Universul, august 1921 (Anul 39, nr. 176)

1921-08-06 / nr. 176

% NSTITUȚIE NOUA! Ziarul „Viitorul“ revine a­­supra­ gestiunei unei noui constituții, sub titlul­­ Româ­­niei mari, o nouă constituție. La întrebarea pusă de toți oamenii cuminți, pentru ce o nouă constituție, monitorul d-lui Vintilă Brătianu nu răs­punde altceva decât că de­oarece România s’a sporit prin neun­e provincii, ne-ar trebui și un nou așezământ care să fixeze viața consti­tuțională din nou a patriei întregite. A răspunde astfel este a înșira cuvinte, dar nu a da un raționament. Intr’a­­devăr „Viitorul“ nu arată nici un motiv pentru care constituția actuală a regatu­lui nu ar fi suficientă pentru România întregită. A spune numai că de­oarece România s’a mărit, trebuie să se scu­ imp ire și Constituția este a nu spune nimic. Italia s’a întregit mai mult decât România, înainte de 1858, regatul Sardiniei care nu reprezenta nici o șesime din peninsulă, a crescut ast­fel încât în 1866, unitatea Ita­­lica era aproape îndeplinită, afară de Roma care i-a venit în 1870 și de Trentin și Triest cari i-au venit acum. . Totuși Italia nu a crezut de nevoe să-și facă o nouă con­stituție și încă și astăzi rega­tul Italiei are tot constituția pe care o avea Sardinia îna­inte de 1856. Nu cumva italienii erau su­perficiali și nu-și dădeau sea­ma, că Italia a crescut cel pu­țin de șase ori mai mult de­cât era Sardinia, și că în o țară mărită ar trebui o con­stituție nouă ? Nu. Dar­ ita­lienii nu se gândeau decât la interesele patriei, pe când la noi, toți nu se gândesc decât la combinații de partid. Dar să strângem lucrul mai de aproape. Ce cuprinde, ce trebue sa cuprindă o constituție ? Organizarea regimului po­litic, definirea și garantarea drepturilor cetățenilor și ra­porturile dintre diferitele pu­teri din stat. Cari din aceste cestiuni nu sunt rezolvate în Constitu­ția actuală, și după părerea „Viitorului“ ar trebui încre­dințate fabricanților unei noui Constituții ? I» Constituția actuală a­­vem ragin­ul monarhic,­­di­nastia de azi, sistemul bica­meral, dreptul de dizolvare a Corpurilor legiuitoare, acor­dat regelui, sufragiul univer­sal cu reprezentarea propor­țională, independența puterii judecătorești, libertatea în­trunirilor, a asociațiunilor și a presei. Cari din aceste principii crede partidul liberal că tre­­buesc, schimbate prin o nouă Constituție ? Avem sub ochii noștri pro­ectul de revizuire a Constitu­ției, întocmit de cercul de studii al partidului național­­liberal. In cea mai mare par­te a lui, el nu este decât re­­petirea literală a Constituției actuale cu o altă clasificare si cu foarte mici modificări. Toate aceste modificări, chi­ar dacă ar fi să fie primite de țară, ar putea face obiectul unor revizuiri constituționa­le, dar nu al alcătuim unei noui Constituții. Intr’adevăr, am căutat cu toată atenția să vedem ce se propune în acest proect al partidului liberal și am găsit sau numai măsuri, care este ridicol să fie puse într’o Con­­stituțiune, căci nu sunt prin­cipii ci dispozițiuni cari tre­­biesc să fie obiectul legilor sau chiar al regulamentelor, sau dispozițiuni cari fiind a­­cum supuse revizuirei, pot intra în Constituțiune, fără a se vorbi de o Constituantă sau de o nouă Constituție, sau dispozițiuni cari într’a­­devăr ar necesita o nouă re­vizuire a Constituțiunii. Dispozițiile din prima cate­gorie sunt numeroase, dar ele­­ au ce căuta în Constituție, de exemplu articolul 104 care spune că prin legi se poate delega și unor organe locale o parte din atribuțiunile Curții de Corupturi, relative la controlul administrațiilor locale, ori articolul HO care spune că se va înființa, un Consiliu superior al armatei, ori articolul 146 care spune ca libertatea muncii este ga­rantată potrivit normelor stabilite de legi, ori articolul 147 care spune că drepturile civile ale femeii se regulează de legile civile, pe baza de­plinei egalități a celor două­­ e­xe Mai toate inovațiile din proectul partidului libe­ral sunt de această natură a­­dică n’au nimic de constitu­țional, ci sunt numai dispo­­zițiuni de obicinuita legife­rare. ....