Universul, ianuarie 1920 (Anul 38, nr. 54)

1920-01-28 / nr. 54

if ma administrativă uvernul nu este tact­oici în privința lor procete d­e ordin adm­ni­ Z­arele au publicat, în ulti­mele zile, mai multe declara­țiuni ale d-lui dr. N. Lupu­­ministru de interne. In rezemat, s'au atins câte­va cebstiuni și sau formulat m­ulte intențiuni și dorințe. Autonomie... djesce­ntrajizare.. ste or­ganizarea, sau chiar des­ființarea jandarmeriei și în fine, desăvârșirea untrei prin­­ suprimarea consiliului diri­ment din Ardeal. După cum a prezentat mi­nistrul de interne intențiuni le­gate de reformator în materie administrativă, reiese că sun­tem încă în faza gestațiunei, a concepției primare. Nici chiar principiile gene­rale ale reformelor procetate n U sunt exact conturate. Ca un început de realizare »’a instituit, pe lângă ministe­­rul de interne o comisiune cu menirea de a studia și elabora un ante-proect de l oge admi­nistrativă, bazat pe princi­piul descentralizării. Mem­brii guvernului nu sunt­­ pai lămuriți și fixați asupra unei mari reforme admini­strative, care, firește, nu se poate face în pripă și după cone­pții prea personale, ș­­i după curentul la modă, pentru că este la­ modă. De­oarece s'a pus în dis­cuție reforma administrativă — în sensul că ceva treime schimbat d­in sistemul aflat astăzi în ființă — se imitune examenului nostru, mai întâi de toate unificarea admini­­­­stra­ti­vă. Consiliul dirigent al Transil­­­­văniri și a avut rostul lui, a­­tâta vreme cât situația de pe­ste Carpați impunea o țază 'k, I 'tranziție. Cum această fază de tranzi­ție nu poate fi prea mult pre­­lungită — din motive lesne de înțeles — credem că misiunea consiliului dirigent poate fi considerată ca S' tor nuna­lă. Desăvârșirea unității naționa­­le impune, cu un ceas mai de­­ vreme, suprimarea guvernă­r­ii­in­tel­or provinciale» înlătura­rea diferențelor în sistemul de administrație al țării și­ sta­­­b­lirea unificării. Românii, de peste munti, cu bunul simt ce i caracterizează și cu Pa­­triotismul l or luminat, au fost cei d’intâi, care au recunoscut necesitatea desfiintărei consi­liului dirigent și binefacerile ce urmează să decurgă din în­făptuirea unității administra­tive. Este mai bine că au spus-o ei și o­­ ter ei- In aceasta che­stiune toată lumea este da a­­cord. După ce se va realiza a­­ceastă unitate se va putea exa­mama modificarrea sistem­ului. Ar fi banal să reamintim că românii n’au strălucit nici­odată prin însușirile lor de administratori. De aceea să nu ne extazLem în fața proceselor mărețe — după concepția au­torilor lor — și a formulelor, care nu ascund cine știe ce bunătăți pentru viitor. Sunt miniștri — la noi, ea aiurea — care se cred obligați să treacă drept reformatori, să agite chestiuni mari, să prezinte proecte de legi menite să mar­cheze sfârșitul unei epoci și începutul alteia, inte­nțiunea poate fi onestă, ba chiar lău­dabilă dar, politicește, pre­­tențiunea poate fi naivă. In ordinea administrativă s’a a­­j­uns cu formulele până acolo încât în practică, descentrali­zările să fie foarte centraliza­toare și viceversa. Aceasta, do­vedește, cel mult, fantezia și umarii reformatorilor. Să nu uităm, că trecem prin­­tr’o epocă fără ,,precedent în istoria lumei și ce­ace impune ceasul de acuma este vinde­carea grabnică a rănilor pri­cinuite de război și o înțelege­re clară a situației. - frosiemt slgnatttt’i' Aliați acordă no­i termen Paris. 