Universul, iunie 1922 (Anul 40, nr. 118-142)

1922-06-25 / nr. 138

_ Ms -■--T*•* -r’-Tf fnttirftf! DOOM NAȚIONAL bb«»«——-------& IMfolgigiea Sul Trofea» IcmionichiÍ O­pera marelii fi­n ita mSFwS Ä «»Am­«.­. în« “Í* ért, tfiercsri Musața, üb f?m ginul acces de anghină pectoralii La orele 7 seara trista m 8sie a fost confirmată prin­tr’o telegramă a aseistei „Havas“ din Paris, iar la orele 8 ministerul nostru de esterne a primit de la d. khovary, ministrul Kosinaiai la Mama, o telegramă o­­ficială, anuințând același rqüg fatală. ★ # * știrile sosite în ultimul timp da la Horna nu lăsau să se întrevadă acest desnodământ fatal, de­și de câteva zile temperatura începuse din nou sa se ridice. Știrea a căzut ca un trăznet. Intru­­cât toată lumea Spera­ că organismul ilustrului disparat, atât de bine înzestrat de l­amnezea sab toate raportările, va fi in stare să reziste fatalei boli cărei cuprinsese. Vestea morții tai a pórins coasternație în toate cercările din țără, intru­cât Hasim­ om de Stat a do­minat viața noastră politică în ultimii 30 ani și că figura ca‘cea mai mare »mtoritata politică, morală și intelectuală din câte s’au cunoscut din ultima jumă­tate de veac. Moartea lui echivalează cu un adevărat și mare doliu național nu numal pentru imensele servicii aduse națiunei în cele mai grele împrejurări, dar și pentru că, astăzi mai mult de­cât oricând, țara întregită avea nevoe de însușirile excepționale ale acestui mare patriot. Până la ultima clipă, el s-a gândit la patria lui, pe care a iubit-o ca nimeni altul, și la consolidarea căreia ar fi putut contribui cu mare folos vederea sa limpede, sentimentul său de ordine și răspundere, dragostea sa fanatică de tot ceea ce interesează româ­nis­m­ și viitorul neamului. Deplângem din toată inima ireparabila „ pierdere, in care tot nu ne vina să credem atât de strâns era legată personalitatea celui dus dintre noi, de sub­etul însuși al României Mari Fie ea viața sa, închinată toată patriei, să ser­vească de exemplu pentru urm­ași. * La orele 11 și jumătate noaptea d. Stelian I­opescu, directorul ziarului nostru, în numele partidului democrat, a telegrafiat la Roma d-nei Take Ionescu, exprimând regretele partidului și ale țarei pentru pierderea ilustrului dispărut, ru­gând­ în acelaș timp pe d-na Take Iones­cu să co­munice dacă nu sunt disposiții testamentare în privința înmormântării și ce dispoziții s’au luat la Roma în acest scop, precum și la ce dată va ** adus corpul neînsuflețit. Guvernul a hotărît și însă fasta araria­nagio­­fiaiă marelui dispărut. La intrarea î­n gară — sala va fi probabu­l prin punsîaî «Sa­ffroîiî­­@?» Curl!«! — corpul «Se­ta­netului va fi întâmpinat d­e «Jaie gagiani din toată țara. Născut în Ploești la 1858 întors de la studii, din Paris, în 1881, ales deputat în 1884, ministru în 1891 , 64 ani, 38 de viața publică, 31 pe pri­mul plan. O asemenea existența niu încape într’un articol. Lăsăm istoriei să înregis­treze toată această conside­rabilă operă de construcțiu­­ne socială: Reforma radicală a clerului, pus în condiții demne de rolul său în des­­voltarea unui popor tare în credință ; reforma întregului așezământ școlar; reformele financiare ; lupta pentru asi­gurarea rentei școalelor și în general pentru desvoltarea culturală din Transilvania, izvor de lumină și energie pentru rezistența și avântul manifestat cu atâta in­de­­pendență și putere, în ceasul cel mare, sunt numai câteva din etapele parcurse de cea mai însemnată personalitate a României moderne, în folo­sul țării și neamului. Vom reaminti aci numai opera care, depășind cadrul oricărei acțiuni de partid, se înrelaJSț frele TMIu­l de' mai pot