­­­*. Tot așa de necesar este articolul 121, care spune că judecătorii au dreptul să ju­dece constituționalitatea le­gilor. Ei au făcut-o cu vechia Constituție și bine au făcut. A doua serie din propune­rile liberale se raportă la compunerea Senatului, la modul de alegere al Senatu­lui și la numărul deputaților. Toate acestea pot să se facă de către Camerile actuale fiindcă în 1914 au fost supu­se revizuirei articolele din Constituție relative la aceste cestiuni. Am găsi totuși în proectul liberal două măsuri cari în­­tr'adevăr fără o nouă revi­­ziîn­­e a Constituției nu se pot vota azi, de către Came­rile de revizuire. Iată-le : Prima.: articolele 10 și 13 din proectul liberal cari mo­dificând articolele 82 și 83 din actuala Constituție, ex­clude de la tronul României, pe colateralii regelui nostru, nu admit la tron decât pe coborâtorii în linie bărbă­tească ai regelui, pe cari din broșala copiatului, îl numeș­te Carol în loc de Ferdinand. A doua este relativă la li­bertatea presei. Art. Ml din proectul liberal trimite la tri­bunalele ordinare, iar nu la jurați, delictele de presă cari ar constitui un atentat la bune­le moravuri sau o provocare la anarhie. De asemenea se trimite la tribunalele ordina­re delictele de presă conexe cu alte delicte și crime. Nu discutăm așa dacă este sau »« nu­­ această restrânge­re la libertatea presei. Dar admițând că ar fi util, este admisibil să se vorbeas­că de necesitatea unei noui Constituții numai pentru a se ajunge la restrângerea li­bertății presei, care s’ar pu­tea obține și printr’o simplă revizuire a unu­i singur arti­col din Constituție ? Este deci evident că toată forma asupra necesității unei noui Constituții, nu este în­temeiată pe nimic, de­oarece însuși aceia cari o cer, când își formulează proectul nouăi Constituții, nu fac de­cât să copieze Constituția actuală, cu numai două modificări. Dar cum să se facă o nouă Constituție. Vom examina mâine. Nouile frontiere ale Albaniei Pans. 3. — Comisiunea nu­mită de conferința ambasado­rilor ce se ocupă cu frontiere­le Albaniei s’a întrunit ieri di­­mineața.­Le „Petit Christen” spune că Premia și Italia, propun să dea Albaniei frontiere proprii pe când Anglia cere o rectifi­care de frontieră favorabilă Greciei, căreia i se va da insu­la din fața portului Valona. Această rectificare de fron­tieră ar fi la nord in profitul Iusfoslaviei. Propunerea comună a tre­buit să fie supusă conferinței ambasadorilor, iar chestia Al­baniei va fi sup­usă consiliu­­lui suprem. Conferința pacifiști din Washington EA SE VA DESCHIDE LA 11 NOEM1RIE ‘ Lafayette. 4.— O telegramă din Washington asigură că puterile convocate la confe­rința dezarmării ar fi de a­­cord ca aceasta să aibă loc la Washington în primele zile ale lunei Noembrie. Se speră că lucrările vor putea începe în ziua de 11, aniversarea semnării armis­tițiului. Aceasta, în urma do­rinței exprimate de preșe­dintele Harding. După „Le Temps“, se con­firmă că Statele­ Unite s-au a­­rătat protivnice unei confe­rințe preliminare asupra chestiunii Pacificului, confe­rință la care să asiste repre­zentanții Marii Britani, ai Japoniei și al Statelor­ Unite, și primi­i­ miniștri ai Canadei, Australiei și Nouei Zeelande. Statele­ Unite au făcut cu­noscut că reprezentanții bri­tanici la conferință ar trebui să reprezinte atât coloniile, cât și guvernul din India. După „Morning Post“, Chi­na și Japonia sunt din ce în ce mai dispuse să reguleze diferendele pe­­ nu îl au, su­­minându-le­ conferinței de la Washington, care ar fi astfel cu atât mai ușurată. 1 © 6 mp'^ii" ■ I ....... nil.... iwWMagic” iista se afljM ill ha toy« ti«. 4. — Du­pă știri *•­­Mit* am Turcia, O nouă revoltă ■ mai vastă și mai bi­ne organi­­zată ca cel« precedenta, prind* puțin cât« pafta Rusia da sud și da sudvest. Principala sa fari« anti-f­lșe­­vă ce se cantona din U­ cam­ba­tanți, sub ordivela lui Wassilak­ și din 17 mii sub comanda lui Ginți. Papulafiuaila la dau ajutar efectiv, musulmanii din Cau­­caz s’au declarat contra savie* talar. Lkáé Matti are ProÂilsma Grieniaiai Hoi’sea. 4. — Se știe ca prin­­tre chestiunile ce ura­ează să fie discutate in Consiliul su­prema.