Universul, iunie 1922 (Anul 40, nr. 118-142)
1922-06-01 / nr. 118
După câteva luni de guvernare... Liberalii au venit la putere cu un program încărcat, care prevedea „soluții“ pentru toate problemele chinuitoare la ordinea zilei, — fie în ordinea economică și financiară, fie în cea socială, politica, militară, morală, culturală... Tot ce rămăsese nerezolvat de guvernele trecute, guvernul de sub președinția d-lui Ion I.C. Brătianu, prin acel faimos program, își luase angajamentul solemn față de țară, că el va fi gata să rezolve. Toate problemele erau studiate, toate soluțiile erau pregătite. Nu mai rămânea decât execuțiunea rogramului-minune. Partea principală a programului liberal a fost rezervată — cum era și firesc — dicțiunilor economice și financiare. Se afirma pretutindeni ș.Í liberalii cunosc toate secretele artei de a guverna, că în partidul lor se găsesc „specialiști“ pentru toate chestiunile,că odată aflat la putere, partidul liberal va fi în măsură să înlăture, ca prin farmec, cumplitele neajunsuri croate, — fie din cauza urmărilor nefaste ale războiului; fie din cauza capacității foștilor guverînceput, am făcut ezervei valoarea ata a promisiunilor ’ unei guver n ' ' v i.;- V '*%**:} 7 ,, credit ilusiile au sa se risipească„tacă în câteva ,ani n’a fost însă, t plice integral un om atât de vast! Nu a pretins și nu pretinde nimeni o trecere bruscă de la o stare anormală, la o stare normală, dar ceea ce ar fi fost dorit să se înregistrezercare gradată a pingi - pipete simțite — racol asistăm“ a economică ■Iul e tragic. Nu dorința să dramatizăm „ța, dar, suntem datorie-i privim realitatea în față. za economică și financiaamenință să zdruncine aăzământul nostru social. In micile economii, făcute a câteva departamente, de un ministru de finanțe sever, — dacă vreți, chiar teriul, — nu se rezolvă criza financiară prin care trecem! Nici valuta nu s’a îmbunătățit. Nici bugetul real și echilibrat nu-l avem. Nici străinătatea nu s’a extaziat în fața energicei noastre hotărîri de a face economii! Unde este politica clară și bine definită a guvernului în materie economică? Această politică e încă în fază de nebuloasă... Nimic cristalizat, nimic precizat. De aci, nesiguranța și confuzia. Ca o ciudată coincidență, de la instalarea guvernului liberal, speculatorii au devenit mai cutezători; articolele de primă necesitate au atins prețuri exorbitante și o vădită neliniște, prevestitoare de furtună, domnește în spiritul public. Recunoaștem că un guvern nu este un risipitor de grații și delicii, după cum recunoașă un guvern nu are rea să ofere guvernat ;țeta fericire! Infiduală ar fi absurdia guvernului— câ tb el a avut fantezia, iedința, să pretindă e soluții preparate pentru te problemele — de a întări dintr’o dată, efectele unei crize atât de profunde și generalizate. Dar ceea ce e cu adevărat extrem de grave că în cele câteva luni de guvernare criza s’a extins; situația s’a înrăutățit; opinia publică a trecut dela frigurile speranței, largurile desnădejdei; măsură, n’a luat puvernul, menită să ate criza econmică și finalură o simt adevărul. 3 aceleași a e condusă aci slăbănogi âRAME de, 28 Maiunei invitațiuni prevu , zisare vă merge la Lom’:, se va prezida la 17 și 18 luni tovărășia mareșalului P di din ceremoniile zilei Verdumului. _ Daily Express semnalează moartea la Posdn a unui oarecare Jir as vis Jd în, vârstă de 132 ani care spunea că s'a bătut in rândurile marei Armate la Beresina. _ James Craig, Primul ministru, in nordul J~7 a declarat lui Manrvudian că tulburării Jlster se datorest te: mișcare d insmis’arci .