Universul, august 1922 (Anul 40, nr. 171-194)

1922-08-02 / nr. 171

fr I I ► © August Funcționarii publici sunt neliniștiți. Se vede că lucru­rile au ajuns atât de departe în ce privește greutățile lor de trai, pe care salariile ac­tuale nu le pot acoperi, încât slujbașii țărei — cari au fă­cut ca glasul lor sa fie auzit în loc îmnalt — par hotărîți să recurgă la mijloace de re­alizare pe care nu le-au în­trebuințat până acum. Durerile funcționarilor sunt îndreptățite — aceasta nu o contestă nimeni. Statul le-a acordat o atențiune prea re­lativă în ultimul timp — a­­ceasta este iarăși un adevăr. Funcționarii nu sunt to­tuși justificați să procedeze în chip eroic pentru că un astfel de sistem ar atinge in­teresele cele mai de sus ale țării. Dar, dacă funcționarii publici — cari au dat tot­deauna dovadă de un înalt patriotism și de înțelegerea realităților de stat — nu sunt justificați să recurgă la mă­suri extreme, nu mai puțin adevărat este și faptul că nici statul nu trebue să stăruias­­că în indiferența de până a­­cum față de slujitorii săi mici și mari, și mai ales încă față de cei mici cari sunt și mai nevoiași. Condițiunile proaste de trai strică buna calitate a muncei și dau loc la ademeniri pă­gubitoare afacerilor publice, așa că orice sacrificiu s’ar face în această direcțiune de către stat n’ar fi decât în folosul său. De altfel, îndreptarea li s’a făgăduit din loc înnalt. Asi­gurări li s’au dat funcționari­lor publici că guvernul va veni cu soluțiuni care să pu­nă în condițiuni de trai ac­ceptabile pe acești cetățeni cari, cu atâtea jertfe, își fac datoria către țară — și-o fac în timp de pace după cum și-au făcut-o, cu bărbă­ție, în timp de război. Dacă funcționarii înțeleg să nu recurgă la soluțiuni extreme, cei cari sunt astăzi expresiunea de stat a țărei, trebue, e imperativ "să înțe­leagă că economiile nerațio­nale sunt departe de a sluji interesele țărei,­­ pe care mai de­grabă le compromit. Mulți funcționari civili și militari au părăsit rânduri­le, ademeniți de perspective mai frumoase în întreprin­derile particulare. Au plecat cei mai mulți dintre­ cei mai buni. Cei mai buni cari au mai rămas s-au gândit la anii pe cari îi au în urma lor și au mai avut în vedere, pe lângă aceasta, considerațiuni de înalt ordin moral. Această atitudine îi onorează nu nu­mai pe ei dar și țara căreia aparțin. Coarda sacrificiilor nu poa­te fi totuși întinsă prea mult. Iată considerațiuni pe care le supunem meditațiunei fac­torilor răspunzători ai țării. Ziua de 6 August va fi o zi interesantă în viața funcțio­narilor noștri publici dar va fi o zi tot atât de serioasă și pentru stat. Guvernul e dator să dea prin urmare un comunicat explicativ înainte de eveni­mentul anunțat ca să preîn­tâmpine eventualități triste și să dea, în același timp, dovada de cumințenie politi­că — fără de care nu se poa­te nici administrație bună, nici operă serioasă de gu­vernământ. CRONICA RIMAȚII d-lui fi­larga (cu prilejul articolului ).Ziarul economic-cultural de seară“ publicat în Universul“ din 31 iulie) M'a umplut ele chin și jale Trista­ ți spovedanie, Și's mahmur că n’am parale­la să fac o danie Publicației matale Mică, dar stimabilă, Care merge pe o cale Foarte onorabilă. Te felești că biata'ți foaie, Bună, economică. Zi de zi mai mult se'ndoaie Sub meteahna'i cronică, Cu tiraj redus și tragic, Și-a mâncat din capețiz. Pe când altețe u n chiar magic Au putut să capete, Legiuni întregi de lectori Și subsidii „tactice" Chiar când bravii lor directori Au chemări mai... practice. Scumpa domnule Profesor, Prea umila'mi cronică,, Sinceră ca un confesor — In­­dus eufonică — Vrea modest să-ți dovedească Slaba ’ți înțelegere. Că în țara românească Nu prea stăm de­căegere ! Vrei gazetă de tircugiu Mai vârtos ca’n Anglia ? Te deprinde cu adagiu’ Scris în „Thetravanglia'”, Ca acela-i doftor tare Care știe cântecul Celui mic și celui mare Ca să-i deă descântecul. Iată deci care-i programul Sigur de victorie. Ca să poți să faci din „Neamul Românesco glorie . Mai întâi scandaluri grave Unde toate damele, Sunt voalate­­ și grozave. Cum găsești în dramele Care’n țările blazate Tot mai fac senzație. Fiindcă sunt gogoși umflate Pentru populație... Trage-apoi vre­un articol Proslăvind memoria (Chit că le-o făcea ridicol Și 'ți mâncă-va gloria). Unui om ca domnul Stere ■ Care'n vremuri groaznice, Peste-a Patriei durere Da la dușmani, praznice ! Nu v­itan ziar, insulte Să "­presari ilustrule, — Foile de azi au multe, Fiindcă ’ntr’astea lustru i’e —!. Când vei vrea să îți promită Toata bunătățile, Federala moscovită­­? minoritățile. Bate’n struna bolșevică Cum că azi, soluția Neamului, la o adică. Este revoluția!... Dacă prin absurd, gazeta N'a crescut în numere, Du-te la vrășmași cu cheta Bând voios din umere, Și centru­ lui Hugo Stinnes Să-și achite duma, li vei spune că la tine-s Toți pentru Germania­ M­O­R­A­L­A Cât de mic e un izvor Gârlă va fi mâne, Insă balta ,,dumnealor“ Baltă va rămâne Râul vine aducând Sfânta sănătate, Balta 'mpre șlie pe rând Boli nenumărate. Be aceia cu prefer. Răul clar și mic Ce resfrănge­ albastru cer Și mă­ nchini Popic. Flats com­­pensațiilor și reparatiu al lor Lafayette. 31. — După „Ta­geblatt“ răspunsul german la nota­­franceză, cu privire la vărsămintele titlurilor de com­­­pensațiuni va fi decretată Luni și va stabili relațiunile intre vărsămintele compensa­­țiuunilor și acelea ale reparațiu­­nilor. Ea va declara imposibilă plata reparațiiilor aplicată și la compensațiuni, respingând cererea ce tinde la încetinirea rambursării sumelor datorite supușilor germani și se va a­­dăuga un caracter de ultima­tum, căci nota franceză împie­dică crezarea unei atmosfere favorabile unor eventuale ne­gocieri. Repuls. Dondamnat pentru speculă —La Paris, d­e la București— D. Cattucoîi, deputat de Corsica, a fost, condamnat­ de tribunalul Sernei, la 5000 franci amendă pentru speculă cu slănină. De­sigur că și la noi tribu­nalele ar condamna pe politi­­cianii speculanți, dar cine-i trimite în judecată ! MOZAICURI REFUZURI ACADEMICE. — E interesant credem să reamin­tim câteva refuzuri la academia­ franceză. Victor Hugo a fost re­fuzat de 4 ori și nu a fost­ ales decât a 5-a oară; Alfred de Vigny abia la­ a 6-a candidatu­ră; Emile Augier la a 4-a; Al­fred de Mussat muribund și ne mai putând să umble, a fost dus pe targă la Academie ca să voteze. Refuzații au consolația de a citi azi ceia ce au scris pa vremi cei ce au ridiculizat instituția. Așa Voltaire a scris: „Academia franceză este un corp în care se primesc oameni titrați, oameni de treabă, prelați,­­ magistrați, medici, geometri și... chiar oa­meni de litere”. Iar d’Alembert, secretarul general perpetuu al Academiei, scria regelui Prusiei cam la aceiaș epocă: „Am um­plut golurile cu chiorii și șchio­pii literature!”