Universul, septembrie 1915 (Anul 33, nr. 242-270)
1915-09-02 / nr. 242
V2.5.SWPASUL — Strada Lipscani 48. BlÎCUREȘTI Toate lânurile ți mattîrsurile aduse in acest după ultimele modele de ROCHII presentate de și case de modele ale PARISULUI. Domnilor institutori și învățători le atragem binevoitoarea atențiune asupra excelentelor Cărți de Cetire lucrate de: G. COȘÎtC, Membru corespondent al Academiei Române. — G. A. IAIA, Profesor de științe la liceul Lazăr, fost institutor la școala de aplicație a școalei de institutori. — I». 1). PATÂIA^ICAXII. Profesor de istorie la liceul Matei Basarab, premiat de Academie.— SPIRLION POPESCU, Profesor la liceul Mihai Viteazu, fost profesor de școală normală, premiat de Academic. — V. STROESCU, Directorul școalei No. 17 de băeți București.—II,SE SI 5*II, învățător înaintat Slobozia-I atomița Carte de Cetire clasa II urbană.......................1.35 „ „ „ divizia II (Anul I și II). * . ■ 1 o0 . „ .. ., clasa 111 urbana........................II .. „ ., divizia II (Anul I)............................ .ti » „ „ „ clasa IV urbanii................. . 2.40 3123 . FLACARA Soc. Anonimă Română, București, Str. GâmpUieanu 40 CAUCIUCURI »pară cunoscutul atelier D. V. BAJOL din str. Francmazonă și căruia ia sosit o nouă și Însemnată cantitate de material vulcanizat și soluție, lucrând prompt și conștiincios și maieftin ca oriși care. 3121 B Către kiiafert și BESTAPRAKTUț NUIA!FACEȚI BULION IN CASA Bulion de pătlăgele a FÂBRÎCEI „ITALIA" DIM VIDRA (ILFOV) Ingmer L. MAZZETTÍ Acest bulion e superior oricăruia și e mai concentrat (gros) decât cel ce se poate face in casă. Nu se aseamănă cu nici unul din bulionurile aflate până azi în comerț. întreaga fabricațiune este făcută anul acesta din pătlăgele cultivate pe araci, de postolopol după sistemul și cu sămânță import" >e moșia D-lui G. A . din Italia. In cutii de tinichea se găsește de vânzare la toate magazinele di coloniale. — Restaurantele pentru cantități mai mari, se pot adresa reprezentantului general: ’ 3081 ^oscioii Oala tar, București, strada Artei No. 16 vă economisiți timp și muncă întrebuințând: M. apărut: Istoria Antică pentru clasa 1 secundar^ (băeți și fete) de Th. Avr. Aguletti, Profesor la Liceul Mihai Viteazul, fost Inspector și Director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunei, ediția V-a refăcută. Cu foarte numeroase ilustrațiuni și hărți colorate. Aprobată a III-a oară de Ministerul Cultelor și Instrucțiunei în Iunie 1915. De acelaș autor, Istoria Românilor pentru clasa IV-a secundară, ediția IX îmbunătățită, cu numeroase ilustrațiuni și hărți. Aprobare prelungită în Iunie 1915. ._____________________3070 Institutul Internat de băeți „Preotul N. VASILESCU“ — Strada Câmpinei — PLOEȘTI Autorizat de Minister. Fondat 1910 Curs PliniAU și LICEUL Cu profesori de la Stat. (4 clase inferioare). INTERNAT pentru 80 de elevi. Clădire nouă, specială pentru școală, costând, peste 10 mii lei, Institutul Stena-flactil Comercial de specializare Str. Academiei No. 1 Curs anual practic pentru Domnișoare Direcțiunea Engleză. Atenția individuală. CURSURILE REÎNCEP LA 10 SEPTEMBRIE. Tratate. Terminologie, Fraseologie, Coresp. operațiuni com., Contab., Neogr., Econ., Arit., Com., Stenografia, Dactil., Engleza, Franceza, Germana. Prospecte la cerere. 