„ii. . ~ă ori ce . modul I Iria. I I a «■ ... i.. presei v. mi ite formal zvonurile disp~ lut.ie la Sofia. _ — Se află din Viena 10 delegație creștino-socială. oferit cancelarului demisionaria. un în „Național Rat“. aclooar a declinat oferta, decidi1. cd nui mai revine in viață clitică. — Din inițiativa regel’■ Egiptului Fuad, al 11-lea flores ,nnternațional de geogd0’ se va întruni la Cairo în r _ fă P pent u wmeexterpoal cu l germanc Sus. MOZAICURI MOȘTENIREA LUI ERNEST SHACKLETON. Se comunică din Londra, că s’a inventariat moștenirea lui Ernest Shackleton, cunoscutul explorator al polului, care a murit acum câteva săptămâni pe o insulă din sudul Oceanului Atlantic, fiind pe drum spre polul Sud. Moștenirea sa este numai de 556 lire sterline. După cum se vede, îndrăzneala și cercetările încoronate de succes nu i-au produs mult îndrăznețului explorator. BOLI. CARI SE SCHIMBA.— Prof. , Dr. Kisskalt face în „Zeitschrift für Hygienen. Infektionskrankheiten” comunicări interesante despre mortalitatea din a doua jumătate a veacului XVIII. Pe vremea aceea pojarul avea un curs mult mai violent, despre angină difterică nici nu se pomenește timp de 31 ani. Vărsatul apărea mult mai violent: 17—23 la sută din cazuri erau mortale. Morțile violente sunt mai rare ca azi, de asemenea și mortalitatea fugacilor. Mult mai numeroase erau însă cazurile de moarte alehuzelor. COLUMB CORSICAN. Un mic târg din Corsica revendică pentru el cinstea de a fi fost locul de naștere al celebrului descoperitor al Americei și pretinde că Genova ar fi uzurpatoarea acestui drept de pe vremea când genovezii stăpâneau Corsica. 1 •..... f . Principesa Elisabeta în convalescenta Atena, 27, orele 19. — Alteța Sa Regală Principesa Elisabeta a avut, toata ziua, temperatura normală. Consider că A. S. Regală a intrat in convalescență. Dr. ROMALO Atena. 28. letinul la o: orele 1ST. — Bit- 1: Temperatura respirația 26. ji - - -ie- „ . sineața, astăreiăței A. S. R. Principesa Elisabeta: Temperatra 37.3, pulsația 108. respirația 24. SUVERANII ROMÂNIEI AU PLECAT DIN ATENA Atena. 2Ș. — Starea Principesei filisefoeta ameliorânduse simțită, Regele și Regina României au plecat dri seară din Athela, la orele 7.30. Familia regală, miniștrii și autoritățile au salutat pe Suverani la țară.■ Suveanii vor sosi azi in Capitală. i;;. |H Un acord ruso-bulgar gonora, 28.—După informații din Sofia, circulă școabă А. Stamboliski, primul ministru bulgar și dr. Rakovski, președintele republicei sovietiste ukrainiene, ar fi semnat, la Genova, un pact politic. Reichstagul german amână votarea tratatului cu Rusia Berlin. 29. — Consfătuirile comisiunei afacerilor externe asupra tratatului din Rapallo, nedând până acum nici un rezultat definitiv, votarea acestui tratat, în Reichstag întrunit un „iu plenum”, va fi abia după Rusaliii. Există o convenție militară secretă germano-rusă . Primim, din partea d-lui Freytag, ministrul plenipotențiar al Germaniei la București, următoarea scrisoare: Domnule Director. V’aș fi foarte recunoscător dacă ați bine voi să dați ospitalitate în onoratul Dv. ziar următoarei declarațiuni: „Numeroasele svonuri publicate în presă asupra încheierei unei convențiuni secrete politice sau militare între Germania și Rusia sovietică mă silesc de a declara încă odată în mod cu totul formal că aceste svonuri sunt de domeniul fantasiei. Afară de tratatul de la Rapallo publicat la timp nu există nici un fel de altă convențiune secretă". Multumindu-vă anticipat pentru bunăvoința Dv. vă rog să binevoiți a primi, Domnule Director, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. (ss) Frestag Ministrul plenipotențiar înțelegem interesul guvernului din Berlin și al agenților săi diplomatici, ca să desmintă formal existența unei convențiuni secrete, militare, încheiate cu Rusia sovetistă. Cu toate acestea un, ziar din Riga a publcat textul acestei convențiuni și apoi, informațiuni din surse destul de serioase și variate, confrmă existența unei colaborări foarte strânse între sovietele din Moscova și guvernul Reich-ului, nu numai pe terenul economic, dar și pe cel politic și militar. Reamintim că cu 48 ore înainte de