Universul, iulie 1915 (Anul 33, nr. 179-207)

1915-07-24 / nr. 202

t 5 BANI EXEMPLARUL.—ANUL XXXIII. — N­nul 202 Sesiunea Dumei Bitorisal d-lui Goremykine — Guvernul Declară că va da autonomie Poloniei — Petrograd, 19 (­sosită 21). —­­ Președintele consiliului, d.­ Goremykine a luat cuvântul după d. Rozianko, și a spus: Războiul actual cere jertfe e­­norme și numeroase, și guver­nul fiind hotărît să facă toate jertfele, v’a chemat spre a vă expune advărate stare a lucru­rilor și a se sfătui împreună cu voi asupra mijloacelor ne­cesare, spre a înfrânge cu de­săvârșire pe dușmanii noștri. Acest războiu a probat că nu eram destul de bine pregă­tiți în raport cu sforțările duș­manului, deci, spre a-l înfrân­ge, trebue întreaga dezvolta­re a forțelor naționale. Guvernul va supune desba­­terlor voastre numai proiecte de legi în legătură cu războiul și în acest domeniu, actual­mente cel mai vital, veți găsi un câmp larg de activitate. Nu e momentul de a face un discur­s-program despre îmbunătățirea vieței interne din Rusia în timp de pace; o asemenea îmbunătățire va fi realizată cu concursul vostru, dar trebuie să ating chiar azi o chestiune, aceea a Poloniei, care nu va putea, firește, să fie rezolvată de­cât după acest războiu, iar acum trebue ca poporul polon să afle că orga­nizația lui viitoare e în mod definitiv și irevocabil hotărîtă prin apelul marelui duce Ni­culae, generalisimul armate­lor imperiale, publicat la înce­putul războiului. Poporul polon, cavaleresc, nobil, credincios și viteaz, me­­rită simpatiile și respectul po­poarelor civilizate. Azi împăratul m'a însărci­nat să vă declar că a ordonat consiliului de miniștri să ela­boreze proiectele de lege spre a da, după războiul Poloniei, drptul ei pentru a organiza viața­ națională, socială și eco­nomică a Poloniei pe baza au­tonomiei, sub sceptrul împă­raților Rusiei. Împreună cu polonii, cele­lalte naționalități ale imensu­lui imperiu rusesc au dat pro­be de credința lor către patria mamă; prin urmare, politica noastră internă va trebui să fie pătrunsă de principiul ne­­părtinirei față de toți cetățe­nii credincioși ai Rusiei, fără deosebire de naționalitate, de credință și de limbă. (Aplau­ze). Să ne unim în sforțările noastre comune la care ne in­vită Țarul. Guvernul e­­ ferm convins că, mai de­vreme sau mai târziu, biruința va înco­rona străduințele noastre, (a­­plauze) și această credință e împărtășită de întreaga Rusie. Să fim uniți pe un singu­r program, acel al victoriei. (Aplauze pe toate băncile). Discursul ministrului de război Noul ministru de război, gene­ralul Polivanov a luat apoi cu­vântul și a fost primit la tribu­nă cu vii aplauze de pe t­ope băncile. Ministrul a Început cuvânta­rea sa, spunând că Rusia se răz­boiește azi cu statele pe cari le-a eliberat, acum un secol, de sub jugul lui Napoleon. Printr’o pregătire științifică și îndelungată, zice ministrul.. Germania, după o muncă de 40 de ani a ajuns într’adevăr la re­zultate remarcabile, dar între­buințează bogatele sale resurse teh­nice în contra tradițiunilor războiului, cari formau până a­­cum codul militar al națiunilor civilizate. In această clipă, dușmanul a concentrat în contra noastră forțe enorme, împresurând teri­toriul militar al Varșoviei, ale cărui limite strategice au fost în­totdeauna punctul cel mai slab al graniței noastre de vest. In asemenea condițiuni, vom ceda poate dușmanului o parte din această regiune, retrăgând pozițiunile noastre, unde armata noastră se va pregăti spre a-și relua ofensiva, deoarece sfârși­tul încoronează opera. Ca in 1812, vom ceda, poate azi, Varșovia, cum