3067 Telefon 41 — seson sunt cumpărate cele mai mari ateliere 3035 (II) INTERNATUL DE BAEȚI H KOlul Str. Labirint 54, București Primește elevi cari urmează la școalele statului. Foarte aproape de Matei Basarab, gimnaziul Șincai, școlile comerciale. Direcțiunea se însărcinează cu înscrierea elevilor trimițînd actele. Prospecte la cerere. Director: L Tutuc Profesor de Matematice la liceul Lazil și la Academia de înalte studii comerciale ______________________3083 INSTITUTUL dE DOMNIȘOARE DESPINA DOAMNA — Fondat In anul 1886 — NO. 22. Calea Șerban Vodă. No. 22 - BUCUREȘTI — Directoare : Ana Uimitrescu ți Paulina ilar.ilamube, născute BOXMIS. Incșrlerlie Încep la 20 August Curse fie încep la 9 Septembrie. _____ 2956 IOASSA3T pentru podgoreni VIȚE ALTOITE de 2 ani, producători direcți albi și nebrni de 2 ani se găsesc la: PEPINIERELE 3 £ 8Mrtute? — TJECVCIV — Cereți catalog. CUMPĂR și fIND BIJUTERII noul și uzate, aur, argint, briliante, di.minute și orie«* pietre fine Asortat cu cercei, inele, brillore, hro hetti cu briliante, dram mie, perie, saphre de Ceyon. lanțuri de aur, versapiere de lossodnA MAI IEFTIN GA ORI UNDE MAX WEISSMANN 23. Strada Carol. 23 INSTITUTE. MODILAFAT £ Strada LUEGER (Fântânii) 8 — București — Localul, satisfăcând tuturor cerințelor igienice, situat în centrul Capitalei lângă Școala Profesională de gradul II, Conservator și Bele-Arte. Curs primar, liceal, comercial facultativ. Grădină de copii Instrucțiune serioasă. Education aleasa. Rezultatele excelente obținute la finele anului școlar, se pot controla Intîi— mister. Corp didactic reputat și experimentat. Prospecte și informatiuna la cerere. Directoare : D-na MARIA P.MARINESCU Licențiată in filologie: 2009 INSTITUTUL „LOLLIOT“ — BVCiOJtURpTl — 18, Strada Lueger, 18 Redeschiderea INSTITUTULUI DE DOMNIȘOARE „LOLLIOT“, atât pentru clasele primare și secundare inferioare cât și pentru clasa a șasea și cursul liber, va avea loc la 9 Septembrie. înscrierile și lucrările preliminare se fac de acum: 3064 Spiritism, Hipnotism Magie, Fachirism, Francmasonerie etc. pot fi învățate de oricine. Cereți deslușiri la: „Binroul de Studii Psihice“ la Birlad. 3089 PRESSE BE VIN — de toate marimile — * OCAZIUNE EXCEPȚIONALA Secfla de vânzare cu prețuri reduce la DEPOZITUL DE MAȘINI AGRICOLE SAMY M. CAPPAN BUCUREȘTI, B-dal Ferdinand 112 2993_____________(Telefon 52178). Hârtie ds Muște Tangrebot“âi?„5,° mai mare Lei înS lada. general Frații Vasiliu. Coloniale En gros. Conștiința. lacks, fabrică de Butoae Vinde butoae în capacitate de la 400—6000 litri, lemn de Slavoniacalitatea 1 cu prețuri avantajoase. Comenzile se primesc la Banca Alimăneștianu, Drăgășani, 3055 si mmi S00 hectare pădure de fag seculară din moșia Chiojdeni, jud. U.-Sărat partea despre comuna Buda, departe de comuna Buda 5 kilom, ți de Rimnicu-Sărat 20 kilom. Șosele bune ți brațe suficiente pentru exploatare. Amatorii se pot prezenta la Administrația moșiei in com. Chiojdeni pentru vizitare iar pentru tratarea prețului la d-na Ana D. Buttu, Ploești, str. O. Gr. Cantacuzino S3. 3109 3063 3057 4 I MERCURI, 2 SEPTEMBRIE comune între diferitele secții, între care se poate trece de la una la alta. Față de greutatea pe care o vor fi simțind-o mulți din elevii străini, credem că la noi e prea puțin dacă unii din elevi, necunoscîndu-și forțele dela început, nevoiți sunt să treacă de la o secție la alta, dînd numai un examen de diferență: cei de la real la modern pentru latină și cei de la clasic la modern de științe, ori cei de la modern la clasic de greacă. Credem că paguba e mult mai mică acum cînd elevul din cauza organizației actuale e nevoit să dea un examen de diferență pentru a nu pierde un an întreg și a-și prejudicia cariera decît în liceul unitar, cu care se găseau studenți cari, după ce luau bacalaureatul nefiind hotărîți asupra studiilor ce aveau să facă, luau de multe ori toate facultățile de grundul pînăre se fixau într’una din ele. Acuzația, care s’ar putea aduce deci Liceului trifurcat din alte părți, iar noi a fost atenuată prin această posibilitate de a se trece dintr’o secție într’alta pentru puținii elevi cari ar avea să se ptingă de alegerea făcută In