lovitura de la Genova, oficioasele guvernului din Berlin desmințeau existența unui tratat germano-rus. Deodată a fost apoi dat la iveală, tratatul de la Rapallo... Am fi fericiți dacă politica Germaniei ar fi sincer pacifică, tot așa cum e politica înțelegere! și a Micei înțelegeri, deoarece numai această politică poate permite refacerea Europei și strângerea relațiunilor intre toate popoarele continentale. Congresul agrarian din Sofia și delegația polonă — ATITUDINEA CURIOASA A D-LUI WITHOS. — CE CAUTA POLONEZII LA SOFIA? — In ziua de 28 Mai s’a deschis la Sofia un congres agrarian, la care președintele consiliului bulgar a invitat să ia parte partidele agrariene ale unor state. Partidul țărănist, precum și partidul populist din Polonia, au fost și ele invitate la acel congres. Nu e aci locul să punem în evidență și să analizăm scopurile și tendințele, ce ar părea să fie la baza acestei inițiative a d-lui Stamboliiski, ca să insiste asupra scopului acestei internaționale verzi și să încerce a despărți el mentul ei politic de cel social. Ceea ce însă este important de relevat cu aceast coțzdine, e tendința ce au bărbați politici politic J de a crede că o politică străină, — sprijinită pe prietenii consacrate pentro viață comună pe aceleași câmpuri de bătaie, pentru apărarea acelorași principii de drept, de echitate și de libertate și întărite de nevoia de a sta de pază in jurul tratatelor existente, — poate să nu excludă relațiuni intime cu aceleași țări cari, neținând seamă de aceste principii, SE GĂSEAU IN TABARA DUȘMANA ȘI PASTREAZA INCA GÂNDUL ASCUNS DE A CALCA IN PICIOARE ACESTE TRATATEI Din această concepțiune c’a născut la fi bărbați peltici polonezi ideea de a putea urma o politică străină, care să fie în același timp filo-română și filo-maghiară, după cum ea ar putea fi filo-română și filobulgară!! Fără a contesta partidului populist polonez dreptul de a delega pe unul, sau pe mai mulți din membrii săi la acest congres, nu ne putem, totuși, împiedeca de a fi surprinși să vedem în fruntea delegațiunei poloneze pe d. W jos, fostul președinte al consiliului polon, CARE A FOST TOCMAI EL ȘEFUL GUVERNULUI, CARE A ELABORAT. A SEMNAT ȘI A FĂCUT SA FIE VOTAT TRATATUL DE ALIANȚA INTRE ROMANIA ȘI POLONIA| |[| Franța a ratificat tratatul privitor la Basarabia Se anunță din Paris că tratatul dela 9 Decembrie 1919, privitor la Basarabia a fost ratificat de parlamentul francez și promulgat în „Monitorul Oficial”. v Muzirile din Roma Corriere della Serra anunță că cu prilejul recentelor tulburări de stradă din Roma au fost trei persoane ucise și vre-o câteva zeci de persoane rănite. S-au,,operat mai multe arestări^ ^ ^ mwbi Un fapt inadmisibil Francezii au avut pe Max Lebaudy, împăratul Saharei. Noi o aveam pe Magnificentus, împăratul daco-romanilor moderni. Iată că acum apare procurorul umanității: Copia palidă a celebrului „J'accuse“ al lui Zola, proprietatea decanului baroului din Ilfov, are două părți. Pe una o înțelegem. Se justifică prezența pe banca apărării în procesul comuniștilor. Desigur că oricine are dreptul să fie apărat, și oricare poate să apere, fiindcă nimeni nu f este considerat definitiv vinovat decât după condamnarea sa în ultimă instanță și fiindcă chiar pentru cei mai perverși infractori legea impune apărători din oficiu când, nu au pe alții. Nu era nevoe de multă demonstrație în sensul acesta; se pot cita și cazuri recente din străinătate, ca de pildă procesele fostului prim-ministru Caillaux, al fostului director al lui „Journal“ Humbert, cari, acuzații de trădare cel dintâi chiar condamnat — au fost apărați de ilustrații ale baroului, unii din ei fruntași politici. Insă partea a doua, a rechizitoriului procurorului din oficiu — aceasta în adevăr e ceva nou — este inadmisibilă. A vorbi despre armată așa cum se vorbește; a o prezenta ca foarte competente să apere țara de