Universul, octombrie 1921 (Anul 39, nr. 247)

1921-10-28 / nr. 247

; Elisastia noastră mirară un nou ulustar. Țara întreagă salută cu bucurie acest fericit eve­niment, care asigură succesiunea tronului român. Noul principe al României, care va fi sortit să domnească într’o țară mare, frumoasă și bogată, și-a făcut apariția în epoca cea mai glorioasă a românis­mului, când s’a închegat visul secular al întregirii neamului nostru. Românii de pretutindeni urează micului principe viață lungă, rodnică și glorioasă, iar destinul să-i hă­răzească o domnie pașnică. Prestigiu și autoritate Antanta, prin ambasadorii ei din Budapesta . Mica­ An­­tantă, prin reprezentanții lui. Conferința Ambasadorilor din Paris, prin încheerea-i lapi­dara și energică, au încunoș­­tiințat pe unguri că înțeleg să impue, fără întârziere și fără rezerve, tratatele și a­­nexele acestora, în spiritul și în iiieza lor. Or, tratatele nu admit pe Carol de Habsburg pe tronul ■Ungariei, și hotărârea Confe­rinței Ambasadorilor formea­­s­ă în această privință un im­pediment categoric, fără re­plică. Să sperăm că conducătorii Ungariei vor înțelege datoria ce au fată de patria lor și față de pacea continentală, și vor stărui până la urmă în, rezistenta contra aven­turei susceptibile de consecințe grave. Pentru România, chestiu­nea aceasta este de interes capital. In afară de necesita­tea imperioasă a păcei și a ordinei, în afară de dovada Ce trebue dată învinșilor, că to’au dreptul să zădărniceas­că silințele generoase pentru așezarea liniștei și refacerea generală, pentru România striabuijii’ca cventurei, tosta a Chestiune de prestigiu și de­­ autoritate înăuntru. Iridenta maghiară, pentru întreținerea agitațiunilor, spe­culează un fapt și scontează o eventualitate. Faptul speculat este prin­cipiul ocrotirea minorităților, în care autorii tratatului de ace au văzut o supapă pen­­rU înlăturarea exploziunilor unor minorități oprimate , ar din care agitatorii, inter­­pretându-i tendențios și exa­gerări du-i înțelesul, au făcut­­ un cal de bătae. Eventualitatea scontată este revizuirea tratatelor sau, în tot cazul, abateri de la el, to­lerate, aprobate tacit. Iar ca consecință, posibilitatea și chiar probabilitatea, unor mo­dificări radicale ale noului a­­­­șezământ european, evident­­ In folosul învinșilor. * 1 N’a fost un complot în Transilvania, nu s’a instruit un agitator, fără să nu se sta­bilească la baza uneltirilor culpabile, fie convingerea că noua stare este un provizo­rat, fie exploatarea perfidă a acestui deziderat criminal față de statul român. De sigur că, spre a se tăia scurt acestor mașinațiuni, spre a se preveni crimele con­tra, siguranței interioare și exterioare a statului , spre a se suprima aripile tridentei ; spre a se menține toți nouii cetățeni de origină străină în cadrul obligațiunilor fața de stat, nu e de ajuns repre­siunea în contra infracțiuni­lor. Trebue să li se demon­streze că aceste iluzii nu se reazămă pe nimic, că even­tualitatea, urmărită este o simplă deșertăciune, că ideea de provizorat este o naivitate sau rea-credință, că ceea ce s’a obținut este definitiv. Prestigiul și autoritatea statului înăuntru depind de măsura în care acest adevăr se va impune. De aceea, nu trebue admi­să nici o derogare de la tra­tat și dela hotărîrile care l-au completat. Orice slăbiciune, orice concesie, se va traduce prin intensificarea mașina­­țiunilor vrăjmașe în țara noastră. Cine vorbește de dreptul de autodeterminare, de neames­tecul nostru, în legătura cu aventura de la Budapesta, dovedește fie că nu pricepe situația și urmările ei, fie că servește interesele foștilor inamici. România nu trebue să stea un moment la îndoială asu­pra datoriilor ce are în ase­menea împrejurări. Din fericire, toți aliații, toți factorii de ordine, au dat do­vadă că­ știu ce au de făcut și prin urmare putem fi si­guri că nu se va admite nici o soluție care ar constitui o slăbire a autorității și presti­giului nostru. Iliin Ifiul infill­­a­m&meéi ia senara ! », ■ Oíset ti sum­e d­e inaesgurare. — Alegerea preșe­dintelui.