Universul, decembrie 1922 (Anul 40, nr. 273-299)

1922-12-01 / nr. 273

UM. XL—Hr. 273 8 Paginiw imM !,M TMm 1 t$yM fWßmm \ m STOifif.im?£'2,i.£i 8 Paiini FONDATOR* LUiQSC AZZ A VILLAN CELE DIN URMĂ STIRI DÎN LUMEA ÎNTREAGA TELEGRAFICE Ș­I TELEFONICE . ietfetiia si fuinistrijis: luuresti, str. ürezoianu 11 TE­L­EFO­NI DÎPICț­A 18/72 SECRETARIATUL 56­43 REDACȚIA 2/98 ADMINISTRAȚIA 13/71 vineri 1 Beceame 1922 DIRECTOR­ •­­TEUAN POPESCU mini Filial Ioți. Am înregistrat , în diferite rânduri, fapte criminale, sau imorale care se­ petrec în multe localități din țara, ca­ și în Capitală, ca un rezultat firesc al desordinei sufletești ce se propagă astăzi pe ca­lea filmelor cinematografice. Cazul cel mai recent s’a pe­trecut la Timișoara, de unde corespondentul nostru ne face cunoscut că mai mulți copii, clienți obicinuiți ai cinematografelor, au căutat să traducă în fapt obsesi­­­­­unile lor din filmele pe care le-au văzut. Ziarul nostru a povestit ori faptele. Licea­­nii, dintre cari un­ul e fiul unui înalt magistrat din lo­calitate, au căutat să prade chiar casele părinților lor. S’a găsi­t la ei măști,­­ bărbi false și peruci, adică exact mijloacele de reprezentare și de realizare „artistică“ obiș­nuite acestui gen de filme. Noi nu tăgăduim­ impor­tanța culturală și educativă a filmului. Suntem chiar cei dintâi să recunoaștem că in­strucția și educația prin ci­nematografe e un­ mijloc admirabil de ridicare și deș­teptare a celor mulți, de a­­catizare și înălțare estetică a tuturor. Nu înțelegem însă­ ca edu­cația prin filme să urmărea­scă dezordinea morală și su­fletească a copiilor noștri, a tinerimei, să rafineze por­nirile înăscut rele ale unora și să perfecționeze astfel, sporindu-le coeficientul, pe viitorii clienți ai caselor de pierzanie și altor așezăminte trade legile trimet pe cei cari înfrâng contractul social. Ca dovadă că avem drep­tate este că însăși autorita­tea școlară superioară a în­țeles —■ cam târziu, nu-i vor­bă, dar mai bine decât nici­odată—primejdia și s’a h­otă­rit să ia măsuri preventive. Cenzura filmelor, pe care o preconizează ministerul instrucțiunei, ar fi bună, dar nu e cea mai bună Ar trebui, mai de grabă, să se facă aceia ce în străină­tate există mai de mult. Să se creieze instituțiuni care să organizeze, cu sprijinul ofi­cialității, cinematograf­e sau filme instinctive și morale pentru copii, chiar și pentru adulți. , Știm că sunt școli unde a­­semenea cinematografe exi­stă și dau roade bune. Această muncă nobilă și de înnaltă prevedere socială ar trebui insă intensificată, prin coordonarea tuturor străduințelor, după un plan metodic și unitar. Cine vor fi însă generoșii cari să ia astfel de iniția­tive ? Noi credem ca, cei cari au copii, ca și cei cari cugetă se­rios la viitorul copiilor—cari sunt cetățenii de mâine,ai țărei,­­ara însăși — vor lup­ta ei pentru inițierea unei societăți care să ocrotească sufletul și mintea copiilor noștri. Ce rezultate ar da astfel de inițiative, s’ar vedea cu­rând de tot. Fără să lovim în caracte­rul comercial a­l caselor de cinema, ne gândim că rețe­tele acestor case nu s’ar mic­șora dacă produsele lor ar fi mai de bună calitate decât sunt. Dimpotrivă, necesitatea ființării acestor