dușmanii de afară, dar a-i nega cu totul competența, să o apere de ei dinăuntru; a pretinde că primul licențiat în drept, major sau minor emancipat, poate vorbi la numele dreptății și libertății, iar ofițeri cu studii, cu experiență și cu drepturi câștigate prin meritele lor pentru țară sunt incapabili de așa ceva; a lua cu bune mai acuzațiunile in contra - a vedea numai vieți, ur dim procesul cum nn aștepta, verdictul, ar va condamna pe achita pe cei fără dotătoare de culpabilitat va fi cu cei mai uși de o insurgență pe el n’are dreptul să o ju. ei pat; f ace o asemenea demagogie, nepermisă unui om fără pretenții, este desigur o mare greșală din partea unui decan al primului carou din țară, decan care, chiar dacă n‘ar fi procuror al umaniștii, treime să știe să deosebească ceea ce este îngăduit de ceea ce nu este. România a renunțat la drepturile sale in avantajul Austriei? D. Schober, fostul șef al delegației austriace, la Genova, revenit la Viena a declarat—după „Le Temps“ — că în chestiunea realizării creditelor necesare republicei austriace, obstacolul principal îl constitueau Iugoslavia și România, care nu vroiau, să renunțe la drepturile lor asupra ipotecilor generale. Ori, d-nii Nincici și Brătianu s’au declarat gata să renunțe la aceste drepturi. FILME . în 1895, în clasa a cincea la liceul Lazăr. Ușa se deschide. Profesorul de română intră, calcă greu și apăsat, se știe pe catedră, se așează și umple scaunul larg cu corpul său robust, privește lunga pe fereastră, deschide catalogul și începe, cu glas domol, rar. — Domnul Alexandrescu Petre. — Prezent. — Domnul Angelescu Dumitru. — Aici. IV ■ Și așa până la sfârșit. Apoi examinează din nou catalogul. — Domnul Mitrea Alexandru, poftiți la tablă. Și cu aceeași politeță, egal în ton, fără să se impresioneze de răspunsurile prea bune sau prea rele. Mihail Ghimpu chema elevi după elevi și, după ce termina cu toții la câteva lecții, îi lua de la început. Nu se încălzea când explica _j foarte sumar — și nu se supăra când asculta — foarte răbdător. O singură dată și-a eșit din sărite; a văzut, copiind „ca la un extempora “ gt ®fănescu Maxim în Camera mare din 1918, — sarep hedru, l-a pocnit și s .4 Si zică nimic. Cre ofensivă din vin fără ridicări și. ’ca^ sa afirmat v ~i]„ să, liniștită, ori de om cum se cai Mai târziu a a]upcare și-a schia apoi în „Secolul”. 1ejfivi mi-am silit pâri, linieze ; alții, cari îi cumpărau din < de la chioșc, și ne părțile și caetele fetei in afară, ca să pe profesor când r j^ ție. In zadar. 1 dea tăcea și rămâne Deputat’ de Tatava ori, n’avoată. (Era pe vremea dentarii vorbeau numai dacă aveau ceva de spus) și deseori s’au făcut zeflemele pe seama tăcerii lui desăvârșite. In realitate, spectator hotărî!, și observator fin, Ghimpa no a toate și, un cerc mic, fără pretenții, adesea" era interesant și amuzant. La adunările Sindicatului Ziariștilor, silueta lui, era nelipsită, dar rămânea în fund; nu aproba, nu dezaproba, își rezerva pentru sine și una și alta. In barou nu era un pledant; temperamentul său nu se potrivea cu baza. Dar rareori notariatul a avut un avocat mai competente în cercetarea actelor. De 15 ani trăia retras într-o căscioară din strada Fântânei, paralizat de o mână și de un picior, deși ar fi putut eși din casă, simțea un fel de sfială din cauza timpuriei exproieri fizice, — și cu toate astea Creditul Urban i-a trimis până în ultimul moment actele celor mai importante împrumuturi. Mihail Ghimpu a murit acum trei zile. Aproape nu s'a băgat de seamă. Este apanagiul naturilor delicate să facă ultima călătorie în discrețiunea atât de potrivită cu viața lor nesgomotoasă, contrast istitor cu tobele cari bat de-alungul vieței atâtor și atâtor panglicari, cari nu lasă la plecare nimic — decât tobele dorite. — Don José Cronica externă wawmmmmnmu jT.