am cedat a­­tunci Moscova, spre a asigura biruința finală. Acest sentiment domnește pretutindeni în Rusia cu dragostea și respectul pentru armata noastră căreia îi datorim mersul spre Lemberg, victoriile din Galiția și mai ales la Frász­ató, unde am găsit trofee bogate. (Aplauze prelungite). Ministrul vorbește apoi în ter­­meni călduroși de armatele a­­liate, mai ales de apărarea eroi­că a Belgiei, de strălucita victo­rie de la Marna, unde armatele franceză și engleză, luptând îm­preună au pus în­ retragere pe germani, apoi ministrul amin­tește acțiunile vestite din Arras și Yp­en, unde înaltul comanda­ment al aliaților a dat probe de calități nemai­văzute, apoi rele­­vează victoriile japonezilor, sâr­bilor, muntenegrenilor precum și progresiunea metodică a ar­matei italiene, care are de în­vins dificultăți de necrezut. (A­­plauze prelungite). Apoi ministrul declară că ar­mata rusească își face datoria, dar, ca să fie învingătoare, tre­bue ca ea să simtă la spatele ei ca un enorm rezervoriu care o hrănește. Ministrul enumără proiectele militare pe care le va supune Dumei și m­ai ales chemările cla­sei 1916 și a anumite catego­­rii de rezerve. Ministrul constată­ că în urma concursului combinat al inten­denței și al ministrului agricultu­­rei, aprovizionările armatei au funcționat bine, fără încetare, dând rezultatele cele mai favo­rabile. Nici­odată, în niciun războiu problema aprovizionărilor nu a fost mai grea și nu a fost rezol­vată ca azi. (Aplauze). Oratorul adaugă că realitatea a arătat că situația economică a Rusiei nu a fost absolut de loc zdruncinată prin acest războiu, din cauza recoltelor bogate. Ța­ra noastră are în belșug de toa­te și ar putea să mai susțină a­­cest războiu încă mulți ani. Trecând la mijloacele teh­ni­­ce, atât de bogate și nesecate la * SEASE PAGINI CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAG.,, TELEGRAFICE SI TELEFONICE ! U­I b­rezoiann.il loss germani, ministrul stăruiește a­­supra necesităței de a lua pildă de la francezi și de la englezi, cari au făcut progresa enorma în desvoltarea­ și fabricațiunea munițiunilor de războiu. Ministrul a terminat spunând [UNK] „Ați văzut cu ce fel de dușman avem de luptat, trebue, și cu ori­ce preț, ca­ să fie doborât și în­frânt, altfel Europa va cădea sub jugul teuton. Cu această hotărâre, și fără a pierde nicio clipă, să încor­dăm toate facultățile și forțele țarei spre desvoltarea apărărei naționale“. (Aplauze prelungite). (Weetnlk). SârbîT" bombardează transporturile de cereale V­ereiorova, 21 Iulie. Astăzi a început exportul grâ­ului tranzitat din Bulgarin ven­im Austro-Ungaria. In acest scop au sosit din Șiștov in portul T.­­Severin două șlepuri austriaca, încărcate cu 170 vagoane de grâu. De acolo se descarcă in căruțele care fac transportul a­­celui grâu în saci pe șoseaua Severin - Gura-Văii - Vereiorova, până la sucursala vamală Bah­na, de unde se face exportarea lui. Din această cauză șirul de care se ține lanț pe șoseaua aceea. Sârbii, a­<căror atenție le fu a­­trasă de acest convoiu nesfârșit de care, le-au urmărit de aproa­pe. Și când au observat că sacii din carele în chestiune sunt luați de muncitori unguri spre a-i pră­văli pe coasta dinspre nord a rambleului nostru de beton ar­mat de pe râul Bahna, au des­chis un foc viu de artilerie din munții vecini asupra lor. Tunurile austro-ungare, voind să protejeze operațiunile ex­portului, au răspuns trăgând în direcția pozițiunilor artileriei sârbe. • Depozitul de saci cu cereale format lângă granița noastră a suferit oarecari stricăciuni de pe urma bombardării sârbești. De asemenea și