întreprin­deri, s’ar evidenția și mai mu­lt atunci când scopul lor ar fi nu numai material, c«nu și moral. - Aținui se­rg cuframijra... — Vinovații terorizează pe nevinovați — Subliniem cazul tipic pe ca­re l-am înre­gistrat deunăzi, tipic, fiindcă, din nefericire, nu este izolat, ci este una din numeroasele anomalii, la care era inevitabil să ajun­gem din îndoita cauză a in­dulgențelor exagerate și a năravurilor politice. Așa­dar, în același mo­ment un român se lupta în război, primea „Mihai Vitea­zul“ și trecea în rândul bra­vilor cu cari Vodă își face o plăcere să se întâlnească cel puțin odată pe an, iar alți trei români, din aceeași lo­calitate, făceau pe coada de topor în mâna nemților în teritoriul ocupat. Se închee armistițiul și de­mobilizații revin la vetrele lor. Cel cu „Mihai Viteazul“ este condamnat la moarte de inamic pe baza lucrăturilor celorlalți trei. Dar se sfârșește războiul și bate ceasul răfuielilor, al deger­ii neghinei din grâu, al sancțiunilor. Cel decorat cu „Mihai Viteazul“ scapă de urmărirea dușmanului; cei­lalți sunt destituiți, unii­­ dați judecății și condamnați,­ alții pentru pactizare cu ina­micul, cea mai criminală dintre crime­ A, dar intervine binefăcă­toarea amnistie. Și pe când unii cari au furat o oaie sau au falsificat o poliță de 100 lei rămân in închisoare și sunt definitiv scoși din so­cietate, se șterg faptele de trădare, se șterg contraban­dele de monetă, cărora dato­­rim în parte nenorocirile ba­nului nostru, se șterg atâtea crime. Socoteam însă că, precum decretele de amnistie au prevăzut de pildă că benefi­ciarii nu-și pot relua locurile oficiale și precum ofițerii față de cari s’a aplicat am­nistia au fost trimiși în fața consiliului de reformă, tot așa politicianii vor avea scrupulul să nu pue în frun­tea­ trebilor publice pe cei cari au scanat prin amnistie de pedeapsa meritată pen­tru înfrângerea celor mai e­­lementare datorii publice. Ași ! De unde ! Cei trei sunt azi primar­, notar, secre­tar în aceeași comună, iar cel cu ..Mihai Viteazul“ su­feră teroarea lor. Este atât de revoltătoare această monstruozitate, care, repetăm, se întâmplă sub alte variante și aiurea, în restul țării, în­cât punem punct și lăsăm pe fiecare s’o judece cum va crede, îngă­­duindu-ne numai să amin­tim că în cartea sfântă se găsește un rând care spune cam așa : atunci se vor cu­tremura temeliile lumei, când vinovatul va ajunge să judece pe nevinovat... p*e MOZAICURI 192 DE DESCENDENȚI.­­ La Sandwich (Anglia), a murit zi­lele acestea o femee în vârstă de 103 ani. Femeia aceasta a lăsat 40 de nepoți, 60 de stră­nepoți și 71 răstrănepoți. Până la moartea ei, a­ avut o poftă de mâncare minunată și bea în fiecare seară un pahar de rom cald. A avut in total 15 copii. Una d­in­ fetele ei a în­trecut-o In privința aceasta, căci are o droaie de 17 copii. Simple însemnări .Prin urmare, sora noastră mai mare, Franța, s-a pronunțat în­­ chestiunea dreptului de vot al femeilor­, Maturul corp,—du­pă o chibzuială desigur matură și ea—a opus un veto decisiv hotărârei generoase luate de Ca­meră. Cred că în ziua când se va cunoaște de către toată suflax­ea femeiască din România un ase­menea rezultat, Franța va fi a­­menințată de o mare primejdie: jurnalele