Universul, august 1922 (Anul 40, nr. 171-194)
1922-08-02 / nr. 171
fr I I ► © August Funcționarii publici sunt neliniștiți. Se vede că lucrurile au ajuns atât de departe în ce privește greutățile lor de trai, pe care salariile actuale nu le pot acoperi, încât slujbașii țărei — cari au făcut ca glasul lor sa fie auzit în loc îmnalt — par hotărîți să recurgă la mijloace de realizare pe care nu le-au întrebuințat până acum. Durerile funcționarilor sunt îndreptățite — aceasta nu o contestă nimeni. Statul le-a acordat o atențiune prea relativă în ultimul timp — aceasta este iarăși un adevăr. Funcționarii nu sunt totuși justificați să procedeze în chip eroic pentru că un astfel de sistem ar atinge interesele cele mai de sus ale țării. Dar, dacă funcționarii publici — cari au dat totdeauna dovadă de un înalt patriotism și de înțelegerea realităților de stat — nu sunt justificați să recurgă la măsuri extreme, nu mai puțin adevărat este și faptul că nici statul nu trebue să stăruiască în indiferența de până acum față de slujitorii săi mici și mari, și mai ales încă față de cei mici cari sunt și mai nevoiași. Condițiunile proaste de trai strică buna calitate a muncei și dau loc la ademeniri păgubitoare afacerilor publice, așa că orice sacrificiu s’ar face în această direcțiune de către stat n’ar fi decât în folosul său. De altfel, îndreptarea li s’a făgăduit din loc înnalt. Asigurări li s’au dat funcționarilor publici că guvernul va veni cu soluțiuni care să pună în condițiuni de trai acceptabile pe acești cetățeni cari, cu atâtea jertfe, își fac datoria către țară — și-o fac în timp de pace după cum și-au făcut-o, cu bărbăție, în timp de război. Dacă funcționarii înțeleg să nu recurgă la soluțiuni extreme, cei cari sunt astăzi expresiunea de stat a țărei, trebue, e imperativ "să înțeleagă că economiile neraționale sunt departe de a sluji interesele țărei, pe care mai degrabă le compromit. Mulți funcționari civili și militari au părăsit rândurile, ademeniți de perspective mai frumoase în întreprinderile particulare. Au plecat cei mai mulți dintre cei mai buni. Cei mai buni cari au mai rămas s-au gândit la anii pe cari îi au în urma lor și au mai avut în vedere, pe lângă aceasta, considerațiuni de înalt ordin moral. Această atitudine îi onorează nu numai pe ei dar și țara căreia aparțin. Coarda sacrificiilor nu poate fi totuși întinsă prea mult. Iată considerațiuni pe care le supunem meditațiunei factorilor răspunzători ai țării. Ziua de 6 August va fi o zi interesantă în viața funcționarilor noștri publici dar va fi o zi tot atât de serioasă și pentru stat. Guvernul e dator să dea prin urmare un comunicat explicativ înainte de evenimentul anunțat ca să preîntâmpine eventualități triste și să dea, în același timp, dovada de cumințenie politică — fără de care nu se poate nici administrație bună, nici operă serioasă de guvernământ. CRONICA RIMAȚII d-lui filarga (cu prilejul articolului ).Ziarul economic-cultural de seară“ publicat în Universul“ din 31 iulie) M'a umplut ele chin și jale Trista ți spovedanie, Și's mahmur că n’am paralela să fac o danie Publicației matale Mică, dar stimabilă, Care merge pe o cale Foarte onorabilă. Te felești că biata'ți foaie, Bună, economică. Zi de zi mai mult se'ndoaie Sub meteahna'i cronică, Cu tiraj redus și tragic, Și-a mâncat din capețiz. Pe când altețe u n chiar magic Au putut să capete, Legiuni întregi de lectori Și subsidii „tactice" Chiar când bravii lor directori Au chemări mai... practice. Scumpa domnule Profesor, Prea umila'mi