-mv 29 Mai Guvernul german a examinat propunerile făcute de comisia reparațiilor din Paris în urma tratativelor cu ministrul de finanțe Hermes și a găsit aceste propuneri acceptabile, in sensul că pe baza lor pot continua tratativele. Guvernul german e dispus să suspende tipărirea bancnotelor, dar vrea să știe dacă in cazul când marka va continua să scadă, el va putea să emită alte bancnote. Comisia de reparațiuni va declara imediat că Germania manifestă rea voință, în ce privește executarea clauzelor tratatului de la Versailles, dacă guvernul din Berlin va da un răspuns nesatisfăcător până la 31 Mai c., dar poate să i se acorde o păsuire de 14 zile peste termenul fixat. In Camera franceză continuă desbaterile în jurul problemelor externe. S’au remarcat două curente in Cameră, i. ce privește atitudinea Franței față de Germania: elementele extremiste recomandă moderațiunea, iar elementele naționaliste și ponderate, reclamă o atitudine hotării și la nevoe, energică. După opinia d-lui Poincare, Germania e datoare să respecte angajamentele luate prin tratat și conducătorii poporului german trebue să știe că Franța dispune de mijloace de constrângere, in cazul când Reichul va căuta să se sustragă dela angajamentele sale. In urma recentelor declarațiuni făcute de către primii miniștri englez, francez, italian și belgian, Înțelegerea s’a întărit. " Cele d’intâi preparative pentru conferința dela Plaga s’au făcut. Se anunță convocarea unei conferințe economice internaționale la Washington. Conferința financiară de la Parisb a suferit o amânare. Sovietele ruse au comandat unei case italiene 400 de avioane. . După declarația primului ministru al Irlandei de la nord, mișcarea revoluționară din Ulster e întreținută de bolșeviștii din Rusia. Englezii au deruțhcat trupe la Tien-Tsin, ca să apere bunurile și viața supușilor englezi, amenințate din cauza războiului civil din China. Amlcipa franco–română — Schimb de telegrame latre d-nii Poincaré și Brătianu — Paris. 28.—D. I. Brătianu președintele consiliului român, a plecat din Paris, la București. Deja, stațiunea de frontieră, șeful guvernului român a trimis o telegramă d-lui Poincaré, în care, după ce mulțumește în termeni călduroși de ospitalitatea grațioasă ce a avut în Franța și de buna primire ce i s’a făcut de către conducătorii acestei țări, el asigură Franța de prietenia profundă și sinceră a României și de comunitatea de rasă, de sentimente și de interese, care leagă ambele popoare. In răspunsul său, d. Poincaré a asigurat pe d. Brătianu de sentimentele de dragoste ale Franței fată de România și de inalterabila amicifie franco-românâ. Supușii germani vor restitui despăgubirile încasate Deoarece comisiunea germană pentru lichidarea chestiunilor de despăgubiri de război pendinte între România și Germania temporizează venirea la București, ministrul de finanțe a dispus punerea în urmărire a tuturor supușilor germani care au primit despăgubiri de la autoritățile românești despăgubiri care urmează să le restitue. In acelaș timp, organele însărcinate cu lichidarea averilor germane puse sub sechestru au fost sesizate să accelereze lucrările, ca în cădin când tratativele cu delegațiunea germană nu vor începe în curând, să se poată proceda imediat la lichidarea acestor averi. Dificultăți pentru înființarea unei ligi românești in Baia Temioara, 28 In sala festivă a primăriei s’a ținut întrunirea pentru înființarea ligei românești. După discursul președintelui, Ungureanu, care a prezenta statutele întocmite după acel ale ligii culturale, a vorbit d dr. Teicu, care a atins chestiuni politice, accentuând mai ales politica bănățeană. Intrerupt de un cetățean pe chestia regionalismului, s’a născut un scandal scundabil desaprobându-se esch J.'js violentă. Cetățeanul î sei din sală, s’a strigat în sidunare, afară cu sdiiențele din Regat, la care ziaristul Vlădescu a cerut energic retractarea cuvintelor insultătoare. Scandalul luând proporții președintele Ungureanu a ridicat ședința, anunțând că acest mod liga românească nu poate lua ființă, bănățenii nefiind destul de copți pentu aceasta. Hui aiisiWio a Tracie) Atena. 