Universul, ianuarie 1915 (Anul 33, nr. 2-30)

1915-01-14 / nr. 13

LUPTA NAVALA din MAREA NORDULUI Pe unde vor trece austro-germanii în Serbia DIAHATZILE șefului statului major german Berlin, 12. — D. Conger, re­prezentantul „Asociațiunii pre­sei berlineze“ imblică amănun­tele următoare cu privire la in­tervievul său cu generalul Fic­­denhayn,: Șeful statului major general german, plin de liniște și de în­credere, a zis între altele. Si­­tuațiunea noastră actuală este excelentă. Am dus războiul pe ambele fronturi, in țară inami­că, după cin­ci luni de campanie ne aflăm tot acolo. Spiritul și starea trupelor noastre sunt bu­ne, liniile noastre actuale tari, până aci avantagiul este cu to­tul de partea noastră. La vest inamicii n'au isbutit a ne de­borda Și flanca; ofensiva aliați­lor inamici, după ordinul de zi al lui Joff­re, trebuia să încea­pă la 2 Decembrie, până aci ea «a ne-a dat loc a fi nemulțumiți de rezultate. Până acum aceas­tă mișcare ofensivă n'a adus inamicilor de cost extrem de mari pierderi. Englezii sunt buni luptători, iar o armată fără ofițeri și sub­ofițerii necesari nu e o armată care să c­orespundă ideilor mo­derne. Englezii pot să trimită oameni să ne atace, dar cred că suntem destul de tari spre a le da lovitura și s-i respinge, causându-le pierderi simțitoare. Suntem cu totul gata pentru orice încercare de debarcare în Belgia; cu cât mai curând va avea loc încercarea, cu atât mai b­ine va fi. Blocusul englez și controlul contrabandei n’ar­e nici un efect practiv asupra mo­dului în care Germania face războiul. Avem destule merin­de, văzut-a fi în Germania mize­rie? Problema alimentațiunii , populațiunilor ciorile belgiene, poloneze și în părțile ocupate din Franța, cauzează unele gre­utăți, însă pentru noi înșine a­­vem destul. Câlt privește prohi­­bițiunea cuprului este adevărat că n­­ avem cupru în pământ, dar de­asupra pămăntului avem mai mult decât ne trebue pen­tru nevoile militare. Tutela en­gleză asupra exportațiunii cu­prului mi se pare lucru grav pentru America, dar nu însem­nează nimica pentru noi. Ce ne privește, războiul poate dura in mod nelimitat nu văd nimic ce ne-ar sili să punem capăt răz­boiului. Suntem din belșug a­­provizionați cu merinde și ma­teriale. Situatiunea noastră strategscă este bună. Avem azi la Berlin mai multe trupa de cdt am avut vreodată tn vreme de pace. Nimeni­ care nu are o pregătire suficientă nu este trimis la front La întrebarea până când dorește Germania să se războiască? Falkenhayn a declarat: Până când cealaltă parte va f­as­a de învinsă nu cât putința repetirii acestui atac neprovocat ar fi eliminată oda­tă pentru totdeauna. La între­barea: Ce credeți de noi nori de pe orizont din­spre Italia și Ro­mânia? Falkenhayn a trimis pe interlocutor la cancelarul impe­riului sau la secretarul de stat de la externe. (Wolffbureau). CONVORBIRI ȘTIINȚIFICE re mai bine Sp Sunt mii de ani de când oame­nii se străduisc să­ ajungă la o țintă la care nu au ajuns Încă și la care nu vor ajunge decât pes­te mii și mii de ani. Dacă în fie­care individ domnește cu îndă­rătnicie egoismul cel mai trufaș, lucru curioși, în omenirea luată în bloc dar peste un țel frumos, observi lupta „spre mai bine“. Nu mai e vorba de un individ, de o familie, de o națiune, ci de omenirea întreagă. Munca