Universul, iulie 1916 (Anul 34, nr. 180-210)
1916-07-24 / nr. 203
r r 4 RĂZBOIUL DIN FRANȚA De doi ani războiul durează cu încordări tot mai mari, fără însă să se vază cu deplină siguranță care va fi rezultatul. Nu se poate analiza încă, în întregul ei, istoria acestui război, necunoscânduse exact faptele. Se știe numai, că până acum grozava dramă a războiului de azi a lăsat în calea ei eroism, ruine, cenușă și multe... speranțe pentru viitor. Nu se poate discuta în fond controversa politică dintre Aliați și Puterile centrale, privitoare la promotoriul războiului. Politica, — după cum a spus-o și Strabon, nu poate comanda strategiei, fără mare pericol pentru armate, dar războiul e o continuare a politicei prin mijlocul armelor. Așezând faptele războiului în cadrul lor politic, trebue recunoscut, că prin pregătirile sale, Germania a provocat inițiativa războiului actual. Ca probă, că Germanii au voit războiul, sunt pregătirea lor formidabilă industrială și sporirea considerabilă a armatei, care ajunsese în timpul din urmă la cifra de 900 mii de soldați, ca efectiv de pace. Intr’această pregătire și sporire a armatei, sta convingerea lor într’o victorie fulgerătoare și strălucită, care îi va pune în stăpânirea lumii. Operațiunile au început prin violarea neutralității Belgiei, fapt premeditat și prevăzut cu mult înainte. Planul era să sdrobească mai întâi Franța și apoi să se întoarcă cu toate forțele contra Rusiei. Acest plan urma doctrina lui Napoleon , de a desființa mai întâiu adversarul principal și apoi a lovi pe celalt, deja slăbit prin nimicirea aliatului său. Germanii aveau 45 corpuri de armată, deosebit de landverși 11 divizii de cavalerie. Din aceste forțe au distribuit 37 și jum, corpuri de armată pe frontul occidental, din cari 32 active și 10 divizii de landver sau în total 1050 de batalioane cu 9 divizii de cavalerie. Pe frontul oriental au dat 7 și jum, corpuri de armată sau 340 de batalioane și 2 divizii de cavalerie. Această proporție a variat în cursul războiului, după cerințele strategice și în raport cu noile formațiuni impuse de desfășurarea războiului. Avantajul liniilor interioare și al pozițiunii centrale, a permis Germanilor să bozeze forțele lor după voință pe diferitele fronturi. Organizarea fruntariei franceze nu lăsa Germanilor decât două linii de invaziune: spărtura Meusei inferioare între Don și Stenay și spărtura Mosellei între Bayon și Charmes. Dar, partida nu se prezintă bine și de acolo s’a prevăzut invaziunea prin Belgia. Se cunosc peripețiile acestei faimoase manevre: întârzierea produsă de rezistența eroică a Belgiei, intrarea în linie a Angliei și rezistența Francezilor. Urmează apoi seria luptelor de fruntarie, care durează de la 7—26 August 1914, când începe retragerea generală a armatelor anglofranceze. Cu o energie și o violență extraordinară, armata lui von Kleck încearcă să învâlue aripa stângă inamică. Mișcarea de retragere a armatei franceze este o splendidă manevră, care întrece pe aceea a lui Katussoff prin faptul, că deși este executată sub imediata presiune a coloanelor germane, ea nu atinge nici un moment moralul trupelor franceze. Retragerea se termină prin celebra victorie de la Marna, a cărei măreție nu se poate descrie acum. Gloria generalului Joffre stă întri aceea, că atât retragerea, cât și bătălia, de care depindea soarta Franței, au fost un act voit și inspirat de o idee conducătoare calmă și guternicâ. La 12 Septembrie 1914 victoria franceză era completă și procură generalului francez siguranța desfășurării contra-ofensivei sale: începe atunci acțiunea cunoscută sub numirea de cursa către mare. Fazele acestei curse sunt tot atât de înfrigurate ca și a luptelor dinainte. Generalul Joffre își fixează două obiective: a urmări fără răgaz pe vrășmaș și a amenința cu învăluirea aripa dreaptă a Germanilor. Astfel, aripile beligeranților ajung și se opresc la Marea Nordului către sfârșitul lunei Octom. 