Universul, ianuarie 1921 (Anul 39, nr. 1-8)

1921-01-01 / nr. 1

Documentele disparate A trecut aproape neobserva­­ta o declarație făcută în Ca­meră de ministrul de externe acum câteva zile, relativă la dispariția unor documente. Nu este vorba de oarecari document?, care ar fi putut in­­teresa 5* Pasiona anumite Persoane, câteva partide ,pol­­tice, sau numai pe contimpo­rani, ci de acte importante diplomatice, un caracter isto­ric,—acte în ingina și strânsă legătură cu originele­ războiu­lui nostru Pentru întregirea neamului, deci cu istoria po­porului român. îi Take Ion­escu a Precizat că de îndată ce a ajuns titu­larul departamentului «faceri­­or străine, a căutat— cum e­­ra și firesc — să se intereseze de arh­iva diploimaticii a mi­nisterului său în special de aceea de la 1914 până la 1916. Cu o legitimă surprindere și mâhnire d­ sa a constatat Ppsg celor mai însemnate docu­mente­ privitoare la negocie­rile diplomatice ale României din epocă­ neutralității. Cum au putut să ..dispară“ acele documente ? De fapt el e n’au dispărut.. Și nu putem crede că au fost dis­­truse, ci și-au schimbat domi­ci­liul: au trecut de la o arh­i­­­vă oficială, la una Particulară, [de la un minister, într’o bibliot­t­ecă privată. Iată o chestiune destul de gravă și care meri­tă o d­eaproape examinare și cercetare. Știm că totdeauna s’a prac­­ticat o diplomație secretă nu numai în România, dar în toa­te țările, de către toate guver­nele, — fie ele monarhiste, sau republicane, reacționare, sau democratice. Niciodată însă, intr’o țară civilizată, cu tra­diții sănătoase politice și cu oameni de stat respectuoși fa­ță de tot ce este î n legătură cu interesul public, nu­­ s’a confundat acțiunea ,diploma» uf­că dintr’o etocă oarecare, cu aceea a unu­i regim, sau a u­­nui om . Totdeauna arhivele diplo­matice au rămas intacte, res­pectate și au ser­vi t și servesc la luminarea multor Probleme Politice și chiar a unei ePoci. De aceea dispariția unor do­cumente din arh­ivele diplo­matice este un act reprobabil, un atentat împotriva istoriei, o încercare­ de sl­uire a adevă­rului istoric. Se întelege de la s­ite că di­spariția documentelor diplo­matice din a c c­eva minist­­­­rului nostri de externe a fost provocată de un interes poli­tic, — a unui om politic, sau a unui partid. Știm ca mini­ștrii sunt responsabili și ei nu pot întreprinde orice fel de acțiuni Nici un interes supe­rior de stat n’a putut deter­mina ridicarea documentelor diplomatice din epoca neutra­lit­ăței, de la ministerul de­ ex­terne Ele trebueau să rămâ­nă acolo. Este cu desăvârșire revoltă­tor acest sistem—căci a ajuns un adevărat sistem la noi de a dosi documente de­ stat, sau de a le utiliza ca arme în luptele trecătoare politice, sub diferi­te Pretexte care de care mai condamnabile, întreaga epocă de la 1914— 1920 va ocupa în istoria nea­mului românesc un loc de cin­ste Și tot ce s’a întâmplat în această epocă, fie în ordinea diplomatică, fie în ordinea mi­litară, va interesa, până în cele mai mici amănunte. Pe istoriograful de mâine. — in­diferent că unele acțiuni, ar putea ridica prea mult în su­­ma generațiilor viitoare Pe li­nii din contimporanii noștri, sau alte acțiuni, ar putea co­bora' Pe altii. Istoria se ba­zează pe fapte bine documen­tate, iar nu ,pe legende. De a­­ceea ce ar fi de dorit ca spor­tul nenorocit al dispariției do­cumentelor oficiale, să face« ■­­teze și să, m» în măsuri Jr apo­­r­triva acelora, care confundă­­ ministerele cu proprietățile­­ lor. j­­ i Militarizarea căilor ferate Măsurile luaie tm maran'e Sts £<»m­ai ® r.