exista, r­efirv» nu deosebiri în aprecieri. Este vorba de acțiunea de­mocratică și de acțiunea na­țională a acestui om, asupra căruia natura, printr o rară mărinimie, a întrupat toate darurile sale, în gradul cel mai înnalt ,și despre care Chateaubriand ar fi repetat astăzi: „Am văzut de de­parte în Plutare ce erau oa­menii mari; am văzut din el de aproape ceea ce sunt“. ACȚIUNEA DEMOCRATICA E sigur că ideea democra­tică atinsese inimile celor mulți în țara noastră. Un pas hotărîtor spre afirmarea ei nu se făcuse. Intelectualii socialiști de odinioară, după ce merseseră prea spre stân­ga pentru începutul unei mișcări de primenire, dispă­ruseră în cea mai mare par­te într’unul din partidele is­torice. Elementele izolate e­­rau admirate, dar urmate nu. Un moment Gheorghe Panu fixează atenția publică și fa­ce constelație ; steaua lui a durat, constelația s’a risipit în alte orbite. Take Ionescu a isbutit. Sunt patrusprezece ani, de când, printr’o fră­mântare unică la noi în în­­drăsneală și succes, a supus partidul conservator unei prefaceri fundamentale, dân­­du-i direcțiunea cerută de evoluțiunea universală. O a­­devărată revoluți­une politi­că, de două ori însemnată , întâi, punea în slujba demo­crației unul din partidele is­torice și anume pe cel mai domol în emanciparea de ve­chile concepțiuni ; al doilea, spre a ține piept partidului conservator în creșterea popu­larității, celelalte organiza­­țiuni politice au trebuit vi­nele să ia acelaș drum, altele să grăbească realizarea idei­lor înaintate, până atunci deziderate platonice în pro­grame cetite la opoziție, spre a fi uitate la guvern. De aci ciocniri de idei, con­cesiuni nevoilor obștești, re­cunoașterea revendicărilor drepte, lupte politice până în straturile cele mai adânci, a­­legeri în stil mare, curente de opinie publică, o răsculea­­lă, care, degajată de inciden­te și personalități trecătoare, rămâne mișcare fecundă, cea mai însemnată în desvol­tarea conștiinței civice în ța­ra noastră. Din această în­trecere de a se potrivi vre­­mei și a locui maximum din necesitățile societății, fără să clatine, ci din contră conso­lidând edificiul statului, a e­­șit o operă activă, solidă. Ur­­mările ei în totalitatea lor, se vor judeca mai târziu, când subiectivitatea contim­poranilor va face loc verdic­telor imparțiale. Dar chiar de acum înrâurirea ei ferici­tă nu se poate tăgădui, dacă ne gândim ce s’ar fi întâm­plat în România și cum ne-am fi prezentat lumei an­chilozați în vechile forme, când vedem cum au intrat și mai ales cum au eșit din război țările în care conducă­torii n’au prins momentul când trebuiau să ridice stă­­vilarul în fața valurilor ire­zistibile ale democrației. Con­­cepând unele idei, îmbră­țișând pe altele, realizând el însuși o parte, comanditând pe alții cu marea sa autori­tate, ca, să înfăptuiască re­forme radicale, împiedicând singur sau contribuind la ză­dărnicirea curentelor con­trarii, ci lasă un nume defi­nitiv legat de toată restau­rarea statului, pe care se ri­dică astăzi Ro­mânia nou» + rorbi­re, când cun­ștință na­țională avea să se trezească în fața celei mai mari pro­bleme care s’a pus vre-odată neamului românesc ! POLITICA INSTINCTULUI NAȚIONAL Atunci avu viziunea tri­umfului. Când, venind de la Londra, a pus piciorul pe pe­ronul gării din Sinaia, spre a merge la primul consiliu de Coroană, a spus cu voce tare : „Franța nu poate fi în­vinsă și Anglia va învinge“. Neutralitatea a fost prima iz­­bândă asupra acelora cari, la adăpostul lui casus foederis, greșit interpretat, cereau mo­bilizarea alături de puterile centrale. Odată inacțiunea momentană obținută, afișea­ză ca axiomă politica instinc­tului