Universul, septembrie 1914 (Anul 32, nr. 240-269)
1914-09-01 / nr. 240
5 ian? exemplarul - ănw -6 PAGINI I CGB o msmATE București, 31 August 1914 CSSE OnitEZUESR Deși nu s’ar putea încă nici acum prevedea cu siguranță sfârșitul marelui război european, totuși evenimentele par a se desemna într’un chip ce lasă putința unor pronosticuri mai puțin vagi decât la începutul acestei conflagrații. Fapt este că atacurile care trebuiau sa fie fulgerătoare din partea aliaților germani, nu au putut merge cu repeziciunea proiectată, și aceasta însemnează foarte mult pentru rezultatul final al luptelor angajate. Le trebuia aliaților germani o acțiune repede, mai ales din cauze economice. Acestea fac, în adevăr, având în vedere situația geografică a Germaniei și Austro-Ungariei, ca aceste două state să fie în imposibilitate de a susține un război mai prelungit, chiar dacă armele lor n’ar fi înfrânte, ci ar putea continua să se țină în luptă. Izolarea Germaniei pe mare, rezistența puternică a francezilor, ofensiva tot mai înaintată a rușilor, — toate acestea fac ca cu oarecare probabilitate să se poată prevedea o cădere la pace nu tocmai atât de depărtată cum s’ar fi putut crede până mai ori. Căci nu va fi oare de ajuns să se evidențieze zădărnicia unor noi sacrificii de vieți omenești, peste acelea destul de jalnice de până acuma, pentru ca să revină și să se sălășluiască în mințile conducătorilor de popoare, judecata cea potolită, cruțătoare de alte, noi și mai mari nenorociri? Să zicem că s’ar putea ajunse la o fază a războiului, când combatanții de o parte și de alta să-și poată zice, și să-și zică: nu ne putem răpune nici unii nici alții, — să ne oprim aci și să stăm la înțelegere în bună pace.. . De ce oare așa ceva n’ar fi cu putință ? — In tot cazul, pentru binele și vredinicia omenească ar fi de dorit. Este încă desigur prea de grabă pentru a putea afirma o asemenea eventualitate. Tot ce puem spune deocamdată, e că ea se poate întrezări, având cu vedere în deosebi constatarea că înfrângerile repezi cu cari s’a calculat nu s’au produs, și că rezistența, din toate părțile, este statornică. Intr’o astfel de situațiur se poate sta și stă neclintită și neutralitatea noastră, întemeiată pe aceiașî hotărîre unanimă a conducătorilor partidelor politice, și pe acelaș asentiment obștesc al țării. întrebarea, dacă această neutralitate se va putea menține până la sfârșit, începe și ea, treptat cu mersul evenimentelor, să dobândească un răspuns mai mult afirmativ, ceea ce să sperăm că nu va fi spre niciun râu pentru noi, că nu ne va depărta adică de la sfătuirea de pe urmă, când se vor alege așezările cele noi de după război. Cu cât această sfătuire va avea să urmeze mai curând, cu atât mai bine pentru toată lumea, și pentru noi. Ușurarea obștească ce va rezulta, va fi ca un aer de reîntinerire ce va respira omenirea întreagă. Din Sinaia — i)era trimisul nostru special — Sinaia, 29 August Primul ministru a avut azi o conferință cu d-l Take Ionescu, șeful partidului conservator-democrat. D-na și d-l Disescu au luat azi dejunul la Castelul Peleș, unde au fost invitați de M. S. Dogele. Predarea unor vagoane A produs aci mare vâlvă știrea că guvernul ar fi permis ca să treacă în Ungaria cele 300 vagoane austriace, pe cari austriacii le-au adus la noi, ca să scape de a fi luate de armata rusească, când a ocupat Cernăuți „ . Bărbații politici pe cari i-am putut consulta încă astă seară, mi-au spus că, dacă știrea este adevărată, aceasta ar fi o călcare a neutralității, care ar putea să ne facă sa pierdem avantagiile neutralității. Aceiași bărbați politici susțin că sau nu trebuiau primite vagoanele, sau trebuiau reținute până la terminarea războiului. Pe de altă parte afla că, din sursă guvernamentală se susține că aceste vagoane erau în tranzit pe la noi, cum mai sunt și altele, și că ar fi contra principiilor