1914. Drumurile de fer și automobilele joacă un mare rol și permit Francezilor să reziste în luptele din Flandra (între 22 Oct.15 Noem.) cunoscute sub numirea de bătălia de pe Yser și Ypres. După această bătălie, urmează războiul de uzură în care cea mai importantă luptă este ofensiva franceză în Champagne, în Septembrie 1915. In aceste lupte, succesul material a fost mic, dar cel moral a fost mare, constatându-se că chiar în luptele de poziție Germanii pot fi bătuți. In Februarie 1916, se deslănțuește cea mai mare bătălie cunoscută în istorie, acea de la Verdun, pregătită de Germani cu mijloace imense pe un front restrâns. Ei câștigă puțin teren, dar nu cuceresc pozițiunea. Moralul armatei franceze și eroismul ei ajung la apogeu. Astăzi, are loc riposta generalului Joffre pe râul Somme. Aci lupta este abia angajată, dar rezultatul este deja foarte mare prin constatarea, că Germanii nu mai dispun de rezerve proaspete. Ei nu mai pot să-și facă jocul cu transportarea de trupe de pe un front pe altul. In fine, după doi ani, faptul ce domină desfășurarea acestui război este că nu numaibeligeranții, dar oamenirea întreagă sufer de ororiile și și urmările acestui război fără precedent. DELTA ACORDUL COLONIAL anglo-italian Roma, 20 (2) . Ziarele comentează în mod favorabil acordul de curînd încheiat dintre Anglia și Italia, privitor la o acțiune comună împotriva cenușilor, și îi pun în relief marea importanță. Datorită înțelegerei care s'a stabilit îndată după izbucnirea războiului european între Londra și Roma, Italia a putut ocupa unele porturi pe coastele Cirenaicei, lîngă golful Sollan, cari rămăseseră pînă atunci ca niște „puncte moarte“ și de cari dușmanii s'au folosit multă vreme pentru practicarea contrabandei și alimentarea submarinelor inamice Acordul cu pricina va face acuma cu putință consolidarea domeniilor anglo-italiene, acolo unde coloniile lor respective se țărmuresc, împotriva a ori și căreia veleități sau încercări de răsvrătire din partea indigenilor. (A. T. I.) Demobilizarea greacă Paris. 202. — Ni se telegrafiază din Atena că demobilizarea e consderată ca terminată. Efectivele care există la Salonic și pe frontul din Thesala, formează contingente a căror prezență nu va putea da loc la nici o neînțelegere. Regele Constantin a semnat o însemnată mișcare prefectorială. (Agenția Radio) resping propunerile de pace ale Turciei Roma, 20 (2). — Din Cairo: Sultanul a propus pace Marelui Seimf, care a respins însă propunerea. (A. T I.) Asasinatul lui Battisti Paris, 20 (2). — „Gazeta dei Lavori Publici“ din Roma spune că spînzurarea lui Battisti a fost reprodusă, din ordinul guvernului, în filme reprezentate la Triest. Filme și Pola. (A <r p.afia 13 armin' la frontiera româno-bulgară . Se afirmă că s’ar fi produs încă un incident. — Svon despre retragerea Agenției fluviale române de la Rusciuk — Știrile publicate de noi, privitoare la incidentele de graniță ■provocate de bulgari, au produs —cum era și firesc—o vie mișcare, în opinia noastră publică. Faptele se comentau și se comentează cu un viu interes, dat fiind caracterul de ..sistem“ care s'a dat acestor incidente. * Din informațiimile pe cari le am obținut în cursul zilei de ari, guvernul nostru va primi azi sau cel mai tîrziu mîine, răspunsul pe care, printr-o notă, ia cerut guvernului din Sofia, privitor la incidentele din ultimele zile.