național, singura care nu se înșeală nici­odată. Is­­butise să împiedice monstru­ozitatea de a merge contra li­beratorilor lumei, cot la cot cu asupritorii milenari a ju­mătate din neamul nostru. Pornește lupta spre a da Ro­mâniei rolul ei natural în ră­fuiala universală, și se sbate cu o energie fără seamăn, în admirația chiar a dușmani­lor, iluminat de gloria de mâine, neclintit în credință, chiar­ atunci când împreju­rări nenorocite reduceau spe­ranțele multora, cu încredere nemărginită în steaua țării, spunând, scriind, strigând că victoria aliaților va fi cu atât mai mare, cu cât aparențele trecătoare sunt mai rebele, nu numai pentru că resurse­le lor sunt fără sfârșit, dar pentru că ridicaseră brațul sub cea mai curată im­pulsiu­­ne morală : libertatea lumei. In acel moment , Take Io­­nescu a reprezentat națiu­nea. Cei mai mulți simțeau ca el, dar nimeni n’a răsco­lit sufletele cu atâta putere. I se pot aplica vorb­ele spuse când­va despre Gambetta, si­rena republicii franceze—nu republica văzută de ochii miopi ai scepticilor și detrac­torilor, ci republica din care a eșit victoria : „Nici un nume, din punct de vedere național, n’a fost în așa grad încoronarea spontană a rasei întregi. Cu adevărat că Franța trăia prin el, vorbea prin gura lui- De­sigur, geniul tăcut, intuiția secretă a masselor profunde, este izvorul tuturor lucruri­lor mari. Dar massele n’au decât o voce confuză și tul­bure. Ele nu știu decât să simtă și să sufere. Le trebue un interpret, un profet care să vorbească pentru ele, care să resimtă și să exprime va­­gile lor griji, și cari, în cea­surile tulburi sau posomorâ­te, să știe să traducă în cu­vinte și în acte acele profun­de și inconștiente aspirați­­uni naționale ale unui popor,­­ care înțelege să-și împlineas­­­­că misiunea și nu vrea moară“. sa Când vorbești de Take Io­­nescu, numele lui Gambetta, mare în concepții și abil în realizări, apare în minte și cuvintele lui Poincare des­pre el i se potrivesc de mi­nune ; , g . •­ r. .. „Trei ani mai târziu, devenit colaboratorul unui deputat pe care departamentul Seine-et-Oi­­se se onorează să-l aibă și azi printre reprezentanții săi, eram cordial introdus pe lângă cei mai apropiați amici ai lui Gam­betta și nu mă puteam .­­ să adm”" . " yo­- va aüC'sident.­­ î’vi un "amestec de grație irisi­­r­­mantă și de putere dominantă, făcea în jurul lui cucerirea In­teligențelor și inimilor. Priete­nii vorbeau de dânsul cu un fel de emoțiune religioasă. Lăudau tot atâta cât avântul emoției sale: vasta cultură clasică, bo­­găția memoriei sale, geniul său­­ de metodă și organizare. La fie­care din discursurile sale, en­tuziasmul lor ne câștiga mai mult". * Paul Crouzet dedea în 1916 nota, înaltei stime în care-i ține străinătatea: „Take Ionescu vorbește și lu­crează. Privirile amicilor și i­­namicilor sunt fixate asupra lui, și deși se găsește momentan în opoziție, este cea mai mar­canta personalitate a României contimporane, speranța Aliați­lor, spaima Austro-Germ­anilor. Puterea sa , stă mai presus de toate în vederea sa limpede și în conștiința însemnătății eve­nimentelor actuale. Ce forță es­te, în aceste ceasuri mari, pen­tru idealul românesc, ca și pen­tru idealul Aliaților, să aibă un reprezentant ca Take Ione­­scu. In România e cunoscut de la un capăt la altul al țărei; este incontestabil omul cel mai popular. Ceva mai mult, se bucură de un privilegiu, de ca­re­ puțini se pot prevala, e o­­mul cel mai iubit din țară. O­ personalitate română, care mi-a procurat câteva amănunte ale acestui portret, reamintește cu emoțiune prima sa întâlnire, cu Take Ionescu: „Când l’am vă­zut pentru prima oară,­­instinc­tiv l’am salutat, nu