cronică,, Sinceră ca un confesor — Indus eufonică — Vrea modest să-ți dovedească Slaba ’ți înțelegere. Că în țara românească Nu prea stăm decăegere ! Vrei gazetă de tircugiu Mai vârtos ca’n Anglia ? Te deprinde cu adagiu’ Scris în „Thetravanglia'”, Ca acela-i doftor tare Care știe cântecul Celui mic și celui mare Ca să-i deă descântecul. Iată deci care-i programul Sigur de victorie. Ca să poți să faci din „Neamul Românesco glorie . Mai întâi scandaluri grave Unde toate damele, Sunt voalate și grozave. Cum găsești în dramele Care’n țările blazate Tot mai fac senzație. Fiindcă sunt gogoși umflate Pentru populație... Trage-apoi vreun articol Proslăvind memoria (Chit că le-o făcea ridicol Și 'ți mâncă-va gloria). Unui om ca domnul Stere ■ Care'n vremuri groaznice, Peste-a Patriei durere Da la dușmani, praznice ! Nu vitan ziar, insulte Să "presari ilustrule, — Foile de azi au multe, Fiindcă ’ntr’astea lustru i’e —!. Când vei vrea să îți promită Toata bunătățile, Federala moscovită? minoritățile. Bate’n struna bolșevică Cum că azi, soluția Neamului, la o adică. Este revoluția!... Dacă prin absurd, gazeta N'a crescut în numere, Du-te la vrășmași cu cheta Bând voios din umere, Și centru lui Hugo Stinnes Să-și achite duma, li vei spune că la tine-s Toți pentru Germania MORALA Cât de mic e un izvor Gârlă va fi mâne, Insă balta ,,dumnealor“ Baltă va rămâne Râul vine aducând Sfânta sănătate, Balta 'mpre șlie pe rând Boli nenumărate. Be aceia cu prefer. Răul clar și mic Ce resfrănge albastru cer Și mă nchini Popic. Flats compensațiilor și reparatiu al lor Lafayette. 31. — După „Tageblatt“ răspunsul german la notafranceză, cu privire la vărsămintele titlurilor de compensațiuni va fi decretată Luni și va stabili relațiunile intre vărsămintele compensațiuunilor și acelea ale reparațiunilor. Ea va declara imposibilă plata reparațiiilor aplicată și la compensațiuni, respingând cererea ce tinde la încetinirea rambursării sumelor datorite supușilor germani și se va adăuga un caracter de ultimatum, căci nota franceză împiedică crezarea unei atmosfere favorabile unor eventuale negocieri. Repuls. Dondamnat pentru speculă —La Paris, de la București— D. Cattucoîi, deputat de Corsica, a fost, condamnat de tribunalul Sernei, la 5000 franci amendă pentru speculă cu slănină. Desigur că și la noi tribunalele ar condamna pe politicianii speculanți, dar cine-i trimite în judecată ! MOZAICURI REFUZURI ACADEMICE. — E interesant credem să reamintim câteva refuzuri la academia franceză. Victor Hugo a fost refuzat de 4 ori și nu a fost ales decât a 5-a oară; Alfred de Vigny abia la a 6-a candidatură; Emile Augier la a 4-a; Alfred de Mussat muribund și ne mai putând să umble, a fost dus pe targă la Academie ca să voteze. Refuzații au consolația de a citi azi ceia ce au scris pa vremi cei ce au ridiculizat instituția. Așa Voltaire a scris: „Academia franceză este un corp în care se primesc oameni titrați, oameni de treabă, prelați, magistrați, medici, geometri și... chiar oameni de litere”. Iar d’Alembert, secretarul general perpetuu al Academiei, scria regelui Prusiei cam la aceiaș epocă: „Am umplut golurile cu chiorii și șchiopii literature!”