26. — Delegația iugos­­lavă la Conferința Păcei a­u pri­mit răspunsul consiliului suprem la cererea făcută pentru prelun­girea termenului. Aliatii au acordat iugoslavi­lor o prelungire de 20 zile, așa ca termenul expira Miercuri sea­ră. t Italia și­ a spus ultimul cuvânt Roma, £ 5. — In cursul con­versați­uni­lor din Londra și Pa­ris între șefii guvernelor s'a că­­zut d­e acord asupra următoare­lor puncte: Va­idlitatea eficace a partului din Londra din 1915 a căruia aplicare o poate cere gu­vernul italian. Spre a rezolva definitiv chestiunea Adriaticei era­ oportun a se ajunge la un ac­ord cu iugo­slavii un acord care oferea avantagiul asigurînd adesiunea Americei. Prin urmare Nitti, Scialoja au formulat minimum de reven­dicări italiene, care după un schimb de idei între Nitti Lloyd George și Clemenceau a prim­i deplina a­desi­une a acestor din urmă, formând obiectul unui memoriu prezentei Iugo-slavi­­lor, din care agenția Stefani pu­blică condițiunile principale zi­când: Nitti a declarat că a ajuns la­ limita extremă a concesiuni­lor, peste care nu poate trece Nitti a declarat că neajungând tratativele la un rezultat, trata­tul din Londra va trebui să ob­­ție depl­nă execuți­une. La 21—1, delegațiunea iugo­­slavă a dat răspunsul care nu a fost socotit satisfăcător de că­tre Nitti și care a declarat că nu era oportuni­tide posibilă pentru nou, uiScuțiuni. Șefi gu­vernelor a­xate spre a ajunge la un acord amical au invitat pe iugo­slavi, acordându-le un scurt termen, de a accepta, sau a vo­ta in bloc cererile italiene. TRECEREA AFRICEI în aeroplan Lyon, 25. _ Sâmbătă s’au fă­cut două încercări pentru trece­rea continentului Africei în ae­roplan. Prima s’a făcut de 3 avia­tori militari francezi, cari au în­treprins raidul Paris-Tumbuetu. A doua de 2 căpitani din armata engleză cari au ca țintă întâi Cairo, apoi orașul Cap. Francezii au pledit Sâmbătă dimineață­­ de la aerodromul militar din Villacoublay, la orele 11 sura. Căpitanul Mezerqu­es și iOept. Dog­neaux cari pilotau, fiecare, un puternic biplan, au plecat laolaltă. Maiorul Vuillemin a plecat peste­­ sferturi de oră. Cei trei aviatori s-u regăsit după amiază în câm­­pnul de aviație dels Bourges, unde a țiicat escala. Ei vor pleca DumL «».»mKTiMiH«.»aw»» limamaB bătuți de muntenegreni — Protestul mmmnteregreni­­lor la Conferința pacii — Ministrul de externe m­­un­tenegrean la Neuilly anim­ță că in timpul recentelor lupte în­tre insurgenții muntenegreni, și sârbi, in jurul 10­călit­atei N­eguș, muntenegrenii au în­frânt un detașament de sârbi capturând un milion de Danci. Guvernul muntenegrean a adresat un protest la confe­rita păcei ;n legătură cu cine, stârnea Adriat cei, în care drepturile suveranilor munten EcuTeni au fost călcate in pi­ciore, căci Onsdîul suprem de­,berând fără să consulte poporul muntenegrean, a luat decl,sunt în flagrantă contra­dicție cu dec­emnile de mai îna­inte. Protestul încheie amui­­t noi conferinței Că regatul Muntenegrului este ali at și un cncei'd, este stat suveran și consiliu­țional,­ ale cărei drep­turi trebuesc observate și res­pectate ca și ale oricărei alte Puteri. Ș3 ca sosirn­ Q Angliei pentru Foch . Carnarvon, 25. — Presa pa­risiană vorbește despre un dar pe care acum câtva timp Lloyd George îl propusese pun Clemenceau generalului Foch. Se zice că în timpul u­­neia din vizitele pe care Cle­­menceau a făcut-o în Londra, Lloyd George ar fi informat pe primul-ministru de satis­facția pe care ar avea-o gur­vernul englez, dacă guvernul francez ar permite Marii Bri­tanii să și exprime mulțumiri­le către generalul Foch care a­ condus armatele aliate la victorie, făcând fii un dar la fel cu acela votat pentru lor­dul Filig, adică 100.000 mii lire sterline. Clemenceau a declinat a­­ceastă oferta pe motivul că în Franța n’a fost nici­odată o­­biceiul, ca să se onoreze gene­ralii victorioși pe o astfel de cale­­ a mulțumit însă guver­nului britanic pentru inten­­țiunea sa. Lloyd George n’a mai stă­ruit, însă a informat pe gene­ralul Foch despre această pro­punere. Acesta răspunse că este