Universul, decembrie 1922 (Anul 40, nr. 273-299)
1922-12-08 / nr. 279
Punctul de vedere al României în chestia Strâmtorilor La Lausanne, în ședința rezervata examenului chestiunii stabilirei viitorului statut al strâmtorilor, d. I. G. Duca, șeful delegației noastre, a expus punctul de vedere al României. . România cere garanții efective pentru libertatea navigațiunii în Bosfor, Marmara și Dardanele, pentru toate vasele comerciale și de război, atât în timp de pace, cât și în timp de război. O altă cerere a României este aceea relativă la demilitarizarea zonei strâmtorilor. Notăm că proectul acesta de statut, a fost și este susținut de către toate puterile aliate, deoarece el corespunde interselor generale. Puterile aliate urmăresc să asigure o deplină circulație a năvilor tuturor națiunilor, deci sub orice pavilion, în Strâmtori, — fie din marea Neagră în marea Egee și Mediterană, fie din Mediterană, sau Eljee, în marea Neagră, in orice epocă și situație. Cu toate că Turcia a refuzat să expună punctul ei de vedere, dovedind prin aceasta o neîncredere nejustificată și lipsită de tact și elegantă, față de reprezentanții celorlalte puteri, — Rusia sovietistă, prin plasei primului ei desenat, și-a luat sarcina să expună teza ruso-turcă... pe baza clauzelor pactului de la Angora î în rezemat, Cicerin a susținut deplina suveranitate a Turciei asupra strâmtorilor, cu dreptul acestui stat de a ridica fortificațiinii, atât pe partea asiatică. Cât și pe partea europeană; libertatea na Vifjațiunei în canaluri a vaselor comerciale; dar interzicerea vaselor de război de a pătrunde în marea Neonia. Deosebirea între proectul , de statut ruso-turc și proiectul de statut al Marei și Micei înțelegeri, este considerabilă. Aliații și în special, România, nu pot admite nici suveranitatea Turciei la strâmtori, nici transformarea mărei Negre într’o „mare clausum“, deoarece în cazul acesta, eșirea noastră la mările orientale ar fi oricând periclitată și apoi internaționalizarea Dunărei ar suferi consecințe imediate, în dauna tuturor statelor riverane ca marele fluviu, ca și al unor state neriverane. Rămâne să vedem ce atitudine vor lua puterile aliate, în cazul când Turcia va susține aceeaș teză, ca Rusia sovietistă și dacă ambele state vor rămâne intransigente în punctul lor de vedere. Conferința de la Lausanne a intrat într-o fază hotărîtoare. Fapt îmbucurător este că acordul intre aliați se menține în toate chestiile importante și dacă o ruptură se va produce, vina va cădea asupra blocului ruso-turc. Câți membri ara partidul comunist în Rusia sovietică Oficiosul „Isvestia” din Moscova spune că după purifdirea partidului făcându-se numărătoarea membrilor partidului comunist rus s-a constatat că numără vreo 400.000 de membri. Din 560.970 membri au rămas în partid 422.875. In termen mediu 46.5 la sută din membri sunt lucrători, 24 la sută țărani, 24.2 la sută funcționari și 5.3 la sută de diferite profesiuni. Față de scăderea numărului membrilor „Isvestia” declară că nu pune preț pe numărul membrilor, ci pe calitatea lor. Pretențiile turcilor sau... turcu ’« copac. MOZAICURI PIERDERI DE OAMENI DE PE URMA ANIMALELOR SĂLBATICE IN INDIA. După statisticile făcute de Indiile Britanice, mortalitatea pricinuită de atacurile animalelor sălbatice în cursul anului 1921 a fost de 3360 față de 3339 din anul precedent. Cifrele arată o constanță extraordinară. Majoritatea cazurilor trebuesc puse în sarcina tigrilor, adică 1451; leoparzilor le revin 560 de cazuri, lupilor le revin 560 de cazuri, urșilor 69, elefanților 70, hienelor 10. Mușcăturile de șerpi nu sunt cuprinse în cifrele acestea. Cifra lor, deși din 1920 până la 1921 a scăzut, e totuși extraordinar de mare; ea era în 1921 de 19.396 față de 20.043 în anul precedent. UN NOU MESSIA— „Messianiști“ se numesc partizanii unei secte religioase, fundate de un pietrar de 60 ani din Ucraina, cari, după cum spun ziarele, așteaptă reîntoarcerea lui Messsa în anul 1962. „Messianiștii” numără deja peste 3000 de membri și vor să emigreze in Palestina. Un monument lui Take Ionescu în Capitală Comitetul executiv al partidului democrat a deschis o listă de subscripție, din al cărei produs se va constitui un fond pentru ridicarea