* Era peste și a circulat la un moment dat zvonul că în cursul nopții de Mercuri spre Jos, bulgarii ar fi pornit într’o nouă explorare a țărmului românesc, avînd intențiunea să debarce în insula Mocanu, insulă situată la o foarte mică depărtare de Giurgiu. Bărcile bulgărești — cari ar fi plecat din Rusciuk, — ar fi fost intîmpinate de grănicerii noștri cu sinive, ceea ce i-a silit sa se retragă în grabă. Autoritățile cărora ne-am adresat spre a verifica acest zvon nu aveau ori nici o comunicare. Cum n-am putut obține vreo confirmare a faptului nici de la vreun personaj autorizat, aici dela corespondentul nostru din Giurgiu, înregistrăm zvonul sal* cuvenita rezervă. N. Svon despre retragerea Agenției fluviale române dela Rusciuk Giurgiu, 21 iulie Circulă svon în oraș că personalul Agenție fluviale romane de la Rusciuk a primit astăzi ordin a părăsi Agenția a veni în localitate. Pînă în prezent nu s-au luat încă măsuri pentru ridicarea pontoanelor noastre din portul Ruscuk. Această știre o dau sub toată rezerva neavînd mijlocul a o controla acum noaptea. Mișcarea vaselor austriace pe Dunăre Giurgiu, 21 Iulie Astăzi după amiază a sosit la telegramă agenției austriace D. D. S G. din portul Ramadan ca imediat toate remorcherele și șlepurile sub pavilion austriac, ce se afla în portul nostru să pornească -n susul Dunărei, iar agenția să nu mai primească nici un fel de mărfuri pentru expediție sau transportare. Chiar în astă seară au și plecat parte din șlepuri spre T. Severin. In acelaș timp mai comunici că din cele 6 monitoare de război austro ungare, ce se aflau In portul Rușciuk, au mai rămas numai două monitoare și don,1* vedete, iar restul au plecat spre T. Severin. Germania de astăzi și de mâiași de un german ■» . Sub acest titlu, ziarul Le Temps publică manuscrisul trimes de iîh ziarist din Elveția germană, în care manuscris se cuprinde rezultatul unei conversațiuni avută de acel ziarist cu doctorul Roemeier, publicist din Berlin emigrat în Elveția. Chestiunile tratate în manuscris sunt interesante. Ele reflectă starea lucrurilor de azi și sunt în următorul cuprins: Ce credeți de chestiunea culpabilității? De la declarația cancelarului în ședința Reichstagului de la 4 August 1914 — a răspuns doctorul Roesemeier — convingerea mea a fost și este că crima de a fi deslănțuit războiul cade asupra Puterilor Centrale și mai mult asupra Germaniei. Am fost la acea ședință ca redactor al ziarului Berliner Morgenpost. Oricît de tare mi-era presentimentul că treburile din Serbia vor fi pretextul căutat de partida militară germană și mai ales cea prusiana ca să deslănțuiască războiul mondial, cu toate astea nu-mi venea să cred în complicitatea guvernului responsabil. Căutam să mă conving că era vorba poate numai de un război defensiv. E adevărat însă că, înainte chiar de începutul ședinții, credința mea începuse să fie sguduită. Conduita ziariștilor partidelor dreptei (naționaliștii) fusese pe de o parte nebunească iar pe de alta chiar bestială. Ca să dau un exemplu ajunge ce urmează. Era acolo un domn cu numele de Ohm, redactor la Kreizeitung care, nu numai pretindea că trebuia, în scop de cultură să se smulgă Champagne din mîinile francezilor ,,depravați“, dar se mai entusiasma și de ideea de a .,risipi, cu lovituri de paturi de pușcă, creerii blestemaților francezi“. Și, apoi cînd cancelarul vorbi de Belgia cînd pata care va rămîne eternă în istoria Reichstagului — aclamațiuni frenetice salutară vestea că se va năvăli peste nenorocita țară, ochii mi se deschiseră bine. Știam ca mersul prin Belgia devenise de mult o dogmă a statului în ajor german și că privirile lacome ale pangermaniștilor erau îndreptate spre amîndouă Flandrele și spre Brabant. Mi-aduceam aminte de un pasaj al istoriei germane a lui Freitschke, în care autorul constată, cu părere de rău, că bătrînul Gneisen au nu isbuti, în 1830, să facă să triumfe planul lui de a năvăli în Belgia. Și mă mai gîndeam la o conversație pe care o avusesem, în seara, trimeterii ultimatului austriac la Belgrad ca un ziarist din partidul național. Era foarte convins că ar fi minunat de bine să se anexeze Belgia, dar mai adăoga: Atîta vreme cît vom avea birocrația prusiană, care nu poate să stăpînească nici pe polonezi, nu vom putea să facem nimic cu valonii și cu flamanzii“. Manuscrisul continuă. Restul — din cauza strînsului spațiu de care dispunem în coloanele ziarului — îl vom da în numărul viitor. Scarlatina la Tg.