­ra, M și problema Orien­­tului. De alt­fel aici unul din­tre beligeranți atât grecii cât și turcii nu au făcut, cerea de me­­d rațiune sau intervențiune că­tre aliați. De alltfel este foarte puțin* nădejde ca să se ajungă la ho­tărîri definitive. 1« orice ea», însă, fie oficial sau neoficial reprezentanții Angliei­, Frontei și Italiei se vor comsfătui, ană­­tâi­du-și părerile asupra pers­pectivei schimbării in apropie­­tul Orient, și vor cădea de a­­cord asupra unui principiu fum­­fiamental pe baza căruia se va putea aranja chestiunea. AMERICA VA PARTICIPA LA OPERA DE AJUTORARE A RUSIEI Housen. 4. — Altă problemă care se așteaptă să fie di­cutată în consiniu, este foametea in Ru­sia. Sunt motive să se creadă că in legătură cu această pro­blemă Harvey ambasadorul a­­merican în Londra își va extin­de rolul de observator pe care­ la avut la ultimul consiliu su­prem, luând o parte mai directă la consfătuiri, deoarece atât președintele Harding cât și K­e­­over sunt p ceale de a participa activ, la opera de ajutorare a Rusiei. Aliații ar saluta cu bucurie această cooperare mai deplină a Statelor­ Unite. O­­ei­ferinü a minișt­rior de finanțe aliați Lafayette. 4. — Se anunță că miniștrii de finanțe ai ță­rilor aliate se vor întruni la Paris în ziua de 9 August, a­­dică a doua zi după întruni­rea Consiliului suprem. Franța va fi reprezentată prin d-mi Doumer și Lou­­cheur. Anglia, prin sir Ro­bert Horne, cancelar­ al tezau­rului , iar Belgia, prin d. Them­is. Scopul acestei în­truniri pare modest până a­­cum, scrie „Le Petit Pari­sien“. E vorba a se lua din nou în cercetare anumite chestiuni tehnice, cari n’au putut fi regulate de către co­­misiunea de reparații și cari au fost examinate deja de un comitet de experți la mijlocul lui iunie trecut. Astfel va fi cercetată ches­tiunea datoriei belgiane ce urmează a fi încasată de la Germania, chestiunea efecp­tuelilor ocupațiunii militare, poate că și aceea a împărțirii între micile state a porțiunii indemnității germane răma­se neîmpărțită, în virtutea a­­cordului din Spaa și care re­prezintă 6 la sută din tota­litate. Diferite ziare și mai ales „Le Petit Journal“ vestesc că miniștrii de finanțe vor trebui să se înțeleagă asupra aranjamentelor făcute la Wiesbaden și la­ Paris pen­tru plata reparațiunilor în natură din partea Germaniei. Dimpotrivă „Le Petit Pari­sien“ nu crede că chestiunea reparațiunilor în natură, prin urmare și proectul de acord franco-german, vor fi supuse acestei conferințe financiare, FELURITE lera O invenție senzațională care con­­vestă dintr’o modificare importantă adusă aripilor aeroplanului ”se exper­i­mentează cu succes în istoricul parc de aviație, din Dayton Ohio (Statele finite) unde acum 18 ani frații Wright au executat primul sbor de un mi­nut, cu mașina lor mai grea de­cât aerul. Louis Blériot, celebrul aviator fran­cez, el însuși constructor de aero­plane, a declarat că nu e departe vremea când va fi posibil să pleci dimineața din Paris, să prânzești la New­ York și să te înapoezi seara la Par­s. Invenția d­e mai sus permite acce­lerarea vitezei orare cu 56 kilometri. L­egea prohibirii alcoolului și stras" *"'* un­ia temperatistă din Statele u­­nite au dat un mare avânt contra ■ bandei. Deunăzi a sosit în N­ew­ York, î­n puterea nopții un vapor mare, ce se­­ vede că era englez și care a început să semnalizeze după un anumit m­o­­diam că ar e de vânzare tokisky dând a înțelege amatorilor că treime să vie je bord cu banii necesari. Bărcile au început atmci să roia­­scă împrejurul vaporului, angajân­­du-se un trafic animat, de spirtoase. Autoritățile vamale americane sunt i­nformate ca aceste lucrări s oc­rce sproape în fie­care noapt» Insă ,­u iu nici un mi­jloc de­ a combate can­­nabanda în iar­­ni mării sut» fio­spl» in­tuusțieuluj