foarte mișcat de expre­­siunea simțimintelor Angliei, însă că nu ar fi acceptat da­rul, dacă i-ar fi fost dat lui ,să hotărască. S'ar simte fericit dacă ar putea să pro­fite­ de generozitatea Angliei, rugând-o ca să împartă a­­ceastă sumă de bani la orga­­nizațiunile franceze de ajvdöf ttliveBll­TA 1 ST&TSI QwWftLTItE neutralizarea mărei Baltica — Lyon. 26. __ Din Helsingfors. Ina­nte de a se despărți, la 23 Ianuarie, conferința statelor bal­tice a luat mai multe hotă­ri importante. A adoptat, in unanimitate, o moțiune pentru neutralizarea mării Baltice. Studierea acestei chestiuni a fot lăsată pentru o altă ses­iune. De asemenea a votat o moțiu­ne prin care statele baltice se angajează să nu încheie pace separată cu Rusia bolșevistă, înainte ca convenția militară in­­cheiată la Helsinkrs să fie rat­ificată. Această moțiune a fost votată de Polonia, Letonia și Finlanda.­­Estonia a votat contra, iar Li­tuania s-a abținut. Delegația poloneză propusese să se insti­ude la Riga un comi­­tet central pentru studierea che­stiunilor postate, vamale și de cale ferată, cari interesează ță­rile baltice. Această moțiune a fost adoptată. Viitoarea sesiune a conferin­­ței va fi in curând la Riga. usorganizarea înaltului comandament francez Lyon. 26. — D. André Lefèvre, ministrul de război, a supus semnăturii președin­telui repu­­blicei un decret pentru recon­sti­­tuirea consiliului superior de război și pentru fixarea atribu­­țiuni­or statului major al arma­tei. Prin noul decret, puterea co­­mandantului șef al armatelor franceze se întinde considerabil, și dispune de asemenea de toa­tă autoritatea asupra statului major general al armatei. Ina­tul comandament are ca șef de stat, major, atât în timp de pace cât și în timp de răz­boi, pe șeful de stat major ge­­neral al armatei. Acesta e ajutat în funcțiunile sale de trei subșefi. Primul ră­mâne pe lângă ministrul de răz­boi și în caz de război ia de­nu­­mirea de șef d­e stat major gene­ral al armatei, în interior. Compunerea actuală a consi­­liului superior de război ar fi deci următoarea: Președinte, d. André L­efèvre, ministru de răz­boi, vicepreședinte, mareșalul Peta­n, comandant șef al arma­te­­r franceze în timp de război, membri: mareșalii Foch și Jo­ffre. Ceilalți membri n'au fost încă desemnați. D. André Lefèvre a trimis ma­reșalului Joffre, care se află în Elveția, o scrisoare prin care îi face cunoscut că vrea să-l con­sulte cu privire la organizarea definitivă a consiliului superior de război. Printre proectele noului con­si­­liu de război, figurează in pri­mul rând reducerea duratei ser­viciului militar. SUCCESUL SFarpelor poloreo-Biblo-Bic â'»âîss © 2râ»a u­șor Paris. 25.— Letonii au spart frontul bolșevist la nord de Bentrița. De altă parte se comunică din Varșovia că detașamente­le poloneze și trupele letone, sub c­o­m­and­a generalului Rydzimidly, au înamat spre est și urmăresc pe inamicul aflat in retragere. Ele au ocupat linia : lacul Riszvono-jenso-Dagde-O­ssum* Rostce Senopol. Pe restul frontului inamicul se retrage. Vroind, să salveze situația la nord de i­v­ina, bolșevicii au trecut la civicul­­ general in sec­­torul vecin al generalului­­ La­­sorki, de-alungul Dvinei și la sud de Polok. Cu toată supe­rioritatea numerică a inami­cului, toate atacurile lui au fost respinse cu mari pierderi pentru el.Succesul obținut de bolșe­vici în regiunea lacului Vo­­ron a fost neutralizat prin­­tr-un eroic contra-atac al re­­zervelor noastre. Pe frontul întregului sector inamicul a dat înapoi spre est. zmrem orașului Kovöeerkask O radiogramă laconică din Lyon anunță, că orașul Novo­­cerkask, capitala cazacilor de la Don, a­ fost evacuat în noap­tea de 23 spre 24 a. c. și că­rui comitet local a luat asupra lui guvernarea. N. It- Radiografba mi dă nici o lămurire asupra cauzelor ce a­u provocat această evacuare,. Extrădarea Kaizerului Textul notei Olandi și Lyon, £ 5. .