— Controlul militsta? Marele stat major aduce la cu­­noștința conargiei contra Je de­­ rana­ jiori po c. f. r Că toate lipsurile dela serviciu reaua voință sau pă­răsirea serviciului fără voie, refu­­zul de a face serviciul, neexecutarea ordinelor superioare, insulta sau lovirea su­periorului si orice tete abate­ri de la datorie a personalului ceferist militarizat acum — vor atrage trimiterea vinor' ’’or îna­­intea curții marțiale. Toate neregulile care efect a întârzia și­­ porturile militare ' bugtibil și mater­a­ționărei c. f. b. ‘ de tot felul de ■­ t. . pu­blică ca ®t­are de armament, .îpament, morile, u­­u și elec­­trinitate mi, exploa­tările ' .ropiere etc preot din neglijență cav­­aterialului c­f. V .ia periclitând și. . și se vor pedepsi tei militare. ,statarea delictelor să* personalul c. f­r pre c­­onsiliului de miniștri a. ca ofițerii detașați pentru controlul speculei, să execute și controlul gărilor c. f r. Pentru delictele constatate con­­trolul militar va întocmi plânge­rea, de dare în judecată, pe care o va înmâna curței marțiale a corpu­­lui de armată de pe teritoriul căreia se găsește gara controla­tă controlul militar Spra a s ® pune capăt stărei de­plorabile și amenințătoare, pentru siguranța Statului jn care se gă­sește în prezent serviciul la c f. r. între alte măsuri luate, s’a­­ intituit și controlul militar pe c f. r. Acest control, va fi totdeauna * Inop not cu scopul unic de a descoperi pe funcționarii c. f. r abuzivi, sau neglijenți în serviciu și să le dreseze acte de dare în judecata curților marțiale de pe te­­ritoriul comandamentelor pe care se găs<fo. ‘ Controlul se va face în fiecare­­ gară mai importantă de ofițeri de­ , legati de serviciul controlului de pe lângă pres­­­­nția consiliului de mi» teștri. La primul control, ofițerul va fi însoțit de un controlor desemnat de di­recțiunea regională respectivă și­­«re va controla absolut toate vis. La 1» ții­­e din gară, biuronri, vagoă, cere revra­jirea registrelor, cerce­tarea amânunțită a trenurilor și vagorinelor izolate ce se găsesc sta­­rpetupul in g­ară. Se va arăta des. ;­tes c»t aparțin­ aceste trenuri Cate în acea g­ară sau sunt în tran. ! Cît Tim­pul fie egnd stau pe loc și­­ din ce cauză. Se va cerceta aei stabili d­acă ar­e­­ vagoane ce sosiseră mai târziu în stație decât cete exisente, au fost­­ expediate înaintea acelor vagoane, în ce direcție au fost expediate și <mi aparțineau. Șeful gării va j­u­stifica cu acte aceste constatări. M libu­ranta din Tnlssa coaf-.ssä ziärels din Gapiialä Tulceco 29 Decembrie După o in­trerupere de 10 zile Sâmbătă a fost aci prima cur­să poștală pe uscat. Toate ziarele venite cu ace­astă cursă au fost confiscate de bri­gada de siguranță din locai­tate și abia­ după trei zile au fost li­berate câteva pachete, iar nu din toate ziarele. Ere sosind a doua cursa da­ asemenea au fost confiscate toa­te ziarele, chiar și oficiosul în­dreptarea și au fost liberată a fi, dar numai, câteva ■ [UNK]­pachete.. din toate, Ziarele trimise abonaților au fost de asemenea confiscate. De lS ziie nici un abonat din Tibe­ca, nu și-a primit ziarele.. Fap­tul acestor confiscări este viu comenta­t în oraș. . * N. Red.­­— Nu ne putem ex­plica­­ această măsură arbitriară­ a șefului poliției de siguranță din sus-zisul oraș. Dacă e vorba de vegherea a­supra ordinei publice în acele părți., care, desigur că nu poate fi tulburată de cele scrise în ziarele din Capitală — câtă vre­me e știut că vinele dintre ele sunt cenzurate la Bucureșt, ce rost mai are procedarea siguran­ței din Tul­cea? Și dacâ treime să fie confiscate de ce ulterior se liberează numai o parte din toa­te ziarele? Ce se face cu restul? O lămurire se­ im­pu­ne în a­­ceastă chestiune, care e dăună­toare și cititorilor­­ și ziarelor. 27 milioane franci câștigate la loterie Merele lot al loteriei nationale spaniole a cărei tragere s-a­­ efec­tuat în ziua Crăci­unului care io, a fost câștigat de un anuuț, al­frede Moatejo, negustor în Mar <ls R­afa (Argentina). Valoarea lui este de 12 milioa­­n­e pesetas, ad fost 27 milioane franci •— »*« 136 miiäogne I I Lupt sie dela Fiuse Anaäcante non). —■ Fisrasin-18. —•» foruri incandiate. — Mramarsa coni fsrt Roma, 3é. — Zijjj­ai „Tempo“ din Tupia spune. că naționali­știi au aruncat o bombă asupra Imobilul..