unui măreț monument, in Capitală, mult regretatului dispărut Take Ionescu. Va fi ui meritat omagiu memoriei unuia din cei mai străluciți fii ai neamului și totdeodată un semn concret că românii nu uită pe aceia cari își consacră viața binet ai patriei. Trebui subliniat faptul că în multe părți ale țărei s’au constituit comitete, spre a strânge fonduri și a alimenta subscripția areasea Iată o acțune care este bine să fie generalizată, fiindcă denotă conștiința recunoștinței datorite marilor slujitori ai neamului. Victor Bălănescu 2.500 De la o adunare a preoților din Capitală și juși Ilfov ne-a prezentat pr. C. Dumitrescu o listă în care au subscris câte 200 lei protoereul G. Popescu, câte 100 lei pr. C. Dumitrescu, D. Georgescu, D. Moșoaia, G. Georgescu, Hr. Gann, N. Marinescu-Frăsinei , câte 60 lei pr. Șt. Georgescu, câte 50 lei pr. I.Georgescu, G. Gheorghiu, C. Busuioc, At. Popescu, C. Diaconescu, I. Florescu, câte 40 lei pr. Marca Georgescu, Popescu, Ionescu, Const. Gr. Popescu, Zah. Popescu, C. Costăchescu, Moise Bărbulescu, Nicolau, D. Papadopol; câte 30 lei pr. M. Ionescu, Teodor Sachelarie, St. Chinescu; câte 20 lei pr. A. Pop-Cernica, M. Plătăreanu, Prot. Vintilescu, Ionescu, Poopescu, C. Teodorescu, C. Georgescu, Sachelarie, Chiriac Bidoianu, M. Taceanu, Popescu, N. Stănescu, Vasilescu, G. Botez, M. Dumitrescu : câte 10 lei, pr. Mihail lonesc * cu, L Petrescu, Apostolescu, Ghe Traănescu, Popescu, Bobulescu, Stănescu, I. Dumitrescu; câta 5 lei pr. D. Zamfiresen, Anastasiu, nettes cifrabil 20 lei, în total 2 110 Total 4.010 Suma din urmă 1.513.840.75 Total general 1.518.450.75 Declarația lui Cicerin în chestia Basarabiei Cicerin, comisarul sovietist rus deja externe, abia sosit la Lausanne, a declarat într-un interview că guvernul din Moscova menține punctul său de vedere în chestia Basarabiei, că el nu înțelege să lege chestia dezarmărei de renunțarea la provincia dintre Prut și Nistru. Basarabia aparține de drept și de fapt, României și încăpățânarea sovietelor ruse de a susține mereu că această provincie a fost anexată de noi, pe nedrept și prin forță, dovedește că ele nu au spiritul justiției și urmăresc o politică, care e departe de a favoriza reluarea raporturilor normale cu toți vecinii dela vest și în particular, cu România. Dacă, la Moscova, ar domni bunul simț politic, n’am fi înregistrat declarația recentă a lui Cicerin. Toate statele din grupul Micei înțelegeri, trăesc pe baza tratatelor internaționale și expansiunea lor, în limitele naționale ce le sunt fixate, e firească și nu jignește dreptul. Rușii nu vor să înțeleagă că teza lor imperialistă nu se poate sprijini pe nici un argument serios și temeinic. Regiiunea cuprinsă între Prut și Nistru a fost veacuri de-a rândul sub stăpânirea domnilor Moldovei și ai Munteniei , iar în 1812, când Rusia țaristă a luat-o în stăpânire, în urma unui război fericit întreprins împotriva Turciei, voința locuitorilor nu a fost luată în considerație. Anexiunea din 1812 a fost nulă în drept, căci de teritoriile, acelea nu dispunea imperiul otoman și deci el nu putea să le cedeze învingătorului de la sud. La congresul de la Carlovitz din 1699 și în 1712, când s-a pus chestia anexării orașului Soroca, din nordul Basarabiei, de către turci, guvernul din Constantinopol a renunțat la proectul anexiunei sub cuvânt că Turcia nu are nici o calitate spre a dispune de teritoriul principatelor române. Turcia, în adevăr, uzurpase partea de sud a Basarabiei, dar țarul Petru cel Mare, prin tratatul de la 12 Aprilie 1711, încheiat cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, și-a luat angajamentul să intervină la Poartă, în sensul ca aceasta să retrocedeze Moldovei ținuturile de la sud. După aceea, Rusia a săvârșit două acțiuni în 1812 și 1877, imorale și injuste. împotriva acestor acțiuni imorale și injuste, România mică de ori nu a putut să întreprindă nimic , dar în 1918 evenimentele au favorizat revenirea la situația de drept normal. România a făcut ceva mai mult: a consultat dorința locuitorilor Basarabiei, spre a se pecetlui și mai bine actul reunirei. Consultarea a fost pe deplin favorabilă nouă. Apoi, a intervenit tratatul dela 28 octombrie 1920, semnat la Paris, în care s’a