— D. London, mi­­nistrul Olandei la Paris, a remis Vineri d-lui Millerand răspunsul Olandei la nota ce-i trimisese Consiliul suprem la­­ 6 Ianuarie cerând predarea K­aizerului Răspunsul e absolut negativ. Petit Parissen publică textul notei olandeze ți apoi observă: ,.Guvernul olandez se asfiră tocmai în punctul de vedere in care Consiliul suprem refuză să se puie: „Nu e vorba, zicea nota remisă d.lui London la 16 ianua­rie, de o acuzare publică avi­nd caracter juridic, ci de un act la înaltă politică, m­ai bine țts ie înaltă justice internațională i­m­­pus de conștiința internațio­nală.“ ’O­ unda, după ce semnalează lipsa unui articol formal ce i-ar permite extrădarea, invoacă a_ nour­ea care- i interzice da a vă­, lăma dreptul de azil. Ea revine astfel la punctul de vedere mo­ral cc.și interzisese de a elu­­mitra și argumentarea sa se i­n­­toarce contra ei însăși. In ad­e­­vdi, dreptul de azil nu e respec­­tabil decât dacă persoana pe care o acoperă e respectabilă ea însăși, și nu acesta e cazul ce acela care a deslăntuit războiul, ducotulu­i cu toate­ rafina­mentele groazei și ale barbariei“. 1.‘Avenii­ se întreabă cum­­­ nu reacționa Antanta față cu refu­zul Olandei. Aliații au răgaz să prepare un răspuns care să fie seamă de necesitatea de a asi­­gura executarea unei stipulațiu­ni formale a tratatului, respectând în același timp suveranitatea și ch­iar susceptibilitatea unicei pu­­teri recalcitrante. La Victorie zice: Mulți vor deplânge faptul ca omul răspun­zător de moartea, de mutilarea, de suferințele și de mizeria a mi­­lioane de oameni să fie condam­­­nat n­in CH In lipsă de către tri­bunal națiunilor. Echo de Paria scrie: Cumpă­­nind bine lucrurile, nu ar ră­mâne decdt să ne înțelegem cu Olanda asupra condițiunilor in­­ternarii Kaizerului, internare în care o parte ar putea fi făcută sub privegherea aliaților. Gem e comentat refuzul Olaniiei Viena. 26. — Deși Olanda refuză predarea Kilizch­u­m, a­­liații au luat în considerație o altă acțiune. Răspunsul olan­dez este aspu criticat de zia­rele din Paris. Unde consilia­ză ca Germ­ania să fie invita­tă a cere extrădarea fostului Kaizer.m . 1 * W­W Atitudinea Olandei este sa­lutată cu bucurie în Germania. Cs se spune la Londra Lyon. 26.__Știrea că Olanda a refuzat extrădarea Kaizerului e viu comentată la Londra, unde se crede că acest răspuns al O­­landei nu trebue considerat ca definitiv. Se afirm­ă că Consiliul suprem va cere guvernului olandez să delege câțiva juriști care să dis­cute cu consilierii juridici ai a­­liaților punctele de drept inter­național care au justificat refu­zul. Coifirți si pieii Prima conferința a ambasa­­torilor Lyon, 26. — Prima conferință a ambasadorilor a fost fixată pentru azi Luni și va fi pro­o­­<­ată de d. Paleologue, secretríi] general al m­­in­is­terul­ui de ex­terne, și ministru ple­nipotem­y pe lângă' Conferi­nți. rne c*3id că va discuta propunerile engle­ze, ca urmare la refuzul Olan­dei. Comissiübs a despăgubirilor Lyon. 26. __ P. Millerand a prezidat Sâmbătă ceremonia in­stalării comisiunii despăgubiri­lor. S-a procedat la verificarea mandatelor și c­omisiunea a ți­nut ședință, în cursul căreia d. Jonnart, delegatul francez a fost ales președi­nte, iar d. Bersolini, delegat al Italiei, vicepreședinte. Secretar general a fost ăes d. Salter (Anglia). Situata în Cevocia Declarațiile primului-ministri Lyon, 25. — Din Praga. In cursul desbaterilor din Adunarea naț­onală, primul ministru, Tu­­sar, a declarat că Ceho.Slovacia a făcut,,sforțări , lăudabile, din toate punctele de vedere. Republica ceho­slovacă, a spus