dreptului, internațional, ca noi, cari nu suntem in stare de război, să le reținem, cu atât mai mult, cu cât ele au fost aduse pe teritoriul românesc cu ocazia evacuărei teritoriului bucovinean, înainte ca armata rusească să pătrundă în Cernăuți. Mi se afirmă însă în același timp, că Rusia considera aceste vagoane ca o pradă de război, pentru că ele se aflau pe teritoriul cucerit, și în momentul când a trimes să le ia, Austria le trecuse pe teritoriul românesc. In acesta condițiuni ele ar fi trebuit să fie reținute până la terminarea războiului. După unele informațiuni ce am, ministrul Rusiei la București ar fi informat chiar guvernul nostru de modul lor de a vedea. Știrea aceasta, după cum am spus, a produs senzație. Ea a fost foarte viu discutată azi de cercurile politice, și părerile asupra principiilor dreptului internațional in ce privește asemenea vagoane, sunt Împărțite. Cercurile politice opoziționiste așteaptă confirmarea oficială a acestei știri pentru a se pronunța. [Luptele de pe frontul anglofranco-orman Arjelit.■ castelul Peleș M. S. Pegele, a primit o telegramă prin care se anunță că lupte înverșunate se dau pe tot frontul anglo-francogerman, dar că până în momentul acesta nu e nici un rezultat precis. Sroimî despre propunerile făcute de Rusia fi irea publicată de un ziar, că Rusia ar fi făcut anumite propuneri pani fiĂice, se desminte în modul cel nun categoric, în locul cel mai autorizat. Aceasta nu înseamnă firește că nu e posibil ca într’un viitor mai mult sau mai puțin apropiat Rusia să facă propuneri României, în sensul unei interveniri. Aceste propuneri însă până în momentul acesta nu au fost încă formulate. Este adevarat că încă de acum o săptămână circulă versiunea că Rusia ar avea de gând să propue României ocuparea Bucovinei, după retragerea trupelor rusești, și a Transilvaniei. Aceasta este însă o simplă versiune, pe care nici un fapt n’a confirmat-o, — cel puțin până acum. I. FERMO --------------*| 4» *-------------Legenda Neamului Colo in depărtata zare De unde soarele răsare, Unde murmură ne'ncetat, Al Istrului val spumegat, Se'ntinde o mândră câmpie, Oară ce mire scumpă mie, Frumoasa Românie! Aci, in veacuri legendare Trăia un popor viteaz și mare, Voinicii d’aci, ai noștri moși, Ce de romanii, cei setoși De cuceriri, ca tot păgânii, Am fost învinși. Din ei, bătrânii Ne tragem noi românii! Prin văi, prin munți, umblând pribegi, Trăit-am secole întregi. Treceau ,placi hoarde barbare, Pornite din Asia mare, Cătam prin peșteri adăpost. In lume n'aveam nici un rost, Așa, scrisul ne-a fost! Dar ca acele pietricele Ce trec mii valuri peste ele, Tot neclintiți am stat pe loc, Păziți de soartă și noroc Și, într'un ceas din cer pornit, Un viteaz mândru-a răsărit ș i tara ne-a 'ntocmit! Veniră turci, tătari și huni și slavi din negre văgăuni. Se năpustiră să ne sfarme, Dar Cel de sus, ne dete arme Ce'n veci vor fi biruitoare Și ne-a menit stă fim sub soare O stea strălucitoare ! Dușmanii ne-au călcat hotare Iar noi, le-am dat pâine și sare, Am fost al Europei scut. Căci Cel de sus așa a vrut Să fim apărători de lege. O, Doamne sfinte, in veci protege Al nostru neam și rege ! Colo, in depărtata zare, Din Tisa și până la mare. Din Nistru vână în Banat, Se 'ntinde un pământ bogat, O țară ce ’mi-e scumpă mic, O tânără împărăție, Frumoasa Românie ! Căpitan A. Gh. Drăghicescu 11 —* * . Războiul austri sârb Emismul soSfefitersiii Viena, 29. — Correspondent- Bureau din Viena află din Praga. Ziarul „Boemia" din Praga publică spusele unui căpitan rănit în luptele de la Sabatz asupra modului de a lupta al sârbilor. Infanteria sârbă este foarte vitează, însă trage rău cu arma: numai trăgătorii bine încercați și comitagii sunt aleși spre a trage asupra ofițerilor austriaci. Spre a fi bine acoperiți ei se ascund în frunzișul pomilor. Artileria schhbg este excelentă, ceeace se explică