I Banditocrafia­ ­ f crimite se «imunfest. — Minimum de sigu­ranță pentru cei afini și maximum de stalare pen­tru apași. „Universul" a atras acum câtva timp atențiunea guver­nului asupra numeroaselor atentate, cu caracter politic, ca și asupra prea numeroase­lor crime ordinare — nu însă de ordin pasional —; jafuri la drumul mare, spargeri, furturi, etc., cari se săvâr­șesc în tot cuprinsul țării,­­ fără­ ca autoritățile respecti­ve să poată lua măsurile dic­tate de împrejurări. Pe lângă observațiunile ju­dicioase făcute în acel articol sunt și alte considerațiuni care impun o revenire asupra acestei chestiuni. Fără putință de contestare, da la 1918 încoace numărul crimelor și delictelor s’a mă­rit din an în an, într’o pro­porție îngrijitoare, pe când măsurile de ordin preventiv și represiv au fost și sunt din ce în ce mai slabe. Elemen­tele dispuse sufletește la fap­te rele, au primit încurajări, in urma slăbiciunei evidente cu care a făcut și fac dova­dă autoritățile în ce privește urmărirea, prinderea și pe­depsirea delicvenților și cri­minalilor Rubrica faptelor diverse amenință să ia dez­voltări în coloanele ziarelor și fiecare caz, luat în parte, reclamă triste reflexiuni. A fost o mare grereală că s’a întins prea mult amnistia. In modul acesta s’a dat o primă de încurajare tuturor elementelor rele­ Este de re­marcat că bandele, cari ope­rează în diferite județe, sunt compuse, în mare parte, din foști dezertori amnestiați. Un bandit, care de câteva luni, terorizează Dobrogea, este un fost plotomar am­nes­tiat. Acest Fra-Diavolo al provinciei transdanubiene, operează cu pușca - mitralieră, pe când jandarmeria din acest refric-' ne repetă mereu faimoasa scenă din opereta­ lui f­alevy. In alte județe, bande, înarma­te cu puști, mitraliere și gre­nade terorizează populațiu­­nea. In orașe și în deosebi, în Capitală, îndrăzneala apași­lor este din ce în ce mai pu­ternic afirmată. Pentru ce ? Se simte slăbiciunea autori­tăților polițienești, se resim­te până în cele mai adânci straturi ale societății dezor­dinea organizației noastre administrative. Ce s’a făcut și ce se face, la noi, pentru prevenirea delictelor și cri­melor ? Nimic. La această metodă preventivă ar trebui să contribui mai mulți fac­tori,­­ de­oarece administra­ția polițienească este mai mult operativă după fapt. Din punctul de vedere repre­siv, prea puțini culpabili sunt prinși și pedepsiți, iată un exemplu rău pentru amato­rii de acte banditești. Din punctul de vedere sugestiv — la materie criminală sug­­­estiunea joacă un rol de sea­mă — 90 la sută din filmele ce se expun privitorilor, în toate sălile de cinema din centrele urbane, surnt cu su­biecte sugestive de ordin cri­minal. Este banală observa­­țiunea aceasta, dar trebue să o repetăm, căci toleranța ex­punerea filmelor primejdioa­se, constitue o provocațiune. In Franța, zilele trecute, tre­nul rapid Paris-Marsilia, a­ fost atacat de trei bandiți. Iată ce citim în „Le Matin“: ..Operatiunea atacului trenu­lui rapid N. S. a fost execu­tarea, in realitate, a unei scu­ze dintr’un film, expus la Pa­ris". Este știut apoi că viața din tranșee și unele condițiuni­­ de viață, după război, au zdruncinat multe organisme, făcându-le apte pentru cri­minalitate. Statul este dator să apere viața și bunurile ce­tățenilor, să asigure ordinea, să ofere siguranța tuturor. Nu este rușinos ca în epoca electricității, a aburului, a te­legrafiei fără fir, a automobi­lului, a aeroplanului și a a­tâtfor minunății, să opereze a­ fiuipărate bande, în tot cu­ Plâns­ul țării, ca pe vremea domniei fanarioților ? Ceva mai multă energie se impune pentru stârpirea ban­ditismelor­ în orașe, cât mai dese razzii , în sate și pe dru­muri, cât mai multă suprave­ghere. Cu minimum de siguranță de azi și cu maximum de li­bertate pentru bandiți, nu putem viețui în ordine și li­niște. BBRRBEIK9BSM 9B3E9BM9RSMMMIR Suspendarea execuții pedepsei de stuisoare corecțională S-a promulgat legea care sus­­pe­ndă, în anumite e­mdiții vii, executarea