d. Tusar, a fost singurul stat care a făcut față greutăți­or tem­porare, fără vărsări de sânge, cum s-a întâmplat în statele ve­cine. :JU Ocuparea teritoriilor poonste Lyon. 25. — Din Varșovaia: Toată Polonia sărbătorește zilele istorice cu reocuparea ter­torii­­lor, încorporate Prusiei de Fre­deric II-lea. Generalul Pilsud­ski, președin­­tele Poloniei, a lansat un mani­fest în care spune că pacea de la Versa­illes a spălat crima cu impărț­rea Poloniei. Generalul Haller a lansat și el un manifest trupelor polone. Parlamentarii îmin cer mărirea indemnizatiei Logi, 25.­­ Mulți depu­tați și senatori găsind că e impo­­sibil de a trăi cu indemniza­ția de 15.000 franci anual, au înaintat d-lui Millerand o ce­rere pentru sporirea indemni­zației la 25 până la 30.000. Deputații obiectează că mi­niștri primesc 60.000 franci anual, primul-ministru, 70.000 franci anual, președinții Sena­tului și Camerei *72.000. Postul cel mai bine retribuit, afară de președintele republicei fran­ceze, este acela de înalt comi­sar pentru armata navigați­u­­niei pe Rhîo. D. Jonnard, titu­larul postului, primește mii tras$i­ntanâi Complotul bolșevist din America Viena, 26. — O telegramă din Chicago anunță că prin­tre comuniștii acuzați în fața Curții cu jurați că au complo­tat contra guvernului Statelor­ Unite, se află și Rose Pastor Stokes, cunoscutul socialist, scriitor și profesor. FILME Astăzi se deschide la teatrul Nailou,al congresul Societății pen­tru ocrotirea orfanilor din război. Unii nu vor fi auziti de această societate. Și cu toate astea nici una nu merită să fie mai cunos­cută, mai popularizată și o insist­aci­a mai sprijinită. Voi invoca un singur argument: Sunt 150.000 orfani din război... O sută cincizeci de mii de copii fără tată, mulți și fără mamă... Idei­a însăși înspăimântă... liter'o țară cu asistență publică aproape inexistentă, cu școli atât de pu­ține față de numărul populației, cu simțul mutualității încă în prima desvoltare, lucrul e trist e foarte trist... Dar dacă voi adăuga că despre unii nu se știe măcar de unde vin, cum se numesc ai cui sunt! Căci restriștele războ­iului au pus pe mulți pe goană, familii întregi s’au mutat unde Dumnezeu le-a îndreptat; și mu­rind mama de boală, tatăl pe front, bieții copii au rămas fără nimeni fără nimic... Statul — de la ei așteaptă toți să curgă lapte și miere — face ce poate. Anul trecut a prevăzut în buget 20 milioane pentru adăpo­­stirea și creșterea micilor ființe. Ajunge? Departe de a ajunge, a­­bia a revenit 35 bani pe zi de co­pil, sumă din care trebuiau să fie și îmbrăcați, nu numai hrăniți, ținuți la școală, îngrijiți. Prin legea organică s-au modi­ficat unele articole din codul c­­­vil, în sensul că se dau societății drepturi și obligațiuni tutelare a­­supra orfanilor din război. La sâ­nul ei vor crește, de la lumina ei vor căpăta cunoștințele folositoa­re pentru zilele de mâine; acolo le vor încolți sentimentele fru­­moase; din cuvintele înțelepte ce vor auzi, din­ faptele mărețe ce îi se vor povesti, vor înțelege puii de lei greutățile prin cari a tre­cut neamul și gloria revărsată de părinții lor asupra românismului întreg. Dar ar fi o mare greșală să se uite că tăria lor sufletească va spori în măsura în care se va păstra recunoștința pentru cei cari au făcut România de azi. Nimic nu a­r sădi mai multă des­­nădejde în aceste vlăstare decât nepăsarea care ar mijl­ici-colo față de anonimii mărunți, cari dându-și viața pe toată linia fron­tului, au constituit admirabila for­ță creatoare a unirei românești... De aceea, lo oq fa­­c' statul ini­țiativa particulară­­’'adaoge spriji­nul ei. Există comitete în toate județele ce lucrează în multe părți. Dar «ș voi să văd un avânt mai puternic, aș vrea să se simtă că vibrează ’fara întreagă de ho­­târârea d’ , nu lăsa în suferință pe copiii ternilor­ — pentru ea a­­ceștia, în sferele eterice unde plutesc sufletele cele mai gene­roase fie patriei, să aibă liniștea care‘ sacrificia­ ’ ’ să ,c-’ triat«» rensfîf "» fr.