de modă franțuzești vor fi riguros boicotate. Deocam­dată. .,Liga drepturilor și dato­riilor femeei“ a dat o serată dansantă, desigur spre a săr­bători succesul..., « Acei cari neagi lui Mussolini aptitudinile de om de Stat și văd în lovitura sa» o simplă,­manevră de aventurieri“ fac o mare­ gre­­șală: premierul italian, după ce acasă la el a alungat și a stârpit pe comuniști, argumentați cu biciul, la Lausanne, cel dintâiu act precis pe care l-a săvârșit până în acest moment este acela de­­ a fi recunoscut, oficial, gu­vernul sovietic din Moscova. * Masca de ier M­ESArtic "Adresa Tronului are părți a­­supra cărora toată lumea este de acord: cuvintele călduroase cu cari se amintește încorona­rea ; apelul la concordia și pa­triotismul tuturor, în interesul superior al statului; repetarea, politicei de țările, alături de A­­liații cu cari am biruit; nece­sitatea unei politici ordonate, a echilibrării bugetului, a im­­bunătățirei situației funcțio­narilor printr'un statut bine chibzuit.Sunt alte părți,cari nu pot da loc la discuții în ce priveș­te principiile, d­ar pot să pro­voace vii desbateri în ce pri­vește soluțiunile admise pen­tru aplicarea lor. Astfel sunt: descentralizarea administrativă, reforma impozitelor, reorgani­zarea regimului muncii și al creditului, ale căror lucrări preliminare, din câte s'au pu­blicat, păcătuesc nu numai prin greșeli de concepții, dar și prin depărtări simțitoare între între ce s'a făgăduit și ce se proed­ează. In sfârșit, Mesajul anunță hotărîrea de a se da țării, prin actualul parlament, o nouă Constituție: încercarea va­ pro­voca agitații mari, nu numai fiindcă pactul fundamental al României întregite ar avea mai multă autoritate morală, dacă ar ieși din colaborarea partidelor de ordine, dar fiindcă o asemenea unire de competințe ar putea da o ope­ră incontestabil superioară ce­lei­eșite din mentalitatea unei fracțiuni a națiuniei. In această privință, adevă­ratul patriotism cere ca cei cari pot încă s-o facă, să iasă din egoismul politic, să pără­sească tendințele de a tot­ mono­polizare și să înlesnească uni­rea sacră, cel puțin în vederea așezării noului așezământ în cât mai bune condițiuni de consolidare, ordine și progres. Un monumernt lui Take lenesen in Capitali Comitetul executiv al parti­dului democrat a deschis o lista de subscripție, din al cărei pro­­ducîtului nentip i dus se va constitui un fond pe» c , rul ? TM h­tru ridicarea viu»» »­.»Sw* ^ nsi­­n"to meni, la Capitală, mult regre­tatului dispărut Take lenesen. Va fi un meritat omagiu me­moriei unuia din cei mai stră­luciț­­i ai neamului și totdeo­dată lui seam concret, că româ­nii nu uită pa ace­a cari își con­sacră viața binelui patriei. Trebue subliniat faptul că în multe părți ale țarei s’au consti­tuit comitete, spre a strânge fon­duri și a alimenta subscripția a­­ceasta. Iată o acț­iu­e care este bine să fie generalizată, fiindcă denotă conștiința recunoștinței datorite marilor sluj­b­ri ai nea­­mului. Șoc. Industria Motoarelor 5009.