­ Programul lucrărilor Paris. 26. — Din Geneva . A treia conferință internaționala a muncii a fost deschisă astăzi la 11 ceasuri la Geneva. Patruzeci de state, printre cari și Germa­nia,, au trimis reprezentanți. După, cum prevede tratatul de pace, fiecare stat are direptul la patru delegați, dintre cari doi reprezentând guvernul, unul pe patroni și unul pe lucratori. Fie­care din ei poate fi însoțit de de­legați tehnici. In total sunt cam vreo 400. Delegații au examinat rapor­tul directorului asupra activită­ții biroului international al mun­­cii și­ modificările consiliului de administrație. Printre chestiunile de regle­mentare internațională a mun­cii, acelea relative la muncitorii agricoli, sunt pe primul plan. La prima ședința asistau președin­tele confederațiunii elvețiene și președintele consiliului de stat din Geneva, Fontaine France. Președintele consiliului de ad­ministrație a amintit căt legisla­ția protectoare a muncii s'a des­­voltat mai întâi în Elveția., iar crearea unui birou internațio­nal și­ activitatea lui timp de doi ani, arată continuitatea și în­corporarea progresivă a dispozi­țiilor protectoare în legile fie­cărui stat. S’au­ adus apoi omagii directorului Albert Thomas și personalului biroului. Schultheis, președintele con­federației a urat bună venire în numele Elveției și a insistat a­­­supra crizei economice pricinu­ite de război, care se manifestă sub diferite forme în toate țări­le, accentuând că opera urmări­tă de conferință se va realiza numai dacă pacea adevărată se stabilește în lume și agită echi­librul necesar progresului social. Gignaux, președintele consiliu­lui de stat la Geneva a reînnoit urgrile de buit venit­­ și­ a­ expri­­­mat orgoliul resimțit de acest o­­raș lga și fost ales ca reședin­ță a Societății Națiunilor și a biuroului internațional al mun­cii. Conferința a procedat la ale­gerea președintelui și a fost a­­les lordul Burnham (Anglia), proprietarul ziarului „Daily Te­legraph“ care a mulțumit dele­gaților și a exprimat nădejdea că Statele­ Unite nu vor rămâne multă vreme afară de organiza­ție. Opera îndeplinită până a­­cum e considerabilă și o confe­rință așa de reprezentativă este un progres către un adevărat parlament internațional de fe­derație mondială. Oratorul insistă și el asupra crizei economice actuale. Dato­ria conferinței este de a studia în chip internațional chestiunile și de a interesa opinia publică. .­­ A făcut apoi elogiul directorului­­ biroului. După propunerea lui Albert Thomas, delegații s-au întrunit după amiazi pe­ grupuri guver­namentale, patronale și munci­torești spre a alege pe vice-pre­­ședinte și pe membrii diferitelor comisiuni. Isii isii É li­­ í — DESCOPERIREA FAL­SIFICATORILOR — Poliția din Abrud (Tran­silvania) a arestat în com. Cărpiniș o întreagă band­ă de falsificatori de bancnote a 500 lei și a un leu de ale Băncii Naționale. La domiciliul lor s’au gă­sit instrumentele necesare falsificărei, ca mașini, clișee, cerneală și hârtie. «Am­an pune lipsa siî» O teză ciudată Un ziar de sear­ă, ocupându­­se de evenimentele din Ungaria, susține că „ceea ce se petrece in Ungaria nu trebue să ne preo­cupe“, de­oarece­­,popoarele au dreptul de autodeterminare și principiul autodeterminării a fost proclamat, în timpul răz­boiului, ca un mare principiu de drept politic internațional!