prin tra­diție de politeță dar printr’o impunere de autoritate. Te des­coperi în fața lui, fără să-l cu­noști, îl admiri și-l iubești”. In fizionomia sa e tot atâta atrac­­țiune, ca și autoritate. Ași spu­ne că e una din acele tari fi­guri, ce vă fac să înțelegeți f­u­­rm­itul lui Saint-Simon despre Fénelon: „Trebuia să te sforțezi ca să încetezi de a-1 privi”. Te simți atras către Take Ionescu; din toată flinta sa radiază un curent de simpatie. Farmecul său este inexplicabil și univer­sal. Nu place numai compatrio­ților, amici și adversari; este iubit și în străinătate. Nu se spunea că biderlen Waechter a­­vea pe masa de lucru două fo­tografii: a împăratului său și a lui Take Ionescu? Nu se po­vestește că tot pe dânsul Sir Edward Grey îl primește cu mai multă plăcere decât pe ori­cine?” (La Grande Revue, Apri­lie 1916). PREVEDEREA OMULUI DE STAT Ca înălțime de vederi, ca profuziune de analiză și ca putere sintetică, numai discur­surile din August-Octombrie 1914 ale primului ministru fra «a» 'fesa®? <*a_ câispaF«i Asquith pot sta alături de dis­cursul lui Take Ionescu, din ședințele Camerei dela 16 și 17 Decembrie 1915. Adevăratele cauze ale războiului, datoria Statelor cari iubesc libertatea și urăsc sclavia, sub toate for­mele ei, niciodată n’au fost mai luminos și mai frumos expuse. Cu viziunea extraordi­nară a geniului politic, a pre­văzut dis­trugerea Austriei, cascada tronurilor, contribuți­­unea decisivă a Americei, pâ­nă și actuala încercare de re­constituire a parcelelor ruse. Așezarea de azi a lumei răsă­rea limpede. „Credința mea este că nu ne aflăm în fața unui razboiu oa­recare, ce va schimba câteva notare, iar apoi lucrurile se vor așeza așa cum au fost mai îna­inte; ne aflăm în fața unei ca­­tstrofe a întregii omeniri, ne aflăm în fața crepusculul unei lumi care precedează zorile lu­mei noi. Azi, se bat națiunile nu se bat armatele. S’a ridicat, conștiința tuturor popoarelor; acest război va merge și nu poa­­te să nu meargă până la strivi­­­rea unuia. ing.'.i v ve d­umnezeu:®!*­,^ "vor învinge ceilalți — X;"r­or învinge­­ , le­gea va fi legea dreptății, ca să se bucure toți de binefacerile­­ civilizațiunei... Vă puteți­ îndoi de ce parte va fi victoria?... In­divizii, că și popoarele, plătesc toate păcatele săvârșite în con­tra moralei; pentru unii pedeap­sa vine imediat; pentru alții pedeapsa așteaptă, dar nu ar fi ordine în univers, nu ar merita să trăim, dacă­ nu am avea convingerea că este o le­ge morală pe deasupra noastră a tuturor”. In această sinteză a politi­cei instinctul național, cea mai înălțătoare din câte s’au ros­tit în parlamentul român, a culminat acțiunea de pregăti­re a opiniei publice la jertfele de cari avea să se lege reali­zarea aspirațiunilor seculare. E adevărat că jertfele au fost mari, dar mărirea națiu­­nei e la nivelul lor. Apa roade din maluri, dar fecundează câmpia toată. S’a sacrificat ce avea mai bun o generație: vor trăi cele viitoare într’o Românie mare și liberă. In splendoarea zilei de azi, morții scumpi își aș­tern odihna vecin­ică, nu a fost de prisos eroismul lor. După război Take Ionescu, a continuat fără odihnă lupta pentru țară și civilizație, pu­nând la contribuție legăturile sale vechi cu conducătorii lu­mei și apărând în toate împre­jurările­ la guvern și în opozi­ție, autorizat sau din pr­opria-i inițiativă, ca un neclintit în­ger de pază al națiunei. Stăpânit de îndoita idee a păstrării și întărirei așezămân­tului superb al României Mari, și a menținerei păcei, a constituit împreună cu Beneș și Pasici Mica­ Ințelegere, care se ridică astăzi ca factorul cel mai hotărît pentru inviolabi­litatea tratatelor și ca un