pedepsei de închi­­soare corecționala. Iată textul acestei legi: Cei condamnați la înhistare c­orrectională, carii vor fi suferit cel puțin a cincea parte din pe­deapsă­, dacă vor fi avut bună purtare în penitenciar vor pu­tea fi liberați provizoriu din în­­chisoare dacă, vor contracta o­­bligațiunea de a mun­­i la lu­crările agricole sau în ateliere și fabrici un interval până la maximum 6 luni. Contractul de muncă se va face pe hârtie liberă, prin act sub semnătura privată, în doua exemplare, din care unul va ră­mâne la penitenciar, iar celă­lalt se va lua de către persoa­na c­u care condamnatul a con­tractat. Pentru cel ce nu­ poate iscăli va iscăli directorul penitencia­rului. Salariul și­ celelalte condiți­­uni ale contractului se vor de­termina de comun­ acord între lucrători și cei ce voiesc a con­tracta cu ei. Directorul și cei­lalți funcționari ai închisorii nu vor avea alt amestec de­cât să permită părților ca să se în­țeleagă tot cancelaria­ peniten­ciarului. Jumătate din salariu­ cuve­nit pentru tot timpul contractu­lui se va depune de către pa­rton la direcțiunea petitesei a­­mitul, iar cealaltă jumătate se va­ plăti direct lucrătorilor la finele fierării săptămânii. Suma. depusă, la­ 19 e»ite»d­ar se va întrebuința de director pentru a lua. de la. Casa de e­­co­nomie un livret de numele lu­­crătorului. Acest livret împreu­nă cu recipisa­ de depozit se va libere lucrătorului după ce își va fi îndeplinit pedeapsa.. Dacă lucrătorul nu va­ fi fă­cut munca, mntru care i s-a de­pus jumătatea sumă, directorul este în drept să o retragă de la Casa de economii și să reezita« patronului suma neutru care nu s-a­ executat omac*. Liberarea provizorie și execu­tarea contractului de muncă nu se vor putea face de­cât în ur­­­ma aprobării contractulu­i de ministerul de justiție care va putea delega această a­tribuție­­»e oricărui magistrat sau ori­cărui funcționar di« Condamnatu­l liberal pentru » munci liber va fi dator­­ să facă act de prezență în fiecare Du­­minică la primăria comunei unde lucrează sau la comisa­riatul de poliție în circuimscrip­­țiunea căruia se găsește atelie­rul sau fabrica in care este o­­cupat. Dacă el­­ a lipsi o singură da­tă, primarul sau comisarul va comunica de urgență penitenci­arului și împreună cu jandar­meria va lua măsuri imediate pentru prinderea și trimiterea lui la penitenciar. Lucrătorul care din culpa lui va părăsi serviciul la care s'a obligat, sau care nu se va fi în­tors la penitenciar în ziua fi­xată de directorul penitenciaru­lui pe biletul ce-i va da la ieși­rea provizorie, va fi pedepsit să sufere închisoare un timp în­doit de­cât trebuia să facă pâ­nă la terminarea pedepsei. Această pedeapsă se va pro­nunța de către tribunalul co­­recțional al locului unde con­damnatu­l va fi­ prins sau de tribunalul corecți­on­al din cir­­cumscripțiunea în care se gă­sește penitenciarul, din care condamn­atul a fost liberat pro­vizoriu. In fiecare lună directorul ge­neral al închisorilor va înainta, ministerului de justiție un ta­blou de condamnații liberați provizoriu pentru muncă, ară­­tând pentru fiecare dacă și-a executat bine­l»datorir­ile și au avut bune purtări. Acest­ tablou va servi pentru ca ministerul să poată­­ alege, fără altă­ cerce­tare sau aviz, pe aceea cai­i a­r merita a fi ree«mM»dați Suve­ranului pentru grațiere totssiâ sau parțială. Un regulament va prevedea detaliile de execuare a luergie­i togi. Căldurile ?.. Europa Seceta persistă în Anglia­, a­­fară de Scoția și de Țara Gali­lor, unde au căzut câteva ploi torențiale. In Franța, căldura se men­ține înăbușitoare și vremea nu vrea să se schimbe. La 25 Iu­lie s-a înregistrat la Paris 32.0 maximum la umbră și H.O îțji­­nirjiuna. .... k.'