. Astăzi însă, oricam­ ar fi ale­șii și refuzații, nici unul n’ar merita de­sigur aprecierile lui d’Alembert. ETAPELE UNEI CĂRȚI. — O librărie din Paris a consacrat o vitrină etapelor unei­ cărți. Se vede mai întâi manuscrisul în­cărcat de îndreptări, apoi o co­pie dactilografiată, după aceia compozitorul, literile, un pachet de linii, alături o primă corec­tură pe șpalt, apoi alta în pa­gină și în sfârșit paginile la coate, cartea broșată și cartea legată. Trecătorii se interesează foarte mult de diferitele opera­țiuni ce suferă o carte ca să a­­jungă din creeru­l autorului în mâna cetitorului. In foi de vîră încă odată se adeverește că Bu­­cureștiul are guturai când Pari­au strănută. La parchetul de Ilfov se ins­truiește falsul cu permisul con­silierului cardunal­­ Comp., iar din Paris se anunță, că jurați au condamnat la 2 ani închisoare pe consilierul comunal Charles Moire d­e Troyes, pentru­­ falsuri în registre. Ele s’au vândut la Buzău: 4 vinete de un leu, 3 conopi­de mari 8 lei, un kilogram de bârne 6 lei, o gâscă 35 lei, 30 ardei grași de un leu, 7 verze mari 5 lei....... Dăm un premiu cui va explica în mod logic de ce la București suntem jefuiți așa cum suntem. Tata Nil«. FILME In satul lor din Macedonia, Tașula și Diamandula, stăteau la taifas. Luară bătrânii rând pe rând chestiunile la ordinea zilei și își deferă fiecare părerea, ajun­gând in cele din urmă la cel mai perfect acord, fiindcă dum­neaei nici în ruputul capului n’ar fi îndrăznit să-l contrazică până la sfârșit pe dumnealui. Pe sem­nul mulțumirei lor, un singur norișor apărea.. — Ascultă, Tașula, de ce nu ni-o îi scriind Costi ? Bătrânul se potomori, dar go­ni repede îngrijorarea din su­flet, mai mult ca să nu-și întris­teze nevasta. — Poate e ocupat, poate n’o fi bine. — Ar fi groasnic !­oftă mama, Tatăl o luă de mână. — Liniștește-te. Da ce ar fi ceva grav, ne-ar vesti. In acel moment, un om de la poștă scărțăi poarta, își făcu loc prin iarba stufoasă din curtea vastă și le întinse o scrisoare Amândoi bătrânii săriră de pe scaun. — Citește mai repede. Tașulat Până când st ș ue el ochela­rii și să ajungă la lampă, ea în­toarse plicul pe toate părțile, înviorată și părându-i-se că ve­de in fiecare rând al adresei ce­va din ființa dragă a copilului lor. Tatăl ceti cu glas respirat. Scumpii mei părinți, Iertați-mă că nu v’am scris de atâta timp. Am fost ocupat cu pregătirea ultimului examen. Dar munca mea și sacrificiile voastre, pentru care n’am cu­vinte să vă mulțumesc cu cea mai adâncă recunoștință, au fost încoronate. Am eșit bine. Și azi am și primit un serviciu. Sunt portărel...”. Aci bătrânul se opri, mai citi odată, aproape sufocându-se, cu­vintele din urmă, și se lăsă­ pe canapea. — Ce ai, Tașula ? întrebă în­­grijată Diamandula. Uite pentru ce am cheltuit noi atâta f­oftă Tașula, care nu cunoștea treburile și slujbele de la București, unde Costi își făcuse studiile. — Ce s’a întâmplat ? Bătrânul, de disperare, abea mai putu să îngâne : — Auzi dumneata, să-l facă numai portărel ! Să nu-l facă­­ măcar portar ! Și n’au avut liniște până când au văzut pe Costi și au înțeles în ce greșală căzuseră. Don Joss Pin­siüi «Hmjküitai Importantele Margini făcute presei de A. ministru I. P. Sassu §»rol»tema combu­siibil si gur lichid.-câ teva economii budgetare.- apă» rar © s­­ alutei noastre.­­ Plățile noastre in valută streină.— Veșnica proS stemSt pism­ea. — Regulatorul prețurilor cerealelor: valuta.­ Reprezentanții presei de toate nuanțele au putut ve­dea ori pe ministrul indus­triei și comerțului d. V. P. Sassu și au putut obține deja d-sa următoarele declarații fugitive dar interesante pri­vitoare la chestiunile econo­mice la ordinea zilei: Problema combustibilului Li­chid Chestiunea combustibilu­lui lichid este o chestie de prim ordin din preocupările e­­conomice actuale ale guver­nului, fiindcă de ea depinde așa de mult producția noas­tră industrială și menține­rea, dacă nu chiar estenirea, prețurilor actuale ale diferi­telor produse industriale și alimentare. Ceea