unei națiuni, rezultatele de tot felul la care a ajuns, pe toate dome­niile, nu rămân numai ca pa­trimoniu al acelei națiuni,­­ al integei omeniri. Ba ceva mai mut: prin munca aceia se pun temeliile pe care vor lucra ome­­îinițe viitoare. Sborul omenesc spre progres nu ■•e piu ,, asemăna cu acela al unui vultur, ce s’ar urca drept în sus spre soare, ci mai repede cu al unui roi de albine, în care indivizii nu au un sbor re­gulat, dar roiul în general are un asemenea drum. Ar fi greu să discutăm, și să acuzăm natura că a crezat și oa­meni cu sufletul mic, cu mintea îngustă, egoiști, miopi ce nu văd m­ai departe de vârful nasului lor turtit. Ar fi să-ți pierzi vre­mea căutând să îndrepți pe ca­lea cea bună pe toți indivizii a­­ceștia, prin natura lor antisoci­ali, deci tot atâtea piedica în ca­lea progresului. Fără știrea lor, fără voia lor, omenirea merge înainte și ar trebui să fie cineva un adevărat încăpățânat ca că rui-și dea seama ne progresul e­­norm ce a realizat omenirea de două mii de ani încoace. Că sufletul, cu patimile lui nebune a rămas acelaș, că omul omoară Încă pe om, că litera­tura nouă nu e decât tot cea ve­­chie, îmbrăcată în haine moder­ne, că artele în general sunt tot aceleași, e lucru­­ foarte­­ apli­cabil. E însă ceva care nu mai e ace­­­lași: e tezaurul de cunoștințe că­pătate, tezaur științific enorm, pe care l-au adunat cu mare tru­dă și cu mari sacrificii câțiva mii, sau zeci de mii de oameni, uneori necunoscuți, alții celebrii prin viata lor de martiri, în­chiși în pușcării, supuși la tor­turi, arși pe rug chiar, cum e­­rau pe vremuri, puși în condi­­țiuni de inferioritate socială. Cum e încă azi căzut, ei au lăsat în urma lor câte o mică co­moară de cunoștințe, care s’a a­­dăugat la cea mare. De la frica ne­justificată da­r­­dinioară, în fața naturii nemi­loase, omul a ajuns azi să lupte piept la piept cu cei mai mari sfinxi din știință, a ajuns să rezolve nenumărate enigme de pe vremuri, care azi sunt simple adevăruri necontestate. Au fost și indivizi cărora egoismul le era necunoscut, suflete largi și mari cari au plutit deasupra meschinării vieței de toate zi­lele, cari s-au văzut la depărtări mari și în trecut și în viitor, ri­dicați pentru câtiva Mips coi­nfrsteirom, ate&și UtanfifoA ce colcăi de viaț. Pe vremea lor, acești rătăciți în oceanul egoismului, au fost luați drept visători, sau ne­buni, au fost insultați, maltra­tați, dar tot ei au triumfat; ei erau albinele conducătoare ale roiului. Sbârniau albinele spre toate cele patru puncte cardi­nale, dar grosul se lua după oale care indicau drumul cu sigu­ranță. Așa au fost oameni, care chiar după ce au murit au lăsat o­­peri lor, care a călăuzit mult tim­ă omenirea pe calea­ progre­sului. Acțiunea, mișcarea, implică o sforțare și o sforțare prelungită aduce durerea; în același timp, acel care a făcut sforțarea a a­­juns undeva, aproape de țolul dorit Acel trândav care nu se mișcă din loc, care rămâne veș­nic într’o beatitudine stupidă, nu va suferi, e drept dar cine-și va mai aduce aminte de el, ui­tat cum e în întunecimea trecu­tului. Dar poate că un spirit mai fi­losofic va spune: — Ei, da, și eu sunt pentru cei care se devotează pentru bi­nele comun, pentru progres și voiu condamna și cu beatitudi­nea trântorului egoist, dar la ce