­ ziarului ..StaniPa“. cari» s’a Pronunțat «n cobb­a lui d’Ajinunzio. S’au făcut stri­cac­iui materiale. * Ziar«! „Don Quichotte“' Pre. oizeaza Junta care s’a dat in primele mahalale ale orașului Finnip, de către alpini­ști; cioc­nirea a fost foarte omorâtoare. Toate ferestrele caselor erau ocupate si a mitraliere nume­roase, care deschiseră îndată focul în contra trupelor regu­late. . pĭr­f­rîîe au fost mari de a­mândouă părțile. Se «emparează mai m­ulte în ceîîftîi mari în Pădurile care înconjoară Fiume, unde au fost dărâmate mai multe în­wr­bile dimpreună cu fortul Vas­­u­tteffa. În tHț­istii ”höj»la ardo­­riî cartieru­lui general, d’An­­a«wafo a fost rănit. Tmpere regulate, tin acuma hi stăpânire Íinia arp.mnjul de fi c,. Ms­tthri ‘a-Fium­e.­ D5Aj»nun2*o­a­e.*a«cat *n li­niile m­iPelor reateW* mani­feste Prin cari­ insultă pe Gio­­litti și Pe general«! Caviglia. Un com«s.l­p.j­ .>1 regenții din Quarnero confirmă că pa­latul guvernului­ d?n Fippie a fost, bom­bardîji do Cji’rasatul italian „Andrea Boria“ și că d’Annunsdo a fost ușor rănit la cap de țăndărire unui obuz. Alin noaptea zilei de 28. cst’fi tăi** pil fost întru câtva sus» popdate aștepti»T)d­|.se o solu­ție pașnică. Sl­r^'une« este­­ nehotărâtă cu ■ to».*« tristat­’v­e­­b începute Pentr’un armisti­țiu între generalul Ferraro ai «Megafîi finmafin­. Snopeau £ a.' trii »>.­*; i ^í.ti 11>p­ ppe.un­git până Merestrî. la miezul nopții. TRATATIVE!® BE ARETIS­ TITIU Ziarul Popolo Romano zice că d’Ănminzir a trimis o­rg­­ălo teregramă prin care înși în iernă­ pe generalul Caviglkt că tratativele i­ulo-fi­u­mans tre~­buie să se mărginească la *n­­c­heerea unei înțelegeri pentru Plecarea di­n oraș a femeii gir. copiilor și bătrânilor. ORAȘUL VA REZISTA insa pana la TOTALA LUI NIMICIRE. După sferșa ziarului Messa­­gftro, înțelegerea s’a stricat Intre d’AlPiunzio și adminis­tratorii orașului Fiume- Pri­­marit-L pân­ă acum cre4­ncios e­­xeditor nty deßzhinüar hfl (Tannunzk), se arată tngnjat de lipsurile Populat.mnM, pro­viziile fiind re­zervate luptăto­rilor. Se crede că ducele d’Anski va a$H" la 'relativele Dalo-fiu­­mnne. ■ vlm Birou) presei maghiare anun­ța declarația ministrului de fi­nanțe, după care se­­ observă­ o neașteptată scădere a valorilor străine pe plata Capitalei ma­ghiare. Ministrul de finanțe crede că aceasta se datorește re­­­formei­ anunțată în expozeul să­­. Sperând că impozitele anunțate sunt suficiente pentru urcarea valorii coroanei, min­itrul He­gedűs a declarat, că nu va mai proecta altele.• « La 20 curent a­m părut, decretul (i) f­­re iu &­ite despre care am mai vorbit în coronanie ziarului nostru. De­cret«] prevede 3 categorii de am­nistiați;­ cu excepția leaderilor, toți "ei "cari au fost condamnați pentru mai puțin de 5 £ d­­in intervalul de'la 1 dcembrie 1918, până în 21 Martie 1919, inculpați din timpul dictaturii proletare, condamnați la mai puțin d h fi ani și toți vinovații de acte comise în favoarea republ­­cei sovietice din desnădejde ori a1­«® considerații de ordin sentimental, făȚ-i gând de. ?af Nu vor fi amneti­síje ți recidiviștii și cei primejdioși pe aii« .Siguranța statului « Contele Ap­pony a declarat unor ziare maghiare că deși­ Ungar­ia­­nu este j­r­mnită încă în Liga Națiu­­nilor, totuși și.a organizat comisia cere ca lucra,în Ligă. Președintele acel­ei comisiuni este contele Ap­­pony. Â&0î?tHi8wt8l| Ja .zîsrul IJMIÎIE-SUL sosii: Ha Iámé. - . lqs lâ© f* «S ii ■ B » țț p© V4 & a* ■ * > ff 3Ö CRONICA ZILEI — 30 JO<esocsm.fciK»i<© — SITUAȚI-A IXTEKI SITUAȚIA MILITARĂ. — Mi­nistrul de război al Statelor­ U­­n­lte a cerut unun credit suplimen­tar de 76 milioane de dolari pen­tru