sim­bol strălucit al păcii. La înce­put unii zâmbeau cu neîncre­dere, alții îl zeflemiseau, ui­tând că Swift a spus: „apari­ția geniului se cunoaște prin aceea că toți proștii fac ligă contra lui“. Dar ideea a izbutit. Covârși­toarea înrâurire a acestei ga­ranții naționale s’a afirmat cu toată vigoarea în conferința de la Genova, atât în interesul special al României, cât și în interesul păcii generale. De aceea Take Ionescu nu rămâ­ne numai un mare patriot și un strălucit om de stat al Ro­mâniei, căreia i-a imprimat „Le Temps“ scrie : România pierde în Ta­ke Ionescu pe unul din­­ cei mai de seamă băr- i bati de stat și pe cel mai s­i n­tire al ei orator, Franța politica victorioasă și i-a dat­ pe un adevărat prieten asigurarea cea mai puternică­­ devotat cu trupul și su­pe­ntru păstrarea operii câști­­g ficlui din primul ceas ai gate cu atâtea jertfe, dar ia loc printre marii slujitori ai uma­nității­ războiului mondial cau­zei atleților. Numele lui Take Ionescu rămâne le­ s • I O­mul d­e stat o virtute excepțională. — Țara mai de forte.— Mai coroana tie spuni și p­uma cea de lauri.­­ Ceea ce l-a­ caracterizat în spe­cial pe Tak­ia Ionescu în viața noastră publică, atât de sbuciu­­­nată, a fost o virtute din cele mai rare­ privirea tuturor pro­blemelor sub raportul marilor interese umanitare și ridicarea pe de-asupra celor de clasă, de partid sau de persoane. Când Clemenceau l-a numit „un mare european”, l-a și defi­nit. In adevăr, Take Ionescu nu examina niciodată lucrurile nu­mai din punct de vedere al con­secințelor imediate. El se înălța mai sus, acolo unde nim­eni nu l-a putut ajunge, scruta ’i,'l'**',’i . viitorul cu viziunea sa puternică? privea" lucrurile în ansamblu și avea tăria, care este apanagiul oame­nilor­ de rasă, de a subordona chestiunile particulare celor ob­ștești și de a da soluțiile dic­tate de marile interese generale. Ca să luăm momentul culmi­nant al acțiunei sale politice, — determinarea neutralității în August 1914, spre a împiedica cooperarea cu. d­ușmanii noștri­ milenari, propagarea p«m;cei instinctului naJioiy.V­­. . aveasta atitudii. . .politicei s,fie numai fiindcă .prevedeâi triumful Aliaților, dar­ în toate discursurile­ și articolele, a a­­firmat mereu datoria României de a intra în rândurile a­celora cari apărau libertatea în contra ______________________ robiei, civilizația în contra au ar­­­­de’pace.­lel nu s’a dat departe, hiei, dreptul în contra violenței, i .c. a servit țara din proprie, d­­in politica internă l’a condus­­ n­ativă, punându-i la dispoziția aceeași virtute. Puțin­ii păsa­u relațiunile sale cu conducătorii de ceea ce vor zice alții, dacă a Europei, după ce tăcuse nai­t­ conștiința lui era împăcată. De­dea ajutor chiar adversarilor cari îl atacaseră mai vehement, dacă în mintea lui găsea ne­voia și justificarea acestui aju­tor în folosul adus tării. Aceasta este particularitatea oamenilor mari, pe care mulți nu au orice­să propagandă ca să rectifici impresia făcută de pacea forțată de la București în cercu­rile insuficient informate. Mai târziu nimeni n’a luptat mai mult­­ ca el pentru formarea u­­nui guvern de coaliție­­i, prin­tre nenumăratele amărăciuni cu put-o când trăia și pe care nici î­i-au produs micimile politice, poate că cea mai mare­ a foate azi n’o pricep unii, când scriu despre ilustrul dispărut. — do­vadă că era un om prea mare pentru epigonii cari alcătuesc o parte din societatea noastră. Ni­meni mi-l combătuse mai teri­bil ca Dimitrie Sturdza; și cu toate astea, în Martie 1907, după retragerea guvernului Cantacu­­iino în toiul revoltelor țărănești Take Ionescu s’a făcut spontan raportorul legilor agrare ale gu­vernului