— Următorii 4 ani funcționa­ri ai ministerului de ex­terne au subscris câte 539 lei: I. N. Fapiniu, A. N. Jacsvaky, Const. Brăileanu, Const. Kore­ai­­anu, N. S :m­ione­scu, Err.est Rossi, V. G. Trj - fa, S. R. lenesen, M. Rc manor,cu, Spira Csns­­tantiacacu. G. C. lenes­en, O. Grigorcea, N. Cos­­tieson taica, G. Paras­­chivesen, V. Grigarcea, D. Basaingan, N. Stănes­­cu, Al. Cretzianu, St. I. Popescu, V. Anastasie, D. Mavrocordato, G. Le­­ca, Ion Pro­­cea, N. la­­cas­evici, M. Pencovici, V. Bradețeanu, Auguste Vsehy, B. A. Sîincu, Chr.­­ Csrtevici, Hires, Albini Total Isi , 13.593.­­Total lei 23.500.— Suma din urmă de­ 1.437 129.73 Total general lei 1.507.629.75 foi iisijlri idi copiii! la uri — Anglia va rupe relatinniie cu Grecia Rechizitoriul comisarului revoluționar Atena. 27. — După ce am pledat avocații apărării, comi­sarul revoluționar a răspuns printr-un lung rechizitoriu, insistând, asupra fiecărui punct, al acuzării, și produ­când probe de doi și înaltă tră­dare. El vorbeșște de aseme­nea despre guvernul ocult di­rijat în culise de către prin­cipele Nicolae, care a fost prin­­cipalul instigator al asasinate­lor politice. Comisarul consta­tă­ că nu 99, ci deabia 55 la su­tă din alegătorii eleni au votat în realitate în momentul ple­biscitului pentru întoarcerea zgelifi constan An: . y Sentința se m <>a probabil mâine. * Ziarele află ca la caz că aceste sentințe vor fi executate, o ruptură di­plomatică între Anglia și Grecia va urma neapa­­rat. GUNARÎS, fostul prim-m­imistra Sentința Lafaye He. 28. „L'Enfor­­m­ation“ anunțat că K­l- InmaEns a condamnat la moarte j pe Gnnaris, Stra­tos, Protopapadalds, Te­o­­­­doiiis, llin­tazzi și pe ge­neralii Klarissianestis. Ge­neralul Stratigos și ami­ralul Gornlas au fost con­damnați la inchn­so­are perpetuă. un articol al­­ Mal Clemancsan­ paris, 28. — Ziarul „Echo National“ publică un articol al d-lui Clemenceau asupra crizei economice mondiale. f­ostul prim ministru respin­ge teza economistului en­glez Keynes, care pretinde că pa­cea­ nu este bună, de­oarece este o pace eminamente națio­nalistă. Granițele ar fi tr­buit la sate ținându-se seamă de factorii economici. D­ Clemen­­ceau arată că țările din Euro­pa care au lucrat cel mai mult la normalizarea intereselor e­­conomice, sunt țările din Eu­ropa centrală adică tocmai a­­celea ale căror granițe au fost cel mai mult modificate prin ultimele tratate de pace. (Ra­ci or). teil­ sir lin mimai de naționalitate italiană Roma, 28.7—Un­ decret sta­bilește, ca consulii, vicecon­sulii, agenții consularii gi­ranții birourilor consulare italiene în străinătate, să fie desărcinați din funcțiuni, de la 1 ianuarie 1923, dacă nu sunt de naționalitate italia­nă. In locul lor vor fi pro­puși cetățeni italieni de pre­ferință dintre combatanți. Numai în cazul când ar fi imposibil să se găsească ele­mente naționale, se va putea examina eventualitatea nu­mirii vreunuia dintre stră­inii actuali. Moartea preotei Vasile Lucaci Satu-Mare, 28.