. Astăzi însă, oricam ar fi aleșii și refuzații, nici unul n’ar merita desigur aprecierile lui d’Alembert. ETAPELE UNEI CĂRȚI. — O librărie din Paris a consacrat o vitrină etapelor unei cărți. Se vede mai întâi manuscrisul încărcat de îndreptări, apoi o copie dactilografiată, după aceia compozitorul, literile, un pachet de linii, alături o primă corectură pe șpalt, apoi alta în pagină și în sfârșit paginile la coate, cartea broșată și cartea legată. Trecătorii se interesează foarte mult de diferitele operațiuni ce suferă o carte ca să ajungă din creerul autorului în mâna cetitorului. In foi de vîră încă odată se adeverește că Bucureștiul are guturai când Pariau strănută. La parchetul de Ilfov se instruiește falsul cu permisul consilierului cardunal Comp., iar din Paris se anunță, că jurați au condamnat la 2 ani închisoare pe consilierul comunal Charles Moire de Troyes, pentru falsuri în registre. Ele s’au vândut la Buzău: 4 vinete de un leu, 3 conopide mari 8 lei, un kilogram de bârne 6 lei, o gâscă 35 lei, 30 ardei grași de un leu, 7 verze mari 5 lei....... Dăm un premiu cui va explica în mod logic de ce la București suntem jefuiți așa cum suntem. Tata Nil«. FILME In satul lor din Macedonia, Tașula și Diamandula, stăteau la taifas. Luară bătrânii rând pe rând chestiunile la ordinea zilei și își deferă fiecare părerea, ajungând in cele din urmă la cel mai perfect acord, fiindcă dumneaei nici în ruputul capului n’ar fi îndrăznit să-l contrazică până la sfârșit pe dumnealui. Pe semnul mulțumirei lor, un singur norișor apărea.. — Ascultă, Tașula, de ce nu ni-o îi scriind Costi ? Bătrânul se potomori, dar goni repede îngrijorarea din suflet, mai mult ca să nu-și întristeze nevasta. — Poate e ocupat, poate n’o fi bine. — Ar fi groasnic !oftă mama, Tatăl o luă de mână. — Liniștește-te. Da ce ar fi ceva grav, ne-ar vesti. In acel moment, un om de la poștă scărțăi poarta, își făcu loc prin iarba stufoasă din curtea vastă și le întinse o scrisoare Amândoi bătrânii săriră de pe scaun. — Citește mai repede. Tașulat Până când st ș ue el ochelarii și să ajungă la lampă, ea întoarse plicul pe toate părțile, înviorată și părându-i-se că vede in fiecare rând al adresei ceva din ființa dragă a copilului lor. Tatăl ceti cu glas respirat. Scumpii mei părinți, Iertați-mă că nu v’am scris de atâta timp. Am fost ocupat cu pregătirea ultimului examen. Dar munca mea și sacrificiile voastre, pentru care n’am cuvinte să vă mulțumesc cu cea mai adâncă recunoștință, au fost încoronate. Am eșit bine. Și azi am și primit un serviciu. Sunt portărel...”. Aci bătrânul se opri, mai citi odată, aproape sufocându-se, cuvintele din urmă, și se lăsă pe canapea. — Ce ai, Tașula ? întrebă îngrijată Diamandula. Uite pentru ce am cheltuit noi atâta foftă Tașula, care nu cunoștea treburile și slujbele de la București, unde Costi își făcuse studiile. — Ce s’a întâmplat ? Bătrânul, de disperare, abea mai putu să îngâne : — Auzi dumneata, să-l facă numai portărel ! Să nu-l facă măcar portar ! Și n’au avut liniște până când au văzut pe Costi și au înțeles în ce greșală căzuseră. Don Joss Pinsiüi «Hmjküitai Importantele Margini făcute presei de A. ministru I. P. Sassu §»rol»tema combusiibil si gur lichid.-câ teva economii budgetare.- apă» rar © s alutei noastre. Plățile noastre in valută streină.— Veșnica proS stemSt pismea. — Regulatorul prețurilor cerealelor: valuta. Reprezentanții presei de toate nuanțele au putut vedea ori pe ministrul industriei și comerțului d. V. P. Sassu și au putut obține deja d-sa următoarele declarații fugitive dar interesante privitoare la chestiunile economice la ordinea zilei: Problema combustibilului Lichid Chestiunea combustibilului lichid este o chestie de prim ordin din preocupările economice actuale ale guvernului, fiindcă de ea depinde așa de mult producția noastră industrială și menținerea, dacă nu chiar estenirea, prețurilor actuale ale