bun toate aceste silințe, pentru ce lupta aceasta gigantică, ca o­­menirea să-și ajungă un țest pe care noi nu-l vom apuca. La ce să ne asemănăm doar cu lestul pe care îl ia un aeronaut în nacelă, numai ca să fim a­­runcați peste bord și ca balonul să se ridice tot mai sus. După cum iestul nu va ajunge până la înălțimea dorită de aeronaut, tot așa nici noi nu vom ajunge să vedem îndeplinit scopul o ne­­nirei. Poate că filosoful meu să aibă dreptate, deși e tot un argument egoist, dar noi trebuie să ne su­punem unor legi pe care Încă nu le pricepem Natura vreo schim­bare, transformare, din elemen­tele din care au fost creați stră­moșii, ea ne creiază pe noi, ea vrea o continuă mișcare și după cum dă drumul izvorului, ca să ajungă fluviu enorm mai de­parte, așa a creiat rasa ome­nească, asemănătoare la început animalelor, ca să ajungă mai târziu stăpâna planetei. Unde va ajunge «menirea e o întrebare fără rost, fiecare indi­vid ar trebui să ia de exemplu pe înțeleptele albine, care culeg nectarul și fac mierea pentru cele care vor veni. Natura e în­cântătoare, viața e plăcută pen­tru orice ființă omenească bine organizată și cu mintea sănă­toasă, viața trebuie trăită, nu visată. Chiar necazurile, luptele, ne­norocirile cele mai înspăimântă­toare ,nu sunt decât tot atâtea prilejuri pentru petreceri inte­lectuale, căci a o petrecere inte­lectuală acela de a observa, a judeca, a compara, a-ți întrebu­ința toate facultățile mintale la toartă­­ ÄeaiteÄoea lor. JBiefac Affisgiet LUPTELE în Belgia și Franța Comunicat german Berlin, 11. — Marele stat­­major anunță de la marele car­tier general cu data de 10, ur­mătoarele: Ziua de azi a trecut, în genere, fără evenimente parti­culare; în pădurea din Argonne, două atacuri franceze au fost u­­șor respinse; în Vosgi, lângă Hannann-Weilerkopf și la nord­est de Steinbach am mai pro­gresat: am capturat 59 vânători francezi. In Prusia răsăriteană precum și în Polonia de nord, nici o schimbare. Atacul nostru In con­tra ținutului Sucha, lângă Bor­­zinow, a fost încoronat de suc­ces; contra-atacurile dușmanului am fost respinsa cu pierderi ma­ri pentru ruși. Atacurile rușilor în regiu­nea situată la nord-vest de Opzno­mz dat greș. (XF. B.). Aviatorii germani bonta* fleazh Dongerqne Petrograd, 11. Se telegra­­fiază din Paris că mai mulți a­­viatori germani au aruncat 80 de bombe asupra orașului Dun­­qerque, ucizând ș­apte persoane și rănind ÎS. Aviatorii francezi și engleji au­ urmărit aeroplanele dușmane,­­coborând anal și cap­turând pe tunuri și pa pilot. (Weatnik) Pe frontul Utti £ iirAS Rușii resping atacările germanilor Petrograd, 1# 1 sosită 10. — Orele 23. 18. — In noaptea de la 6 lan. germanii s’au aruncat în răul Rawka in fața pozițiunilor noastre spre a lua un pod, prin care se gândeau că ne vor putea ataca. In noaptea de la 8 lan. un detașament de cercetași ruși comandat de sublocotenent. Phi­­limonen, sub fonul mitralierelor și al salvelor dușmanului s'a a­­propiat de pod și s’a aevârlU în aer. Pierderile noastre ,eu fost patru răniți. (Westnik). Incorporarea legionei po­­loneze în armata activă rusă Petrograd, îl, — "Generalul I­­vanoff, comandantul armatelor din sud-vest a ordonat încorpo­rarea în armata activă a Legio­nei poloneze a cărui sâmbure a fost organizat de curănd. Se