-Ocna Tg-Ocna. 21 Iulie In localitate s'a cazae scarlatina. Un copil al comerciantului Brill, s’a îmbolnăvit de boală. Autoritățile au luat măsuri de izolare, închizînd magazinul mumitului și nepermițînd accesul publicului prin acele locuri. declarat in 1, această Executarea capitanului Iiryatt Impresia în Rusia Petrograd, 20 (2). — Ziarele rusești și-au exprimat adînca și unanima lor indignare în privința crimei făptuită din nou de germani cari au executat pe căpitanul Frvatt, de pe vaporul englez „Brussels“, învinuit de a fi întrebuințat dreptul său de apărare. Toate ziarele rusești aprobă declarația fermă și categorică a primului-ministru englez Asquith în privința responsabilității personale a autorilor acestei crime mîrșave. Nimeni nu va mai putea eși din Germania Paris, 20 (2). — Ambasadorul american la Berind Gerard, a fost înștiințat în mod oficial de guvernul german, cum că nimeni nu va mai fi autorizat să intre în Germania sau să iasă din țară de la 1 August, afară de cazuri de necesitate absolută. (Agenția Radio) Băncile populare și exportul porumbului vii La sediul Federalei,Mihai Viteazul“ am găsit pe d. Ianculescu și pe d. Gozachievici. Intîmpinarea, de care am vorbit în numărul de alaltăeri, venind din partea d-lui Ianculescu, am crezut că tot de la d-sa pot avea și lămuririle necesare, dar președintele federalei m-a pus în contact cu d. Gozachievici, controlor al Băncilor Populare și reprezentant al Casei Centrale la Craiova, spunînd că d-sa e în măsură să-mi dea toate deslușirile. Am pus mai întîi în cunoștință pe d. Gozachevici de tot ce aflasem la Cetate și ,am ținut ca de la început să-i atrag atenția asupra unei credințe greșite ce și-a făcut în urma celor scrise de mine la început. Nu caută nimeni, și mai puțin eu, „să dau lovituri“ mișcărei cooperative, după cum spune d. Cozachevici, sau după cum arată d. Ianculescu în scrisoarea trimisă „Universului“, departe de noi acest gînd urît. A semnala însă un rău și a atrage cu chipul acesta atenția celor în drept spre a lua măexportului, și s-a dat populației de la munte pe 1400 și 1500 lei vagonul. Diferența pînă la 1900 lei, cît sa dat Băncilor Populare, a fost acoperită de stat, care a vărsat în acest scop un prim fond de acoperire de 1 milion, la început, și 2 milioane acum în urmă. E drept că s‘a și exportat din porumbul Băncilor Populare și că s‘a luat pe vagoan 4 mii lei în au și mai mult, dar s‘a hotărît ca, deocamdată, să se plătească Băncilor cîte 1900 lei de vagoan, preț uniform, rămînînd ca mai tîrziu, restul profitului, ce s-a capitalizat, să se împărță egal între toate Băncile Populare din țară. După cîte știu a și început distribuirea acestui beneficiu. Acestea sunt operații cu porumbul din 1914. Dar vă spusei că, banca din Cetate și după cum am aflat și altele, nu mai au porumb nici din 1915. — Noi n'avem nici o cunoștință de aceste operații. — Cu toate acestea starea de lucruri e cum va o arăt eu, și în acest caz ce se fac sătenii de la suri de îndreptare, mi se pare că cari j dv figurează Petaînseamnă a face bine instituția- felour. porumb pentru export și cu depozita rămas la ei pentru trebuințele proprii, dar cari în realitate nu au nici un bob. — Cine a săvîrșit frauda să-i sufere consecințele, acei cari s- au vîndut și porumbul de rezervă să-l cumpere acum cu prețul de export. Socotesc ca am fost interpretul fidel al spuselor d-lui Cozachievici și că, acest incident, care a părut unora „lovituri îndreptate mișcărei cooperative“ va servi să îndrepte răul pe unde există, și va fi deci de folos pentru instituție, împotriva cărei r.'iU'am nici un motiv să ne ridicăm, din contră îi dorim înălțarea și pe cît ne stă în putință contribuim la aceasta. N. Ciocîrdianei, care, în acest caz, nu are nevoe ,,de bărbăție să înfrunte loviturile ce de la un timp i se dau“ — după cum crede d. Cozachievici — el de dispoziții sănătoase cari ar face să se curme răul. Să fie bună credință nu însă ca la ..Buna Credință“ din Cetate și atunci Federala din Craiova nu ar mai fi pusă în impasul de a se Vedea nedumerită cui trebue să atribue învinuirile: d-lui vicepreședinte al Senatului, sau mie! .,Cînd s'a cerut întîi d-lui Pleșea — spune d. Cozachievici îs vagoane..