și prin faptul că ea luptă pe propriul ei teren și deci cunoaște fiece distanță și este foarte sprijinită de populațiune, care arată artileriei sârbe căile infanteriei austriace. La Șabatz s-a găsit în pimnițele unei biserici o rețea telefonică, iar cabluri subterane duceau la pozițiunile sârbești. Soldatul sârb nu este laș. Desigur mulți se lasa a fi prinși, dar aceasta ori spre a ne înșela prin depozitiunile lor, ori urmărind scopul de a arunca granule ascunse, și a scăpa pe urmă grație incurcăturei produse. Femei și copii iau parte la luptă trăgând asupra noastră ori aruncând bombe. (A. R.) RĂZBOIUL EUROPE» Serviciul nostru telegrafic .^^A>^AAA.AAA>.^Aü^fMWia»AAAAAAAAAAAAAAAA Pe írontol occidental Pe frontul ATACI Ii contra forturilor franceze frealungul Meusei Roma, 29. — Ziarele află din Berlin, că armata germană de sub comanda Kroupniuzului Frederick Wilhelm» bombardează de ele cu tunurile cele grele de asediă forturile de la Landrecourt la Genicourt, puse la sudul orașului Verdun, dealungul Meusei. Atacul artileriei germane se efectuează cu mare violență. (A. T. I.) FRANCEZII ȘI TRIBURILE CATOLICE DIN ALBANIA Roma, 29.— Amiralul francez comandantul flotei franco-engleze care încrucișează în Adriatica, a trimes o proclamație mirdiților și celorlalte triburi din Albania. In această proclamație se amintește că după vechile privilegii consfințite de Capitulațiuni, îi revine Franței cinstea de a ocroti grupul mirdiților, și asigură totdeodată pe toți catolicii din Albania că, fiind puși sub scutul apărător al Franței, nu vor suferi asupriri nici represalii, dacă se vor păstra neutri. Rostul politic și militar al acestui document e vădit el țintește să grăbească o înțelegere slavo-albaneză împotriva Austro- Ungariei. O proclamație, întocmită în limba albaneză și franceză, a fost răspândită din Muntenegru printre triburile catolice albaneze și după cât se asigură din izvor francez, ar fi avut un bun efect. (A. T. ?■). SCUFUNDAREA CRUCIȘĂTORULUI OCEANIC Londra, 28 (sosită 29). — _ Amiralitatea confirmă că crucișetorul comercial armat Oceanic al liniei White Star Line s’a scufundat ori lângă coasta de Nord a Scoției. Perderea este complectă. Toți ofițerii și echipagini au scăpat. (A. R.). »1» 4» 4»--- Prizonieri francezi lucrând la linia ierna de la Scheissheim, lângă München MUNTENEGRENII SE UNESC CU SÂRBII Roma, 28 (sosită 29). — Știri oficiale din Cetinje afirmă că muntenegrenii după ce au ocupat Giainița, Gorajda și Cezare, au intrat în orașul Foteja și s au unit cu trupele sârbești lângă Visegrad. (A. T. !.)• . ^ >$< *I ¹ - AEROPLAN GERMAN CAPTURAT IN FRANTA Roman 28 (sosită 29).Se telegrafiază din Paris, că un aeroplan german a aruncat câteva bombe asupra orașului Troyes, care este astăzi sediul cartierului general francez. Gara din Troyes a fost vătămată. Aeroplanul cu pricina a căzut lângă gara Bourges, unde a fost capturat și trimes la Tours. (A. T. I.) ȘEFII INDIENI LA DISPOZIȚIA GUVERNULUI ENGLEZ Roma, 28 (sosită 29). — Viceregele Indiei a telegrafiat guvernului englez că 700 de șefi indieni s-au pus la dispoziția guvernului imperial. (A. T. I.) UNDE SE AFLA FLOTA FRANCO-ENGLEZA Roma 28 (sosită 29). Personalul vaporului ,,Sardegna" care a sosit la Veneția din Constantinopol, ne dă informații despre poziția flotei franco-engleze, care s'a împărțit în trei escadre: cea dintâi lângă Dardanele; a doua păzește Canalul Otranto și a treia s'a concentrat înaintea golfului Cattaro. (A. T. I.) DECORAREA ÎMPĂRATULUI FRANZ IOSEF DE CĂTRE ÎMPĂRATUL WILHELM Viena, 29. — împăratul Franz Iosef a primit azi dimineață pe ambasadorul Germaniei Tschirsky, care i-a remis, din ordinul împăratului Wilhelm, însemnele ordinului ce i-a conferit Pentru Merit. (A. R.). înaintarea tr*âipelăor franceze Paris, 27 sosită 29.) Comunicatul oficial spune că pe aripa stângă situațiunea rămâne mulțumitoare. Deși germanii a primit întăriri, inamicul s'a retras în fața armatei engleze. La centru înaintarea noastră este înceată însă generală. Pe aripa dreaptă nici o mișcare. (A. R.). OPERAȚIUNILE ARMATEI ENGLEZE — O TELEGRAMA A GENERALULUI FRENCH — Londra, 27 (sosită 29).