— Preotul dr. Vasile Lucaci a murit astă noapte, după o boală de un an. D-rul Vasile Lucaci a fost u­­nul dintre luptătorii entuziaști pentru unitatea națională a României, înainte de războiul Români­ei, ca un omagiu adus Ardea­lului, dornic de unire, preotul dr. Vasile Lucaci, fu ales pre­ședinte al Ligei Culturale, pen­tru unitatea tuturor români­lor. Alegerea aceia a fost nu numai simbolică, ci a determi­nat limpede, care era să fie calea de urmat a conștiinței românești în războiul de des­­robire națională. în timpul războiului, părin­tele Lucaci a ținut o seamă de conferințe românilor din Ame­rica. Și acum, Dumnezeu să-l ier­te, pe luptătorul naționalist. Pr. V. Lucaci va fi înmor­mântat la mănăstirea Sisești, FILME Acum, trei ani, d-șeara, Ethel Frick, din Stockton, a’nghițit din greșală un ac. Faptul nu se întâmplă în toa­­te zilele, dar este totuși posibil. S'au depus multe silințe ca să se extragă acul, fără sa se ajungă la rezultat. Atât tațc,pă­­t­urile II,­teme, cât ,și idei * cor­puțui supărător, pe care-l purta în ea, au făcut pe d-șoara Kib­e! Frick să ducă o existență plină de groază. Cum însă omul se o­­bicinuește cu toate relele, cu timpul înțepăturile și teama de­­veniră mai slabe, până când făcură loc unor preocupări mai importante. Și totul fu uitat, toată frica­ d-șoarei Frick dis­păru în ziua când se mărită și fu năpădită de grijile căsniciei. Spre marea bucurie a ei și a soțului, o copiliță veni , să strângă și mai mult unirea lor. Charlotte era foarte cuminte, dormea noaptea, zâmbea ziua, plângea puțin și creștea spra­­văn, astfel în­cât la toate s’ar fi gândit fosta d-șoară Frick, numai de acul înghițit nu și-ar mai fi adus aminte. Deunăzi însă, Charlotta se puse pe plâns. Toate încercările de a domoli, rămaseră zadar­nice. Și pe când plângea cu pa­ranon în leagănul împodobit cu dantele și panglici, mânușița ei cu gropițe se’ndrepta mereu și nervos spre micul umăr grăs­­cior și alb. Ochii mamei­­ e­i priră asupra locului dibuit de degetele micuței și zăriră sub polița înroșită o urmă subțire. Era acum . La țipetele ei, deferă fuga ve­cinii și, fără­ să mai cheme doc­torul, procedară ,la extragerea de sub piele a acului pe care Ethel Frick le înghițise din gre­șală cu trei ani mai înainte. Astfel, s-a făcut dovada pe de o parte că se transmit de la pă­rinți la copii nu numai cusu­rurile, dar și acele de cusut,­— ceea ce est­e foarte interesant,— iar pe de altă parte că mai u­­șor se extrag acestea de­cât ce­lelalte, — ceea ce, vai! este foarte trist. — Don José. Asigurarea gratuita a tuturor cititorilor ziarului „AutestiT In numărul nostru de Duminica, am făcut cu­noscut cititorilor ziarului „Universul“ că, începând din ziua de 1 Decembrie a. cr­., și în urma autori­­zațiunii acordată de direcțiunea societății anonime ’„Universul“, societatea română de asigurări,,Steaua României“ din București,va asigura pe toți cititorii acestui ziar precum și pe ai ziarelor: „Universul Literar“, „Veselia“ și „Ziarul călătorilor“ în graSitaíe contra accidentelor de cale ferată» sau iscare, îrsamoste și automiselSe. Publicăm astăzi, în lun­i generale, câteva date cu privire la această asigurare Tot cititorii ziarelor menționate, cari vor avea la ei ultimul număr apărut, semnat într-un co­ț al foii și cu adresa notată in josul semnăturii, vor fi de a dreptul asigurați, fără nași o pistă, cu suma de lei 20.030 (o«ua zeci­mii­ în ca­z de moarte provocată prin vreunul din accidentele enumărate mai sus. Asigurarea se întinde nu numai asupra per­soanelor cari se găsesc ca pasageri în tren, tramvai sau automobil, ci și asupra pietosil­ ©r cari ar fi loviți sau­ călcați de un vagon de tren sau de tramvai sau­­ de