ce vă pot afirma cu certitudine este faptul că guvernul nu admite sub nici­­un motiv augmentarea pre­țului păcurei necesare indu­striei noastre naționale, căci orice spor s’ar acorda ar în­semna imediat o mărire a prețului de cost, de produc­ție și deci o scumpire a pro­duselor necesare traiului. De­sigur, însă, că nu ne vom fe­ri să recunoaștem, acolo un­de vom avea dovezi temeini­ce de convingere, unele u­­șoare sporuri la derivatele ți­țeiului și mă gândesc la ben­zina ușoară în primul rând, care e utilizată în majorita­tea cazurilor de pungile re­zistente, avute. Dar cum am spus, aceasta numai după ce ne vom convinge de îndrep­­tățiteic spur­il.d 't.vzată j*' probe temeinice. In acest scop am însărci­nat pe d. secretar­ general Tă­­năsescu cu studierea proble­mei. Economii budgetare In legătura cu chestiunea d­e mai sus vă pot spune că, în ceea ce privește departa­mentul meu, am dispus efec­tuarea unor însemnate eco­nomii budgetare prin supri­marea întrebuințării mare­lui număr de automobile de până acum. Azi, chiar, se vând prin li­citat­ie peste 35 de automobile din parcul de mașini al ministerului, pe care l am găsit la venirea mea în fruntea acestui mi­nister, parc a cărui întreține­re costa câteva milioane de lei pe an. N’am oprit de­cât cinci automobile pentru ne­voile stricte ale serviciului. Apărarea valutei noastre Primind însărcinarea din partea consiliului de miniștri de-a studia­ și găsi, împreună cu oamenii de specialitate, mijloacele de apărare a valu­tei noastre față de jocul pri­mejdios și interesat ce se face de câtăva vreme la bursa din Paris, am convocat pentru Joi­, la 5 d. a., la minister pe repre­zentanții principalelor institu­ții financiare, pe președinții Camerelor de comerț din Bu­curești, Constanța și Galați și pe membrii comitetului bur­sei din București, cu cari să am câteva consfătuiri în a­­ceastă privință. De asemenea îmi s’a pregatit de direcția co­merțului, și un studiu în a­­ceastă chestie a apărării valu­tei noastre. Noi vrem să dăm leului nos­tru cântarul adevărat, fiindcă ceea­ ce se face la Paris este ceea ce se chiamă „lipsă la cân­tar“ și lucrul acesta trebuie să înceteze. Vă pot spune că intervenția făcută­ de guvernul nostru pe lângă guvernul francez a în­ceput să dea roade și că avem toate motivele să credem, că această acțiune amicală dintre cele două guverne aliate se anunță, pentru multă vreme, tot mai roditoare spre binele și interesul­ comun. Străinăta­tea și-a schimbat după infor­mațiile reale luate de ea asu­pra adevăratei situații a­ țării și a regimului ce o guvernea­ză azi, părerea cea rea pe care o avea, despre țara noastră până acum și dovezile din ul­timul timp despre această schimbare în bine ne­­state mărturie. Este bine înțeles că acțiunea noastră în ceea­ ce privește a­­părarea valutei nu are de scop a da leului o cotare obligato­rie pentru toți,—ceea ce ar duce la un curs forțat și ceea ce ar constitui o erezie financiară— el e vorba numai ca să obli­găm bursa din București a în­registra cursul leului potrivit cu valoarea lui reală rezultată din transacțiile zilnice ce se vor face la acea bursă, pentru ca­ astfel această cotare să fie un indicator mai precis, atât pentru țară, cât și pentru stră­inătate, care desigur va avea o orientare mai bună decât jo­cul unor speculatori de la ti­nere burse streine. Această cotare va influența, în bine toată viața economică și financiară a țărei, dând și comerțului o siguranță și o liniște mai mare. Plățile noastre în valută străină Și­ această chestiune e prin­tre preocupările de căpetenie ale guvernului. (știți ca s’a