Sturdza, — și sărutul pe care acesta i l-a dat în plină Cameră a pecetluit atunci ab­­negațiunea și patriotismul lu­minat al marelui om de stat, ca­re nu recunoștea nimic mai presus de interesele patriei, de necesitatea unirei în ceasurile­­ grele. Când guvernul Carp a căutat să anuleze printr’o lege neconstituțională convenția în chestia tramvaelor, Take Iones­­cu n’a vrut­ să fie seamă că li­beralii duseseră în contra lui cele mai acerbe campanii, ori apărând convenția riscă să-și piardă din prieteni și din popu­­lor un interes aceea de a vedea cu durare că­ România n’a putut avea noro­c­l pe care l-au avut toate celelate state: strângerea forțelor supe­­­rioare într’un singur mânu rugdal pentru consolidarea așezămân­tului obținut cu atâtea jertfe, idee care, dacă ar fi isbutit, ne-ar fi scutit de multe pagube materiale și morale. Goiliul­, tot de sentimentul superior al si­guranței liirastre în viitor și al păcii, în general, a lucrat pentru constituirea Micei Antante, ne­socotind manifestațiile de neîn­credere din afară și zeflemelele din năuntru. Reușita acestui proect admirabil va forma, îm­preună cu lupta pentru intrarea,­ în război alături cu Aliații, ti­tlul său de supremă gloria.­­ Și cu cât a dat țării mai mult, cu atât a suferit mai mult. Ai spus-o el însuși, în 1919, după înapoierea din străinătate, unde se străduise pentru interesele naționale pe­ când adversarii din­ țară îl atacau cu furie, întâi coroana de spini și pe urmă cea raritate. Era în superior, peste care nu admitea t­ele­fanți, să treacă nimic, și­­ anume sigur . Așa a fost dat în­totdeauna vanța convențiilor, pentru preș­­a marilor slujitori ai omenirii... Condoleanțele guvernului francez i D. prof. dr. T. Ionescu a primit din partea d-lui Poin­caré, președintele consiliului de miniștri francez, următoarea telegramă:­­ Paris, 21 iun­ie ora 22 D-hi­ prof. dr. Tomă Ionescu Senator București Foarte mișcat de moartea fratelui D-voastră, vă rog să primiți condoleanțele guvernului francez» la care adaugă toate sentim­entele mele personale, POIXGARE, tigiul țării, interes superior pi. care se grefa dreptul distanțelor judecătorești de a refuza să a­­­­plice­­ legile neconstituționale. Discursul pe care l-a ținut a­­­tunci în Cameră și pledoaria­ din fața Casației sunt document­­e istorice, adevărate norme de­ conduită pentru viitorime. Când, după aceea, țării­ i s-a infațișse prilejul să-și întărească granița­ dobrogeană și să joace rolul Sui împăciuitor în Balcani, Take Iohi­nescu a­ uitat lupta strașnică din regimul­­ carpist și intrând din ministerul Titu Maiorescu, l-a­ determinat pe acesta să-l laude­­­ în parlament și să-l dea ca pildă­ prietenilor politici, pentru de­zinteresarea și devotamentul cu care se consacrase triumfuluii cauzei. Take Ionescu se decura cu totul cauzelor ce îmbrățișa,­ indiferent cu­ cine lucra, numai patria să câștige: iată ce nu va uita istoria. Când, la­ sfârșitul lui 1916,­­ se făcu apel la el să­­intre în guvern, ca s’aducă conv cursul capacității lui și să re­facă autoritatea știrbită î prinÂu.;­rin imn . '­aud, război, t» văzut în Româna- ceea c­e nu R’a pomenit nic­eri, — jc& cei '*ș­i slab­ avocat al țării, «nul cel mai cunoscut în ati&năune, u­­nul din puținii noștri oameni ai stat în sensul înalt al cuvântu­lui, să lipsească dela conferința Ce Templ­ u­ de istoria războiului mondial și de acțiunea po­liticii internațională de după război, care a salv­gardat pacea in Euro­pa centrală și orientală. Opinia franceză află cu adânc regret dispariția unuia din cei mai buni amici ai­ci din zilele bu­ne și re­le ale Franței și ale civiliza­ției. rul I Lafayete 2Sî. — As s

Next