— „Gazette“ publică o lungă depeșe a generalului French, care istorisește operațiunile campaniei engleze până la 25 August. Dânsul spune că englezii au luat la 9 August pozițiune pe linia Condé-Mons-Binche. French înțelese deja statul major francez că nu mai mult de 2 corpuri de armată germane se aflau în fața pozițiunilor engleze. La orele 5, în seara de 10 August a primit mult așteptatul mesagiu al generalului Joffre că 3 corpuri de armată germane înaintau asupra englezilor și că alt corp a angajat mișcarea înconjurătoare de la Tournay. Joffre mai spunea că armata franceză de la dreapta celei engleze se retrăgea. Ca urmare a acestei știri, generalul French se hotărî a se retrage într-o pozițiune, care se întinde de la Manbenge Vest înspre Jenlein, la Sud-Est de Valenciennes. Câteva ciocniri au avut loc în tot timpul nopții. Retragerea s-a făcut cu succes la el, fiind însoțită de luptă continuă. In raportul său Franck descrie mai ales bătălia de la Mons, retragerea ce a urmat, confirmă concentrarea germană in scopul de a împresura armata engleză nesprijinită împrejurul fortăreței Maubeuge, descrie retragerile succesive ale englezilor de la 11, 12 și 13 August. Trupele s-au luptat cu un caragiu admirabil, deși istovite de puteri din cauza atacurilor neîncetate. Ziua cea mai critică a fost la 13 August. In zorii zilei 4 corpuri de armată germane concentrate contra stângei compusă din corpul II englez și divizia IV. Corpul I englez nu putea da nici un ajutor deoarece era incapabil de a se mișca. Nu a avut vreme suficientă spre a se fortifica, insă trupele s’au luptat vitejește contra unui foc teribil. La orele 3 juni. după prânz devenise evident că retragerea era de absolută nevoe. Inamicul a suferit perderi așa de grave încât nu a putut face urmărirea cu energie- Franck face elogii speciale comandantului Smith Domen care a salvat aripa stângă a armatei la 13 August. (Reuter). (A. R.). PIERDERILE ENGLEZILOR Roma, 28 (sosită 29). — Ziarul „Messagere“ primește din Londra știrea, cum că pierderile englezilor se urcă la 15 mii de oameni. Din Anglia au plecat deja 20 de mii de oameni spre a bot1» polurRe. (A. T. I.). CONFISCAREA VAPORULUI NOORDAM Copenhaga, 29 — Ziarul Politiken află din Londra că vaporul Noordam mergând din New- York spre Rotterdam și având pe bord mulți rezerviști germani, a fost confiscat în plină mare și escortat la Queenstown. (Cott Bureau). (A. R.) APELUL adresat de ukrainieni poporului bulgar Sofia, 29.— Ziarul „Utro“ publică apelul pe care ukrainenii lau adresat poporului bulgar. Apelul zice: Bulgaria a fost prima care a trebuit anul trecut să expieze politica ei așa zisă slavă. Această politică curat nășească a atras răpirea Macedoniei de către Serbia. In fața subjugării Macedoniei bulgare, Bulgaria nu trebue să stea la îndoială de a jertfi toate puterile ei pentru a face să piară minciunile panslaviștilor din Rusia. Rusia urmărește sub mantaua unității slave scopul de a supune pe toți slavii și a-i face să sufere aceiași soartă nenorocită, pe care o sufer și alte popoare cari au avut nenorocirea de a cădea sub dominațiunea rusească. Apelul deploră soarta Ukrainei subjugate de Rusia și adaugă: Isbănda Rusiei în războiul actual ar fi isbănda absolutismului asupra democrației și civilizațiunii europene și ar prelungi servitudinea multor popoare slave. In aceasta luptă sfântă In contra dominațiunii ruse suntem alături cu voi și cu popoarele austriace și germane. Federațiunea pentru liberarea Ukrainei urmărește pregătirile voastre pentru regularea socotelilor cu Rusia și pentru înțelegerea cu România și Turcia. Sperăm că armata voastră, glorioasă va înscrie încă odată pagini strălucite in istoria voastră. (A. R.) orientat o nouă victorie A TRUPELOR RUSEȘTI Petrograd, 29. —Trupele ruse au isbutit să taie aripa stângă a trupelor austriace cari operau în raza Tomaszow-Bavaruska. (A. R.) LUPTELE DE LÂNGA LEMBERG Viena. 