— 13, zice d Pleșea, îl întrerup eu. — se poate să fie și așa, n‘aș putea să precisez, s‘a cerut în adevăr pentru sătenii de la munte, intervenind însă ulterior o telegramă a Casei Centrale, prin care ni sa cerea sa predăm la schelă 80 de vagoane pentru Crucea Roșie americană, am făcut acel nou demers pe lîngă d. Preșea — care d-sale i s-a părut suspect, pentru 8 vagoane — acum precizez — spre a satisface cererea ce venea de la Centru. ..Dar cum ne trebuiau 80 de vagoane, nu 8, intervenții similare am făcut și pe lîngă alți proprietari cari, grăbindu-se să trimeată porumbul la schelă și completîndu-se altfel cantitatea n-am mai stăruit la d- Pleșca, mai ales cj d-sa se opusese. ..Aceasta este cauza pentru care nu am mai revenit, iar nu că am fost demascați, cum s'a zis. Porumbul dat pentru Crucea Roșie americană a fost plătit cu 1500 lei vagonul. — Card- Pleșea spune ca nu i s-a isot aiumieat destinația, ci numai să-l trimeată la schelă, unde știa că sunt șlepuri austro-germane și unde urma să încarce și d-sa 21 de vagoane de grîu, pentru export? — Se poate să se fi omis a-l pune în cunoștință de destinație, de altfel eu nu făceam decît să execut o dispoziție. Cum vedeți dar, continuă d. controlor, nu a fost vorba de nici un export și de nici o diferență de preț. — D- Presea însă și din alte motive s’a opus la predarea porumbului și cel mai temeinic e că, locuitorii din Cetate n'au porumb și nici la Banca Populară de acolo nu se găsește un bob măcar în timp ce d-v arătați că Banca are de exportat 25 de vagoane pe care nu le poate exporta fiindcă nu i se pun la dispoziție mijloace? — Cel puțin așa ni s-a raportat nouă, că banca ..Buna Credință“ .ara această cantitate de porumb. — Curioase îmi par metoadele dv. de a vă ține în curent cu depozitele Băncilor Populare, cînd foarte ușor vă ar fi fost să vă convingeți,înainte ca să afirmați în întîmpinarea ce faceți la 12 Iulie, că Banca din Cetate are 25 de vagoane, ca. încă din Martie, nu mai are un bob de porumb nici din recolta 1914 și nici din 1915, deși tot d-v. mai adăugați ca din 1915 nu s-a exportat nimic. Dar să continuăm. V'am spus că d Ruiu, primarul din Cetate, s'a plîns de o „cîrpeală“ cu porumbul. Cum stă această chestiune? — In lunile Decembrie 1914, Ianuarie și Februarie 1915, s-a luat de Casa Centrală porumb de la Băncile populare, destinat Craiova, 21 Iulie Presa germană și atitudinea României Din Berliner Tageblatt: Maiorul E. Mozadt, cunoscutul critic militar german scrie, în articolul dedicat celor doi ani de război, următoarele, în legătură cu apropiata atitudine a României: „Hotărirea Turciei de a trimite forțe însemnate turcești pe frontul oriental, va risipi svonurile absurde cari vorbesc despre o pace separată între ea și una driplă. Va mai dovedi Românei, că în caz de intervenție, nu va ezita să treacă Dunărea, de îndată ce ar exista primejdie românească. Forțele generalului Sarrail, greu lovite de epidemii, nu vor servi în nimic, ele nu vor putea aduce nici o schimbare. Bulgaria este o țară tînără dar în ceajuns de viguroasă ca să blane pe oricine ar împiedica-o să'și meniie cuceririle făcute. România să'și dea bine seama CA NICI BUNAREA NICI GRANIȚELE DOBROGEI NOUI, NU VOR FI TOCMAI ATAT DE GREU DE TRECUT. Intru cît ne privește, pe noi, germanii, avem motive puternice să dăm în clipe grele tot ajutorul vitezei și neobositei Ungarii, spre a o feri ca rușii ori românii săi invadeze frumoasa și mănoasa țară. Luînd aceste măsuri vom fi tari să facem față pe frontul de răsărit oricărei surprize.