“ lată o recomandațiune, care con­vine perfect dușmanilor noștri și in special acelora care urmăresc sfâșierea tratatelor recente și refacerea Ungariei în fostele ei hotare!4 Carol­ de Habsburg a vruit să se proclame și rege­ al Ungariei și împărat al Austriei. El a făcut­ apel la câteva uni­tăți militare austriace ca să-l a­­jute în aventura lui din Unga­ria. Ideia, care la­ călăuzit pe Carol, a fost RESTABILIREA DUBLEI MONARHII HABS­­BURGICE. Convine această restabilire, in­­ter­eselor României in actualele ei notare? De altă parte, ziarul, care re­prezintă atât de credincios, teza dușmanilor noștri, crede că res­taurarea unui Habsburg pe tro­nul Ungariei, sau Austriei, este o chestie de ordin intern, care privește numai, pe unguri. Oare problema restaurării se prezintă astfel? Gart problema aceasta nu are și un caracter internațional foar­te grav? See uită, cu intenția n­.. faptul următor: regele, care a jurat, pe constituția ungară, se consil­eră, de drept, suveranul Ungariei în hotarele ei dinainte de 1918. Ca­rol de Habsburg a pretins că este­ suveranul legitim și nici­odată n'a abdicat deja tronul maghiar. In consecință, o restaurare a lui Carol pe tronul Ungariei, sau Austriei, înseamnă pentru populațiunile respective CA S'A ANULAT TRATATELE DE LA VERSA­IL­LES, ST.­GERM­A­IN ȘI TRIANON. CĂCI REGELE NU POATE RENUNȚA LA TE­RITORIILE PE CARE A JURAT CA LE VA PĂSTRĂ SUB SUVE­RANITATEA SA! Tocmai din considerațiunile de mai sus, conferința ambasa­dorilor, prin hotărârea dela 2 Februarie 1920, a stabilit CA NICIUN MEMBRU AL CASEI DE HABSBURG NU VA PUTEA DOMNI PE NICI UN TRON EUROPEAN. Nu ne surprinde însă teza zia­rului din București, care, după cum am spus, exprimă totdeau­na, vedem­ în opoziție cu intere­sele noastre naționale. FILME — Băetel... Să mai vie o bate­rie!... Așa, nea Ghiță, cu pățania de la Budapesta. — Așa, Fănică!... Dacă nu­­ s’astâmpără !... — Acu, să fim drepți. Nu e ! Carol de vină. El a văzut rândul * trecut că nu se poate, și s’a lă­sat. Ne­vastă-sa e cu buclucul! — Sița ! — Sița ! — Parcă-i mai zice într’un fel... De Palma... — Da, Sița cu Palma... Se și potrivește, c’au mâncat una sdmvănă... Să vrei să fii pe tron și să te pomenești prizio­­ner, asta nu e glumă ... Numai ea e de vină... — Când îți spuneam eu, mare lucru e muerea la­ c­asa omului... Ce face ea, nici dracul nu des­face... — Zău așa, nea Ghiță... L’a urcat pe gagiu în altoplan, și hai la Budapesta. — Noroc că i-au luat Aliații în balon! Și Mica­ Antantă... Adică ce o mai fi și aia, nea Ghiță? — Ce să fie! Un fel de tanti, care nu lasă pe mucoși să-și ia nasul la purtare... Nu-ți aduci aminte? Când au intrat ai noș­tri în Transilvania, în 1916, Tisza a strigat în Cameră, lasă, că asmut tigrii din Carpați și-i mănâncă pe români... Insă tanti — a mică și a mare —­ au dat drumul leilor, și ăștia au fost mai tari... I-au făcut harcea-par­­cea p’ai lui Tisza... Ii vezi pe unguri unde au ajuns.... Să mai vie o baterie! — Bietul Carol! — Dacă s‘a luat după ne­vastă! Și pe urmă, să vezi alt bucluc... Dacă pornea singur, poate că se lăsa cu arioplanul­ direct în Budapesta și nu mai avea Horty ce să facă... Așa, lu­­ând-o și pe ea, greutatea a fost mai m­are și arioplanul n’a pu­tut să meargă până acolo... S’a doborât sub Sopron, cum ai vă­zut în gazetă... Până să ia danul și să pornească din nou, hop și armatele lui Horty și s’au încur­cat lucrurile... Când s’amestecă femeea!... — Rezon, nea Ghiță! — Eli totdeauna îi spui Siței mele: Dacă nu vrei să te cliente Sița cu Palma, să faci bunătate să mă lași după capul meu... El s’a lovit de multe in viață și­­ nu s’a dat bătut... E tare, — să­­ tai 4emile pe el... — Rezon, nea Ghiță!