clasa V-a. Pentru a se înlesni însă această trecere dela o secție la alta nevoie a fost ca să se facă o repartiție a •“«(■)• diferitelor materii, în așa fel că nu corespunde întocmai spiritului fiecărei secții. Așa în secția modernă s-a pus un egal număr de ore de limba latină ca Și in secția clasică, cînd ar fi fost nevoe poate de mai multe ore de limbi moderne și de lectură în traducere din autorii clasici. In secția reală, lipsa studiilor clasice ar fi putut fi iarăși conpensată cu mai multă lectură la 1. română din literaturile vechi și o și mai mare desvoltare a limbilor moderne, față de programul celorlalte două secții. Dunele intențiuni, ale legiuitorului dela 1898 — de a muta vechiul liceu unitar și de a-l acomoda pe cel nou nevoilor noastre — au corespuns nevoilor sufletești și indirect pregătirei viitoare profesionale a liceenilor noștri. Dela început putem spune că aproape în majoritatea cazurilor secția reală, a fost cea mai populată, dată fiind mai ales perspectiva celor care trecuse prin această secție pentru a intra mai târziu în alte școli superioare.. Mai puțin populată a fost secția modernă, iar cea mai puțin populată a fost secția clasică, la care de multe ori se duc cei mai slabi elevi. Ca exemplu se poate servi un liceu din provincie unde în cursul anului expirat au frecventat clasa V clasică 6 elevi, modernă 35 și reala 68, clasa VI clasica 6 elevi, modernă 28 și reală 44, iar a 8-a clasică 2> modernă 10 și reală 5. La acest exemplu s-ar mai putea adăuga Și altele și din toate reese că secția clasică este cea mai puțin frecventată. .. . Cauzele acestei stări de lucruri s’ar putea reduce la două. 1. Lipsa unei tradiții de cultură clasică la noi, unde Împrejurările prin cari am trecut ne-au silit ca abia în ultimii 50 de ani să adoptăm și noi formele de cultură prin care au trecut popoarele din occident înaintea noastră. La noi nu este ceea ce există în Franța, unde studiul limbei latine a intrat atît de mult în patrimoniul culturei naționale, încît din nimic mai mult decît din acest studiu limba franceză nu'și oțelește forțele mai mult. Acest cult pentru antichitate și mai ales penru latină a pătruns atît de adine In sufletul Francezului încît atunci cînd a fost vorba să se înlocuiască cultura clasică cu cea modernă în învățămînt, cei cari au susținut pe cea dintîi au fost tocmai aceia cari aveau motive s’o susțină pe cea de a doua: reprezentanții Camerelor de comerț și al altor camere mai practice. 2. In al doilea rînd lovitura care s’a dat clasicismului un liceu prin suprimarea aproape completă a lui în gimnaziu, căci atît cît a mai rămas se reduce aproape la nimic. In Franța studiul limbei latine începe din clasa I-a cu 7 ore Pe săptămînă (In Germania 8), iar al celei grecești ceva mai tîrziu cu 6—4 ore pe săptămînă, încît numai așa se poate desvolta copilului Încă de mic gustul pentru frumusețile clasice ,iar limba franceză a putut dobîndi atîtea calități de stil, pe care nu le are nici o altă limbă modernă. Cît de mult ar fi profitat și limba noastră din studiul limbei latinen. ;d ales acum a fost atît de un jurări, e întreba ori Și Ia scris și nimic sfînt In ei , care să'i dea pec^ , -- 1 rat românească. Din cele mai sus spuse ce vede cum legiuitorul dela 1898 a voit să se ferească de unele neajunsuri și s-a izbit de altele, cari în decursul timpului au fost puse, credem, în evidență. Râmîne ca în viitorul cel mai apropiat, cînd împrejurările vor permite, în urma unei anchete printre profesorii și foștii elevi să se revizuiască actuala organizație a liceului nostru, atit în cursul superior cît și în cel inferior, găsindu-se desigur lucruri de îndreptat. Se va ajunge probabil în curs superior la 2 secții- una reală, științifică ca cea de azi și alta literară clasico-modernă. In cursul inferior se va vedea desigur cit de încărcat e programul prin faptul că liceul e unitar în această parte, și cît de greu merge de multe ori cu populația claselor noastre mai mult decît trebue. Dacă s’ar mai menține totuși actuala organizație, lucrurile ar merge desigur mai bine admițîndu-se însă unele modificări 1. Reducerea numărului elevilor în fiecare clasă la 30 și maximum pentru ca profesorul să poată munci cu toți, deci crearea a cît mai multe clase paralele. 