­­mijit// m «ara < ••. rii‘. l-.~ steigi 8* (/ r- PARTAMENTUL Secârsta de la 26 îaruarie La ora 3, Camera își deschide ședința, pe banca ministerială fiind d-nii Pop, Lupu, Popovici, și Nistor fotoliul prezidențial fi­­ind ocupat de d. N. Iorga. O scrisoare a Principelui Carol D. președinte citește următoa­­rea scrisoare a prințului Carol: Domnule Președinte. Urările, pe cari mi le-ați adus in cel dintâi Parlament al Ro­­maniei Mari, m-au pătruns a­­ddne și aui atins în mine toate coardele simțirii. Vă mulțum­esc din toata inima și vă asigur, domnule președinte, că voi fi urmașul vrednicilor vi­­teji din trecut, cari au fost tot­deauna la datorie și al căror su­flet cinstit și mare a fost inchi­­nat Țării. Am apărat-o ca ostaș și o voi sluji ca cel mai vrednic sluj­tor al ei. Să­ trăiască Neamul Românesc, unul și veșnic nedespărțit, în vechile și glorioasele, lui hotare de limbă și de viață națională. (si) Carol Principe al României Camera a salutat cu aplauze scrisoarea principelui Carol. D. președinte N. Iorga citește apoi o adresă călduroasă a Par­lamentului englez, ca răspuns la salutările adresate de Parla­­men­itul negreu, și după aceea o adresă a universității din Stras­burg. Se intră in ordinea, de t­­ei­ tindu­se diferite comunicări. Se proclamă deputat al jud. Chișinau d. N. Chiri­l. In lo­cul rămas vacant prin numirea cc. prefect p d.lui Țaru Andrei L. lUnibruș se pr. ales la Dorohoi. d. Paău Popes­cu, deputat la Olt și d. Petre Stănescu la jud. Dolj. Se continuă comunicările anun­țate încă dinainte de sărbători. Are cuvântul d. Bivol din Basarabia, care face o expunere a situațiuniii țârânimei, formu­lând o serie de generalități și termină arătând că populația basarabeană mare sare și pe­trol. D. prim ministru ad .interim Pop citește decretul regal prin care d-sa este însărcinat să de­țină interimatul prezidenției consilului de miniștri. D-sa depline un procet de lege pr­vitor la constatarea și perce­perea contribuțiunilor directe. Camera admite urgența pen­tru acest proiect D. prim ministru ad Inter îm anunță apoi serbările de la Cluj, exprimând dorința ca Parla­­me­ntul să fie reprezentat. Ch­estiunea amnistiei și a Curților marțiale D. Const. Georgescu, în ches­tiunea amnistiei pe care guver­nul a anunțat că o studiază, ce­re guvernului să se grăbească să vină cu o dispoz­țiune de or­­din general. Azi indi­sorile sunt pline și Curțile mari"nle nu mai pot birui nenumăratele procese pe cari le au de judecat. In protestările grupului libe­­ral, d. Georgescu cere ca guver­nul să ia în această privință o măsură mai largă, privind cele câteva mii de delicvenți cari aș­teaptă. In a doua parte a comunică­­rii, d-sa a cerut ca alegerile co­munale să se facă conform legii sub sprivigherea comisiilor inte­rimare. D. Ștefan Pop, pr­in ministru, cere Camerei să mai aibă răb­dare căci guvernul studiază a­­mănunțit chestiunea amnistiei. D. ministru Lupu răspunde că în chestiunea alegerilor co­munale s-au luat măsurile nece­sare spre a se înlătura orice a­­buzuri. „ w íntre „Bănca generală** și „Banca g-sitrala 2 țării românești“ D. Magearu întreabă pe d. ministru de finanțe și întreg guvernul, dacă are cunoștință și dacă încuviințează chipul în care Banca generală a­­ drâ­roi moinești a înțeles să se substitue Băncii Generale. Modalitatea în­trebuințată este fără precedent, fiind vorba de o hotărâre luată fără asentimentul adunării ge­nerale, hotărâre care privește fi­ve­rea unei societăți cu capital străin, societate aflătoare încă sub sechestru.