IftW­ y —­ Populația din gafele pără­­site de trupele Hii d‘Annu­czi,­ au primit cu dntusvasim trupele re­gulate italiene. Se confirmă bombardarea palatului guvernu­lui din Fium­e, de către cuirasa­­tul Andrea Doria“. In noaptea de 26—27 ostilită­țile au fost suspendate până Mercuri ora 12 noaptea, în spe­ranța unei soluții pacifice. Tra­­­tativele pentru indicerea unui armistițiu au început între gene­ralul Ferrario și delegații fiu­­mi­eni. D'Annunzio ar fi declarat că el va apăra Fmme pănă la ex­­trema tiadițlf. Ce-o fi înțelegând poetul itali­an prin "extrema limită" ? Ni­micirea orașului ? Orice rezis­tență ar fi absurdă. — lui Moscova garnizona s'a­ revoltai. In deosebi, reg. 7 și ii de infanterie, din divizia I inf au săvârșit acțiuni violente, temerind trupele de cavalerie, credincioase regiomulu­i sovietist, s'au produs ciocniri sângeroase. Sunt morți și răniți. Orașul a fost ocupat­ de cavaleria roșie. ACȚIUNEA DIPLOMATICA. Represaliile guvernului iugoslav tr­­­eptate împotriva Bulgariei, au origina în refuzul guvernului, din Sofia de a preda Iugoslaviei vagoanele și locomotivele și în general, neexecuta­rea clauzelor tratatului de la Neuilhy de către Bulgaria. Ziarul sârb ,,PoUtica", care de obicei, exprim­ă vederile ministrului de externe, scrie in această dSrre : „Bulgaria, ca­re după tratatul de la Neuilly trebuia să reducă armata ei la 10.000 de angajați voluntari, menține încă, astăzi 16.000 oa­­meni și peste 16.000 ofițeri, care trebuiau sa fie depărtați din ar­mată cei mai târziu la 1 De­cembrie a. c. De altfel, el nu a executat nici un ar­gaja­ment re­lativ la înredarea cărbunilor Teza bulgară este următoa­rea : Conform, art. 125 l din tratatul de la Neuilly, care stipulează for­­­mul că obiectele ridicate, sau sechestrate în teritoriile invada­te, vor fi restituite in condițiile stabilite de comisiunea intercipi­­ară, — este de datoria acelei co­­misiuni sa hotărască dacă Bul­garia se ține, sau nu da angaja­­mentele luate și în consecință :**« Jugoslavia era singura indi­cată să se agite. Guvernul din Belgrad susține că el a încheiat și­ guvernul din Sofia , acord, pe bază căruia Bulgaria, se an­gaja să restitue vagoanele și lo­comotivele ca­­uzate de trupele bulgăre în timpul războiului și tocmai nesocotirea acestui acord a det­em­inat măsurile cu carac­ter de represalii. — Pasig acum s'au schim­bat între guvernele aliate și guver­nul german t­rote în chestia dezarm­ărei. Generalul Nöb­el, președintele comisiunei interaliate militare, a cerut guvernului german dezar­marea gărzilor civile. Dacă Germania va continua să opună rezistența, Aliații vor cere dezarmarea integrală» con­form angajamentelor luate în conferința de la Spa. In cazul a­­cesta, guvernul din Berlin are intenția să­ lege chestia dez­ar­ma­tei de aceea a reparațiunilor, mwssmmmzrMEmmmmmmm Retatmartin Germ­anifer — Notele diplomatice tătre Asia­" și"Germ­ania.—Gu­vernul refuză vitezamarea gărzilor civile.".—Păre­rile ziarelor franceze și germane. — Mtenția Ger­maniei de a­ lega despăgubirile cu desannarea. — Loga. 30. — Chestiunea de­­zarmărei revine pe primul plan al preocupărilor Politice de opinie Putină în Germ­a­nia și F­­rania. De m­ai multe săp­­tâmâni generalul Noiliet, pre­­ședintela comisiei interaliate de control de la Berlini discută­­ cu Wilhelm Sti’asse deza­m­a­­rea gardelor civice. Patru noț­i s’au schimbat în­­tr’o lună în această pri­vâniță între guvernele aliate și ce­ german și în sfârșit ministrul de externe refuz de a disol­­va aceste organimtiimi și șe­fii de guvern aliat esc annnnfea­­ză urmărire acestui refuz, fii acestaș­­imp leg^pnesa germa­nă . Paris a reiu­­s conferinn­­îei Băcel la 26 Decembrie o notă de răspuns la acoio neraîului NolLet cu data de 23 în privința i­emigamizatiei Po­litiei germane și a infracțiu­nilor constatate în ext­ Programului adoptat­ Toata decretele Pentru di­sol­varea Si­­cher­­eifz, polizele n’au fost re­spectate de guvern sau au fost incomplet ascultate : mai m«lt. Orga» polizel este o a" adevărată reînviere a Sicher­­beit­polizei. In acetlaș timp când se emitea­­ la­­ Paris o notă­ de răspuns, Simons, miniștrii de externe, se întreținea cu ambasadorul francez­­ la Ber­lin. A doua zi von Haniel fă­cea acelaș demers pe lângă re­prezentanții englez și italian. In­ cursul convorbirilor protes­tară că nu executa angaja­­mentele și evocară încă odată pericolul bolșevic ; în sfârșit nuși ascunseră inten­țiun­ea de a modifica dispozițiunile împă­ciuitoare arătate la Bruxelles, în cursul Conferitei despăgu­birilor, dacă Antanta ar Pre­tinde desarxnarea integrală Prevăzută la Spa. Presa n­er­­mană e foarte preocupată ■ „Worw­ erii‘ somează guver­­nul să, publice nota, generalului Rollet de la 23 rămasă gecreta. Felul de a, proceda ,al guver­nului — zice el —.riscă să a* ducă la o nouă criză interne­­­țională. ..Freiheit'* scrie: g­u­­vernul german care profesa organizația Eseherich Pare că vrea să ajungă la un teonisict cu Antanta. Pentru a liniști o­­pinia publica, guvernul a pu­blicat o notă oficioasă spu­nând că e vorba de o simplă neînțelei­ere pe care ..Wil­­helmstra3se‘‘ se silește s’o re­sipenseă Acum că guvernele Anian» tei ce au angajat direct risi­­punderea, trebuia repetat scrie „Lq Telfips“ —­că pro­blema de cai’e s au ecuipat, lui e«te, numai, o m­oWennă, mili­tară. nu și polîț­câ, s’ar Putea chiar zice, că in prima hole e politică Dacă gârițe din "3a­, varia și Prusia orientală, sunt autorizate a-9i Păstra armele, or­i... Ma,’ este și o chestiune de Po­­litica europeană . Care este rațiunea Pe care guvernul german o bivoapa pentru a­ opune acest refuz?... O in^ență a reacționarilor caii așteaptă momentul Priel­nic Pentru a împărți Polonia cu Lenin, se va spune nu fără motiv, pe c­are acești reacțio­nari ar pr­ocea-o la nevoie prinj turbargr; în Germania Pentru a avea o­caziunea a le potop și ci­rculab­a apoi în m­­­arida. In acest caz, este mai urgent de a lua seama la aver­­tismentul din Berlin. Astfel se revine mereu la aceeaș nece­sitate, urmează „Le Temps”". Treime ca țările situate între Rusia și Germania să fie în stare de a respinge o agresiu­ne bolșevistă, iară de care de­zarmarea Germaniei și evolu­ția ei democratică nu vor fi decât niște himere. Se asigură că guvernul ger­­­man a ’nformat Pe aliați' că-și menține refuzul de a desarma gărzile civice, adăugând că în caz când aliații ar Persista să pretindă dezarmarea integra­ lă, Germania ar lega chestiu» nea despăgubirilor r]p aceis a de.?ai'm ®­ rei. Incfara Jarn­isíc MSSrI ®§ Camera de comerț din Bu­curești , aduce la cunoștința industriașilor, meseriașilor, cooperativelor sătești și indu­striilor casnice, următoarele dispozitiuni are art. 15 din le­gea Pentru încurajarea îndu­­striilor naționale: La toate lici­atiuni­e, fie pentru clădiri, fie Pentru fur­nituri ale statului, județelor,­­­oamnelor și­ așezămintelor publice, fabricanții din țară vor fi Preferați celor din stră­inătate, chiar dacă ofertele­­ vor fi mai scumpe cu 5 la sut­ă decât ale acestora. In condiții egale, vor avea precăder­e industriile casnice cooperativele sătești, mese­riașii și societățile de mese­riași.­­Toate cadtele de sarcini vor fi comunicate ministerului industriei și comerțului, care va avea dreptul de a inter­veni spre a aduce la îndepli­nire aceste­i rescripț­uni. Ch­esHiinea generală a­ in­dustriei a intervenit la toate aproriiuni­e­­ pre a tine seama de aceste dispozițiuni. g Schimb ds id@g?ams intra â. Take lenesco și Mele Sforza Cu prilejul decorării contelui Sforza, ministru] de extern­» Ita­lian, d. Take Ionescu, ministrul afacerilor străine, i-a adresat următoarea telegramă de felici­tare: Excelențe. Sale cortes­ul Sforza Roma Permiteți-mî a vă transmite felicitările mele cele mai căldu­roase pentru înalta.