--Don Jósé. Toți cei ce citesc ziarul­­ „Universul“ să se aboneze la el dacă voesc să ia parte la premiile in valoare de peste­­ 100.000 lei ce te oferă abona­ț tilor săi» Fericitul eveniment­ de la Castelul Foișor Principesa Moștenitoare Bena a dat naștere Principe Marți seara la orele 7 și jumătate, Curtea Regală a fost înștiințată de la Sinaia că A. S. R. Principesa Moștenitoare a dat naștere unui Principe. Erau de față la castelul Peleș : M. S. Regina, ft. S. R. Principele Carol, dr. Lauras, dr. Romaio, d-na dr. Peert Manicalide și doamnele de onoare ale Suvera­nei și Principesei. Atât Principesa Moștenitoare cât și noul născut se află bine. ** * Eri la orele 8 dimineața, s’a anunțat publicului Capitalei fericitul eveniment prin 101 lovituri de tun. [Iată și buletinul medical, București, 25 Octombrie 1921 In seara de 24 Octombrie iv­indu-se în starea sănătății A. S. R. Princi­pesei Moștenitoare simptome cari puteau repede aduce complicații serioase, o intervenție a fost judecată indispensabilă. Ea a avut loc cu succes în ziua de 25 Octombrie după amiază. A. S. R. a dat naștere la orele 19,40 unui principe de constituție destul de satisfăcătoare. Starea Augustei Mame­i este ameliorată. Profesor Dr. Louros, irana Or. Jâanicastide-Venert, Castel Foișor Dr. KOSWaîO, Prințul Carol și Principesa Elena, moștenitorii Tronului României, Fericiții părinți ai noului vlăstar ai Dinastiei noastre Actul oficial al naștere­ „Monitorul Oficial“ de eli a publicat în ediție specială actul prin care se anunță a­­cest important eveniment pentru toată suflarea și cuge­tul românesc. Iată acest act: FERDINAND I, Prin grația lui Dumnezeu și voința Națională Rege al României. La toți öe față și viitori sănătate. Astăzi Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlă­star. A. S. R. Principesa Moște­nitoare Elena a României a dat naștere unui fiu, care a primit numele de Mihai. Sunt încredințat că întreg poporul român, care atât în clipele de bucurie ca și în ce­le de grele griji a fost tot­deauna sprijinul Tronului și Dinastiei va sărbători cu în­suflețire fericitul eveniment împreună cu Mine și Fami­lia Mea. Dragostei poporului Meu prea iubit, încredințez pe principele nou născut. DAT IN PALATUL RE­GAL, IN ZIUA DE 25 OC­TOMBRIE 1921, No. 426 S. (ss) FERDINAND FELICITĂRILE GUVER­NULUI . M. S. Regele a primit, ori la orele 11 pe membrii guvernului. D. general Averescu, preșe­dintele Consiliului, a felicitat pe Suveran, în numele guvernului asigurând că noul vlăstar al Di­nastiei va întări și mai puternic temeliile pe cari sunt așezate le­găturile dintre țară și tron, solid cimentate printr’un șir de fapte neperitoare. M. S. Regele a mulțumit șe­fului guvernului și miniștrilor în parte, pentru urările aduse cu ocazia nașterei Principelui Mihai. Un mare număr de personali­tăți politice au venit la Palat și s’au înscris în registre. De asemeni la Palat s’au pri­mit numeroase telegrame de fe­licitare din toată țara, cu ocazia nașterei noului Principe. FELICITĂRILE CAMEREI D. Duiliu Zamfirescu, preșe­dintele Camerei, a adresat ur­mătoarea telegramă : Alteței Sale Regale Principelui Moștenitor. Sinaia In numele Adunării Deputa­ților, am onoare­a depune la pi­­cioarele Alteței­ Voastre Regale omagiul urărilor celor mai cal­de pentru sănătatea Principe­­sei-mame și a noului născut. Acesta este primul vlăstar al familiei regale născut pe pă­mântul Romăniei-Mari, și sunt încredințat că Pronia cerească nu l-a trimis ca pe un crainic de glorie și chezaș de fericire. Alteța Sa Regală Principesa Elena devine astfel și