“ * Koelnische Volkszeitung anunță deja corespondentul ei din București: „Regele Ferdinand al României primind in audiență pe ministrul român de la Belgrad și care acum se găsește cu reședința in insula Corfu au discutat situația din Peninsula Balcanică.. Privitor la procedarea Quadruplei față de Grecia, regele Ferdinand a calificat-o drept o rușine pe care istoria nu o va uita prea repede. La remarca ministrului român despre intențiunea pe care o au rușii de a trece prin Dobrogea, regele a răspuns: — Atît timp cît eu sunt rege, armata mea nu va lăsa ca sîrăinii să intre în țara mea. Orice încercări de acest fel vor fi respinse cu putere“. E de prisos să mai desmințim asemenea neconturi osmane. [licitarea lui Casement Koenigswusterlarisen, 21 (3).~ O știre din Londra anunță, că Casement a fost împușcat astăzi înainte de amiasi — Serviciul nostru telegrafic — o Austriacii respinși cu mari pierderi.Lupta aeriană deasupra golfului Fiume Coliano, 21 (3).— Știrile ulterioare asupra luptei din valea Astricuo în seara de 31 iulie, pun în relief gravitatea înfrîngerei, suferită de dușman. După bombardare intensă contra întregului nostru front dintre valea Tono și valea Cassa, adversarul a întreprins atacuri diverse contra muntelui Seruggio și contra șesului din Castelletto, pe cînd asalta cu forțe considerabile muntele Cimone. A fost respins pretutindeni, cu cele mai grave pierderi. in zona Tofana, dușmanul a reînoit eri sforțări zadarnice contra pozițiunei noastre din Forcella Bois. De atunci artileria sa a deschis focul contra localității Cortina d’Ampezzo cărei au răspuns tunurile noastre de greu calibru, canonind adăposturile din valea Drava. Pe Alto Delano artileria vrăjmașă a asvîrlit granate asupra cuptoarelor din Voltri. A noastră a ripostat distrugînd o parte din adăposturile din Mauthen în valea Caii. Pe cînd aparatele sburătoare dușmane au asaltat la 27 iulie st. n, fără nici un scop militar, orașul nostru deschis, pe Adriatica inferioară pe ziua de es. O escadrilă a noastră Caprony a bombardat în golful Fiume fabrica de torpiloare și de submarine, situată la 3 km. spre răsărit de oraș. Făcute ținta intenselor focuri de artilerie anti-aeriane, împresurată de numeroase aeroplane dușmane aparatele noastre au aruncat asupra obiectivului 4 tone de explosive puternice, provocînd daune considerabile și numeroase incendii. In luptele aeriane un avion dușman a fost H.Yorît în reginea Muggia. Un aparat Caprony al nostru a fost văzut aterîzînd lîngă Valosca. Restul aparatelor s-a reîntors cu bine. Cadorna italiene eventual înșirate Va 7' sonz'Ogecch înșirate spre Trent Un. In două rânduri a încercat von Hoetzendorf săt convingă pe bătrinul împărat să atace Italia întria oară, în timpul catastrofei din Messina, iar a doua oară în timpul războiului din Libia. Deși arhiducele moștenitor, Franz Ferdinand s'a unit și el cu generalul Conrad in susținerea tezei unei invaziuni în Ha*iia, bătrînul împărat s'a împotrivit. Bar Conrad și arhiducele nu dezabară și la moartea lui Franța, Joseph ei ne-ar fi atacat Despre toate acestea—a declarat d. Barzilai—guvernul italian are dovezi și o aluzie, în aceasta privința conținea și memorabilul discurs rostit în Capitolu de ă. Salandra. Acelaș plan, von Hoelzendorf a încercat să'l aplice astăzi, dar nu cu U corpuri, ci cu 9, și adică cu 48 divizii. Dar încercarea Austriei a eșuat pe deplin, șî a dat pe de alta parte prilejul desfășurării formidabilei ofensivei rusești. (AT. I.) Comunicat italian Coltano. 