. e RWnw . ' i fetiii frumoase Ci­hn în „Vaiața" din Cluj: Din inițiativă propri», in anul se canini cu aruncaren liniar foxat« in aur, p« «oda nrnaa să treacă trenul regal, țăranii, din Sanat au hatorit s ă facă ei înșiși pasa Halei ferate. Pe tel parcursei de la Arad până la graniță, la fiecare sala de pași, linia ferată a loat păzită, în timpul trace­­rei trenula­ regal, de țărani fenifini, îmbrăcați curat, în costumele Ier naționale, înar­mați cu pristi aan cu che­­mege.Suveranii neștri au fost mișcați de acest act de devo­tament al țărănimei româ­ș­nești pentru regele Ier. Auto­­ritățile care îmsețeau trenul regal, au rămas de asemenea surprinse, întrucât, nici un ordin­um fusese dat in acest sens. Ungaria și ratificarea fransyn­e de la Trianon Prin ratificarea tratatului de la Trianont, au fost zădărnicite toate străduințele maghiarilor și prietenilor lor, cu privire la mo­dificarea și revizuirea acestui tratat. Prin semnarea și ratificarea tratatului, Ungaria și-a luat a­­supra sa o serie de obligațiuni, pe care va trebui să le îndepli­nească în mod real. Pentru mo­ment nu încape nici o îndoială că Ungaria, din mo­tive de oportunitate, se va con­forma într'o anumită măsură obligațiunilor sale, este însă si­gur că ea nu a renunțat defini­tiv la aspirațiunile din trecut. Ungaria face tot posibilul, spre a fi primită în Liga națiunilor. Dacă va reuși, ea va încerca deocamdată, să obțină prin Ligă, rezolvarea chestiunei di­nastiei maghiare. In această privință, contele Appos­yi lu­crează după fi­ elaborat de mai înainte.­­ Dacă Ungaria va fi primita în Liga Națiunilor, este sigur că ea va face un plebiscit, pentru rea­ducerea lui Carol, pe tronul maghiar. Cu toate că Apponyi și antu­rajul său doresc aceasta, to­tuși nu e sigur, dacă poporul maghiar se va pronunța pentru Carol. Nu încape însă îndoială, că în prezent se lucrează sistematic pentru readucerea fostului rege. Paralel cu aceasta, se conti­nuă pe o scară întinsă, propa­ganda in străinătate pentru cauza Ungariei, precum și pro­paganda iridentistă internă, in­tensificată în urma reapariției lui Friedrich, în arena politică maghiară. FiL­ne Dis de dimineață apărea pe bulevardul Elisabeta, venind dinspre Cotroceni. Roțile alunecau pe­ »»falitul trotuarului și, deși nu avea pi­cioare, se lua la întrecere cu tramvaiul electric, în admirația trecătorilor, cari, unind-o cu compătimirea pentru un infirm, îl infit­i­au mai larg de­cât pe unii nenorociți. Nu­ ședea axei odată prea mult la un loc, ca să nu fie­­ plictisit cu chestionările gar­diștilor, cu examenele aprofun­date ale celor cari suspectează pe cerșetori. Când erau consumatori sau sforăitori pe terasa, cafenei și Astoria, îi trecea în, revistă, strecură­n­du-se pe rotile prin­tre mese și scaune. Cum se fă­cea un grup mai mărișor în colțul opus, în fața hotelului, Palace, în așteptarea tramvaiu­lui electric, se repezea în dia­gonală, sărind ca o broască pe caldarâmul neșlefuit. In mo­mentul când sosea „Sardarul“ la stație, venea și el aci, ca să ciupească pe câteva persoane. Și cam toată ziua așa se în­vârtea. ’ —- De ce nu te apuci de o meserie ? l-am întrebat odată: ai puteai văcsui ghetele, vinde ziare, etc. — Sunt surmenat.... Când n‘ai picioare, nu m­ai ai gust dă lu­ciu.... Și a alunecat spre trotuarul opus. Iată însă că deunăzi, vrând să treacă din fața Astoriei spre hotel Palace, nu a ales bine mo­mentul și s-a pomenit deodată strâns între vagonul tramvaiu­lui electric, vagonul liniei cu cai Șosea-Isvor, vagonul „Sar­­darului“ și două Miji. In pri­mejdie să fie strivit, zăpăcit, sub presiunea instinctului de conservare, a sărit de pe scân­dura pe care se găsea și a lua­­t‘o la fugă îm Cișchigiu. Trecătorii s-au frecat la ochi, au privit lung cele patru roti­le, rămase orfane In mij­locul bulevardului, — și mulți din ei și-au pus întrebarea cam la ce sumă se ridicau daniile ce «fă­cuseră zilnic, de multă vreme, bietului »log. — Den Jose IgMSF- A#*?«— ry w- .