a­­firmă că această legiune va fi întreținută de fondurile statului, va fi comandantă de ofițeri po­lonezi și va uma chiar ortear­ă. (Westniki— Comunicat austriac Viena ÎL — Oficial. — Pe frontul din Geliț­a și cel polonez, nici o schimbare. In căteva sec­toare au fost lupte de artilerie și ciocniri. Dușmanul a fost si­­lt dă focul nostru de artilerie să evacueze câteva tranșee lân­­gă Tar­now. De asemenea in Carpați, situa­ția generală e neschimbată. In Bucovina, domnește liniș­tea, după ulti­mile lupte in care Succesul a fost pentru noi. Pe teatrul de mlază­ zi, șși d­­in coermnent (K. B­), Viena, ÎL — Corespondenții de războiu anunță din Bucovina de miazăzi că încercarea duș­manului de a frânge aripa dreaptă austriacă a dat greși dușmanul a fost respins pe gra­niță, lângă Cârlibaba; am făcut un număr de prizonieri și am capturat un material de bâte. (K. B.). * Tribunurile din Albania Berlin. 11. — „Gazeta da Yom“ află din Atena că orașele Berat, Fieri, Malacast­o sunt în mâinile răsculaților. Ura albanezilor in contra ita­lienilor crește din zi în 7i Essad pașa a oferit un prânz ministrului Greciei, d. Psasodas, precum și comandantului era oi­­șătorului grec, Închinând pentru fericirea Regelui Greciei și nu­mind pe greci frații albanezilor. Essad a expulzat din Albania pe doi propagandiști austriaci, refugiați la consulatul austriac; acești doi austriaci au trebuit să fie liberați lui Essad, în urma a­­menințării sale de a expulza pe consul și pe întregul personal Lal­ewntóáatei CV«' Lupta navală din marea Nordului Doar crucișătoare scufundate Berlin, 12.­­ Marele stat major naval a­­nunță: Cu­irasatele crucișătoare : Seydlitz, Ber­linger, Moltke, Blueoker însoțite de patru mici crucișătoare și două flotile de torpiloare au dat o luptă în marea Nordului contra forțelor engleze compuse din 5 cru­cișătoare, mai multe mici crucișătoare și 26 contratorpiloare. Dușmanul a întrerupt lup­­ta după trei ore, la 70 mile marine spre vest- nord-vest de Helgoland și s-a retras. Știrile sosite până acum anunță că englezii au pierdut un cuirasei scufundat , germanii au pierdut crucișătorul cuirasat Bluecher. Celelalte forțe germane sau întors în port (Semnat: subșeful amiralități, Belwoke), (W­elf f bureau) • * Ceia granija austro-sM Pe unde rar năr­cii austro-germeni în Serbia Vârciorova, în Ianuarie O persoană demnă de încredere a declarat că trupele invaziunei în Serbia se vor compune numai de austriaci, unguri și germani, iar nu din regimente cuprinzănd alte naționalități din Austro-Ungaria. Ele vor pătrunde în țara sârbească prin hotarul des­pre Bosnia pe la confluența Drinei cu Sava, pe la ostrovul dunărean din dreptul Semendriei și Panciovei, precum și pe la Ișalnița. Din aceeași sursă am aflat că trupele germane care erau incuartiruite în satele din preajma Orșovei au fost deplasate la Panciova. « Despre armata sârbă a spus că ar­e In Bosnia, îna­intând spre Slavonia. Călătorii cari merg in Ungaria strat exportați de câte doui soldați până la locul unde declară că merg. In tim­pul conducerii au obligațiunea strictă de a nu se uita In nici o parte* Aeroplan austriac d’asu­­pra teritorului român T.Severin» 12 Ianuarie Erl, pe la orate 12 din zi, a apărut d’asu­pra orașului nostru, la o înălțime considera­­bilă, un aeroplan aus­triac, sistem „Taube“, care timp de 3 ore a făcut circuitul Osve­­rin-Cladova - Tekvit și Vârciorova. Ajuns dea­­supra Cladovei, a lan­sat 4 bombe fără a pricinui pagube. Trei vedete ale ma­rinei militare române de Dunăre, cari stațio­nează în portul nostru și 2 vase de război ru­sești, cari se aflam pe Cladova și artileria sârbă de la Tekja, au tras continuu salve de tunuri asupra aeropla­nului, fără a-l lovi in­să. La orele 3 luni d. a­ aeroplanul s-a în­dreptat din nou prin tiunții Bahnei spre Ungaria. Sârbii bombardează depou­zitele ungurești de lângă Orșova Vârciorova. 12 Ianuarie Eri dimineață și după amiază, sârbii au bombardat depozitele de cereale ungare de la punc­tul de frontieră Bahna și carele cari transportau cerealele la Or­șova. Austro­ u­asăi au un spmm slab de 2—3 ori. Agitația socialiștilor germani Lyon, ÎL — Corespondentul berlinez al ziarului socialist s­­landez „Hetvorek*’ continuând cercetările asupra situației in­terne a imperiului german, de­clară că In convorbirile ce le-a avut cu personalități din parti­­dul socialist fl arman, acestea a‘au plâns de daxil­udile ce le-au avut de la începutul războiului. Corespondentul afirmă că in sânul partidului socialist german crește tot mai mult oposiția în centra reperezantantilor partidu­lui, cari le'au făcut apărătorii mi* Mignonului și imperialismului Cazul iepurelui umerii» „Dieta“ Viena, ÎO­­sorită în).­­ Agen­ția Reuter află din Washington că guvernul Statelor­ Uni­te a co­municat proprietarilor vaporu­lui „Dacia" lo Anglia a hotărît că captura» acest vapor dacă vine ln largul mirei. Proprieta­rii vaporului au răspuns că vor da căpitanului „Daciei" ordinul de a pleca te scop de a cili tri­bunalul special maritim să ho­­tărareA IMM Pe frontul englo-ruso-turc Lupta de la Gioros Petrograd 10 fsosită il), orele 21.50. — Comunicatul statului­­major al armatei din Caucazia anunță următoarele: In ținutul dincolo de Cioroe, t­rupele noas­tre au Început o luptă crâncenă In centra turcilor care ocupă niște perițiani puternic organi­zate. Pe celelate trântori, nici o ciocnire însem­nată. fWeaiaikj. m Goráim turcești scufundate de ruși Petro­fjrch, 10­­ sosită III. ) Torpiloarele rusești, între Ba­toza și Trebizonda au scufundat în zilele de 6 și 7 unsprezece co­răbii închiriate de guvernul turc precum și 15 corăbii mai mici încărcate de pro­vizi­uri pentru armata din Asia mică. Apropiin­­du-se de Arzascan, între Rize și Khopa, torpiloarele rusești au distrus podul de fier și poetul de «bzervație de lângă Rize, a» poi au­ bombardat și incendiat două mase Bulgaria ia măsuri în vederea răz­­boiului Școlile vor termina carau­­rile la 28 Martie Sofia. 12. — Direcția școa­ei militare de aci a primit Instrucții să încheie anul acesta cursurile cel mai târ­ziu până la 28 Martie, cu deosebire în ce pri­vește cursurile ulti­mului an. Astfel tine­rii anului din urmă vor fi înrolați ca ofi­țeri cu o jumătate de an mai curând decât în timpuri normale. Mai departe minis­terul de culte a dispus ca și în celelalte școli cursurile să se închee anul acesta la 28 Mar­tie pentru ca școalele să poată fi întrebuin­țate la nevoie ca spi­tale. Și programa cursu­rilor universitare a fost alcătuită așa ca în cazul isbucnirei răz­boiului studenții să nu piardă un semestru. Universitatea nu va fi