28. — Guvernatorul general al Traciei a depus eri pe biroul Adunării Naționale un proiect de lege relativ la administrația acestei provincii și mai ales relativ la ajutorarea populațiunei elene din Tracia, care se ridică la 200 mii deportați sub regimul turcesc și întorși acuma la vetrele lor. In afară de aceasta, guvernatorul cere un credit pentru întărirea materială a școlilor armene, israelite și turcești. Câpsul a mai depus un proiect de lege specială relativ lai sistemul electoral din Tracia, prin care se asigura o participare mai bună a minorităților. Este de observat însă că elementul musulman din Tracia are deja 20 reprezentanți la Adunarea din Atena. AMINTIȘI Toneanu — Giurgea - Macu Sunt vre-o treizeci de ani de atunci. „Voivodul Țiganilor” făcea la Național una din cele mai lungi serii din câte a cunoscut prmul nostru teatru. Iulian avea ln Jupan o creațiune admirabilă, pe care venea lumea s-o vadă de câte două trei ori. Regele Carol, care se ducea rar la teatru, îi făcuse onoarea să-l aplaude în două seri, îi dăruise un ceasornic de aur și-l medaliase cu „Bene Merenti”. Când apăru Iu an după aceea pe scenă, cu medalia la piept, publicul îi făcu ovațiuni. Nemoarme ! iu nevoit mai redusa influi^ de, care se poate bucura de clasele primare sbutii să conving pe ai mei /ma ducă încă odată la „Voevf!1. Țiganilor”. Din nicie msâ* la intrarea în triu- un bilet Peste afiș pe Peretei, anunța că „din c?“a de •boală a d-lui Iulian zi* lui Jupan va fi jucat dd- Vasile Toneanu”. Vă închini deziluzia publicului, ca i-gi vada sala ca să-l vadă pe po„icul actor și se trezea cu pafa unui foarte tânăr recrut ‘/intru acesta încercarea era inuldabil de grea. Amintirea releactor să strige cu perfectu i /raordinarei creațiuni era de accent unguresc, ca să pue ca/1’ nu, e mpd.multă vreme ; UiVVvVv citi-£ 5 Ui C/13U) VC* PC* JJUO v* , y , 1 păt aplauzelor și să poată con-u Pa.al ® existe pentru un timp reprezentația. actor inferor un prilej mai si...j.f. —Ti ygur de înmormântare. Toneanu a câștigat partida. Din primul moment și-a asigurat simpatiile și la sfârșit cortina se rid.Mi aduc aminte că Iulian, Bjenaru și d-na Hasnaș mi-a produs atunci o impresie de puternică, in cât, cu uin ■ ca mereu, pentru ca spectatorii să-l revadă și să-l aplaude, mulțumiți că Iulian va avea un succesor. Marele comic n’a mai trăit mult. Toneanu a făcu o carieră foarte frumoasă, a reluat în condițiuni desăvârșite creațiuni memorabile și a făcut altele nenumărate, cari vor rămâne printre cele mai mari succese. Ceea ce l-a caracterizat prntre actorii noștri de comedie, din fericire mulți de rasă, a fost o exuberanță și o tinerețe cari n’au suferit nici o eclipsă pe cari le-a luat cu el odată cu eșirea la pensie — dacă se poate vorbi de așa ceva când te uiți la Toneanu— și pe care le risipește, ca dintr’o sursă nesecată, de câte ori apare pe scenă, ca să dispui toată lumea și să dea dovadă că râsul învinge vârsta și singurul leac în contra Bătrâneței este veselia. Aristizza Romanescu urca treptele cele mai de sus ale carierei sale triumfale. Iubitorii de teatru își amintesc că marele Delaunney, cu care-și desăvârșise studiile .Paris spunea că nu ține minte să fi auzit o voce mai frumoasă pe scenă, că la Viena obținusei în Chilia, alături de Manolescu în Hamlet, un succes echivalent unei adevărate consacrări de artistă europeană; că, dacă ar fi rămas în Franța, cu siguranță ar fi fost o a doua Bartet la Comedia Franceză, acolo unde astăzi Marioara Ventura face creațiuni unanim sărbătorite, și se întrebau cu îngrijorare: — Cine-i va lua locul într’o zi ? Aristizza nu dormea. Rând pe rând a dat teatrului eleve cari