29__Corespondentul de războiu al ziarului „Reichspost“ trimite telegrama următoare : Pe teatrul de răsboiu de la Nord contraofensiva noastră lângă Lemberg este în plin curs și a adus o bătălie care se desfășoară într’o serie de mari lupte zi și noapte, în modul cel mai crâncen. Deși rușii apar pretutindeni în număr mare și arată o mare tenacitate, ofensiva noastră, grație abnegațiunii și avântului trupelor noastre, înaintează încet însă necontenit. (A. R0-AUDIENȚA LA ȚAR Tsarskoje selo, 29. — Împăratul a primit în audiență pe președintele Dietei Galiției, Dudikevici. (A. R.) ----------4» 4»----------- Suprimarea capitulațiunilor RĂSPUNSUL AMBASADELOR Constantinople, 28 (sosită 29). Orele 7 seara. — Nota de răspuns identică a ambasadelor relativ la suprimarea capitulațiunilor a fost deja remisă de patru ambasade. Nota zice: „Am onoare de a face cunoscut Alteței Voastre că am primit scrisoarea sa de la curent, prin care binevoește a mă informa despre deciziunea luată de guvernul imperial de a suprima capitulațiunile in Turcia cu începere de la 1 Octombrie. Nu vom lipsi de a aduce această deciziune și considerentele pe cari ea se întemeiază, la cunoștința guvernului med, însă cred de pe acum că trebue să atrag atențiunea, in contrazicere cu începutul expunerii A. V., că regimul capitular, așa cum el funcționează în Turcia, nu este o institutiune autonomă a Turciei, ci rezultatul unor tratate internaționale, acorduri diplomatice și acte contractuale de diferite feluri. " Acest regim deci n’ar putea fi modificat în nici una din părțile lui și cu atât mai mare cuvânt n'ar putea fi suprimat în totalul lui de către guvernul otoman decât în urma unei înțelegeri cu puterile contractante. In lipsa unei înțelegeri conforme cu realitatea, înainte de 1 Octombrie, între guvern și propriul meu guvern, mă voiu afla în neputință de a recunoaște forța executore, cu începere de la acea dată, a deciziunii unilaterală a forței. (A. R.J. _____ SCUFUNDAREA UNUI VAPOR Londra, 29) Se comunică din Vrach că vaporul englez Ottawa s-a scufundat probabil din cauza unei mine, în Marea Nordului. iTorr. Bureau). (A. ° luni 1 septembr’ Os ce a provocat Germania actuaul răzb european? Flndra era coninsă că va avea o victorie fulgerătoare. — Convingerea această se bizuia : pe nemnelegerile policei interne frarceze, nepregătirea militară a Franței și Rusiei, neutralitatea Angliei, concursul Hesiei și al Italiei, și o agresiune etnică japoneză in extremul orient împotriva imperiului rus.Toate așteptările înșelate printr o întorsătură contrară a evenimentelor. întreg planul de ofensivă al Statului-major german trece modificat Paris, 7 (20) August. Din articolele noastre precedente, s'a putut vedea cine poartă vina actualului război, fără seamăn în istorie. Dacă la temelia întregului conflict se află Serbia și ultimatul austro-ungar, vina adevărată o poartă Germania și conducătorii ei. Cei de la Rallplatz n'ar fi avut niciodată curajul să dezlănțue furtuna actuală fiindcă își mau pered seama de șubrezenia monarhiei habsburgice, dar numai șoapta venită de la Berlin i-a încurajat să meargă înainte pe drumul prăpăstios pe care au apucat din primul moment. Notele diplomatice, date în Cartea albastră a guvernului englez, pe care le-am reprodus întro precedentă corespondență, dovedesc nană la evidență cine poartă vina războiului de astăzi. De altfel cu prilejul unei crize europene de acum câțiva ani, când Austro-Ungaria luase iarăși atitudine războinică, un cuvânt de la Berlin, atribuit împăratului Wilhelm, era o glumă usturătoare aruncată decedatului arhiduce Frantz Ferdinand în următorii termeni: „Se face prea mult zgomot cu sabia mea!