mai scum­pă poporului român. Toate ursitorile vor veni la leagănul micului Prinț să-l me­nească a fi frumos ca tatăl său, erou ca bunicul său și înțelept ca marele său unchia. Președintele Camerei, Duiliu Zamfirescu Gânduri de demult și de-acum In anii durerii am învățat să mă rog. Regina Maria Cine a înălțat munca până la iubire, acela a coborît raiul pe pământ. S. Mehedinți Vorbele sunt umbra faptelor. (Plutarh) Suntem glasurile vântului rătă­citor Ce suspină după odihnă și’n veci n’o poate afla Vai! Ca vântul acesta e viața omenească Un geamăt, un suspin, un oftat, o furtună, o luptă (Cântecul Devașilor) Unii trăesc fără nici o țintă,­­ trec doar prin lume ca niște­­ fire de paie pe un râu, nu merg­i ei, curentul îi duce, ș­i Senegal ! Nu cumpărați, nu vindeți, nu închiriați până ca nu citiți Mi­ca Publicitate a ziarului ..Uni­­versul 1: à FELURITE Rirnul Institutului Franței s’a în­­trunit deunăzi și a hotărât să convoace o adunare plenară a celor cinci academii pentru revizuirea re­ti”­ismen­tului institutului, regula­ment care de altfel s’a modificat într’una de la 16S5 până la 1889. De astă dată însă e vorba ca reforma propusă să fie o modern­iz­re a regulam­entului, pe care toată lumea franceză o do­rea, dar de care nimeni nu îndrăznia să vorbească.­­"C­unoscuta exploratoare engleză, d­ra Rosita Forbes a primit cu prilejul căsătoriei sale, de la șefii unor triburi arabe și de a câteva fe­mei din haremurile lor, o splendidă rochie neagră cu o bluză de aceiaș culoare împodobită cu o floare de portocal și o pălărie neagră cu pană de struț De altfel locuința sa din Londra e tontă mobilată în stil ori­­ntal, dormitorul și salonul în alb cu auriu, sufrageria din ste­jar și por­tocal cu vasele albastre, iar buduarul roșcat și negru. Documente S’au închis școalele. Dar numai cele, unde cazu­rile de scarlatina s’au declarat. Nu s’au închis acelea unde părinții și-au ascuns copiii bol­navi, însă după ce apucaseră să aibă contact cu camarazii lor. Astfel încât contagiunea e combătută numai în parte. Trebue să se închidă pe o săptămână toate școalele, să se desinfecteze peste tot, și să se lupte și în contra contagiunei cazurilor clandestine. Morți și răniți. Spre a se constata dacă lup­tele dintre armata lui Carol și armata lui Horty au fost reale, sau numai o parodie, ar fi bine să publice guvernul maghiar nu­mărul morților și răniților din aceste ciocniri. Nu știm cum, dar ni se face un semn că n’ar fi nici d’ăia, nici d’ăilați. ’•«i- Ct­VmTE OBERE M­ulte s'ar face,daci... Faptele mari ca și fărădelegile mari se plămădesc în întuneric și tăcere. Viața însăși cu toate manifes­tările ei au isbucnit, pe neaștep­tate, din întuneric și tăcere. Da­că faptele mari sunt chemate sa sporească tot mai mult patrimo­niul de civilizație al pământu­lui, fărădelegile însă urmăresc totdeauna să farăme binele ce s’a creat pentru toți. In întune­ricul fărădelegilor trebue să se facă deci lumină pentru ca urzi­torii răului să fie demascați și întorși spre bine, iar motivele tăcerei lor trebue să fie date pe față, pentru ca toată lumea să afle că­ i s’a făcut un rău și să pedepsească cu disprețul ei pe vinovați. Cine are însă curajul s’o facă? Au fost nereguli cu refacerea și aprovizionarea țării, au fost abuzuri la transporturile pe c. f. r., s’a încercat un­­ joc neferi­cit cu loturile demonstrative; s’a speculat cu bonurile de tezaur și deci cu valuta țării; s’a fă­cut greșeli la depozitele de ex­­plosibile ale armatei; s’a sporit fantastic circulația fiduciară; s’a îngăduit ca inteligența creatoa­re să se sbuciume ca într’un in­fern dantesc, in vreme ce peste noapte se îmbogăția putregaiul social al