zi­dur­­i de care erau fixate porțile ungurești au fost dărâmate aproape în între­gime. Gloanțele mitralierelor sârbești au lovit arcadele cita­tului pod, pe care se pot vedea urmele lăsate de ele, în număr de SO. Ca să se pareze atari lovituri de viitor, s'a arborat la, capul podului aceluia tricolorul ro­man­ Coresp. Industria miiniștuiilor in Ital­a Roma, 21. — Times scrie: A­­tât guvernul cât și fabricile par­ticulare se iau la întrecere pen­tru a produce cantitatea de mu­­nițiuni trebuincioase pentru ce­­rințele­ războiului. Toate uzinele cele mari ca și cele mici au fost prefăcute in fabrici de mu­niții. Lucrătorii concentrati sunt trimiși la fabrici, cari toate rămân sub disciplina mi­litară. Cele 2b de­ școli de ingi­neri din Italia au fost destinate la fabricarea munitiunilor, iar inginerii au fost schimbați in lucră­tori. (A. T I.) Iminenta disolvare a parlamentului elin Roma, 21.— Din Corfu se tele­­grafiază că d. Theotokis ar fi de­clarat că disolvarea Parlamentu­lui elin este sigură. (A. T. I.) Situația pe etapei de luptă Pe frontul de Est Fierea, 20 (sosită 21). — Comu­nicat oficial din 20 Iulie: Pe­­ren­tal rusesc, lângă Tomazov, in fața gurei râului Rodomka, alia­ții noștri au dobândit ori succe­se noui. La vest de Ivangorod, regimen­tele noastre din Transilvania au cucerit, printr’un asalt ca baiofi neta, opt puncte de sprijin cu t­o­raje cimentate. Patru din acești­ întăritori au fost cucerite de u­n singur regiment de infanterie, reg. n-rul 50, care e compus în cea mai mare parte de români. Afară de prizonieri, am captu­rat 29 tunuri, printre cari 21 de calibru mare, 11 mitraliere, o cantitate de unelte și de mari­­țiuni. Trupele noastre încercate din Transilvania pot privi această zi ca una dintre cele mai frumoase din istoria lor glorioasă. Semicercul împrejurul cetății Ivangorod se micșorează din ce in ce mai mult. La est de Vistula, una din di­viziunile noastre a cucerit cu a­­salt stația de cale ferată din Novo-Alexandria și câteva po­­zițiuni vecine. Lângă Kurow, trupele germa­ne, după ce an lnat eri două linii dușmane, au pătruns într a treia. Mai spre est, până la Vieprs, dușmanul mai menține încă po­­zițiunile sale. Intre Wieprz și Bug, urmări­rea mai continuă. Trupele noastre care au tre­cut râul Bug între Sokal și Krilow, înaintează în direcția Wladimir-Tolynsky. Situația în Galiția orientală e neschimbată. (C. B.) însemnătatea înaintării* austro-germanilor pe­ri­­toriul rusesc Bom­a, 21. — In cercurile po­litice din localitate se consideră că înaintarea germanilor nu prezintă nici o importanță pen­tru sorții războiului, nici chiar în eventualitatea evacuărei Var­șoviei, ceea ce deși ar fi dezas­truos pentru populațiunea lo­cală, care ar trebui să îndure toate neajunsurile unei ocupa­­țiuni militare germane, nu are însă nici o influență asupra mersului operațiunilor, căci se știe că Polonia rusească form­ea­ză ca un fel de țăruș intre teri­toriul german și cel rus, și poa­te că dacă nu ar fi la mijloc considerațiuni de ordin senti­mental, ar fi fost oportun să se părăsească chiar de la începutul războiului toată acea zonă: înaintarea austro-germană, ca­re este legată cu sacrificii enor­me de oameni și de material, pe care comunicatele oficiale ale celor două imperii aliate se in­cearcă în zadar să le ascundă, nu face decât să mărească fron­tul operațiunilor a­ustro-­fer­mane, să-i depărteze de baza lor de aprovizionare și din potrivă scurtează frontul de luptă pen­tru ruși. — apropiindu-i tot mai mult de bazele lor de opera­țiuni, așa că situațiunea din punct de vedere strict militar Se înrăutățește