21 (3). — Bombardarea artileriei șî a forțelor aeriene dușmane continua în valea Adige. Aeroplanele dușmane au aruncat bombe în mod inofensiv asupra localității Ala, in regiunea Posinei superioare am respins eri un atac contra pozițiunilor noastre din Valea Caldiera. In valea Travenanzai, se comunică noui progrese ale trupelor noastre, in ciuda aprigei rezistențe a dușmanului. Bombardarea artileriei dușmane in Cortina d'Am ppZZtf' CouLbială, Voq Î ' , încă satele din valea Bravei. Pe restul frontului situația este invariabilă. CADORNA. Comunicat austriac Vienam 21 (3). — La mici întreprinderi pline de succes, s-au luat ieri în sectorul Borcola, o sută patruzeci italieni, dintre care 2 ofițeri prizonieri, 2 mitraliere au fost cucerite. Pe înălțimile spre S. V. de Paneveggio s-au respins iar sub cele mai mari pierderi, la 1 August st. 2—3 batalioane italiene, încolo nici Un eveniment important. Un grup al torpiloarelor noastre a bombardat la 20 (2) dimineața, obiectele militare din Molfetta. Un hangar de aeroplane a fost distrus, o fabrică incendiată de focurile noastre, alta deteriorată Ofensiva din Trentinln 1905 —Destăinuirile d-lui Barzilai — Roma, 20 (2).—Intr‘un interview acordat d-l. Vettori, directorul ziarului ,L‘ordine', fostul ministru Barzilai a declarat că planul de atac pus practică de statul-major austro-ungar împotriva armatei italiene din Trentisi a fost studiat de generalul Conrad, in marile manevre din 1905. Von Hoetzendorf a desvoltat atunci tema unei invazii cu ți corpuri de armată în câmpiile venețiene, intre Adige și Astico, Cu scopul de a despărți forțele m FAORTUL OCCIDENTAL Francezii au cucerit toate tranșeele de la Thiaumont până la Fleury, ocupând Fleury, și făcând și 1750 prizonieri — Radiogramă — Paris, 22 (4). — Pe frontul Sommei, lupta de artilerie a continuat. Pe țărmul drept al 31easei, infanteria franceză a luat toate tranșeele dintre Thiaumont și Pleuri pînă la cota 320. Satul Pleuri,atacat deodată, pe la nordest și sud-est, a fost tot ocupat de trupele franceze după o luptă strălucită. Numărul prizonierilor trece peste Gă0, ridicînd la 1730 cifra totală a prizonierilor rialisi făcuți pe țărmul drept al Meusei de la SO ale curentei pînă azi. In aceliș moment, francezii au pornit în regiunea Chenois un atac viu care le-a permis să reia cea mai mare pfcrte din terenul perdut al altăeri. Comfndoat german Koenigswusterhausen, 21 (3).— Spre N de Somme puternicul foc de preparațiune al dușmanului între ^riurile Ancre și Somme, lasă să se aștepte un mare atac dar In urma focului nostru de baraj s’a ajuns numai la lupte separate vremelnice și locale, însă destul de grele. De ambele părți ale drumului Bapaume-Albert și spre răsărit de pădurea Trones puternicile atacuri engleze s'au prăbușit. Intre Maurepas și Somme asaltul francez s’a repetat de 7 ori- In luptă îndîrjită trupele noastre au rămas stâpîne pe pozițiunile lor. Adversarul a pătruns numai în ferma Monaco, și într’un element de tranșeu spre răsărit de această localitate. Spre S de Somme, înaintările franceze de lîngă Barleux și lîngă Estrees au fost respinse. Spre dreapta Meusei dușmanul care ataca, a pus în joc forțe puternice contra cotei Piperului și pe un front întins de la Thiaumont pînă spre N de fortul Laufee. Pe partea vestică a cotei Piperului și spre SV de Fleury, a putut pune picior în părți de ala liniei noastre înaintate, a putut relua porțiunile de tranșee pierdute alaltăori în păduricea Laufee. Lîngă fortul Thiaumont și spre SE da lury adversarul a fost respins cu ușurință iar în regiunea împădurită a muntelui, a fost izgonit, după o invazie trecătoare printr-un contraatac al nostru, care l-a costat pierderi mari. La atacurile cu bombe ale dușmanului asupra orașelor belgiene, intre altele în Merrerbeke spre S de ^Gent au fost uciși sau greu răniți 16 locuitori, dintre cari S femei și copii. Avionii noștrii au seat escadrele dușmane, forțîndu-le să se reîntoarcă. Una din ele, s-a abătut din cale trecînd peste teritoriul olandez Un bipan englez a fost doborît. în lupta aeriana spre fide Holders și Un aeroplan dușman al 13-lea al St. Wmtgins, spre S. E. de Peroane- Lingă Boesinghe și spre N. de Arras, au fost doborâte de un avion dușman prin focurile antiaferiener.