‘‘ Gluma aceasta a circulat în cercurile diplomatice și cu ocazia asasinatului de la Sarajevo ea a apărut și în coloanele ziarelor franceze și engleze, fără să fi fost desmințită în urmă. Deși corespondența aceasta va ajunge cu întârziere în țară, din cauza dificultăților circulațiunii internaționale, totuși ea își păstrează actualitatea și interesul: de ce a prevocat Germania războiul actual? întrebare firească ce se ivește pe buzele oricui, după cetirea documentelor diplomatice. Nu făcuse Germania progrese imense în ultimii patruzeci de ani pe toate terenurile, nu avea prestigiu moral și cuvânt destul de ascultat în concertul european și apoi o amenința cineva în situația ei de mare putere? Nici unul din motivele acestea nu existau în momentul de față, dar erau alte motive care dadeau cercurilor imperialiste și dornice de cuceriri ale Germaniei convingerea că un asemenea război ar fi bine venit, căci s’ar încheia printr’o victorie. Imperialismul german, nesățios cu situația ce-șî asigurase în concertul mondial, găsea că este momentul potrivit să provoace un nou război, din care era convins că va eși victorios, încărcat de cuceriri noui, de prăzi și de îndemnizări. Convingerea că va învinge, imperialismul german și-o bizuia pe mai multe împrejurări și aparențe, caracteristice momentelor din vara anului acesta. Le vom expune în oarecare ordine și cât mai complet posibil, pentru ca cetitorul să-și facă o idee de oportunitatea politică a războaelor și de însemnătatea pătrunderii diplomatice a unei asemenea oportunități. Din această oportunitate reală sau aparență, pentru imperiul german a eșit cel mai grav război, iar din acest război reies oportunități minunate pentru neamul nostru din care sperăm că conducătorii României vor ști să tragă toate foloasele. I. Așadar, Germania s-a bizuit că va învinge grație, în primul rând, neînțelegerilor interne ale Franței. Lipsa de pregătire militară și mai ales certurile de ordin politic cari sfâșiau Franța, au fost cauza înfrângerii dureroase de la 1870. Elementele acestea erau apoi completate prin politica personală și ambițioasă a împăratului, care-și închipuia că numele î permitea să încerce fapte demne de Napoleon I. Evident că această politică ambițioasă, pe lângă rezistența învierșunată din lăuntru, din partea elementelor înaintate, întâlnea in afară neîncrederea și ostilitatea tuturor statelor care suferiseră pe vremuri dominația napoleoniană. In Franța republicană, după 1870, neînțelegerile de ordin politic au continuat și noul regim se poate spune că a avut mereu de luptat cu piedicile ce încercau să-i ridice in cale pretendenții comici la tron. Dar zi cu zi, noul regim s'a consolidat, pentru că el însemna pacea, libertatea muncii și a capitalului, egalitatea tuturor înaintea legilor și cooperarea celor mai buni la conducere. Sub orice regim liberal și democratic însă, politica ocupă un loc însemnat în viața cetățeanul. Discuțiunile de ordin politic chiar între republicani convinși au luat adeseori aspectul unor grave neînțelegeri prin pasiunea pusă de luptători. Violența luptelor purtate de elementele cele mai înaintate a putut întări impresia de neînțelegeri între francezi și pe aceste neînțelegeri aparente au nădăjduit cei de la Berlin să-și croiască drumul la victorie. — Vom fi salvați de comună, ar fi spus d-1 de Szeczen, ambasadorul austro-ungar de la Paris, în ajunul plecării. Cuvintele acestea sunt raportate de d-l GClemenceau în „L'Homme libre". Dar imediat ce au provocat războiul, imperialiștii germani au putut constata cu surpriză că vorbăria galică a încetat și la Paris se pare că nu mai există astăzi decât un singur partid politic care conduce, partidul național francez, bucurându-se pretutindeni de unanimități. Armata a pornit la