­­ Jl IBESH O pagini de istorie se fite­ Istrat Holyi­li Ii­risdoff. O ® sfăim»rîi ® unei ruse La Paris a apărut­­ curând memoriile baronesei Țeapida. Tanzoff, fosta dansă de o«,are și confidenta țarinei Alexamir Feodorovna. Aceste memorii sunt foarte interesante. Cu pri­vire la politica germanofilă și viața privată a țarinei, precum,­­mai ales, câteva amănunte in­teresante relativ la intrarea Ro­maniei in război, din care mo­tive ne facem o datorie a le a­­duce la­ cunoștința publicului. Se cunoaște în general, că fos­tul împărat al Germaniei îm­pins de ambiția de a cuceri și dieta tuturor popoarelor, treptat, a căutat să închee diverse con­­vențiuni cu diferite state, acolo unde nu putea lucra cu con­­vențiuni, lucra, prin căsătorii, legături indisolubile de germa­nism patent, cum a fost­ cazul cu Grecia și Rusia. Prințesa Alix de Massa, a fost, destinată, în mod ipocrit, de kaizer, țarului Nicola«" ÎI pen­tru căsătorie, după cum rezultă din scrisoarea de mai jos, «dre­sată de Wilhelm, împărătesei Maria Feodorovna, mama lui Nicolae II : „O alianță între cassa Rom­a­­nofilor și de Hessa, va întări le­găturile de amiciție cari există în­ prezent între Rusia și Germa­nia. Poporul meu va saluta cu bucurie o asemenea, legătură, iar scumpa voastră națiune ru­să, nu va lipsi de a primi o ocro­tire, contra tuturor conflictelor ce vor surveni. Vă supun, această părere, pentru care vă cer să rămână secretă. Alix nu știe nimic.’* (ss) Wilhelm Aresta a fost începutul unei combinațiuni machiavelice, du­pă care Rusia Rom­an of fier, a căzut în prăpastia bolșevismu­lui actual. Odată cu suirea pe tronul Ru­siei, împărăteasa Alexandra Feodorovna (Alexa) primea re­gulat ordine și instrucțiuni de la­ Postdam, cari le executa cu stricteță . Un exemplu : Alix, PCoih, Voronzov Daskoff, de la numirea sa în postul­ de ministru al curții imperiale a dat proba totdeauna de o ostili­tate marcantă cu privire la Germania. Tu nu vei avea succes și mul­țumire în afacerile tale, până ce contele nu va fi înlăturat. Gă­sește clar „un pretext“ și uzea­ză de­ toată autoritatea ta pe lângă țar, spre a fi numit vice­rege în Caucaz. In tot cazul de­­barasează-se foarte iute de el, căci el ne poartă „o ură“ de moarte. Voi asista la încoronarea voa­stră. Cu toate fericirile.“ (ss) Wilhelm rege și împărat Alia­, (confidențială) „Am luat cunoștință de o te­legramă de moartea subită a prințului Lubanoff, ministrul vostru de afaceri străine, care pentru noi era veșnic o piedecă. Uzează de toată , autoritatea pe lângă Niki (Niculae II) spre a fi numit în locul său contele Muravieff. Lubanoff a fost totdeauna i­­namicul lui Mura,vicii și al nostru. Nu uita de a istorisi lui Niki, că Muravieff este deja în gra­țiile mamei sale (Maria Feodo­­rovna) și reginei Luisa. Preamintește-i de serviciile ce le-a adus contelui Paul Luba­­loff, la Berlin. In fine nu uita să-i spui că nimeni altul nu este mai bine făcut pentru a conduce acest serviciu. Numirea sa, va fi bine și cu entuziasm primită la Wilhelm­­strasse (?) și contez pe tine că-mi vei satisface această do­rință. Aștept cu nerăbdare răspun­sul tău prin telegrafie cifrată." (ss) Wilhelm In afară de creațiunea­­ per­so­nală a împărătesei, kaiz­vut, se naia servea în atingerea scopu­rilor sale de Muravieff, Pleve, S roiopopoff, Kuropatkin, Sîoes­­sel, Stürmer, Rasputin, etc. etc. Este cunoscut, dezastrul în­cercat de Rusia, în războiul din 1904, cu Japonia, memoriile ba­ Falio&fîi Zeneiáa ne dau indica­­țiuni precise, că acest război a fost impus tot de Germania, în scopul de a distruge legenda de mare putere a Rusiei. Wilhelm și-a ajuns scopul, căci dezastrul armatei­ ruse se cunoaște : Alix. „Este fapt cam­ că războiul va fi declarat în curând, de Ja­ponia . Flotele ruse de la Chemulpa și port Arthur, vor fi atacate a­rinsproviste (?). Togo și Ursu au sosit pentru distrugerea flotei ruse. Planul de război al Japoniei este de a opera o debarcare la Chemulpa. Lasă libertate lui Kuropatkin. El a luat inițiativa luptei, și pla­nul lui va fi acel al nostru. „Totul se va petrece așa cum am­­ voit“. Fii discretă, iar mai presus de toate arătă-te la Curte mai »atunoiM# «,» niciodată.