diferitelor produse industriale și alimentare. Ceea ce vă pot afirma cu certitudine este faptul că guvernul nu admite sub niciun motiv augmentarea prețului păcurei necesare industriei noastre naționale, căci orice spor s’ar acorda ar însemna imediat o mărire a prețului de cost, de producție și deci o scumpire a produselor necesare traiului. Desigur, însă, că nu ne vom feri să recunoaștem, acolo unde vom avea dovezi temeinice de convingere, unele ușoare sporuri la derivatele țițeiului și mă gândesc la benzina ușoară în primul rând, care e utilizată în majoritatea cazurilor de pungile rezistente, avute. Dar cum am spus, aceasta numai după ce ne vom convinge de îndreptățiteic spuril.d 't.vzată j*' probe temeinice. In acest scop am însărcinat pe d. secretar general Tănăsescu cu studierea problemei. Economii budgetare In legătura cu chestiunea de mai sus vă pot spune că, în ceea ce privește departamentul meu, am dispus efectuarea unor însemnate economii budgetare prin suprimarea întrebuințării marelui număr de automobile de până acum. Azi, chiar, se vând prin licitatie peste 35 de automobile din parcul de mașini al ministerului, pe care l am găsit la venirea mea în fruntea acestui minister, parc a cărui întreținere costa câteva milioane de lei pe an. N’am oprit decât cinci automobile pentru nevoile stricte ale serviciului. Apărarea valutei noastre Primind însărcinarea din partea consiliului de miniștri de-a studia și găsi, împreună cu oamenii de specialitate, mijloacele de apărare a valutei noastre față de jocul primejdios și interesat ce se face de câtăva vreme la bursa din Paris, am convocat pentru Joi, la 5 d. a., la minister pe reprezentanții principalelor instituții financiare, pe președinții Camerelor de comerț din București, Constanța și Galați și pe membrii comitetului bursei din București, cu cari să am câteva consfătuiri în această privință. De asemenea îmi s’a pregatit de direcția comerțului, și un studiu în această chestie a apărării valutei noastre. Noi vrem să dăm leului nostru cântarul adevărat, fiindcă ceea ce se face la Paris este ceea ce se chiamă „lipsă la cântar“ și lucrul acesta trebuie să înceteze. Vă pot spune că intervenția făcută de guvernul nostru pe lângă guvernul francez a început să dea roade și că avem toate motivele să credem, că această acțiune amicală dintre cele două guverne aliate se anunță, pentru multă vreme, tot mai roditoare spre binele și interesul comun. Străinătatea și-a schimbat după informațiile reale luate de ea asupra adevăratei situații a țării și a regimului ce o guvernează azi, părerea cea rea pe care o avea, despre țara noastră până acum și dovezile din ultimul timp despre această schimbare în bine nestate mărturie. Este bine înțeles că acțiunea noastră în ceea ce privește apărarea valutei nu are de scop a da leului o cotare obligatorie pentru toți,—ceea ce ar duce la un curs forțat și ceea ce ar constitui o erezie financiară— el e vorba numai ca să obligăm bursa din București a înregistra cursul leului potrivit cu valoarea lui reală rezultată din transacțiile zilnice ce se vor face la acea bursă, pentru ca astfel această cotare să fie un indicator mai precis, atât pentru țară, cât și pentru străinătate, care desigur va avea o orientare mai bună decât jocul unor speculatori de la tinere burse streine. Această cotare va influența, în bine toată viața economică și financiară a țărei, dând și comerțului o siguranță și o liniște mai mare. Plățile noastre în valută străină Și această chestiune e printre preocupările de căpetenie