2. Revenirea la catedre pe materii, nu pe ore, păstrămtu-se continuitatea într’un ciclu întreg, pentru ca profesorul să’ți poată cunoaște mai bine elevii, modificare pe care înalta noastră autoritate școlară e în curs s’o introducă pentru viitor. 3. Mai mult control și coeziune In învățămint prin modificarea sistemului actual de a se recruta de cele mai multe ori organele administrative. 4. Redarea școalei tuturor energiilor, pe care politica le-a răpit, și cam pe cît de mari servicii aduc locurilor unde sunt puse, pe atît de mare gol și rele consecințe lasă pentru interesele superioare ale școalei. D. Baciu directorul gimnaziului din C.Lung August 1915. m Via a muncitorească Conferința d-lui Victor Anestin la Cercul ..Tineretul Muncitor“ Se știe că muncitorii grupați în sindicate caută să’și asume cît mai multe cunoștințe pentru a’și da mai bine seama de ceea ce îi înconjoară și a cunoaște metodele cele mai bune de luptă cu clasa patronală. Duminică, în fața unui mare umăr de tineri și tinere muncite, d. Victor Anestin, cunoscutul publicist, a Vorbit despre Cultura in general. Ședința a fost deschisă de tînărul Jianu. Apoi d-ra Paulina Grimberg citește „Mama" de Anghel. Se dă cuvîntul d-lui Anestin, care este primit cu aplauze. Conferențiarul începe prin a arăta care era în vechime, credința despre existența pămîntului. A trebuit multă vreme pînă cînd știința să spulbere aceste credințe și să dovedească cele ce se știu astăzi despre univers. D. Anestin vorbește despre pozitivism și face diferite observatului asupra constelației cerești și a infinitului. Arată care este puterea de gradațiune a pâmîntului și încheie spunînd că toate acestea au fost descoperite și popularizate grație dorului de știință la diferiți oameni, cari cu toate riscurile și-au susținut ideile, cari la început nu erau luate în seamă. „Știința trebuie cercetată, și clasa proletară să caute cît mai mult de a cerceta ceea ce o înconjoară. Numai știința duce orice pătură la civilizație“. D. D. Angelescu mulțumește d-lui Anestin pentru conferința ținută și frumoasele sfaturi ce a dat celor prezenți și îl roagă de a veni cît mai des între tinerii muncitori, tendința acestora fiind a se lumina și a căpăta cît mai multe cunoștințe. * Ședința a luat sfîrșit la orele 5 d. a. ‘ Sîmbătă ‘i „Maialul”, băeți! Duminecă nu aveți școală, puteți dormi mai mult. Gătiți-•&!... Așa ne spunea profesorul clasei și noi, școlarii, ne bucuram și aduceam buna știre acasă. Era ziua de 1 Maiu, serbată, în fiecare an, de gimnaziul român din Brașov, printr’o escursiune a tuturor studenților, mari și mici, și a profesorilor, în ..Stejeriș“. „Stejerișul“ este o pădure de stejar, în dealurile Brașovului, oarecînd locuită și de urși. .a Stejeriș se mai găsește o viezuină de urși în care intram de curiozitate noi copiii. Stejerișul ! Ce nu ne evoacă el ! Toamna, după reînceperea cursurilor, mergeam în «scursiune la Poiană, un munte mai Înalt și mai în mijlocul Carpaților, și iarăși ni se spunea: Băeți, Joi mergem la Poiană; gătiți-vă! Ce bucurie pe noi! De acasă ni se pregătea merindea în tăiști; ni se dedea o ploscă atîrată cu o curea după gît și umplută cu vin, apă se găsea la isvorul din pădure; ni se dedea ouă