“ ........... ie») . Căderea, portului Arthur, ase*­diei, în jurul căruia s-a­u dat, lupte mari, se datorește tot pla­nului fixat de kaizer, și în u­­nire cu generalul Stoessel, cu a­ stă­ opunerea generalului Kon­­­dra­nko, care mai târziu a­­­ fost asasinat. A­tar, „Cele mai călduroase felicitări pentru frumoasa apărare a por­­tu­lui Arthur din partea Rusiei Am conferit ordinul „pentru merit“, generalului Stoessel. Rezistența însă a durat prea mult. Nu trebue să mai con­tinue. Adă la cunoștința generalului în mod secret, dorința mea“. (ssr Wilhelm La Romin­ten, în Germania, o mică localitate în apropierea frontierei cu Rusia, a fost pusă la cale, între țarină, Wilhelm, Boris Sturm»­­, și desfrânatul călugăr Rasputin, în anul 1944, în mod secret, peitea noastră. Iată, mai jos, cum sunt redate de memorii, această pagină tris­tă d­e trădare : „Intr’o zi­ (1916) spionul ger­man Hardt, pe care nu-l văzu­sem de 2 ani, sosește la palat și cere de urgență audiență la împărăteasa,, spunându-mi că are de prezentat o scrisoare au­tografă din partea împăratului Wilhelm. Anunțând imediat pe împără­teasă, aceasta deschide scrisoa­rea, o citește de două ori, apoi se așează și rămâne câteva mo­mente pe gânduri, și adresându­­se către spionul Hardt, îi roagă să vie după răspuns a doua 2S. — Zeneida­ îmi spune Majan­ta ca­sa, doresc să vorbesc cu Si 'o Era cu împăratul a­­cum o jumătate de oră. Dă or­din să-l caute și să vie la mine, am a­i vorbi. Pe când eșeam, intră în ca­mera împărătesei Rasputin. — Ah! părinte, ce fericită oca­zie vă trimite! Eu credeam că erați plecați pentru Petrograd, încă de dimineață. Am nevoe de colib­ile voastre. •ți iac biffen..' Poarta și urma­ mea, n'a­m mai putut auzi ma­i mult. Zece minute mai târziu, se in­tre ci președinția de miniștri, deținea și portofoliul externelor. — închide poarta, Zeneida, dete ordin împărăteasa. Tu poți rămâne. Apoi îmorcându­-s e către mi­nistru, ii remise scrisoarea se­cretă a kaizerului. — Ei bine? întrebă­ cu nerăb­dare împărăteasa, după ce scri­soarea fu citită. Stürmer ridică din umbri. — Eu mi văd unde am putea merge, dacă a reuși, o tentati­vă ca aceea, pe care împăratul Wilhelm ne-o cere. Pentru ce do­rește el, ca pui să exersăm o pre­siune asupra României, ca ea să se alăture de aliați? — Dar dreptatea sare un ochi, după câte înțeleg, răspunse Ras­putin. „Atât cât România ră­mâne neutră, Germania nu o poate ataca. Din contră, dac­ă ea declară , război, va fi ocupată și boga­tele rezerve din cereale și petrol, vor cădea în mâna Germaniei. — Aceasta nu face nici o în­doială, răsiguise împărăteasa. — Nu, răspunde ministrul, dar va fi greu să decidem din mânia, la o acțiune imediate, căci ea, mi este încă gata. El­ î am dat o audiență matristeului acestei țări, și T am­ presat, să comunice guvernului său, asu­pra necesității de a lua reped­e o decizie. — Și bine ați făcut, mărturis țarina. Dar dv. nu ați fost at­.' de­ categoric. „Pe noi nu ne­­­teresează dacă România e­ sau nu gata. Esențialul este d­­a o decizie conform dorinței im­pârâtului. Trimite efect. un un­­­mutam. României, ca in­vi­vid să se decidă. Dacă ea refuză se supundt,nioi o vom­ ataca. — Sunt lp ordinele Majestei s­ăspunse Stürmer, și se A vâr, 1 pa conștiință «rcea*t, trădare ministrul, repetă­­ți, nou împărătesei . — România nu este încă ga­: să intre în război. — Atât, mai rău pentru r: răspunse tare împărăteasa, t­­va fi zdrobită intr'o săptăstru și această învingere va: sat. Germania. Reamintește-ți ce nume s’a convenit la Romiul — Eu nu le-am uitat. Maiestr­ie, merg spre a da un ultru.­­ turn la București. Și, după aceste cuvinte se re trase. Acestea au fost cauzele adevă­rate; aceasta a fost cursa î­­care a căzut România, și­­ cauza slăbiciunei lui Nicolae Bogățiile noastre erau de im.“, diar de Germania. Istoria de mâine va scrie fa • „ Bici o patimă, adevărata can’>. a intrării noastre în război. N­u trebue acuzat nici guverne , nici persoane, de momentul­­ Ies. Destinul nostru era de­ scris încă diin înțelegerea s­cretă de la Kominte», dar cum însăși nefericita țarin i mărturisit. Ori­care ar fi fost guvern atunci, nu putea să f­imă treve", ceea­ ce s-a făcut. Alt exemplu : )

Next