ale guvernului. (știți ca s’a constituit un consorțiu intern al datornicilor români, cari au plăți de făcut în țările aliate cu valută ridicată, pentru diferitele cumpărături de mărfuri făcute după război și știți de asemenea că o delegație a acestui consorțiu de debitori a plecat în țările creditorilor streini ca să trateze cu consorțiul acestora modalitățile de plată treptată pe un număr de mai muuți ani și pe un schimb convenabil a datoriilor negustorilor și industriașilor noștri. Ziarele au dat relații la timp și din cele mai precise în această chestie. Ceea ce pot să vă spum acum,, este faptul că guvernul are știri foarte bune despre mersul tratativelor dintre delegația română și consortule creditorilor streini și asigurări că ele se vor încheia spre mulțumirea industriașilor și comercianților noștri, datoriim străinătate. Consolidarea acestor datorii particulare, întocmai ca și consolidarea începută a datoriilor statului, va da roadele sale imediate: ridicarea valutei și oftenirea traiului. Veșnica problemă : pâinea Am convocat pentru azi și mâine la minister comisia pentru reglementarea noului regim al pâinei. Delegația de anchetă la brățării își va depune raportul asupra constatărilor făcute, care vor sluji la fixarea amănuntelor de aprovizionarea brutarilor și la stabilirea fabricației și prețului. Voim ca tot aparatul care contribuie la fabricația și la controlul regimului celui nou al pâinei să primească o conducere unitară și de aceea înființăm un oficiu de control al pâinei, cu sediul principal, la acest minister. De aceea, vom concentra toate chestiile în legătură cu pâinea la acest oficiu, deși s’ar părea că unele chestiuni ar trebui să depindă de ministerul agriculturei și domeniilor. Guvernul pleacă de la principiul, hotărît că pânea nu poate fi scumpită cu nici un preț. Dela aceasta nu ne putem abate, oricâte greutăți vom întâlni în cale. Ca să păstrăm acest principiul sfânt, vom lua măsuri începând de la origină, dela producția de grâu. După socotelile guvernului, făcute pe date bine controlate și riguros exacte, prețurile actuale ale pâinei pot fi menținute, luându-se de bază prețul de 30.000 lei vagonul de grâu, preț în care intră cum se știe și prima de producție pentru cultivator de 5000 lei la vagon. Armata nu va mai rechiziționa nici un firicel de grâu, fiindcă guvernul a abordat mininsterului de războiu credite suficiente pentru aprovizionarea manutanțelor ei cu grâu, cumpărat pe prețul fixat de 30 mii lei vagonul. De altminteri, armata și instituțiile civile ale statului au și făcut însemnate angajamente de grâu cu producătorii mari și mici și până acum guvernul n’are să se plângă de nici o dificultate din partea acestora. Treerișul abia acum a început în toiul lui, și ne aflăm acum tocmai în vremea de transiție, când începe să se aleagă rodul. Operația aceasta continuă cu febrilitate in lovată țara. Micii producători, Țăranii își trează grânele lor la sfârșit și ei sunt mulțumiți de prețul grâului fixat de stat pentru actuala recoltă. După informațiile statisticei statului avem o recoltă de grâu îndestulătoare pentru nevoile consumului nostru intern, ceea ce ne face să nu ne îngrijorăm. Va fi pâine destulă, în extremis Ca măsură extremă pentru producătorii și deținători de grâu cari se vor împotrivi lai vânzarea grâului lor statului, armatei sau morarilor autorizați de guvern (toți cei cari au mori sistematice), pe prețul maximal de 25 mii lei vagonul plus prima de producție de 5 mii lei de vagon, am spus, autorizat fiind de guvern, că