transformată în spi­tal, având sediul intr'o veche clădire particu­lară. Raidul Zeppelinurilor In Anglia Londra, 10 (sosită 11). — Un număr necunoscut da Zeppelin- uri a trecut pe deasupra orașului Cromer pe la ora 10 jam. seara, mergând E$pe interiorul Angliei. C&eated­. w *­ ­Londra, 9 (sosită 11 —Raidul făcut pe țărmurile orientale en­gleze a fost probabil opera Zep­­pelin-urilor și poate a câtorva ae­roplane. Niște bombe au căzut la Yarmouth- Sandringham, Schot­­tisham, Delsingham și Beestem; toate aceste localități sunt nein­­tărite. Pagubele materiale nu sunt mari: 2 bărbați, 2 femei și un băetel au fost uciși. Numărul răniților nu se cunoaște încă. Se telegraf­ază că știrea des­pre acest atac in contra unor lo­calități neintărite a pricinuit o bucurie de nedescris si cea mai mare satisfacție in întreaga Ger­­manie. (Depeșă comunicaiS de Legația, non end­eiă). um sunt tratati prizonierii germani In Franța Paris, 11. — JH Canthomnard, ministru plenipotențiar, succe­sorul contelui de Mtin, a ținut eri la Paris, sub auspiciile Crucea roții franceze, o confe­rință vorbind de vizitele tabaril­ier de prizonieri. Conferențiarul a arătat ca prizonierii germani sunt bine tratați in Franța. Sol­dații primesc zilnic 700 gr. de pâine, 1 kgr. de legume, 850 gr. de carne, vin ți cafea. Discipli­na e riguroasă dar umană. Lec­tura ziarelor ți cărților e per­misă ți prizonierii pot scrie, fără: obiectivi*, famatUor­len DESHINȚIRI Viena, 10 (sosita 11)­— Ziarul „Le Matin" a publicat niște ști­ri din Budapesta,după care presa ungară ar continua să arate ostilitate in cont.» Germanien Marsle siar francez mai pro­­vinda că un ziar ungur care ar fi atacf ■ ne germani intr'un mod dras»'­­g ar fi fost confiscat și suspendat, că redactorul șef al acestei gazete ar fi fost arestat și că chiar a doua zi un alt ziar, dar din aceeași culoare ar fi fost traiat­ă, fel și că cenzura ungu­rească ar fi interzis zia­rel­or să publice arestarea confratelui lor. „Pester Lloyd"' constată că la Budapesta nici un redactor șef și nici un colaborator de ziar mdlapeaton nu a fost arestat. A prin urmare presa ungară nu a ptutut fi invitată să nu publi­­m nimia dspre o aoomeam. a. "•star*. B tot atftt át MMásvArat oă STttlT * «”**1 GOSPODĂRIE, NU POLITICA 1LA PRIMĂRIE Se mira aîostă ori un coleg de murdăria în care înoată unele părți mărginașe ale Capitalei, cum sunt str. Sf. Elefterie, Mă­gurele, Pieptănari, etc. Eu mă mir de mirarea sa, căci dacă te depărtezi numai 10—20 pași de calea Victoriei sau bulevardul Elisabeta și ai nenorocirea să treci zilnic, ca subsemnatul, pe lângă maidanul Duca, de pildă, trebue să umbli chiar și acum în ianuarie cu batista la nas, căci­­ altfel te trăz­­nește duhoarea mormanelor de gunoae grămădita acolo de luni de zile. Intr’adevăr, cine nui cunoaște tristul hal de murdărie, în ca­re zace acest loc viran, situat la câțiva pași de palatul Poștei și zloata cu gropile adânci din strada nouă deschisă în dosul palatului ministerului lucrări­lor publice și botezată, în ironie se vede, strada Parlamentului? Să dea cineva o mică raită prin str. Poliției, și va rămâne uimit de grămezile de murdă­rie din dosul școalei Golescu și neridicate de astă-toamnă. In acelaș hal de murdărie se află podul și trotuarela din drep­tul șantierului palatului