României și ne sfida din umbra afacerilor și a permi­selor nepermise. S’a tolerat specula cu alimen­tele, specula cu prețurile mânei de lucru, specula cu însăși, pro­dusele Statului, specula oficială cu impozitele și tot felul de ope­rațiuni, care, în vremuri nor­male, ar fi compromis și ar fi târît în pușcărie pe cutezători. Cine a reacționat? Cine s’a ri­dicat să dărâme această Carta­­gine modernă, care n’are din anticitate decât spiritul de afa­ceri al marilor cartaginezi? S’a scris prin ziare, s’a vorb­it în întruniri publice, s’a interpe­lat în parlament și drept rezul­tat — neantul. Presa și-a făcut, — aceea care și-a făcut-o, — întreaga datorie, demascând fărădelegile și pe au­torii lui. Presa nu poate să ia însă de­cât pe vinovați, pentru că aceasta e datoria justiției ca­re, după cum se sesizează de o carte poștală venită de la un a­­nonim, cu atât mai mult, — cre­dem noi, — trebue să ia în con­siderare o intervențiune de presă. Multe lucruri bune s’ar putea face în țara românească, dacă.... o educație falsă de răstigniți nu ne-ar țintui pe loc, umiliți și tăcuți. Facem multă zarvă prin ca­fenele, prin tramvaie, pe la răs­pântii, dar, când e vorba ca u­­nul dintre noi s’apuce taurul de coarne, nu-i sare nimeni în aju­tor. Toți aplaudă și-l aprobă printr’un ciudat soiu de mani­festare a psihologiei mulțimii, dar dacă ’l iei pe fiecare în par­te și-l rupi din colectivitatea care aplaudă și aprobă, acel cineva dă din umeri nedumerit și spune că nu știe, n’a văzut nimic, și nici măcar n’a auzit. E trist, e din cale afară de du­reros, dar așa este. Multe lucruri bune s’ar face la noi, fără să fie nevoie de vio­lențe inutile, de revoluții avor­tate, dacă.... dacă am fi mai demni, mai voluntari, mai în­drăzneți în actele și în atitudi­nile noastre. Suntem în plină criză morală și într’o permanentă stare de i­­nerție sufletească, așa că ne me­rităm soarta și bine se face a­­ceia ce se face dacă noi nu sun­tem în stare să facem nimic. Până când însă? Acest termen depinde de noi și numai de noi. Până când nu vom ști să ne împlinim dreptu­rile cetățenești, până atunci o mână de oameni răi, dar îndrăz­neți, va avea toată libertatea să opereze în voe și să-și bată joc de noi în viața economică și fi­nanciară, in viața­ culturală ca și în viața morală a țării. Vom zăcea deci în acest haos de imoralitate atâta vreme cât vom voi, pentru că suntem slabi, fricoși și ne place să ne mâne cu biciul din urmă. Datoria intelectualilor cinstiți este însă ca să lucreze la trezi­rea obștească pentru luminarea și desbrobodirea minților, așa­ ca prefacerile vremei să ne poar­te înainte fără violențe și fără sguduiri. Multe lucruri bune s’ar putea face la noi dacă nu ne-am cre­de prea obosiți de război și de amărăciuni. Sar face lucruri minunate, pentru că multă și sănătoasă este vitalitatea popo­rului nostru. Im. I. stras «in­ mmc ifn Sil Pretensiunile Ungariei isvorâte din predarea Ungariei Occidentale.— Capitolele principale.— Cum se mo­tivează Ungaria.­Punctul de vedere al Austriei — De la corespondentul postru particular — Viena, 20 Octombrie Un punct din înțelegerea in­tervenită la Veneția între Aus­tria și Ungaria cu privire la re­­gularea chestiunii Ungariei de Vest, hotărăște ca 15 zile după prim plebiscitul din Oedenburg și cele cinci comune dimprejur, să se cerceteze la Viena chestiu­nile economice ce rezultă din predarea acestui teritoriu. A­­ceste consfătuiri tehnico-finan­­ciare se fac de la stat la stat, a­­dică guvernul ungar va preda prin delegatul ei o însemnare exact specificată, pe care delega­ții austriaci, după ce o vor fi detailat-o cu privire la fiecare punct în parte, o vor examina