ierte- salam, cașcaval, pui fript, șuncă, vițel rece, cozonac, pline, sare, piper, de toate, ce veselie pe noi! Și urcam voioși munții și răsunau văile de cîntecile noastre. Și ce evitam noi oare? Cîntam cît ne țineau plămînii cei mici și cei mari. „Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte, la care te adinciră barbarii tăi dușmani, barbarii de „maghiari”, marsoilleza neamului românesc* de răgușeanu cîntind. Cîntam: „Iancule mare, Iancule tare, cu noi să fii, tu însoțește și însuflețește pe ai tăi fii”. Cîntam: „Optzeci de oi despoaie și în frigări le pun, de sunete cimpoaie pădurile răsun”. Cîntam: „Dați-mi, dați-mi arme mie, dați-mi dați-mi calul mieu, voiu să mor în bătălie- nu ca sclavul în robie, și de-o sută și de-o mie, nu vreau, nu vreau să știu eu!” ..înainte! înainte! curgă sîngele spurcat, simță morții din morminte că românul s’a sculat”. Cîntam: „Românaș, copil de brav, pînă cînd la ungur sclav?!“ Cîntam’: „Armăsarul a turbat”, cîntam: „Horia intră’n șapte nuci, domnii fug făr’ de papuci”. ..Horia bea și chinește, ungurimea prăpădește”. Ce nu cîntam’, doamnei? Mai cu seamă cînd mergeam la Poiană, de unde se vedea și vîrful Postovarului. Ne înșiram pe dealul de la marginea pădurei de brazi, adunam uscături din pădure și se făceau focuri, focuri, unde, improvizîndu-se frigări din lemn, se frigeau adevărate ei o svîrte de oi, în cît cîntecul: „Optzeci de oi despone și nn frigări le pun, de cîntece cimpoie pe duble răsun“, era însoțit și de tabloul plastic și de cîntece războinice. Profesorilor li se făcea un cort mare, acolo veneau studenții și închinau în sănătatea lor și a neamului. Cine avea pistoale mai slobozea cîte un foc. Era un tablou înălțător de suflete românești! Nu l’am uitat, — pare că-l văd! Nu am uitat nici cîntecile, deși sunt vre-o cincizeci de ani de atunci; ele au rămas „aere perennis” săpate în creerul și inima mea și a noastră a tuturora. La Paști aveam sărbătorile „Junilor“, și între acestea, întoarcerea convoiului dintre pietre, convoi care simula intrarea lui Mihai Viteazul în Alba- Iulia. Douăzeci, treizeci, patruzeci de tineri, îmbrăcați în costume ornate cu tricolor, cu pantalonii albi, strivți, băgați în cisme, și cu căciuli la Mihai, călări pe cai ale căror coame și cozi erau împletite cu panglici roș-galbenalbastru se scoborau din munți— dintre pietre—și intrau triumfal pe străzile Brașovului „în cetate”. In urmă aceste porți fură închise, intrarea oprită, și tot convoiul era condus de „jandarmi” unguri. Nouă însă ne-a rămas amintirea veche, cea adevărată. Ce pistoale trase, ce piulițe slobozite, de se cutremura și cetatea și tot Brașovul! Și ce? „Cînd om veni noi de abinelea cu 1) Din broșura „Resbelul”, de Andrei Popovici. de A. A. POPOVICI 1) un al 2-lea Mihai în frunte, s-a sfîrșit cu voi, boanghenilor de unguri și fleanderilor de sași, doar noi suntem urmașii lui Traian și ai lui Mihai Viteazul!“ Și acum văd în sala de ceremonie a gimnaziului din Brașov portretul marelui nostru Mihai, în picioare, și cu degetul arătător întins, dînd porunca de ocuparea Ardealului ! Cîți români de dincolo nu au venit la București numai și numai să vadă și ei statuia lui Mihai din fata Universității . Tablourile din casa părintească reprezentau: Intrarea lui Mihai în Alba-Iulia ; Veturia mama și Votumnia soția lui Coriolan tnduplecîndu-l să renunțe la asedierea Romei; ultimul portret al lui Avram Iancu, prefectul legiunei gemine, și alte tablouri patriotice. Eu, care eram un bun desenator, făcusem pe Horia, Cloșca și Crișan, și la urmă mmi dăduse profesorul de desemn Vlădăreanu să fac tabloul bătăliei de la Călugăreni: „Mihai Viteazu, călare. în lupta cu Sinan Pașa, smulgîndu-i acestuia cu o mîna steagul și cu cealaltă