pentru imperiiie centrale și se îmbunătățește pentru Quadruplice. (A. T. I.) Pe frontul de Vest Paris, 21. — Comunicat ofi­cial din 20 Iulie orele 15. — In seara de 11­ Iulie și în tim­pul noptei dela 19 spre 20, au fost mai multe acțiuni de infanterie. In Artois, după ce am res­pins mai multe atacuri ger­mane date cu ajutorul grana­­telor, am cucerit un element de tranșee în apropiere de drumul de la Ablain la An­­gres, la nord de șoseaua na­țională de la Arras la Bet­­hune. Lângă Souchez, lupta a mai continuat cu­ ajutorul gran­a­telor și al petardelor, fără nici o schimbare de front. In Champagne, pe frontul Perthes-Beauséjour, lupta cu minele mai urmează. Am progresat în Argonne, mai ales în regiunea Maria- Tereza și la Saint-Hubert. Du­pă o luptă vie cu bombe și pe­tarde, germanii au dat mai multe atacuri care au fost toa­te respinse Pe înălțimile Meuzei, între Eparges­ și tranșeu de Calon­­ne, dușmanul a atacat de trei ori pozițiunile noastre; focul artileriei și al infanteriei a o­­prit pe loc aceste atacuri. Pont-â-Mousson și satele Maidieres și Manoncourt-sur- Seille au fost bombardate cu obuze incendiare. (Havas). Pe frontul anslro- Italian Viena, 20 (sosită 21. — Pe frontul din Tyrol, un deta­șament dușman a fost atacat în valea Ledro, la vest de Bez­­zecca și respins, încercând pier­deri mari. • In valea ludimiia, patrulele noastre au isponit două posturi de observație stabilite pe inăl­­țim­iile la nord-vest de Condino. l­ângă țărm, liniștea dom­nește in mai toate sectoarele. Pe platouri, lupta de artilerie mai continuă. N­le puternice atacuri ita­liene, date in contra pozițiunilor noastre la est de Palazzo, au dat gr­eș, fiind respinse de un contraatac care a înaintat din­colo de pozițiunile noastre pri­mitive. (K. B.) Monfalcone bombardat de austriaci Roma. 21. — Corespondentul din Roma al ziarului Daily Te­legraph telegrafiază că austria­cii au fost atât de întărâtați de ocuparea repede efectuată de ita­lieni în orașul, portul și șantie­rele navale din Monfalcone, în­cât au făcut­ toate sforțările posibile petru a distruge acea localitate, fără să ducă grije de cei trei mii de locuitori care pâ­nă mai eri erau supuși austriaci. Inamicul a­ instalat tunuri grele aproape de San Giovanni di Duino, nu departe de Monfal­cone și a bombardat fără înce­tare. După obiceiurile germane, i­­namicul a luat drept țintă bi­sericile. Un colț al catedralei din Monfalcone a fost distrus de o granată. Austriacii, la est de Isonzo, distrug totul ce ar putea folosi invadatorilor; edificiile și re­coltele au fost distruse­ popular țiunea civila a fost mutată in alte părți. Mulți locuitori de o­­rigină italiană au fost tratati aspru și acuzați pe nedrept de felurite fapte: unii au fost «­­Testați fără motiv. (A. T. I.) In jurul atacului austria­­cilor împotriva insulei Pelago la Roma, 21. — In Austria ata­cul nereușit In­potriva micei in­sule Pelagosa a fost considerat drept o recunoaștere, din care ar fi urmat o serie de pierderi cau­zate în personalul nostru de pa­ză și în special în comandanți și ofițeri. Adevărul care reese din ra­portul comandantului italian a­­supra celor petrecute, este că sunt doi răniți, dar niciun ofi­țer. De altfel este un lucru nesă­buit din partea austriacilor să se numească „recunoaștere“ un atac îndreptat în­potriva unei insule care a aparținut lor și când întrebuințară in această operațiune zece unități, debar­când trupe nu mai puțin nume­roase decât personalul nostru de pază. (A. T. I.). Pa frontul Darda­­nelelor Constantinopol. 