și regulă în înțelegere cu repre­zentanții ungari. In cazul când tratativele acestea între cele două state nu vor duce la nici un rezultat, atunci, conform u­­nei dispozițiuni a tratatului de pace de la Trianon, va avea să decidă un tribunal arbitrar din care vor face parte câte un re­prezentant al Ungariei și al Au­striei. Aceste pretențiuni financiare ale Ungariei au fost antamate de guvernul ungar deja prin August, când acesta voia să păs­treze zona b­ea­gaj până ce se va fi satisfăcut pretențiunile fi­nanciare către Austria. Austria a respins atunci a­­ceastă pretenție, sub cuvânt că această împărțire în zone a Un­gariei de vest făcută de Ungaria ar fi în contrazicere fia tratatul de pace, apoi că pretențiunile nu sunt detailate și specificate și că această pretențiune în massă ar fi numai un pretext spre a nu evacua Ungaria occidentală. Conferința ambasadorilor a ad­mis argumentația Austriei, de a nu începe tratative în cestiu­­nile economice, decât după pre­darea teritoriilor.­­Intre timp, guvernul ungar a redactat pretențiunile lui. Cea mai mare parte din aceste pre­­tențiuni se compun, firește, din valori, cari reprezintă averea statului ungar în teritoriul de predat din Ungaria de vest. A­­cestea se împart în trei capi­tole principale : 1) Averea statului în Ungaria de vest; 2) Impozite întârziate, taxe vamale; 3) Partea Ungariei din fosta avere comună austro-ungară. Ungaria cifrează partea ei din lichidare la vreo 1 miliard și jumătate coroane. Acestea sunt în trăsături mari cele trei pretențiuni principale» ale Ungariei. Pe lângă aceasta mai­ vine arto­ cestiunea «»**»»4-­lor statului, resp. a împrumutu­rilor de război. După cum a știe, împrumutul de război un­gar, aflător în Ungaria, nu s plătește după instrucțiunea la Hegedüs. Mai departe, va trebu rezolvată cestiunea bancnotete și in sfârșit cestiunea funcționa­rilor și a pensionarilor. Cercurile austriace au fos foarte surprinse de aceste su­bite pretențiuni financiare ai Ungariei. Deși paragrafele de­tailate nu sunt încă oficial cu­noscute, totuși se și vorbește în cercurile competente că mult din cifrele și paragrafele cu­no­s­cute vor trebui complet revizui­te, Ungaria va trebui să pro­ducă dovadă că toate pretențiu­nile ce formulează acum au fos de fapt furnizate din mijloacel statului ungar, resp. dacă pro­vin din timpul de după dezas­tru. Chieltuelile pentru poștă, te­legraf, telefon,­­cale ferată, ar­mată, etc., au fost acoperite pâ­nă la dezastru din fondurile co­mune ale statului austro-un­gar și prin urmare nu se poat admite că acum Ungaria să pre­tindă pentru ea singură acest ch­eltueli comune. Cât despr partea ce ar rezulta din lichi­darea fostelor averi comune, a fi o chestiune extrem de compli­cată, care nu se poate reguli printr’o simplă formulare d pretențiuni. Tratatele de pace d­in St. Germain și Trianon pre­văd împărțirea exactă a activu­lui comun între statele succeso­riale. Cestiunea aceasta nu poa­te dar în nici un caz formă o­biectul unor tratative direct între Austria și Ungaria, ci tre­buiește regulată în comun cu toate statele succesoriale. La re­gularea acestei cestiuni trebui ținut seama și de fostele pose­siuni ale Curții aflătoare în Un­garia la care Austria are drep de 66 la sută. In cercurile competente se vor­bește chiar de un refuz necondi­ționat al pretențiunilor ungare Suspendarea l primarului din Lugoj Timișoara, 25 Oct. Pe baza raportului, comisiu­­nii județene de anchetă asupra neregulilor de la primăria Nlu­­goj, prefectul Nemoianu a sus­pendat din serviciu pe primarul Haram­baș, dăndu-l afară din local cu forța publică. .Cazul face senzație, în ’­*■ ■Anch­eta continuă- j

Next