­­distincțiune ce va a fost conferită de către augustul d-v. Suveran. E politica d»­v. desăvârșit lu­minată și prevăzătoare, care este consfinită într'un chip așa de strălucit. Slujind numai interesele Ita­liei, d-v. totuși n’am­ uitat inte­resul general. Pentru oameni ca d-v. patriotismul are totdeauna un înțeles cu mult mai înalt­ul mai larg. Sunt încă odată al d­v. cu tot sufletul. La această telegramă, mi­­nis­trul de externe italian a răs­puns: Excelenței "Style Styke Ionescu București Vă mulțumesc pentru felicită­rile d-v. și nu vă ascund că de­­finițiunea d-v. clară­ asupra po­liticii noastre mă face 19*0 apre­ciez cu precădere. Vă exprim cordiala mea amintire. Mlerarea Dunărei de Igtejys= 1 Tuleua. 29 Decembrie In urma manevrei vapoare­lor comisiunei europene Du­nărea a fost deblocată de ghe­țuri, astfel că cu începere de az» vapoarele șî-au reluat 3vîV'țc. rcKfUtee, tefijră *ț‘ ca­­nrilu! Chips, care este blocat încă. FILME Dacă credeți că glumesc cumpă­rați .Monitorul Oficial” "din 23 Decembrie 1920 Și veți citi la pag 8544 următorul ncez: Noi, ministru secretar de Stat la departamentul industriei ți comer­­țului Având în vedere referatul direc­țiunii generale a industriei din ca­re se cetește să o lipsă completă de seriozitate și conștiință din partea cifrei E. P. (nu e nevoe să repro­­ducem numele. Nota red.), funcțio­nară în acea direcțiune, ea re­indu­când ministerul în eroare prin cer­­tificate medicale de complezență, continnă să-și prelungească la infi­nit un concediu acordat și expirat. Având în vedere că d­ rei P i s’a pus în vedere la prima cerere de 'Prelungir­­­e concediului să pre­zinte un certificat din partea unui medic al Casei funcționarilor pu­blici iar du din pertea oricărui medic, a îndrăznit eă inducă în e­­roare și pe acest medic, producând un certificat de boală; Având în vedere că și după a­­ceasta d-șoaia P. a conftanat a fi văzută at­ât ziua pe stradă cât și noaptea prin focaluri în stări și dispoziții ce nu dădeau de foc de bănuit că ar fi bolnavă. Având în vedere raportul d.lni <K­- E. W­. care a avut Însărcinarea să meargă la domiciliul d.șoarei P. pe neașteptate ți care după un e­­xamen cât­­ se poate de minuțios în prezența unui delegat al ministeru­­lui a găsit că pacienta se bucura­ de cea mai completă sănătate Decidem. D-șoara E. P., impiegată defi­nitivă cl. I în direcțiunea generală a industriei, se destinde pe ziua de T>ecem­brie 1920. Rezultă că: 1) funcționara indusese asiniste­­mt în eroare _ lucru firesc pen­­tru orice minister ce se respectă __ și în acest nobil scop uzase de certificate de complezență, care nu poate lipsi față de sexul fru­mos; 2) funcționara tenșise gg indică în eroare cu un certi­ficat chiar pe medical oficial .... care s’ar părea că e chem­at ?ă se pronunțe după examinarea balasonlui iar nu du­pă examinarea., certif­icatilui; 3) funcționara nu,b în ziua și noaptea prin localuri în stări și dis­poziții incompatibile cu situația de bolnav. Ce stări și dispoziții sunt acestea? Mister. 4) deși funcționara era atât de sănătoasă, i-a trebuit medicalui o., fio­a! (nu-i publicăm simple ca să nu.. facem rece a1T1a) un exemen câtt se poate de minuțios (până un­de se în­tin de aCflastg mînuț­ozitate?) *n prezența unui delegat (ssta­rm se rete­­r.rea­p barbarii spre r. stabili cg b]imă înv . Literaț­i ; ; op! mare / Specofitu­l oii sfântu­l Scaun — PSrerîle Mitropolitu­lui Blajanu , d-ral loan Suciu, d-nal Alixandrina Qr. uantacuzino, plașaâinta soctelăpt ortodoxa nationale a femeilor române și d-ralui Elie Oâians, vise-preijerfinta ai Samarei — Întreaga lume românească și cea bisericească in special, se preocupă de concordatul pe care reprezentanții guvernului nos­tru îl tratează cu i­aficanul. Am