20 (sosită 21). Comunicat din 19 Iulie. — Pe frontul Dardanelelor, nimic în­semnat. In ziua de 18 Iulie, la Seddul- Bahr, coloanele noastre de re­cunoaștere, pătrunzând in tran­șeele dușmane­­­ au capturat o mare cantitate de puști și de munițiuni. Unul din aeroplanele noastre zburând deasupra insulei Tene­­dos a aruncat cu succes 4 bom­be, dintre cari una a căzut pe câmpul de aviație al dușmanu­lui. Acest aeroplan a fost urmă­rit de două aeroplane dușmani cari au tras, dar în zadar, cu mitraliere. Nimic însemnat pe fronturile celelalte. (Kor. Bur.) Casa Savoia și tazătorul italian Roma, 21. — Ziarul „Züri­cher Zeitung“ publică un arti­col al cunoscutului scriitor ita­­lo-fob Contele Voltolini­ dedi­cat tradițiunilor și calităților militare ale Casei Savoia. După Hohenzollerni și Habs­burgi (?) — zice scriitorul — nicio altă casă domnitoare din Europa nu a avut atâția condu­cători de armată cât Casa de Savoia. Principii de Savoia s-au luptat în curs de secole nu nu­mai pentru statul lor, dar și în armatele altor țări și în special ale Austriei , și Franței. * Și azi încă amintirea Princi­pelui Eugeniei de Savoia este populară în armata austriacă și cântecul nobilului cavaler, care liberă Belgradul, răsună ori­unde se vorbește limba germa­nă și a fost tradus și în ungu­rește și în limba slavă. Acum când Italia a intrat în războiul mondial, este o datorie pentru principii din Casa de Savoia să poarte­ spada, după tradițiunea familiei lor. (A. T. I.). Aliații pregătesc o acțiune în Asia Mică Roma. 21.— Știri sosite din Grecia anunță că aliații fac mari pregătiri pentru o vastă acțiune în Asia Mică. Numeroase trupe au fost tran­sportate spre punctul Șeșme. (A. T. I.) $ VINERI 24 IULIE 1915 „Adevărul” și „Dimineața” vîndu­te străinii ®!" Am spus-o dela început, când am­ luat de chică, pe bătrânul gheșeftar Mille, că va ocoli discuția asupra pun­gășiilor de cari s’a făcut vi­novat, asupra dovezilor de trădare a neamului nostru, a­­supra „naționalismului“ in­teresat pe care-l face, și va recurge la arma-i favorită, minciuna și iar minciuna. De astădată însă i s’a în­fundat. Opinia publică s’a lu­minat, a deschis ochii, s’a convins pe deplin că la Ade­­verul și Dimineața e o s­e­­luică de bandiți cari trafi­­chează idealurile sfinte ale românimii spre a învârti afa­ceri și a-­și umple buzunările cu arginți, fie dela germani, fie dela ruși, fie dela unguri, fie dela englezi... E bună ru­bla, dar tot așa de bună­ i și coroana ungurească pentru banda de strânsură dela A­­devĕrul și Dimineața. Ideal national acolo! Un­de? La Adeverul din al cărui personal de redacție face parte un Castelan, care a fost condamnat la cinci ani închisoare? Ideal National la Adevărul și Dimineața unde directorul lor încasează parale și dela unguri și dela ruși? Ideal national la Adevărul și Dimineața unde Miile și bandiții cari îl secondează țipă pe de o parte să se o­­prească exportul în Ungaria, iar pe sub mână exportă — ei! — untură, boi, ouă și di­ferite alte alimente la unguri, dușmanii noștri? Ideal național la Adevărul și Dimineața cărora li se plă­tește lunar suma de 300.000 lei din partea rușilor ca să închidă gura oricărui român ar îndrăzni să vorbească despre Banat, Basarabia, Cernăuți (Bucovina), impor­tanța pentru români a guri­lor Dunării și garanțiile ce trebue să se dea României în eventualitatea intrării ei în conflagrația generală? Ideal național la Adeverul și Dimineața cari pone­gresc zilnic țara noastră în ochii străinilor și reproduc cu litere groase și rânjind de mulțumire insultele ce ne a­­dresează străinii? Ideal național la Adevărul și Dimineața cari iau bani de la agențiile germane spre a publica telegramele