astăzi cinstesc arta românească, fie în țară fie în strinătate. Dar, într’o seară în lereul de liceu din „Curcanii” lui Ventura, apare o fată, care deșteaptă atenția generală prin mijloace cari afirmau o viitoare personalitate. Printre ele, două foarte opuse fi totodată foarte apropiate: sveltă, srobie, vivae, drăcoasă; și totuși, drăgălașe, duioasă, emoționantă. Ea mai jucase, plăcuse, interesase, dar de atunci a trecut pe primul și . — S’ar zice că e fata d-tate,— le spuneau Aristizzei prietenii. — Cine ? Puiu ? Nu știți ce se ascunde în ea ! Țineți minte ce vă spui ! In adevăr Marioara Giurgea —Puiu a rămas și astăzi — a parcurs cariera pe care o cunoașteți, a fost și este artista pe care o cerea eri teatrul lui Scribe, teatrul lui Meilhac și Halévy, pe care o cere astăzi teatrul lui Robert de Flers și al regretatului său colaborator Caillavet: secretul de a trăi ciata cu toate notele ei, de a dispune până la lacrimi și de a mișca până la lacrimi, amestecul de veselie nețărmurită cu emoțiunea cea mai profundă, trecerea sufletească de la cald la frig, saltul de la râs la plâns și vice-versa, cu desnvoltura și cu brutalitatea vieții, care alternează bucuriile și durerile, speranțele și căderile atât de bizar și atât de crud. Giurgea are secretul acesta , poate greșesc: secretul presupune meșteșug, și la Giurgea e natural. Când râde ea, nesilit, în adevărate triluri, este o cascadă cristalină, care înseninează o lume între"* si -■‘ar- E muri, când plânge ea, discret, fără exagerate contractări ale feții, fără gesturi desperate, contagiunea este generală. Un zâmbet în colțul gurei sau o lacrimă în ochii ei, dispune sau mișcă profund o sală întreagă. Cine-și trăește rolurile mai intens și cu mijloace mai simple decât ea ? Ce apariție poate fi mai drăgălașă ? Și ce glas o poate egala în duioșie, în tremurul acela care toarnă în suflete o adevărată căldură, care cucerește, eaîncântă auzul și atinge inima până în cutele ei cele mai ascunse ? Duminica trecută, la împărțirea premiilor „Univerului”, Marioara Giurgea a spus „Miorița”. Din această poezie populară, scos efecte mari. Odinioară, Aristizza Romanescu ne fermeca la fel prin nuanțarea admirabilă a sentimentelor redate de Alecsandri cu simplitatea pe care o egalează interpretarea temperamentelor alese. De fericită succesiune—la capătul căreia încerc să văd conținerea și încă dibuesc.... ” In 1912. Pe scenă la Teatr , se repeta comedia „Cursa”, pentru re Carussy, — care e operetă, — ca „leve la „Romanțioșii”, spi ducere a poetului Milescu după piesa de costand. Alexandru Davila general, care, împreu rectorul de scenă Enesu , făcea minuni desvoltând jocul artiștilor, îmi șoptește: — Vezi pe Vârgolici ? E bine în amorezul. Dar rolul are și o lăture comică. După primele reprezentații, o să-l dublăm. Iți dau un băiat, un începător. In partea lirică n’o să fie ca celalt, dar să-l vezi în partea comică. La mijlocul seriei, in rolul creiat de Vârgolici, alături de Carussy, Ecaterina Zimniceanu și Ciprian, trece Manu, elev la conservator. In tiradele sentimentale ale comediei, pe care la sfârșitul stagiunii comitetul teatral o premia, noul interpret n’avea modulațiunile predeceinirii în dar —’•‘x ’■"•D at în faurileț soțului gelos, care, spre a se convinge de fidelitatea femeii, îi întinde o cursă și cade el în ea, aruncând-o în brațele unui tânăr, care nici nu se gândea la dânsa. — Manu face deliciul publicului, provoacă hohote de râs. Astăzi, deși foarte tânăr, este socotit printre speranței fiului. In special, în carte de roluri episodice, est trecut. Și,—merit deosi este autorul unor mo, foarte hazlii, pe care — i înțeles — nimeni nu le z bine. Iată o excursiune în j artiștilor noștri dramati cari am files trei flori, cari, e drept s’adaug, se alege și altele. Mihail Abonamentul la „UISUL“: IN TARA.—Pe 300 lei, pe 6 luni 12 pe 3 luni 75 Lei.