frontiera germană din primul moment, însoțită de încrederea și aclamăriituturor; nici un glas nu s’a ridicat să protesteze, nici o mană n’a fluturat drapelul internațional roșu, căci toată suflarea franceză a pornit disciplinată sub cutele drapelului național tricolor. Acei cari ar urma să facă comuna, după d-1 de Szeczen repetând nebunia de la 1870, sunt azi cei mai hotărîțî luptători ai Franței, pentru că toți înțeleg că prin apărarea patriei lor, săvârșesc actul cel mai mare pentru înfrățirea omenească. Franța este țara în care idealul lor umanitar a prins să -le înfăptuiască, iar înfrângerea ei ar însemna spulberarea speranțelor ce încolțesc în milioane de suflete.* II. Germania și-a mai închipuit că va surprinde Franța nu îndestul de pregătită, din punct de vedere militar. Legea de 3 ani, votată anul trecut, s-a părut un moment că va fi înlăturată, cu prilejul alegerilor generale din anul acesta. O bună parte din grupările politice înaintate, în frunte cu socialiștii, au făcut campania electorală pe tema abrogării legii de S ani. Dar după alegeri în Parlament s-a constatat cu surpriza că democrația, cu toate păcatele ei — oare regimul aristocratic nu are mai multe? — a știut sășî impună marea jertfă a serviciului militar permanent de 3 ani. Ca să zică, speranța unei Franțe slăbite din punct de vedere militar, speranță hrănită la Berlin până în alegerile generale din Mal a. c., s-au spulberat deodată. Au venit curând în urmă destăinuirile senzaționale ale senatorului Humbert în privința unor lipsuri ce ar exista în armamentul francez, cât și în administrația armatei. La Berlin, unde simțul de auto-critică al latinilor și mai ales al francezilor nu există, destăinuirile au produs satisfacție și desigur că au redeșteptat speranța înșelată de alegeri. Un motiv! un motiv! Aduceți-] repede ca să facem război Franței, și motivul este așa de ușor de găsit când vrei ceartă cu orice preț! Evident că destăinuirile senatorului Humbert și-au avut influența lor asupra celor de la Berlin, mai ales prin reacțiunea înviorătoare, față cu deziluzia alegerilor. III. Rusia n’ar fi fost nici ea destul de pregătită, cel puțin așa au voit războinici de la Berlin, să convingă opinia publică. De mai mulți ani pangermaniștii agită fantoma panslavistă și au izbutit să bage spaima chiar în multe suflete și capete luminate din țara noastră. Fantoma panslavistă a luat proporțiuni formidabile pentru opinia publică germană, mai ales de la războiul balcanic. Și atunci a apărut ca scântee mântuitoare, îi buimăceala provocată de panslavism, ideea „războiului preventiv”. Nu putem ști exact cui aparține paternitatea acestei ideii dar „războiul preventiv“ contra Rusiei a fost predicat cu deosebită stăruință încă de la începutul anului acesta de ziare serioase și adus sub semnătura generalilor germani. In esență, apostolii războiului preventiv, spuneau că peste câțiva ani Rusia, cu bani francezi, va fi așa de puternică din punct de vedere militar, încât Germania va fi cu siguranță învinsă. Pentru ca nenorocirea aceasta să se evite, este bine, spuneau apostolii, să înfrângem astăzi Rusia când nu-e destul de bine pregătită și astfel să ne asigurăm viitorul. Războiul preventiv a provocat chiar prin lunile Aprilie—Mai, anul acesta, o violentă polemică între presa ruso-germană, la care apoi au participat și ziarele din celelalte țări grupate in Triplă Alianță și Triplă înțelegere. Ne amintim că această polemică, nu s’a încheiat decât după ce generalul Sukomlinov, ministrul de război al Rusiei, a făcut prin „Gazeta bursei din Petersburg“, dacă nu ne înșelăm ,o declarație energică- In rezumat, declarația spunea: Rusia este gata și dacă Germania poftește să ne declare imediat razboiul. Și mai era un element nu așa de important, dar care desigur a fost ținut in seamă de cancelariile austro-germane: o grevă formidabilă a muncitori me cii