nem­țești? Ideal national la Adevărul și Dimineața cari au exploa­tat pentru bani orice rană a țării, cari au insultat în­tot­deauna armata, având nu­mai cuvinte de ocară pentru corpul nostru ofițeresc, cari au înjurat și terfelit cum e mai mișelesc pe fruntașii ță­rii noastre, mânjind cu no­roiul calomniei pe toți marii noștri bărbați de stat cari au adus România în starea în­floritoare de azi? Ideal național la Adevărul care, spre a-și urca tirajul, ațâța, cu o perseverență de criminal, ura între bulgari și români, spre a prelungi con­flictul româno-bulgar și, ast­fel, ticăloșii de la acel ziar imund să înoate în bani a­­dunați de pe urma nenoroci­rilor țării? Ideal național la Adevărul și Dimineața cari au acoperit întotdeuna de hulă pe arde­leni și nu voiau să dea nici odăiță o pâine unui transil­vănean sau bucovinean, iar acum speculează doliul fra­ților noștri de peste Munți, spre a le stoarce gologanul, servindu-se de cei refugiați ca de coadă de topor pentru gheșefturi? Ideal național la Adevărul și Dimineața ca un mint de sting pământul, azi spun una, mâine alta; azi te lau­dă, mâine te defaimă, după cum prea bine a recunoscut-o zilele trecute un om politic, deși prieten al acelor ziare; pun în gura bărbaților no­ștri de stat cuvinte pe cari nu le-au rostit, spre a creia mo­tive să -i înjure; combat azi ce au ridicat ori în slavă; se contrazic cu o inconștiență de bandiți; scuipă azi unde au lini­eri și ling azi unde au scuipat eri? Ideal national la cei de la Adeverul și Dimineața cari au fost — după ba­lanța încasărilor — so­cialiști, antisocialiști, di­nastici, antidinastici, filose­­miți, antisemiți, liberali, con­servatori, marghilomaniști, filipescani, sturdziști, anti­­sturdziști, iorgiști, antifor­­giști, democrați, reacționari, rusofili, ungurofili... dar în­totdeauna antiromâni? Ideal national la Adeverul și Dimineața, aceste două gazete ale întunericului, plă­tite de străini cu sute de mii de lei ca să înăbușe libera cugetare in țara românea­scă și cari, deși scrise într’o limbă pretinsă rorisinească, au organizat birouri de spio­naj în folosul țărilor străine cărora s’au vândut? Ideal național la samsari­ Miile & Castelan? Pe cine vor să înșele ei cu minciuni? Țara îi cunoaște de mult, i-a judecat așa cum merită, și, dacă mai sunt azi unii cari se servesc de oficii­le lor, e că sunt în starea o­­mului care, apucat la un colț de stradă de neputință, se refugiază în cea dintâi vespasiană pe care o întâl­nește în drum, iar după în­deplinirea inexorabilei nece­sități se depărtează cu pași repezi, de teamă să nu-i as­fixieze atmosfera otrăvicioa­­să ce a trebuit s-o respire scurtul interval de timp. Rezervele de aur ale Băncii impe­­riului german Berlin, 22. — Rezervele de aur, ale Băncii imperiului au crescut în ultima săptămână a lui iulie cu 7 milioane, urcând totalul la două miliarde și patru sute de milioane, așa că in cursul primu­lui an de război sporul este de 1:147.000.000. (Wolfsbureau). STAȚIUNI CLIMATERICE O stațiune pitorească de liniște și contemplare. — Exodul bucu­reștenilor spre Predeal. — De vorbă cu un frate de dincolo. — Impresii din Predeal Predeal, 19 Iulie Extraordinar cât de mult pe­trece lumea noastră în aceste împrejurări. Bucureștenii au i­­nundat Valea Prahovei, căci tre­nurile abia prididesc șuvoiul de oameni cari se revarsă spre lo­curile de umbră și răcoare. Când am plecat eu, a trebuit să se formeze două garnituri de tren accelerat și plecau la in­terval de 15 minute trenurile unul după altul. De la Câmpina la Predeal nu­mai stațiuni de vară: Bușteni, Valea Largă, Comarnic, Azuga, Sinaia, Breaza, și