infigîndu-i sabia în piept”, și mă bucuram și mă mindream că reușisem bine. Aceasta a fost creșterea în copilărie. Apoi plecat la Viena, la studii. In drum mă oprii la Pesta și făcui cunoștință cu un maghiar care îmi spuse să rămîn acolo și să urmez cursurile. Această propunere mi se păru atît de stranie, nu cît îi spusei. ..Dar d-voastră, ungurii, aveți singuri nevoe de civilizație și cultură apuseană, cum de vă încomentați să dați altora ce vă lipsește vouă?” La Viena erau mulți români și, afară de vreo cuiva pierde-vară, cari își petreceau zilele și nopțile în cafeneau Troicii, mai toți erau studenți buni. In societatea „România Jună” erau adunați la un loc: Transilvăneni, Bucovineni, Munteni, Moldoveni, Bănățeni și Români din Ungaria propriu-zisă. Era: Săvulescu, Missir Petre, Baiuleștii, Chibici-Rîvneanu, Făgărășanu, Beleș, Popp, Teclu, Blăjinu, Cloaje, Galea, Vlad și mulți alții. Scopul cultural și colegial al societăței ne aduna pe toți la un loc, într’o singură simțire, într’un singur gînd românesc. Mica colonie ne dedea, în miniatură, tabloul de ce va fi în România Mare , toți laolaltă ! Deci, și în străinătate aspirațiuni și creștere curat românească. Nici cînd și nici unde Românul adevărat nu a renunțat la limba și la aspirațiunile neamului său. te de această societate, creată acum 40 de ani, și a foloaselor însemnate ce ea a adus membrilor săi, d. dr. Beck, luînd ca leit-motiv numele societăței— care înseamnă tămăduirea corpului — a făcut frumoase reflexiuni filosofice, amintind faptele menite să ridice pe ora și să-i fie punct de rază a credinței și nădejdei lui in tămăduirea corpului și a sufletului pentru binecuvîntată pace și odihnă. Predica a fost încheiată, arătîndu-se că soc. Marpelenefes, în afară de ajutorul dai în cazuri de boală și de deces, practică și pe alte tărîmuri o lăudabilă caritate, demnă a servi de pildă și celorlalte societăți de acelaș fel. Vorbind despre activitatea societăților acestora, d. dr Beck a avut prilejul să aducă mulțumiri călduroase inițiatorului acestor requiemuri, unul dintre bine cunoscuții membri ai comunităței. In urmă, au fost cîntate de cantor. Însoțit de cor și orgă, rugăciunile: El Mole Radimim,, Șivisi și Uleinu-Kidor și s’a făcut pomenirea membrilor decedați ai societăței. EDUCAȚIA NAȚIONALA Requismul de la Templul coral din Capitală Spre mîngîerea celor rămași, că cei dispăruți nu sunt dați uitărei, societățile de ajutor mutual israelite de la noi au luat, de mulți ani, obiceiul de a face ca, în fiecare an, să se oficieze servicii divine pentru pomenirea membrilor lor decedați. Fiecare din aceste societăți are, mai anumită, clipe de pioasă amintire și de rugă pentru cei morți. Alaltă seară s’a oficiat un requiem, la Templul coral din Capitală, din inițiativa societăței Marpelenetes, unii plintre cele mai vechi și mai mari societăți de ajutor mutual din București, prezidată de d. H. A. Bercovitz. A participat la acest serviciu divin lume foarte multă și aleasă. Se aflau de față și delegații tuturor societăților similare din Capitală, printre care d-nii M. Breyer, președintele Societăței sacre și Silberman, vice-președintele acelei societăți , printre invitați, d-nii dr. Serer, dr. Löbel, dr. Sache Grüinberg, dr. rabin H. Alperin, farmacist Bisdörfer, etc. Serviciul divin a început la orele 7. După Rugăciunea de seară, zisă de cantorul Schneyer, corul, însoțit de orgă, a cîntat Ce este omul? A urmat o predică ocazională, rostită de Venerabilul rabin dr. M. Beck. In urma unui istoric succint al societăței Marpelenefes, pentru amintirea progreselor făcu Cronica dramatică TEATRUL NATIONAL. - Ia matineu, „FINTINA BLANDUZIEI“ piesă In 3 acte de V. Alecsandri. Pentru matineul de ieri, s-a reluat frumosul poem