se va întrebuința rechiziția grâului acestora, manu militarae pe prețul maximal de 25 mii lei vagonul cu pierderea, deci a primei de 5 mii de lei. Dar avem convingerea ca nu vom fi siliți să recurgem la această măsură extremă, judecând după cele întâmplate până acum. Producătorii înțeleg și dânșii interesele țării tot așa de bine ca și pe ale lor. Regularea prețurilor cerealelor valute Ridicarea leului nostru la bursa din Paris in tentânpului de continuă creștere manifestată în ultimele zile, micșorează prețurile (în lei) cerealelor exportabile (orz, ovăz, porumb, etc.) așa că frâul își reia rangul meritat de primă cereală, chiar pe prețul intern de 30 mii lei fixat de stat. Valoarea cerealelor exportabile era superioară ,celei a grâului la cota de 7 centime leul, acum când leul cotează mai mult, valoarea cerealelor exportabile se micșorează și e întrecută de grâu, așa că acestuia îi revine iar rangul prim intre păioase. Șiapoi taxele trdinale de export stabilite de guvern au avut, la fixarea lor, nu numai caracterul de izvor de venituri pentru fisc, ci și pe acela de regulator al prețurilor cerealelor pe piața internă, fapt care se evidențiază acum și mai bine. Convorbirea presei ett d. V. Sassu, ministrul ‘industriei și comerțului s’a terminat aci, presa înțelegând să lase ministrului timpul necesar și pentru preocupările departamentului său. Presa a mulțumit ministrului pentru declarațiile făcute și s’a retras. Emil Giucsariu. Un mi © nii meet igii Tate feraesai în Capitali Comitetul executiv al partidului democrat a luat hotărârea să deschidă o listă de subscripție publică din al cărei produs se va constitui un fond pentru ridicarea unui măreț monument, în Capitală, mult regretatului dispărut Take Ionescu. Va fi un meritat omagiu memorial unuia din cei mai străluciți fii ai neamului și totodată un semn concret că românii nu uită pa acela cari își consacră viața binelui patriei; în această ordine de idei, subliniem faptul că pe multe părți ale țărei să se constituie coraitete, spre a strânge fonduri și a alimenta subscripția aceasta. Iată o acțiune ca ea este bine să fie generalizată, fiindcă denotă conștiința recunoștinței datorite marilor slujitori ai neamului. Pe lista deschisă de ziarul nostru au mai subscris : Soc. Petrol Block Suma din urmă Total general 849.978 20.05C 329.97 ® Prin Biserică spre pace Roma, 30. — Lloyd George vorbind la un banchet oferit de 400 eclesiastici a invocat uwrea Bisericilor creștine pentru ca astfel să se poată face cu neputință un viitor război. Grosimca externă 31 Kulie Cecnee se credea la început că este un stoipi» svan, se dovedește a fost o intențisune foarte hotărită . Grecii fac mișcări de trupe care arată, leratinja lor de a merge asupra Constantimopolului. Arații fac demersuri menite să împiedice planul acesta. Turcii se pregătesc de rezistentă. I in primele acte diplomatice, schimbate eu prilejul acesta, rezultă că Grecii își motivează atacal bruscat pe nevoia de a termisa odată conflictul greco-turc. Er este adevărat că pacea in Orient trebue să se restabilească și că marile pisteri ar fi trebuit să intervie maii virtual in acest sens, căci focarele izolate se pot întinde in toate părțile. Dar este tot atât de adevărat că mișcarea armată pe care o fac Grecii acum poate fi și mai primejdioasă. De aceea se impune mai mult ca oricând unitatea de vederi și de acțiune al siniilor — care s-a și manifestat — spre a da acestui caz cu caracter sensațional soluția dictată de întreitul interes al respectării tratatelor, al