vilele strălu­cesc în bătaia razelor de soare care pătrund anevoe prin desi­șurile de brazi, abundente prin aceste admirabile locuri de um­bră și răcoare. De îndată ce pă­răsești arșița dogoritoare a Ca­pitalei și ajungi în linia de sta­țiuni climaterice care încep cu Câmpina, o liniște răcoritoare și contemplativă te prinde pe neașteptate și parcă ai vrea să zburdălnicești hoinar pe potecile munților, admirând campanule­­le și cupele lor violete sau lilia­chii, abandonat unor afâceri estetice pe care nu le poți găsi în viața nervoasă a orașelor sgomotoase și mari. Ajungi la Predeal și din va­gon te fură frumusețea vilelor așezate în terasă, vila cea mai de sus, spre­­ creștetul munților, fiind aceea a primului ministru de azi, vilă care privește parcă cu ochi ciudați spre... Brașov. Văd monumentul Avântul Țâ­rei, un vultur mititel ca și țara speste ale c­ărei plaiuri îș­i ia sborul vulturesc, dar ager și mândru ca și ea, întinzându­-și a vinile spre unde e tot pământ românesc, acolo.... acolo unde va fi să mergem fără pașaport în­­tr’o zi pe care o dorim cât mai aproape. Lume multă la Predeal, vile minunate, — într'o superbă ar­monie rânduite, dar lipsite, totuși, în parte, de confort pen­tru că nu e confort suficient la Predeal, ursit­oarea suferinzilor carii au nevoe mai multă de aer și odihnă deplină. L’am văzut Predealul astă îar­ Dă, îl revăd acum sub un as­pect cu totul nou și mi se pare că, vara ca și iarna, această­­ stațiune, pe care mâna civiliza­tă a omului ar putea-o face și mai atrăgătoare, poate să fie un minunat refugiu pentru dorito­rii de ozon — ozâncel pe care zadarnic îl cauți, în aceste tim­puri, la București unde nu-1 poți afla niciodată. Eu l’am sorbit cu lăcomie, o adevărată beție de ozon ca să-mi întăresc plămânii — pentru cel puțin um an, căci viața de muncă și pribegie a ziaristului nu-mi îngădue un repaos mai lung. Ziaristul se consacră neo­bosit prietenilor anonimi, dar simpatici cari îl citesc și căro­ra e dator să le împărtășească tot ce îi se pare mai nou. Ob­serv că lumea venită aci, cu co­nițele mai ales, au transformat gara într’o promenadă unde o adevărată exibiție de toaete și lux te face să privești fără să vrei întreaga gamă de culori care împodobesc rochiile și blu­zele elegantelor noastre. După ce trece ora trenurilor, elegantele își plimbă orgoliul inofensiv pe șoseaua dintre Klein și mănăstire, ca să se a­­precieze una pe alta și să deșire apoi tot firul de vorbe care se obișnuește la cucoane de la fa­cerea lumei și până azi. Foarte puțini se duc pe Va­lea Temeșului, această pitoreas­că vale cu sco­rțișuri și dea­luri fermecătoare, și mai puțini încă sau calea munților poate din pricină că un ordin al mi­nisterului de interne oprește es­­cursiunile prin munți. Toată lumea se duce însă la Klein, unde e astăzi o negusto­rie românească, ceea ce, dacă ar fi știut secretarul general al mi­nisterului de interne, n’ar fi in­terzis accesul publicului acolo. Acest ordin, care s’a dat verbal, mi s’a părut chiar curios, dar aflu că s’a revenit asupra lui. Aci se poate bea ataș, o bău­tură foarte bună, cu parfum de chimen — chimenul fiind foarte u+i bat peste munți. Și fiindcă veni vorba de bău­turi, trebue să vă spun că vi­nurile bune nu se prea cunosc pe aci, ci numai țuica ramură de prună, luminoasă ca lacri­ma, iar vinul se aduce, cu bo­­loboacele, de la Azuga. De alt­fel,­­ lumea se c­ulcă aci nem­țește, căci după ceasurile rece numai noctambulii vestiți mai trec pe străzi venind de­ la Jo­curi sau de la ghețuri. * Prezența d-lui ministru dr. Angelescu, cu care am stat de vorbă