dramatic al lui Alecsandri „Fîntîna Blanduziei”. Spectacolul a cules aplauze numeroase și bine meritate. Versurile acestui poem sunt strălucitoare de limpezime și se ridică pînă la înălțimi clasice. Interpretarea a fost și ea demnă. Maestrul Notara se transfigurase înfățișînd pe clasicul Horațiu, chipu-i inspirat, luminat pare că de scînteia geniului marelui poet latin, și căldura cu care a zis vibranta improvizație din actul II i-a atras o furtună de aplauze. D. R. Bulfinschi a știut să scoată în relief toată satira ce se ascunde în rolul nerodului Scaur. In rolul episodic al lui Giutto, d. Brezeanu a reușit să înveselească sala. Un farmec deosebit a știut să dea rolului Gettei, d-na Eugenia Ciucurescu, care are și un dar neprețuit de a spune versurile. D-na Demetriade în Neera, d. I. Petrescu în Hebro și Atanasescu în Galus s’au achitat conștiincios de roluri. N. B. ZIARUL ȘTIINȚILOR POPULARE N zni 35, Marți 1 Sept. Revista noastră, de Victor Anestin. In jurul unei discuții, de M Mitrescu Echivalentul mecanic al căldurei, de Dolicocefa! Ce conține corpul unui om, de Telemac Apostol. Din viața țăranului, de V. Anestin. Tipuri de orangutani. Noțiuni asupra materiei, de I. A. Enea Pilă electrică, de N. I. Florescu. Educațiune și instrucțiune, de medic veterinar Popazolu. Trachiosaurus rugosus. Plăcile ortochromatice, de Dr V. V. c Artileria vaselor de război, de Indelicato. Gît pot trăi animalele. Despre fotografia de noapte, de L. Cornișteanu. Scurt-circuitele electrice. Evitarea lor, de Gh. Mii Rădulescu Dușmanii realităței, de D Comșa. I. Școala de horticultură din R. Vîlcea. Licuricii, de Brehm. Deflectorul electric, de B. B. Delamare. Selecționarea reginei unuî stun, de C I. Demetrescu. Despre mișcarea și sensibilitatea clanțelor, de N. Pandelescu Viața ți opera lui Benjamin Francini, de Stelian Ionescu In țări străine, de L. A. Mizzaby. Un număr de 16 pagini cu numeroase gravuri, 10 bani. FOIȚA ZIARULUI ..UN9VFR«n* " 148 OmpiL Veroneanu — Mare roman criminal — PARTEA A TREIA CAP. Vili Frați dușmani Constantin Veroneanu, trecut de un fior, îi urmări cu privirea, atit cît îi mai putu zări. Liniștit din partea aceasta, apucă pe pod, se plecă peste parapet și scrută îndelung grija. Nimic nu mai turbura scurgerea repede a apelor verzui. — II. sfîrșit ! — suspină miserabilul. CAP. IX R L l‘ TURA Nu se insista bine Constastin Veroneanu la birou, apucînd să’și desfacă corespondența, cînd apăru Rădulinde cu mină mai îngrijată și mai gravă ca oricînd. Era a treia zi după seara tragică în care Jean Veroneanu fusese aruncat, din ordinul bancherului, în Dîmbovița. — Dragă Costică, — începu fostul samsar, — după ce ai să’ți isprăvești de citit corespondența, aș vrea să am cu tine o convorbire particulară. Apoi se așeză într’unul din fotoliurile vaste și moi ce mobilau odaia, cufundîndu-se în gînduri. Constantin Veroneanu, surprins de această intrare în materie, parcurse corespondența cu repeziciunea obișnuită, notînd, cu un creion albastru, eite o observație scurtă, un ordin, sau diferite comunicări. Sună apoi pe omul de serviciu, îi întinse citeva mici dosare cu adresele șefilor de serviciu ai băncii și’și frecă mîinile, satisfăcut. — Situația noastră devine din zi în zi mai strălucită și mai solidă, — zise el. Cu atît mai bine, — accentuă Rădulinde. — Da, mai toate operațiunile noastre reușesc. „Beneficiile cresc pe zi ce trece. „Urcarea lor merge așa de repede că, uneori, chiar mă sperie. „Rezultatele însă sunt minunate”. — Mă felicit. — Uite, acțiunile reflectorului „Soarele”, asupra cărora ne temuserăm un moment că s’ar face speculații tainice și probabil periculoase, nu se mai urcă. Se mențin la un curs ferm de trei sute de lei. ..Cred că ai să recunoști și tu că-i