­ D. Pompiliu Ioanițescu întrea­bă guvernul ce măsuri a luat spre a realiza programul său de prevedere socială și în special, ce hotărâre are de gând să ia față de grevele cari se repetă, când oamenii nu se mai mulțu­mesc mâine cu ce au cerut și li s-a dat azi. D. președinte N. Ior­ga cere, și. Camera îngăduie, să se trimi­tă vechiului și statornicului prieten al României, d. Descha­­nel, ales președinte al Republi­cei franceze, o depeșă de oma­gii. Camera aplaudă călduros tex­tul acestei telegramet Cn­estidtiea Basarabiei s'a rezolvat, — da noi D. St. C. Pop, prim-ministru­­ad interim, refer­indu-se la știrea telegrafică sosită presei noastre, și anunțând că consiliul de la Paris a declarat că n-are cădere să se rostească asupra atribui­rei Basarab­ei, numește această știre absolut neexactă. Nimeni nu poate hotărî în chestiunea Basarabiei afară de poporul român. Și poporul ro­mân a hotărît, cum se știe, uni­rea fie Vstoria Basarabiei la Pa„­te muritg tAfi­terze­.. . La ora 4,30 deputații trec in secțiuni. Ședința viitoare azi ]a ora 2. i în­ „atentat" împotriva mo­ralității universității ? D. Florian cere să i se pună la dispozițiune o serie de acte privitoare la d. Al. Otetelișeanu, fost secr­etar general al ministe­rului de interne, care e vorba să fie numit profesor la facul­tatea de drept din București. D-sa numește­ acest proect ,,un atentat1* împotriva moralității universitare, făcând­ o serie de afirmațiuni din care ar reeși in­­compatibilitatea morală a d-lui Otetel­șeanu de a fi profesor la universitate. Spre a face dovada afirmărilor sale, d. FUrian « c“"”* a»■­=• ■»—1 I Cf 10 Cîtro 1 țar­­ă e !n­terpenay% * Fac diferit • co. o» r! ^nii I își M­ ț&gt ;»• SENATUL­­ Ședința se deschide la orele 3 și jumătate sub prezidenția d-lui Paul Bujor. Pe banca ministerială d­ . I. Burate. Se fac obișnuitele formalități: apelul nominal, citirea sumarului ședinței precedente, după care se citesc ma­i multe cereri. D. PAUL BUJOR­ citește o telegramă din partea senatului i­­ulian, care e primită cu lungi cu pbuze, precum și răspunsul Se­natului român D. C. B. PENESCU face o in­terpelare d-lui ministru de culte, cu privire la demisiunea­­ arhie­piscopului Nicodem al Basarabiei. D. I. BORCEA, ministrul culte­lor, spune că înaltul prelat și-a dat demisia fiind obosit.. In mod provizoriu a fost nu­mit la a­cest scaun P. S. S. Arhi­ereul Gurie și sperăm că I. P. S. S. Nicodem va reveni la postul său. In curând se vor face alegerile consistoriale și cele pentru locurile vacante de episcopi, alegeri la cari veți lua parte și dr. D. C. B. PENESCU se declară nemulțumit cu răspunsul d-lui Borcea și afirmă că plecarea ar­hiepiscopului se cititorește rusofi­­lismului celor mai mulți dintre preoții din Basarabia. A spune că motivul plecărei eare oboseala­ prelatului înseamnă să ne ascun­dem după deget. S’a spus că dacă s’ar mai în­­ttoarce la Kișinău I. P. S- S. ar fi primit cu pietre. Cere să se facă o anchetă și să se pedepseas­că vinovații. (Aplauze). D. I. BORCEA spune că nu trebuie să procedăm cu asprime chiar atunci când ar fi greșeli. Nu cu asprime vom putea să fes apropiem pe Biesarabeni. An I ta Basar­­. ș . r vă­zut <; . . .,­mcr. i-r.;­­ ■ [UNK] es­te însuflețită de­­ ele mai .Vau se sentimente patriotice. Repetă că demisia arhiepiscopului Nico­dem este un­ act cu topul benevol. D. VLADIMIR ATAR­ASOV.ICI propune ca Senatul să trimită o telegramă de felicitare d-lui Paul Deschanel, noul președinte al re­publicei franceze. (Aplauze pre­lungite) D. PAUL BUJOR. Telegrama se va expedia mâine D. GENERAL LAMBRU spune că o cercetare făcută la societatea orfanilor de războiu de către d. dr. Gheorghian, primarul O­pita­­iei, a descoperit și orfani cari