Senatu­lui, unde bălțile stagnează pe un an și nu-i dă nimănui un gând să le dea o scurgere. Și tot așa s’ar putea cita zeci și sute de cazuri. Și fiindcă veni vorba de vicu­ria ce domnește la primăria Ca­pitalei, trebue să amintesc ne­glijența, cu care se ridică gx.. noceli de prin curți, trec uneori săptămâni de zile până să vie căruța comunei să se ridice. De ce ? n’o știm nici noi, n’o știu poate nici cei Însărcinați cu supravegherea acestui servi­ciu. Tot așa d­e bine și de regulat se face măturatul și spălarea stradelor varat, ridicarea zipe­­sei terna. . Cu toate acestea, noi știm că toți cetățenii plătesc primăriei pentru serviciile ce ar trebui sa li se aducă și că comuna are venituri frumoase, are— pe hâr­tie cel puțin — servicii nume­roase și bine organizate, dar toate merg alandala, cetățenii se plâng de ani îndelungați și dacă se face câteodată ceva, se face numai după ce presa scu­tură puțin pe „părinții“ orașu­lui. Atem întrebat adesea care să fie cauza acestei deplorabile stări de lucruri și n’am găsit de­cât o singură explicație. La primăria Capitalei, ca și la toate celelalte prim­ării din țară, nu se face gospodărie, ci politică. Prima grijă a unui primar nou e să-și plaseze partizanii,­ în al doilea rând să cruțe inte­resele alegătorilor influenți cu partidul din care face parte să­ nu care cumva să-și înstrăineze simpatii prețioase. Și așa, în loc ca în programul edilitar al unui primar cu oii,­cât dor de muncă și bunăvoință' să primeze interesele vitale ale orașului pe care e chemat să-l administreze, se ține seamă de­ interese meschine, se fac hatâ­ruri, se numesc în slujbe însemi­nate oameni nepricepuți și ne­chemați. De aceea toate ies pe­ dos, se cheltuesc sume mari și roadele sunt­ nule, i­ar de aceea avem străzi îngus­te, murdare, pavate ca vai de­ lume sau de loc, unde necana­­liza­te, altele fără apă, etc.­­ Urmările acestui sistem­­ simt contribuabilii, — cori în noată vara ’n praf, toamna noroi, iar iarna în zăpadă și la­­poviță; se simt părinții ale căror vlăstare fragede sa sting din cauza insalubrității locuințelor, și a infecției de pe străzi, te simt consumatorii pe la restau­rante, berării, etc., cari se îm­bolnăvesc din cauza mâncărilor și băuturilor proaste ce li se servesc, sa simte toată lumea la sfârșit.­­ Singurul leac ar fi ca­ Prima­­rii să nu se schimbe odată cu schimbarea guvernelor, ci, dacă sunt cinstiți și destoinici, să fi« adevărați părinți statornici ai orașelor, nu să vie și a* pleci odată cu venirea și plecarea dat o cârmă a partidului, din care în­­tâmplă­tor fac part». . j In chipul aceste, după ani d­e funcționare, — cunoscând de a­­proape nevoile orașului,—știind­ că nu simt vremelnic la postul lor, că nu se schimbă adică cu­ plecarea partidului de la putere neavând deci de cruțat nici un fel de interese—­vor putea face,, cu sume mai mici poate, «perii utilă și durabilă spre mulțumi­­rea obștească. Ș­ă­­ Am maimuțărit tn dealurs, multe lucruri dăunătoare, a veș­­nit timpul să ne deprindem l­imita și lucrurile bune din strâî<­natate. d-rul Lueger a fost peste 15 ani primar al Vienei. Berli­­nul a avut ca primar pe Kürsch­ner care a administrat vreo ani capitala Germaniei. De a­­­ceea, aceste orașe au progresat ?i au ajuns la o stare de înfloi rire cum nici vienezii