un automobil. Abonații vor beneficia de această asigurare chiar dacă nu vor avea ziarul semnat la eî în momentul accidentului. Cititorii cari, pe lângă ziarul „Universul“, vor avea la ei, în ziua apariției, și unul din celelalte ziare: „Universul Literar“, „Veselia“ sau „Ziarul călătoriilor“, prevăzute cu semnătura și adresa lor, vor cumula în acea zi do­pă asigu­rüori (j?3fuSt3 având astfel dreptul la suma de iei 40.000 fl ®a$ru zeci­mi?) în caz de moarte. Asigurarea poate fi făcută valabilă și pentru cazul de inva­stitate permanentă, totală sau par­țială, și anume pentru suma de Lei 30.000 (trei­zeci mii), în condițiunile ce vom arăta ulterior. Asigurarea cazului de invaliditate permanentă intră în vigoare pe ziua 10 Decembrie a. crt. In sfârșit, abonații vor putea urca sumele asi­gurate la Lei 100.000 (una sută mii) Lei 50.000 foind zeci rai­­tate permanentă, dacă vor cere aceasta în scris so­cietății „Stenaia româniei“ la sediul ei în Bucu­rești, Str. Carol Nr. 39, anexând o taxă de manipu­­latie de Lei 15 „ * Asigurarea cititorilor sî ateoniților Intra în vigoare pa ziția <8 a l-SaceTinirii . a. d­­. când vom publica toate amănuntele privitoare în această fig­urare .gratuiții. -o In caz de moarte și în caz da invssidi- C­ronica externă 28 Noerabris Sosirea delegației rusești în conferința de la Lausanne a întunecat într’atâta atmos­fera senină, în care părea că decurg lucrările, încât nu e exclusă disolvarea acestui areopag. Intr’adevăr, pe când invi­tația marilor aliați, privi­toare la Rusia e clară, în sensul că sovietele trebuiau să ia parte numai la des­ba­­terile cari priveau viitorul regim al strâmtorilor, dele­gații Rusiei sovietice înțe­leg să ia parte, pe picior de egalitate, la toate lucrările conferinței. Ei amenință, în caz de refuz, cu înapoirea in Rusia. Fa de altă parte, delegații Turciei, încurajați de acea­stă atitudine a Rusiei, care nu a scăpat ocazie să se pro­mită tot concursul în reven­dicarea „justelor“ lor cereri, au început să fie intransi­genți, față de pretențiile An­gliei asupra Mosulului An­glia, care consideră această chestie definitiv tranșată, nu înțelege să fie readusă în discuție și cu atât mai mult să cedeze. Cercurile politice de la Lausanne sunt acum foarte pesimiste. Se vorbește chiar de o pace separată între turci și greci, numai ca să zădărnicească lucrările con­ferinței. în această situație, totul depinde de atitudinea celor trei mari aliați. Lăsa se­ vor intimidați de amenințările delegaților Ru­siei, sacrificând, odată cu pacea din Balcani, înțelege­rea stabilită la Terrêtet și @ua­ d’Orsay, sau, trecând peste pretențiile nejustifica­­te ale Rusiei, vor­ continua să pună în cale treburile din Orient, impunând turcilor punctul lor de vedere­. Cum era de prevăzut, în Grecia s-a format un puvern de generali și amirali sat conducerea colonelului Go­naîa, suflatul mișcărei revo­luționare. ganaann In pag. Vllra: Pesimîstiw! d-a ia Hamann©« Hiena ți feriiai, sei asiâzi... — Siîsemniril® uniși silitor — O vizită la reprezintantul Rusiei sovietice este un lu­cru interesant din toate punctele de vedere și nu pu­team renunța în ea, atâta vreme cât titularul se găsea la Viena. Am comunicat la vreme d­eclarațiunile foarte