publicat în această chestiune un interview cu d. Octavian Go­­ga, ministrul cultelor, începem azi să dăm părerile autorizate ale celor ce pot și au dreptul să își spună cuvântul la această importantă problemă pentru neam și pentru biserica noastră. Dăm mai in s­peclarațiunile ce ne-au făcut :d. dr. Ion Suciu, mitropolitul unit al Blajului, d-na Alexandrina Cantacuzino, președinta societății ortodoxe naționale a femeilor române și d. dr. Elie Dăianu, protopopul Clujului și vice-președinte al A­­dunării deputaților. Dr. Ion Luepi, mitropolitul Blîî­ iuhii Din punct de vedere al drep­tul­ui concordatul este necesar pentru că chestiunile bisericești nu se pot trata decât cu persoa­nele în drept să trateze, cari sunt deosebite, după deosebitele biserici. La o biserică națională se tratează cu reprezentanții su­premi ai acestei biserici, Aari Se află un targ, cum e cazul biseri­cilor ortodoxă, luterană, calvi­nă, unitară, mahomedană, isra­­elită și anabaptistă. Altul e In­să cazul bisericei catolice, care nu e mărginită de granițele unei țări, ci șeful ei este în afară­ de hotarele noastre. Ori, dacă vrem­ea reglementăm reporturile a­­cestei biserici cu statul român, nu o putem face cu eP scopii cari sunt în țară, pentru că ei nu sunt în drept să răspundă, nefiind șefii acestei biserici , ci ne ii­dunm­ă ba șofin suprem? al bisericii cato]ice, la Papa. Așa­dar, noi trebue să tratem cu șeful autorizat* și legitim al bise­­■ricei catolice, cu Papa. A sta de Vorbă» cu Papa înseamnă a face concordatul. In consecință din punct de vedere juridic, concor­datul e necesar. Tot așa de necesar e concor­datul din punct de vedere al statului. Ca să putem judeca ne­cesitatea concordatului din a­­cest­ punct de vedere, trebue să ne dăm seama de conducătorii bisericei catolice din România întregită. Ei bine, cine sunt ei? ce sunt ei ? Vorbind de episcop­, toți sunt din familii de frunte, conți, baroni! Astfel, fiind bine situați ei te­șiși materialicește, ei nu au nevoe de ajutorul S­atului, sunt oa­­m­eni independenți. Să se adaoge împrejurarea că au fost și­­ sunt în episcopii bine dotate, de tunde de asemenea și-ar putea asigura independența materială. Tot așa stă și senatul lor canonic. Ase­menea și clerul rural și de la o­­rașe, fiind bine dotat de însăși parohia, sunt oameni indepen­denți. Independența aceasta ma­terială ese și mai bine la iveală, dacă ținem seamă de împrejura­rea că întreg clerul catolic e ce­libatar, și prin urmare nu are să îngrijească de întreținerea u­­nei familii, ci numai de a­șa proprie. Așa că, chiar și dacă n ar avea aceste venituri, și le-ar putea câșiga singur. Urmarea este că cu acest cler celibatar nu poți trata cum vrei­­ dovadă clerul catolic din Germania pe vremea Kultur Karmpf-ului provocat de Bis­marck, și clerul francez după separarea bisericei de stat. N'au cedat nici unii, nici aRR, pen­tru că se simțeau în stare să­ poată trăi. Și a trebuit­ ca Bis­marck să meargă la Canossa, ceea ce nu vroia mai înainte, iar Franța să reia legăturile. Deci, ca statul să se poată a­­­mesteca în­tretoile bisericei cato­lice, e nevoe să se înțeleagă cu șeful acestei biserici, cu Papa« Iată deci că» și din punct de ve­dere al statului e necesar con­cordatul. D-na Alexandrina Gr. Ga«ta­­cuzino președinte societatei ortodoxe naționala a 1‘evieiic*­­române Cuvântul concordat nu poate și nu trebue să sperie pe ni­meni. Este un tratat menit să stabilească drepturile firești ale Bisericei Apostolice Romane, ca­re are un număr de credincioși în cuprinsul României­ Mari, fa­­­ță de un astfel de concordat nu­­ ar avea nimeni nimic de zis. Chestiunile confesionale s unt de-o g­ngfișie care nu îngădue să tii tratei* cu ușurință, căci ele ating tot ce are mai sfânt sufle­tul omenesc, și de aceea cu mul­tă prudență» și dreptate trebuesc privite­ pentru a înlătura