constituit un consorțiu intern al datorni­cilor români, cari au plăți de făcut în țările aliate cu va­lută ridicată, pentru­­ dif­eritele cumpărături de mărfuri făcu­te după război și știți de ase­menea că o delegație a acestui consorțiu de debitori a plecat în țările creditorilor streini ca să trateze cu consorțiul aces­tora modalitățile de plată trep­tată pe un număr de mai muuți ani și pe un schimb convena­bil a datoriilor negustorilor și industriașilor noștri. Ziarele au dat relații la timp și din cele mai precise în a­­ceastă chestie. Ceea ce pot să vă s­pum acum,, este faptul că guvernul are știri foarte bune desp­re mer­sul tratativelor dintre dele­gația română și consortule cre­ditorilor streini și asigurări că ele se vor încheia spre mul­țumirea­ industriașilor și co­mercianților noștri, datori­im străinătate. Consolidarea acestor datorii particulare, întocmai ca și con­solidar­ea începută a datoriilor statului, va da roadele sale imediate: ridicarea valutei și oftenirea traiului. Veșnica problemă : pâinea Am convocat pentru azi și mâine la minister comisia pen­tru reglementarea noului re­gim al pâinei. Delegația de an­­chetă la brățării își va depune­­ raportul asupra constatărilor făcute, care vor sluji la fixa­rea amănuntelor de aprovizi­onarea brutarilor și la stabi­lirea fabricației și prețului. Voim ca tot aparatul care contribuie la fabricația și la controlul regimului celui nou al pâinei să primească o con­ducere unitară și de aceea în­ființăm un oficiu de control al pâinei, cu sediul principal, la acest minister. De aceea, vom concentra toate chestiile în legătură cu pâinea la acest oficiu, deși s’ar părea că unele chestiuni ar trebui să depindă de ministerul agriculturei și domeniilor. Guvernul pleacă de la prin­cipiul, hotărît că pânea nu poate fi scumpită cu nici un preț. Dela aceasta nu ne pu­tem abate, ori­câte greutăți vom întâlni în cale. Ca să păs­trăm acest principiul sfânt, vom lua măsuri începând de la origină, dela producția de grâu. După socotelile guvernului, făcute pe date bine controlate și riguros exacte, prețurile ac­tuale ale pâinei pot fi menți­nute, lu­ându-se de bază prețul de 30.000 lei vagonul de grâu, preț în care intră cum se știe și prima de producție pentru cultivator de 5000 lei la vagon. Armata nu va mai rechizi­ționa nici un firicel de grâu, fiindcă guvernul a abordat mininsterului de războiu cre­dite suficiente pentru aprovi­zionarea manutanțelor ei cu grâu, cumpărat pe prețul fixat de 30 mii lei vagonul. De altminteri, armata și instituțiile civile ale statului au și făcut însemnate angaja­mente de grâu cu producăto­rii mari și mici și până acum guvernul n’a­re să se plângă de nici o dificultate din partea acestora. Treerișul abia acum a început în toiul lui, și ne aflăm acum tocmai în vremea de transiție, când începe să se aleagă rodul. Operația aceasta continuă cu febrilitate in lova­tă țara. Micii producători, Ță­­ranii își trează grânele lor la sfârșit și ei sunt mulțumiți de prețul grâului fixat de stat pentru actuala recoltă. După informațiile statisti­cei statului avem o recoltă de grâu îndestulătoare pentru nevoile consumului nostru in­tern, ceea ce ne face să nu ne îngrijorăm. Va fi pâine des­tulă, în extremis Ca­ măsură extremă pent­ru producătorii și deținători de grâu cari se vor împotrivi lai vânzarea grâului lor statului, armatei sau morarilor autori­zați de guvern (toți cei cari au mori sistematice), pe prețul maximal de 25 mii lei vago­nul plus prima de producție de 5 mii lei de vagon, am spus, autorizat fiind de guvern, că se va întrebuința rechizi­ția grâului acestora, manu