intere­sante pe cari mi le-a făcut comisarul sovietic din capi­tala Austriei, d. Schlichter. Imi făceam cererea de au­diență seara pe la ora 6, su­nând la­­ ușa din Belvedere Gasse 32, unde ieșea în În­tâmpinarea mea o femee de serviciu cu un șir de chei la brâu. Explic cine sunt și ce voesc, și sunt condus sus, la etaj, într’un biurou des­tul de bine instalat, mă pri­mește secretarul comisaria­tului, un tânăr foarte sim­patic care simte o vie plă­cere să i­ se vorbească fran­țuzește. Nu știu pentru ce, dar văzându-ne și declinân­­du-ne fiecare calitatea, zâm­bim amândoi... Poate tocmai pentru că, reprezintând două regimuri în luptă dârză, a­­vem posibilitatea, acolo, să ne întâlnim în formele cele mai vădit amicale. A doua zi dimineața, la ora 11, conform înțelegerii cu d. Schlichter, mă prezin­­tam la sediul misiunii bol­șevice. Aștept vreme de vreo zece minute într’un salon cu mo­bilă albă, salon care, jude­când după picturile murale, a fost până in ultimul timp sufragerie: prepelițe, vânat fructe, pești pe o tavă... Lumea multă care trece pe aci Cu câte o hârtie în mână, dintră și iese, cu o ținută ca­re, amintind, prin cuviința ei, ordinea din biurourile „burgheze­­, mă face să văd cu ochii mei că bolșevismul a evoluat simțitor. Acum vreun an și ceva, la Varșovia, în strada Chimel­­na, văzusem cu totul altă ținută în interesații cari su­iau scările spre a vorbi cu­ „tovarășii“ Ignatiev și Mir­­ski. Intru la d. Schlichter care, — slab, cu o figură ovală ascuțită și palidă, cu părul cărunt și căzându i într’o dezordine voită, pe frunte,— îmi întinde mâna de la b­u­rou­l său. Gestul clasic și inevitabil, produs în toate împrejurări­le de această natură, nu în­târzie­­ de loc: mi se întinde o cutie cu țigarete și una cu țigări de foi, prefer o bucată di­n acestea din urmă, și în vreme ce frazele de introdu­cere se rostesc, împrejurul nostru se instalează una, două, trei secretare, trei fete tinere, dintre cari două cu mașinile de scris. Privesc împrejur, încăpe­re elegantă, covor pe jos, la ușa cu canat dublu perd­elu­­te de mătase grenat, pe pe­reți harta Rusiei și litogra­fii înfățișând scene oribile, a căror explicațiune stă ti­părită dedesubt „Hunger în Sowiotrussland”. Undeva, singură și la loc de onoare, o fotografie a lui Lenin, cu fruntea pleșuvă, capul plecat puțin, stând­ la biurou și ținând mâna pe o carte deschisă. O statuetă, în gips alb, pe masa încărcată de hârtii a d-lui Schlichter, îl reprezin­tă tot p­e Lenin. Mă rog, unde e Trotzki ?.. Nu-1 văd, nimeni nu-1 mai vede nicăeri, — și consider această constatare ca refe­­rindu-se la o stare de fapt destul de importantă. Cititorii cunosc declarațiu­­ni­le pe cari mi le-a făcut reprezintantul Rusiei sovie­tice cu acest­ prilej. Le-am publicat la timp, cuvânt cu cuvânt, s'a văzut din ele că, socotind mereu chestiunea Basarabiei ca neînc­hisă, for­mulând idei cari cuprind o amenințare pentru noi, Mos­­cova dorește totuș să stea de vorbă, afirmând prin a­­ceasta că nu socotește impo­sibilă­ găsirea unei baze pen­­- un eventual acord. Ridicându-hiă să plec, d. Schlichter făcea, in prezența mea, elogiul presei în gene­re, subliniind imensul ei rol și formulând nădejdea că vizite ca a mea vor putea