patimi tiran, și cred că nu poate fi de­­cât o unan­uitate In­sorită f­­ai ic­re­a românească în fața cererilor neașteptate ce cuprinde acest proect. Țărilor catolice nu li s-au pus nici­odată condițiuni așa de gre­le. Concordatul cu Franța din 1801 asigura dreptul de control al statului francez asupra așe­zămintelor bisericești în toate chestiunile cari nu erau de or­din dogmatic; numirea episco­­pilor și a tuturor prelaților se făcea de guvern. In Austro-Un­­garia coroanei Sf. Ștefan și a Habsburgilor credincioși, drep­­tul de ..placetur regium'* se o­­punea ori­când dispozițiunilor cari ar fi putut atinge interesele superioare ale statului. Noi, din acest punct de vede­re, ne vom gă­si fără nici o apă­rare ; de ni s-ar impune chiar episcopi dușmani neîmpăcați ai neamului nostru, guvernul ro­mân ar­e în neputință să se o­­pună numirel lor, sau­ să le în­grădească activitatea. Pentru noi acest concordan ve­de o importanță covârșitoare, căci el atinge interese națio­n­a­le, prin faptul că biserica noas­tră se va găsi din toate puncte­le de vedere, nu pe picior de e­­galitate, cum se cere, dar de in­ferioritate vădită față de biseri­ca catolică, ai cărei cârmuitori, stăpâni pe conducerea, averea și școlile lor. In afară de orice con­trol, vor fi adevărați suverani în eparhiile lor. Astfel biserica ortodoxă, în credința căreia tră­­­esc H milioane de români, este atinsă în toate drepturile ei se­culare, câștigate prin sacrifi­cii fără pereche în istoria biseri­cească din lumea întreagă». Pentru păstrarea acestor drep­­turi­i avem îndatoriri pe cari nici un român nu le va călca. Ele ne-au fost lăsate moștenire dela cei cari dorm sub lespezile sfin­te ale mănăstirilor dela Putea, Horez și Cozia, și am fi judecați ca un popor fără credință dacă am primit cea mai mică atingere adusă unui patrimoniu sacru. De aceea am convingerea adân­că», că într’un spirit de înaltă dreptate vom găsi cu toții putin­ța să deslegăm această proble­mă atât de impozantă pentru însăși de­­­voltanta pașnică, a sta­tului nostru. Dr. Bîîg Dgiana, protopopii: Cln.in­n?, vicepreședinte­­.â Camgj­ei Concordatul reprezintă o ne­­cesitate mai m­ult pentru țara noastră dec­ât pentru Vatican. Toate țările din lumea civilizată cântă a stabili relațiuni diploma­tice cu reprezentanța suverană a Bisericei catolice, care este Sf. Scaun. Serbia- o țară ortodoxă, aproape fără supuși catolici, a încheiat concordat cu vaticanul înainte de război nu ar fi avut ac ar fi trebuit și după ce a întru­ sat e atäfia catol­ieni. Chiar japo­tină», are concert Cum să se lipsi legături diplom țara unui pop creștin și latin, cum între cetăței fioare de catolic turc, românesc, nesc» cu vre-o zec hiepiscopi. Dar mai este derație de ordin mesajul regal s»­­ opu» >. ■ întâia oară în i încep die legătu­­ra este, dacă­­ mânia ca regal ! * românesc însă î le de sfat a mai diplomat*ce cu­l­mea războaielor u­n fan­ cel­ Mare și au avut dese­leg mare putere apuseană­ și Papa a dat însemnat sprijin mioral chiar material­­, voivozilor mâni, acestor ,­atleți ai lui Christos” (este cuivârțu’^’ unui Papă), apărători ai Creștinătății. In zilele noastre Avem un duș­man comun toți, între Agft civili­zația creștină­ c..*n aveam oare­când pe turci , ave­m bolșevis­mul șî anarhia ce o ră­spândeș­­te in jurul lui. E un interes de, solidaritate europeană să ne a­­­lipim de toate acele puteri cari luptă împotriva primejdie­i. Și una dintre cele mai viguroase și m­ai bine organ­zate puteri mo­rale din lume o reprezintă Vati­canul. Din concordat numai foloase poate avea România, ca din toa­te re­­giunile ce le-a avut nea­­mul n­ostru­­ cu Roma, care i = . . . . . ., , •­­s­­ubit, 1­i:‘ m ' ‘te­a 1 - U'i' »'OȘ finiși*­­în ifi’aț­re. O*' â­vaa* vuită hidre bm iu*i Arttorks GoiQ'tetei osațr». i si sc.­.­etSb' i ofie­ doSiț aa.scn» A *ț

Next