militarae pe prețul maximal de 25 mii lei vagonul cu pier­derea, deci a primei de 5 mii de lei. Dar avem convingerea ca nu vom fi siliți să recurgem la această măsură extremă, judecând după cele întâmplate până acum­. Producătorii înțe­leg și dânșii interesele țării tot așa de bine ca și pe ale lor. Regularea prețurilor cereale­lor­ valute Ridicarea leului nostru la bursa din Paris in­ tentânpu­lui de continuă creștere mani­festată în ultimele zile, micșo­rează prețurile (în lei) cerea­lelor exportabile (orz, ovăz, porumb, etc.) așa că f­râul își reia rangul meritat de pri­­­­mă cereală, chiar pe prețul in­tern de 30 mii lei fixat de stat. Valoarea cerealelor expor­ta­bile era su­perioară ,celei a­ grâului la­ cota de 7 centime leul, acum când leul cotează mai mult, valoarea cerealelor exportabile se micșorează și e întrecută de grâu, așa că aces­tuia îi revine iar rangul prim intre păioase. Și­apoi taxele trdinale de export stabilite de guvern au avut, la fixarea lor, nu numai caracterul de izvor de venituri pentru fisc, ci și pe acela de regulator al prețurilor cereale­lor pe piața internă, fapt care se evidențiază acum și mai bine. Convorbirea presei ett d. V. Sassu, ministrul ‘industriei și comerțului s’a terminat aci, presa înțelegând să lase mi­nistrului timpul necesar și pentru preocupările departa­­m­­entului său. Presa a mulțumit ministru­lui pentru declarațiile făcute și s’a retras. Emil Giucsariu. Un mi © n­ii meet igii Tate feraesai în Capitali Comitetul executiv al parti­­dului democrat a luat hotărârea să deschidă o listă de subscrip­ție publică din al cărei produs se va constitui un fond pentru ridicarea unui măreț monu­ment, în Capitală, mult regre­tatului dispărut Take Ionescu. Va fi un meritat omagiu me­morial unuia din cei mai stră­luciți fii ai neamului și tot­o­­dată un semn concret că româ­nii nu uită pa acela cari își con­sacră viața binelui patriei; în această ordine de idei, sub­liniem faptul că pe multe părți ale țărei să se constituie corai­­tete, spre a strânge fonduri și a alimenta subscripția aceasta. Iată o acțiune ca ea este­­ bine să fie generalizată, fiindcă denotă conștiința recunoștinței datorite marilor slujitori ai neamului. Pe lista deschisă de ziarul nostru au mai subscris : Soc. Petrol Block Suma din urmă Total general 849.978 20.05C 329.97 ® Prin Biserică spre pace Roma, 30. — Lloyd George vorbind la un banchet oferit de 400 eclesiastici a invocat u­­wrea­ Bisericilor creștine pen­tru ca astfel să se poată face­ cu neputință un viitor război. Grosimca externă 31 Kulie Cec­nee se credea la început că este un stoipi» svan, se dovedește a­­ fost o intențisune foarte ho­­tărită . Grecii fac mișcări de trupe­ care arată, lera­­­tinja lor de a merge asupra Constantimopolulu­i. Arații fac demersuri menite să împiedice planul a­­cesta. Turcii se pregătesc de rezistentă. I­ in primele acte diplomatice, schimbate eu­ prilejul acesta, rezultă că Grecii își motivează a­ta­cal bruscat pe nevoia de a termis­a odată conflic­tul greco-turc. Er este adevărat că pacea in Ori­ent trebue să se restabilească și că marile pis­­teri ar fi trebuit să intervie maii virtual in acest­ sens, căci focarele izolate se pot întinde in toate părțile. Dar este tot atât de adevărat că mișcarea armată pe care o fac Grecii acum poate fi și mai primejdioasă. De aceea se impune mai mult ca ori­când unitatea de vederi și de acțiune a­l sini­ilor — care s-a și manifestat — spre a da acestui­­ caz cu caracter sensațional soluția dictată de întreitul interes al respectării tratatelor, al echității și al păcii. Regele Victor Emanuel mi se sflește să stea de vorbă cu socialiștii. I Pe vremuri a făcut o bună primire lui Bissoiatti, care, rupând-o cu protocolul, sa dus la Quirinai la sacou și cu mânuși de ață. Se­­ știe că, mai târziu, in timpul războiului, ilisso.