un rezultat frumos, la titluri emise pe cincizeci de lei". — Superb! — zise Rădulinde, tot laconic. — Dragă, — continuă bancherul, stăpînit cu totul de entuziasm, — suntem acum siguri de averea noastră. Devenim regii finanței. — Și nu te mai temi de nici o întîmplare? — Prea puțin, îți spun drept. — Nu mai ți-e frică de dușmanii tăi personali ? — Aproape deloc, îmi pare că-s reduși la neputință. Sper să-i elimin defintiv unul cste unul. — Adică să-i suprimi, — îndreptă Rădulinde. — He, ce are a face modul în care dispar ? N’a fost definitiv înlăturat alaltă seară cel mai periculos dintre ei, care îmi apăruse deodată ca o arătare din altă lume ? — Așa e. Dar rămîne fiusău, Petruș Veroneanu. Amintește’ți că Dihorul n’a reușit în misiunea sa și nu ne-a putut informa îndeajuns in privința aceasta. — Nu uit. Dar n’am primit știrea și că Veroneanu caporalul a dispărut din spitalul de la Maramanga... și în așa condițiuni că e foarte greu să nu crezi în moartea lui? „Dealtminteri, însuși Zorovici susține că n’a putut obține, din epoca aceea, nici o știre nouă din partea autorităților militare”. •—Și, cu toate astea, acelaș Zorovici, refuză, încă și acum, să reguleze, în profitul tău, moștenirea doamnei Mincă. — Nu e de mirare. E dator să respecte anumiți termeni legali, peste cari nu poate trece. „Dealtfel, chiar dacă Petruș Veroneanu ar apare într’o bună zi, situația noastră n’ar fi mai puțin strălucită”, — Ai voi să mi-o expui în țifre doveditoare? — Nimic mai ușor dragă. Tocmai am pus să se facă de curînd un fel de inventar aproximativ. Și bancherul luă de pe birou un dosar voluminos, 11 deschise și scoase din el o foae mare, dublă, acoperită de țifre. Rădulinde se apropie, fără a manifesta prea multă curiozitate, și-și potrivi bine ochelarii. Apoi își puse în față un carnet, gata să noteze țifrele. Constantin Veroneanu începu: „ In cassă, la bancă, trei sute de mii lei; ăsta e fondul cu care manevrăm. „Depunem la Banca Națională, două milioane. E cea mai mare parte a avansului ce mi l’a făcut mama, atunci cînd m’am însurat. „La Banca Generală alt milion, ăsta e pe numele tău”. — N’am uitat. — La societatea „Industria” șase sute de mii de franci în comptul băncii. „La „Creditul comercial“ șapte sute șaizeci de mii lei. Peste trei sute cincizeci de mii lei bonuri ale „Creditului Urban”, cari dorm tihnit în cassa noastră de fier. „Pe de altă parte, avem în circulație pe piață șase mii de acțiuni ale reflectorului „Soarele”, cari sunt actualmente cotate pe trei sute lei, reprezentînd un milion opt sute de mii lei”. — In realitate, nu valorează decit trei sute mii lei pe prețul de emisiune, — obiectă Rădulinde. In privința aceasta, s’ar putea s’avem o scădere însemnată. — Fără îndoială, dar se mențin bine. Vînzînd cu prudență, în mici pachete, cursul lor nu va scădea. „Afacierea, pusă la cale cu ajutorul unei imense publicități, a intrat în spiritul marelui public și se clasează”. — Dar nu-mi vorbi și tot tu de niște cumpărări considerabile de titluri, făcute pe piață, de infernalul ăla de conte Bakoryi, a cărui adevărată situație n’o cunoaștem nici pînâ astăzi? — Mai puțin decit crezi tu, dragă George. „Am făcut, relativ la el, o anchetă financiară foarte discretă, dar pe deplin lămuritoare. „Putem avea toată încrederea. „Contele Bakoryi e un ungur foarte bogat și stă aproape de Fundeni Într’o somptuoasă proprietate . A, da, știi asta? — obiectă Rădulinde, surprins cu adevărat, deoarece făcuse și el o anchetă, care însă n’avusese acelaș rezultat satisfăcător ca al asociatului său. „Dar,—reluă el, — îl bănuisem un moment că e unit cu adversarii noștri. „Amintește-ți de Marin, tomul de serviciu, recomand ți» contelui. Întrevederile lor din strada Batiștei...“ (Va urmi t