echității și al păcii. Regele Victor Emanuel mi se sflește să stea de vorbă cu socialiștii. I Pe vremuri a făcut o bună primire lui Bissoiatti, care, rupând-o cu protocolul, sa dus la Quirinai la sacou și cu mânuși de ață. Se știe că, mai târziu, in timpul războiului, ilisso.iutti și-a afirmat cu hotărâre patriotismul, ca și republicanul Barzilai, căruia se datorește cea mai înflăcărată propagandă pe front. In timpul conferinței ,le la Genova a primit pe Cfcerta Poate că sovietismul anarhic n’a suferit o mai usturătoare lovitură decât ironia d’a fi sfiit să aducă omagii unui suveran, după ce masacrase familia ț’arulu. Acum, văzând greutățile aplanării crizei ministeriale, Victor Emanuel a prinșii pe Turații, unul din Scăderii socialiștilor și anume unul din cei cu judecată. Desigur că, departe de a fi un raw, procedeul poate fi folositor în definitiv, mulți se pizmuesc numai fiindcă nu se cunosc și multe minuni fac apropierile. Se știe că între șeful statului și între patriamentul din Varșovia se isc ase tm ’conflict în momentul când Dieta, — cu o slabă majoritate, este drept, — își arogase dreptul să i reconvode, mai bine zis să-i Împac pe președintele Consistai«!, și,, »nume in persoana naționalistului Knrfa»iy. După evitări și tergiversări, Dieta a făcut primar p« spre Imp&c&ciune» recunoscând printr’o nouă snițiune prerogativa șofuilui statului de a alege pa prințul-ministru. Mareșalul Posudsfei a și duse astal pe rectorul universității din Cracovia. Chestiunea Stere de-v. ¥. gensie&a lax u.rraa a articolului „Ormira Urii1*" publicat In „Rasvăzttî**, de d. Matei Cantacazino, s’a născut o vie- polemică la presă, polemică care a redat puțină viață unor anumite cercări politice ce speram că își pierduse orice rost în viața publică. Nu numai că „Steagul” a început a scrie articole feciorelnica, dar am văzut" reapărând zilele acestea în public, figuri, ce ne deprinsesem a le scoate din memorie. D. Cantacuzino a făcut și un rău și un bine cu intervenția sa in favoarea d-lui Stere — implicit Virgil Anan, Lupu Costache, Mitropolitul Conon—, a făcut un rău, pentru că, profitând de marele său prestigiu de om cinstit, în opinia publică și de inima sa bună, ce i-a permis să ierte d-lui Stere crimele trecutului, a vrut să deschidă drumul vieței publice unor oameni definitiv înfiorați de cea mai elementară morală publică, a mai făcut un, rău, calificând ură, sentimentul pe care opinia publică o are pentru conduita celor ce în timpul ocupațiunii au avut conduita sintetizată în C. Stere, Virgil Arion, „Lumina” sau „Gazeta Bucureștilor” pentrucă d. Cantacuzino știe, că încă n’a trecut prin mintea nici unui francez să califice de ură, punerea la zid a tuturor cetățenilor francezi, ce în timpul ocupațiunii au scris în favoarea inamicului în „Gazette des Ardenes”. Domnul Matei Cantacuzinio a făcut insă și un bine, dând ocaziune presei liberale să ia o atitudine ce n’a avut-o nici atunci când trebuia, nici față de d. Stere, nici față de marele număr de mizerabili, ce au colaborat cu dușmanul în timpul ocupațiunii, adecă la revenirea din Moldova. Nu, domnule Cantacuzino, nu este ură cerința publică ca Stere și ceilalți să rămână sub palida pedeapsă ce li s’au dat, ridicarea lor dela catedra de educație a copiilor noștri. Nu, pentru că nu trebue să facem o confuziune. D. Stere nu e infam pentru că a făcut o politică greșită, cu intențiuni bune; liber a fost să aibă orice politică până la mobilizarea generală, ce a făcut însă după 14 August 1916, este o crimă, nu o greșală ce se poate