­iutti și-a afirmat cu hotărâre patriotismul, ca și re­publicanul Barzilai, căruia se datorește cea mai înflăcărată propagandă pe front. In timpul confe­rinței ,le la Genova a primit pe Cf­certa Poate că so­vietismul anarhic n’a suferit o mai usturătoare lovitură decât ironia d’a fi sfiit să aducă omagii unu­i suveran, după ce masacrase familia­­ ț’arulu. Acum, văzând greutățile aplanării crizei ministe­­­riale, Victor Emanuel a prinșii pe Turații, unul din Scăderii socialiștilor și anume unul din cei cu ju­decată. De­sigur că, departe de a fi un raw, proce­deul poate fi folositor în definitiv, mulți se pizm­uesc numai fiindcă n­u se cunosc și multe minuni fac apropierile. Se știe că între șeful statului și între patria­­­mentul din Varșovia se isc ase tm ’conflict în mo­mentul când Dieta, — cu o slabă majoritate, este drept, — își arogase dreptul să i reconvode, mai­ bine zis să-i Împac pe președintele Consistai«!, și,, »nume in persoana naționalistului Knrfa»iy. După­ evitări și tergiversări, Dieta a făcut primar p«­ spre Imp&c&ciune» recunoscând printr’o nouă sn­­i­țiu­ne prerogativa șofuilui statului de a alege pa prințul-ministru. Mareșalul Posudsfei a și duse as­ta­l pe rectorul universității din Cracovia. Chestiunea Stere de-v. ¥. gensie&a lax u.rraa a articolului „Ormira Urii1*" publicat In „Rasvăzttî**, de d. Matei Cantacazino, s’a năs­cut­­ o vie- polemică la­­ presă, po­lemică care a redat puțină via­ță unor anumite cercări politice ce speram că își pierduse orice rost în viața publică. Nu numai că „Steagul” a în­ceput a scrie articole feciorelni­ca, dar­ am văzut" reapărând zi­lele acestea în public, figuri, ce ne deprinsesem a le scoate din memorie. D. Cantacuzino a făcut și un rău și un bine cu intervenția sa in favoarea d-lui Stere — impli­cit Virgil Anan, Lupu Costache, Mitropolitul Conon—, a făcut un rău, pentru că, profitând de marele său prestigiu de om cin­stit, în opinia publică și de ini­ma­ sa bună, ce i-a permis să ierte d-lui Stere crimele trecu­tului, a vrut să deschidă dru­mul vieței publice unor oameni definitiv înfiorați de cea mai e­­lementară morală publică, a­­ mai făcut un, rău, calificând ură, sentimentul pe care opinia publică o are pentru conduita celor ce în timpul ocupațiunii au avut conduita sintetizată în C. Stere, Virgil Arion, „Lumina” sau „Gazeta Bucureștilor” pen­trucă d. Cantacuzino știe, că încă n’a trecut prin mintea nici unui francez să califice de ură, punerea la zid a tuturor cetățe­nilor francezi, ce în timpul ocu­­pațiunii au scris în favoarea i­­namicului în „Gazette des Ar­­denes”. Domnul Matei Cantacuzinio a făcut insă și un bine, dând oca­­ziune pres­ei liberale să ia­ o a­­titudine ce n’a avut-o nici atunci când trebuia, nici față de d. Ste­re, nici față de marele număr de mizerabili, ce au colaborat cu dușmanul în timpul o­cupa­ți­unii, adecă la revenirea din Moldova. Nu, domnule Cantacuzino, nu este ură cerința publică ca Ste­re și ceilalți să rămână sub palida pedeapsă ce li s’au dat, ri­dicarea lor dela catedra de edu­cație a copiilor noștri. Nu, pen­tru că nu trebue să facem o con­­fuziune. D. Stere nu e infam pentru că a făcut o politică gre­șită, cu intențiuni bune; liber a fost să aibă orice politică până la mobilizarea generală, ce a făcut însă după 14 August 1916, este o crimă, nu o greșală ce se poate erta. Crimele iu contra Țării