în gară, m’a făcut să cu­get la exportul local și am pu­tut atunci să văd linia de ga­raj. E una de 40 vagoane și se mai face alta de 50 de vagoane, ceea ce presupune că debitul ex­portului zilnic va fi de 90 va­goane prin acest punct. Nu știu însă cum vor trece mărfurile în Ungaria, deoarece nu sunt de­cât șosele mici, de graniță, și căruțe de dincolo nu prea vin sau nu le văd eu. Am văzut Insă faimoasele transporturi cu carele, trase de boi ștrengari cari fură paiele din­. carul vecin ca să se ospă­teze la prânz. Dar bieții vameși din gara Predeal!.. Muncesc de zori, căci o coletărie multă și pentru fie­care colet o declarație specială. Se­ anunță acum venirea se­cretarului general de la Finanțe și a directorului general al vă­milor, d. Gheorghiu. Ce recom­pensă vor fi primind ei în ace­ste împrejurări când n’au Du­minici și sărbători? Se construesc vile multe. E un teren al domeniului regal care s’a parcelat și tendința e ca Predealul să se întindă pe vale, dincolo de gară. Au greșit însă aceia cari s’au grăbit să con­struiască chiar lângă gară vile pentru că liniile din gară se vor înmulți și raza lor va ajun­ge până în fața noului hotel — ceea ce n’ar prea bucura pe vi­­legiaturiștii de acolo. Muzici, baluri, petreceri nu­ sunt pe aci. Se găsesc la Si­­­naia și chiar la Azuga sau Bu­șteni. Se poate ca, peste un an, doi­ Predealul să ajungă o stațiu­ne pentru suferinzii de plămâni, iar stațiunile de agrement să fie numai dincoace de Predeal și... de ce nu? Dumnezeul părinților noștri e mare — chiar dincolo de Predeal.... Vremea e însă nestatornică și groaza cea mare e de munții Petricica și Postăvaru cari, când sunt acoperiți de o căciulă de aburi, sunt primejdioși prevesti­tori de ploaie. Atunci e mare jale la Predeal. Plictiseala co­boară greoaie în suflete și te a­­pasă ca un gaz asfixiant. Am avut prilejul că vorbesc și cu un frate ardelean care ve­nise de curând din Bucovina. Mi-a povestit despre ordinea care domnește la Cernăuți, par­­că ar fi în vremuri normale. Oa­menii își văd de treburile lor și se bucură că au scăpat de ruși. Mi se mai spune că sunt mulți prizonieri români basara­­beni la Liban și Brașov. Unii, capturați de curând, povestesc că rușii au de gând să ardă toate satele românești din Ba­sarabia din motive de retrage­re... strategică, se poate altfel? Bieții noștri frați, oriunde s’ar găsi sub jug străin, tot bine nu fi­e. In Rusia sunt spân­zurați pentru cea mai mică vi­nă sau sunt trimiși în Siberia. O, aflu lucruri grozave de soar­­th 3or și le voiu povesti cu cu alt prilej. Bucovinenii o duc în­să incomparabil mai bine ca în trecut, și se bucură de toa­tă a­­te­­țiu­nea contelui de Meran poate din cauză că Bucovina — după cum se vorbește chiar a­­colo — va fi a țarei noastre cât de curând. Toate acestea, pe care mi le povestește ardeleanul venit oca­­­zional aci, îmi strâng inima de durere, dar mi-o și înviorează cu lumina speranțelor. Cine știe!... Intr’o zi cu soare.... Dar, în tot cazul, la Predeal e frumos, negrăit de frumos, sunt priveliști admirabile și lo­curi unde scriitorii noștri pot veni dacă vor să-și scrie, în li­niște și răcoare, operele lor, aci, nesupărați de zgomotul nervos al Capitalei grăbite și de masca sub care se ascunde sufletul min­cinos al... „Terasei“. Aci, la Predeal, sunt codrii de t­razii, iar Driadele sălbatice se joacă sprintene la isvoare și pretutindeni, aci, sufletul se roagă naturai într’o superbă armonie de cântece de păsări și flori... Aci, numai aci s’adună gân­durile bune, din vârful munților de unde oamenii îți par atât de mici... L. I. Citiți Veselia*

Next