risipi atmosfera, —falsă, du­pă d-sa, — făcută în jurul organizațiilor sovietice. Prin­cipala d-sale secretară, d-na Olga Bakonyi, o blondă foar­te inteligentă și extrem de simpatică, mi-a tradus, în modul cel mai scrupulos, a­­ceastă apreciere, asupra că­reia diplomatul rus a stă­ruit în special. Fioroasele litografii înfăți­șând copii cu chipuri cada­verice și adulți reduși în sin­­e­a de schelete, — scene din care unele, publicate în re­viste străine, au ajuns până la noi — le-am mai văzut și in încăperile de la ieșire. Ele sunt lipite pe pereți și-ți fixează privirea îndată ce treci­ pragul acestei case. Viena, care a trebuit să facă loc între zidurile ei mi­siunii sovietice, dacă nu su­feră în aceeaș proporție, are totuș un considerabil nu­măr de nenorociți. Am văzut pe străzile ei, sub vitrinele luminate cu destulă economie, spectaco­lul grozav al unor oameni cu figuri animalice, scormo­nind, avizi, în cutiile unde se depun gunoaiele... Destul de mulți sunt și mutilații de războiu, cari, purtându-și pe rotile o jumătate de corp ră­mas fără picioare, se spriji­nă mergând cu mâinile, lu­necând dealungul Ringului, prin fața cafenelelor pline, făcându-și loc cu greu prin­tre oamenii grăbiți. Două ti­puri sunt în tot orașul, cari reprezintă în chip spăimân­­tăttor clasa atât de numeroa­să a cerșetorilor Vienei de astăzi: unul e , invalidul pe rotile“, celalt e „orbul de războiu“, dus anevoe de mâ­nă de bătrâna lui mamă­­ și oferind trecătorilor, la răs­pântii, cutii de chibrituri. Am întâlnit un cerșetor, care m’a făcut să mă mir că poate sta acolo unde l-am văzut stând. Doamne! Nu mă gândesc să spun nimic rău de nefericitul bătrân, orb și el, care, chiar în fața Ballplatzului, adică a minis­terului de externe, plânge în fic­are seară, pătruns , de frig, plecat pe vechea ’lui țiteră... Ce rău s’ar putea gândi măcar despre un ase­menea om ? L-am văzut într’o seară când, din cerul ce se’ntin­­dea peste vasta curte a Bur­gului, luna călătoare, oprită în loc o lungă clipă, vărsa argint peste bătrânele ziduri și poleia într’o lumină fan­tastică, lungul șir de arbori negri dimprejur. Cu slabele lui degete, bătrânul adus de spate și cu ochii închiși, mișca sârmele întinse , cari vibrau prelung și amar tre­murând parcă, oprind în loc toată funcționărimea săracă și toată mulțimea de femei lucrătoare ce alerga spre ca­să, gonită de frig și de­ foame. Pentru copii, —­ pentru a­­cei pe cari părinții nu i-au dat — se vând cărți poștale Prin cafenele: „Hälfet den Wiener Kindern . Nu știu, și se’nțelege ca n’aș putea arăta aci, ce a* nume s’ar putea face pentru ajutorarea unor oameni că­­era, în definitiv, nu li și neagă dreptul la viață și cari, necontestat, ar merita altă soartă decât ac­­a pe care o au. Dar, fapt e că, în­tre alte multe foarte îngri­jitoare și neexp­licabile ano­malii pe cari le prezintă­ Viena e aceea de a fi înlo­cuit, bănește, unitățile cu miile. La restaurante, —un­de mănâncă doar străinii­­pentru că localnicii nu pot să o facă, — la plată, ți se so­cotește 5, 7, 10, lo* înțele­gând, prin aceste, cifre, mii — și ajungi la fantasticul total de 10.000 coroane, re­prezintând o masă neprezad­­țioasă, luată doar de uini, singur. .••i­­ ■ M, îne­tru

Next