Germania există o ură de rasă înverșunată. Nu vedem încă ce factor necunoscut ar putea risipi imediat neînțelegerile dintre pangermanism și panslavism. Iată în ce stare de nesiguranță se află Europa în vacanța: Enervarea nu mai e un incident în viața politică contimporană ci stare cronică. Vai de cei cari nu vor fi gata. G. -------------------------------- Serbarea școală din Câmpulung Câmpulung, 28 Iunie Mercuri, 25 iunie, orele 10 a. m. la școala n-rul 2 de fete din orașul nostru, s-a făcut cu mare solemnitate serbarea de finele anului școlar. Serbarea s‘a început, la ora anunțată, cu cântarea imnului regal, după care doama H. I. Luca rostește o prea frumoasă cuvântare. După ce d-sa face o dare de seamă asupra mersului învățământului în cursul anului 1913—1914, arată inconvenientele de care se împedică în carierea dăscălească. Arată publicului cum se lucrează în școala de sub conducerea d-sale, și încheie cu povețe bune și folositoare adresate părinților și copilelor. Cuvântarea doamnei Luca, plină de idei sănătoase, a fost adesea întrerupte de aplauzele publicului, ce nu mai încăpea in sală. S’au recitat după aceia de către eleve diferite poezii. S’au jucat și piese școlare instructive și moralizătoare, conduse cu mult tact de doamna Ganea și domnișoarele Georgescu și Ciosan. La orele 11 jum. fix, terminându-se serbarea, publicul a fost condus într-o altă sală, unde erau expuse, după clase, cu mult gust diferitele lucruri de mână, făcute în cursul anului de școlărițe. Bili ZIMNICGA Furtună. Vineri seară oi furtună îngrozitoare s'a deslănțuit asupra orașului nostru făcând mari ravagii pomilor fructiferi, care au fost rupți și scoși din rădăcină. In urma furtunei a căzut o ploaie torențială, care într'o oră a inundat cu desăvârșire străzile mai joase. Din cauza ploilor ce nu mai contenesc, muncitorii au pagube Însemnate, căci puținul grâu ce-l au anul acesta nu pot să-l secere. Abonamente de vilegiatură pe lună in țară: lei 1.50; pe lună în streinătate: lei 3. Pentru Germania Austria și Elveția: lei 4 pe lună.____________________ _ » Biama