erta. Crimele iu contra Țării nu pot fi ertate, mai ales oamenilor cu cultura și cu rolul social ce pretindeți că are d Stere. Cel mai elementar sentiment de datorie dieta a doua zi după proclamarea războiului, tuturor românilor, să urmeze drapelul și pe Rege. Cei ce cad. Carp nu voiau să-și ia răspunderea actului politic, aveau datoria să se retragă de o parte ca spectatori ai tragediei că urma să se desfășure. Atât! Dar a rămâne în teritoriul ocupat de dușman și a te pune la dispoziție cu pana, cuvântul și cu fapta, sprijinind armata ce lupta contra armatei noastre, contra Regelui și a guvernului român, a fost o crimă ce nu poate fi concepută de nici un popor. Ei bine, acesta. Stere și-a pus cultura lui, inteligența și munca lui, documentele , secretele lui, în sprijinul armatelor inamice, zi de zbor, tre orii, încă dela intrarea lor, contribuind la demoralizarea populațiunii rămasă la căminuri, făcând să creadă că cel pentru care Regele ii sacrifică pe Șiretcopiii, frații și părinții, snoți bine făcătorii noștri ce trabuescii să ie hrăniți și ajutați, ca «ți mata lor să poată sparge imspritul, să pună mâna pe Rege, să spânzure guvernul și să silească anusul să încheie o pace dar învinși. Asta a fost „Lumina."*, domnule Cantacuzino. E greu* « peste puterile mele , să concep că d-ta ai citit-o, iar, om onest și bun român, încă șovăești denumi crimă conduita acestei Sfere, care sub proprie semnăturii ne denunța inamicului de ticăloși în cari să nu se încreadă, până ce nu va anexa Constituționalicește România, lar, Austro-Ungaria. 1 Și voiți a’l readuce la catedra de pe care să facă educațiunea copiilor noștri ? D. Cantacuzino, ar fi putut invoca un argument în favoarea sa, cu oarecare șansă de diversiune. D-sa putea întreba: Ce ticăloși au fost numai Stere, Virgil, Arion și mitropolitul Comnen ? Pentru ce ați iertat pe ceilalți ? Pentru ce ați aplicat anine știa, de ce ați închis dosarela Curților Marțiale ! De ce namai cei câțiva ziariști mici și-au făcut pedeapsa? Nu e aci un caracter mai mult de ură ca pedeapsă decât de morală socială ? Desigur că presa liberală ar fi fost pusă la grea încercare. Partidul liberal ce a luat puterea după plecarea nemților, este cel care nu și-a făcut datoria..’ lui i se datorește că nu a fost pus la zid nici un ticălos, lui i se datorește că nimeni n’a fosit realmente pedepsit. Eu n’am uitat că la acea epocă guvernul și presa liberală a avut pentru <1. Stere un menajament scandalos Am scris atunci câteva articole, spre a face cunoscută ticăloșia acestui om, celor ce veneau din Moldova; ei bine, cenzura în a suprima orice aluzie la conduita d-lui Stere. M’am interesați de cauză și am aflat că liberalii tratau cu d. Stere reîntoarcerea la matcă, el fiind depozitar al unor secrete ce instituia fosta lui prietenie cu șeful partiduluui liberal. De aci menajamente, de aci lipsa de sancțiune pentu toată lumea, de aci consecința 1 că n’au fost pedepsiți de pe urma guvernului, nimeni, iar pedepsele ce s’au aplicat au fost a unor cercuri și instituții isolate ce și-au simțit singure demnitatea: Universitatea, Corpul Profesoral și Baroul de Ilfov. Donon de este pedepsit este că s-a grăbit să se pocăiască singur și și-a dat demisia, altfel era și azi Primarul României. Procurorul general Opreacu mi-a povestit într’o zi că a confiscat deja poitiția politică germană o arhivă de dosare și documente doveditoare a ticăloșiei concetățenilor noștri. Arhiva există, a predat-o guvernului. Tat Oprescu mi-a spus: sunt oameni din toate partidele, vor scăpa