au vârsta de 3/ de ani (raritate). Cere­­ă se facă o anchetă spre M: __A--- . -- ."te- = •-­ •- ': cilitor isf: .a’isboi*i"r gyS" r& a ^ ■ te ^ i șî se miră cum d. general LamRrs poate face asemenea ar­­mațiun­! Face apoi un scurt istoric asupra organizațiilor diferitelor societăți de binefacere înființate în timpul și din cauza războ­ului și declară că aceste societăți și-au făcut pe deplin datoria. PREOTUL N. COTLARCIUC, vorbind în aceiaș chestiune, afir­mă că conducerea societăților de binefacere este dată în mâini bu­ne și diistu­le . D. Dr. C. ȘUMULEANU cere ca din dium­a dată de d-nii sena­tori pentru cumpărarea casei îmi Creangă, dela Humulești, să se dea o urnă­tate pentru restaurarea casei pe care r­a mi-o scriitorul țăranilor la Iași. Senatul aprobă D. GENERAL ’ LAMBRU. Ci nu am vorbit despre neregulile dela societetea ,.Orfanilor de războiu” nu m-am gândit la conducătorii acestei societăți, ci la întreaga fi­­lieră prin care trebue să treacă ofri­ndere până să a­tingă în mâna orfanilor din satele îndepărtate. Discuția se închide. D. ANDRONICESCU cere ca societății o binefacere să-și în­drepte privirea și spre Bucovina unde sunt atâtea suferințe de a­­linat. Se validează alegerea ca se­­­nator al județului Satmar a d-lui Alexe Pohor și a d-lui dr. V. Braniște ca senator al jud. Bi­hor D. M. POLICRAT face .* în­­terpelare d-lui mir 3tr.x al lucră­­rilor publice cu privire la neregiu­nile dela c. f. r. La Craiova s’a pus la dispozi­ția parlamentarilor cari trebuiau să vie în București u­n vagon” ds cl. II cu geamurile spartei pi câni unui subinspector dela c. f.l­i s’a pus la dispoziție un vagon de cl. I, încălzit cu 2 sobe. Cere și i se ia măsuri urgente. Mai mulți d-ni senatori se aso­­cisză la această nterpelare. Ședința se ridică la 6, v ■» B ImpniSQüi&ikU. i&ițân D. dr. A. Vlad, ministr­u­l fi­nanțelor, a avut ori o consfă­tuire cu reprezentanții mari­lor bănci, în privința condiții­­lor în care s-ar putea face mai lesne: împrumutul intern. At­ât ar trei pat­ra această consfă­tuire d-nii Lucasievici, dir. Partea Lăncei ,,The Bank of Romanian Hell“. Gr. Gotescu d­in­­ Part­ea Băncei agricole. Ștefanescu din partea Ban­cei românești. IRaltezeanu din partea Băncei sindicatului a­­gricol Ialomița. Calerghi din partea Băncei Gărliotzates 9' d-ni­ Angelescu, fost ministru al finanțelor, Dobrogin și­ Tr­­­aun, subdirectorii datoriei pu­­blice, s’au emis diferite păreri a­­supra condițiilor în care s’ar putea lansa împrumutul și a rămas ca d. dr. Vlad să se fo­losească de acelea ce i se vor părea m­ai convenabile. .Reușita noului împrumut ne spunea unul dintre re­prezentanții instituțiilor finan­ciare cari au luat parte la d­­i­­sfătuire — va depinde nu atât de Patriotism«! cât de viteli­­genta ne or cari vor putea subscrie la acest împrumut, .?.n­a­ fe cuvinte de măsura în care aceștia vor pricepe folosul de a plasa aci banii pe cari nu i pot Plasa, cu mai mult folos în alte părți“. Noi socotim că pa­triotismul Și inteligenta fac­ial­­ă vor fi îndemnuri deopo­trivă de puternice, care vor a­­sigura deplina r­eușită a acea împrumut. SONDE DE PETROL în Anglia La 27 Mai 1919 s’au grăsit întâia oara isvoare de păcură în Hards’­­ Deifbyshire (An­glia). De atunci s’a extras în­­tr’una păcură până la sfârși­tul anului. Cantitatea obținuta a fost 1900 butoaie, un butoi fiind egal cu 35 galoane (un galon egal 4 jum. litri) păcură bruni. Până acum sunt v­­eo­ri re­giuni de sonde petrolifere, a­­dică : 7 în Derbyshire, 2 la Straffordshire și­ 2 în Scoția Rezultatele obținute până ac­cum la Hardstoff au fost sire­tisfăcătoare. La o adâr­­me de 3000 picioare producția medie zilnică, este de 35 bu­­tone (barrils). Jitu­« ii Călătoriilor — și al­­ v­aselor Populara

Next