nu pot fi ertate, mai ales oamenilor cu cultura și cu rolul social ce pretindeți că are d­ Stere. Cel mai elemen­tar sentiment de datorie dieta a doua zi după proclamarea răz­boiului, tuturor românilor, să urmeze drapelul și pe Rege. Cei ce ca­d. Carp nu voiau să-și ia răspunderea actului politic, a­­veau­ datoria să se retragă de o parte­ ca spectatori ai tragediei că urma să se desfășure. Atât! Dar a rămâne în teritoriul o­­cupat de dușman și a­­ te pune la dispoziție cu pana, cuvântul și cu fapta, sprijinind armata ce lupta contra armatei noastre, contra Regelui și a guvernului român, a fost o crimă ce nu poate fi concepută de nici un popor. Ei bine, acest­a. Stere și-a pus cultura lui, inteligența și munca lui, documentele­­­ , secretele lui, în sprijinul arma­­telor inamice, zi de zb­or, tre orii, în­că dela intrarea lor, con­tribuind la demoralizarea popu­­lați­unii rămasă la căminuri, fă­când să­ creadă că cel pentru­ care Regele ii sacrifică pe Șiret­­copiii, frații și părinții, snoți bine făcătorii noștri ce trabuescii să ie hrăniți și ajutați, ca «ț­i mata lor să poată sparge imspri­tul, să pună mâna pe Rege, să­ spânzure guvernul și să silea­scă anusul să încheie o pace dar învinși. Asta a fost „Lumina."*, domnule Cantacuzino. E greu* « peste puterile mele , să concep că d-ta ai citit-o, iar, om onest și bu­n român, încă șovăești denumi crimă conduita acestei Sfere, care sub proprie semnă­turii ne denunța inamicului de ticăloși în cari să nu se încrea­dă, până ce nu va anexa Con­­­stituționalicește România, lar, Austro-Ungaria. 1 Și voiți a’l readuce la catedra­ de pe care să facă educațiunea­ copiilor noștri ? D. Cantacuzino, ar fi putut in­­voca un argument în favoarea sa, cu oarecare șansă de divers­­iune. D-sa putea întreba: Ce ti­căloși au fost numai Stere, Vir­gil, Arion și mitropolitul Com­nen ? Pentru ce ați iertat pe ceil­alți ? Pentru ce ați aplicat ani­ne știa, de ce ați închis dosarela Curților Marțiale ! De ce n­a­mai cei câțiva ziariști mici și-au făcut pedeapsa? Nu e aci un caracter mai mult de ură ca pedeapsă decât de morală so­cială ? De­sigur că presa liberală ar fi fost pusă la grea încercare.­ Partidul liberal ce a luat pute­rea după plecarea n­e­mților, este cel care nu­ și-a făcut datoria..’ lui i se datorește că nu a fost pus la zid nici un ticălos, lui i se datorește că nimeni n’a fosit realmente pedepsit. Eu n’am ui­tat că la acea epocă guvernul și presa liberală a avut pentru <1. Stere un menajament scandalos Am scris atunci câteva articole, spre a face cunoscută ticăloșia acestui om, celor ce veneau d­in Moldova; ei bine, cenzura în a suprima orice aluzie la condui­ta d-lui Stere. M’am interesați de cauză și am aflat­­ că liberalii­ tratau cu d. Stere reîntoarcerea­ la matcă, el fiind depozitar al unor secrete ce instituia fosta lui prietenie cu șeful partidu­luui liberal. De aci menajamente, de aci lipsa de sancțiune pentu­ toată lumea, de aci consecința­ 1 că n’au fost pedepsiți de pe ur­ma guvernului, nimeni, iar pe­depsele ce s’au aplicat au fost a unor cercuri și instituții iso­late ce și-au simțit singure dem­­­nitatea: Universitatea, Corpul Profesoral și Baroul de Ilfov. Donon de este pedepsit este­ că s-a grăbit să se pocăiască sin­gur și și-a dat demisia, altfel era și azi Primarul României. Procurorul general Opreacu mi-a povestit într’o zi că a con­­fiscat deja po­itiția politică ger­mană o arhivă de dosare și do­cumente doveditoare a ticăloșiei concetățenilor n­oștri. Arhiva e­­xistă, a predat-o guvernului. Tat Opresc­u­ mi-a spus: sunt oameni din­ toate partidele, vor scăpa

Next