și bortii­nezii nu se vor fi așteptat poate. Schimbarea radicală a testei m­ahii de până acum « singura cale prin care s’ar putea ajunge; la asanarea și înfrumusețare»­ claselor noastre. j Asta nu vedem. Observer J DE LA SOCIETATEA ARHITECȚILOR ROMÂNI j Necesitatea organizărei meseriilor ce depind­ de constructing și importanța lor socială1 — Conferință ținută de dl arhitect I. Vulcan la so­­­cietatea arhitecților români — Printr’o privire generală asu­­­­­pra organizărei universale, atât în macrocosm cât și în micro­cosm, se constată o armonie per­fectă, condusă de legi statornice. Astfel sunt: sistemele solare planetare, regnurile minerale, vegetale și animale. In mersul evolutiv al formațiunilor, celula a compus indivizi cu caractere bine determinate, iar aceștia s’au organizat în grupări după cate­gorii, cum de exemplu : albinele, furnicile etc., iar omul în socie­tăți și state. Un stat e cu atât mai bine organizat cu cât fac­torii ce-i compun sunt și ei or­ganizați la rândul lor — după diferitele funcțiuni sociale, ce au de îndeplinit — din indivizi bine specializați în ramura respecti­vă. Astfel se impune și organi­zația meseriilor. Cu privire la meseriile ce de­pind de construcțiuni se pot pune bazele unei organizațiuni eficace numai atunci când se va ține seama de aptitudinile indi­vidului și funcțiunea ce are de îndeplinit în această organizație ca factor cu atribuțiuni bine sta­bilite. Factorii principali ce compus această clasă socială sunt: fac­torii creatori, — arhitecții și inginerii, — factorii executori,— complexul meseriașilor, cari prin energiile lor d­au realitate conceptiuni­­or factorilor primi. Astfel, pentru realizarea unui monument, no­i construcțiuni, colaborează deopotrivă: arta și știința. La noi, acești doi factori nu sunt organizați până în pre­­zent și din această cauză de ani , »da­­ta os iSRW*­ etemerta gnamsu^h. vna de tot felul eu­ prined­eon­ii­ tor diverse, ducând cu ei, însă­ peste graniță produsele energiei naționale, pe când elementele et­nice se pierd cu timpul, iupur­tându-se închega și merge mai departe. Acest rău ce dăinuește de­­ atâț ta vreme, nu se poate înlătura de­cât prin școli speciale de mfe­ serii, de construcții, în cazîi meșteșugurile să se predea prin­ prisma vederilor arhitecților și inginerilor, a acestor factori creatori, ca astfel să se unific« procedeurile de lucru — reparti­zând munca pe indivizi bine ape»’ eializați — și în mod cât mai perfect, după diversele speciali­­­tăți de lucrări cerute la cons­­­trucțiuni.­­ Cu modul acesta munca sa divizează în mod rațional, se crează diferite specialități de me­serii, se ușurează cu mult sar­­cina factorilor creatori și se e­­conomisește astfel multe energii pierdute, din cauza nespecializă­­rii perfecte, iar lucrarea de abtit va fi cu atât mai perfectă și Ma i­eftină cu cât va eși din mâini bine pregătite. , Astfel drumul spre­­ industriei națională va fi deschis. Or, dez­voltarea economică pe tere­nul Industrial ar satisface în parte și problema agrară, prin îndru­­marea în mod treptat, cu nevoi­le țărei,­ a elementului țărănesc către diverse meserii. Numai­­ așa se va putea stabili un echilibru rațional, în ensam­­blul energiilor naționale și mai In modul acesta vom pu eparie? iii. vin VI c&pâta i adevărata inde I

Next