recunoscut de către toate marile puteri aliate, că din punctul de vedere geografic, etnografic, istoric și economic și în urma dorinței manifestate de populație, reunirea Basarabiei la România e pe deplin justificată. Și cu toate acestea sovietele rusești, prin glasul lui Cicerin, contestă dreptul nostru, fără să poată invoca vre-un argument valabil. Cum însă politica sovietelor a variat atât de mult, în ultimul timp, în toate direcțiile, avem credința că și în chestia Basarabiei, se va produce o variație: înțelepciunea este totdeauna așteptată în Rusia sovietistă... Simple însemnări Un soldat s-a sinucis, zilele trecute în parcul „Caro”. In carnetul lui de buzunar, familia a găsit lucruri pe cari a socotit nimerit să mi le arate. Aim citit rândurile în cari sinucisul Nicolas Avraimos, soldat die reg. 1 geniu, lucrând ziua la atelierele de specialități și noaptea la uzina de gaz, — spune că, in neputință de a suporta o asemenea muncă, preferă să moară, decât să fugă, de la datorie, făcându-se râsul lumii. Trista spovedanie, scrisă de mâna lui de om simplu, cu creionul, închee cu părerea de rău că nimeni nu a voit să ia seama la nefericirea lui și cu cuvintele : „Trăiască Patria !“ Jurisprudențele cari se reiază zilnic sunt nu numai foarte numeroase, dar și de cele mai variate opețe. In Franța, un cetățean a dat în judecată, zilele trecute, pe un altul, pentru motivul că acesta din urmă, în cursul unei certe, i-a strigat: „Ești un Landru !". Tribunalul a găsit că reclamantul are dreptate să ceară satisfacție și a condamnat pe pârât la amendă și cheltuelli de judecată, stabilind astfel că cuvântul „Landru“ este o insultă. Masca da fer Chiu împiedică germanii controlul aliaților Seafield. 5. — Comentariile nedemne ale presei germane asupra amenzilor impuse de aliați pentru conduita populației germane față de personalul comisiunei de control interaliate sunt desigur bazate pe faptul că nu se cunoaște încă precis de către toată lumea modul violent și blamabil cu care au fost împiedicați agenții militari ai acestei c omisiuni de a-și îndeplini obligațiunile lor. Asupra trei cazuri mai importante, s’a atras atenția guvernului german însă rezultatele au fost în genere nesatisfăcătoare. Trebuie amintit incidentul din Stettin din 17 iulie, și anume când militarii germani nu numai că au căutat cu forța să împiedice ofițerii aliați de a cerceta materialul de război și armele ascunse, dar i-a și isgonit, pe când poliția germană se abținea ca să intervie. împrejurările au fost de așa natură că au forțat aliații să aplice aceste amenzi. Guvernul maghiar și reparațiunile Budapesta, 5 — (Riador). Agenția telegrafică ungară comunică următoarele : Planul proectat de partidul guvernamental de a aduce în desbaterile parlamentului chestiunea reparapanilor, a produs o mare nemulțumire în presa din întreaga Ungarie. Ziarul de opozție ,,Nemzeti Ujsag“ scrie că reparațiunile constitue o chestiune asupra căreia nu pot exista divergențe între diferitele partide. Dacă un guvern oarecare ar primi exigențele proectului de reparațiuni, el ar fi imediat răsturnat de indignarea generală. Ziarul liberal ,,Az Ujsag“ constată că fiecare partid protestează în contra reparatiunilor. Deasemenea parlamentul va protesta in contra lor chiar in timpul conferinței din Lausanne. Această acțiune va fi susținută și de partidul social-democrat. m Ziarele maghiare din Budapesta scria, că deputatul majoritar T. Eckhardt a propus guvernului să intre ta tratative cu opoziția pentru a o îndupleca ca la cea dintâi ședință a Adunărei Naționale să declare că Ungaria nu e în stare să plătească reparațiunile și prin urmare să fie rugați aliații să renunțe la aceste pretențiuni. Ziarul ,,Nemzeti Újság" e informat, că guvernul e hotărât să demisioneze in cazul când Ungaria ar fi obligată să plătească reparațiunile, , FILME Se știe câte buclucuri fac expertizele la marile procese. Dacă e vorba de examinări grafice, un expert foarte distins declară absolut autentic un testament pe care alt expert egal de distins I găsește un fals îndrânci. Uni £ al treilea expert reia versiunea celui dintât, un al patrulea pe a celui de al doilea, și așa mai încolo. Când se judecă avorturile, un încdio specialist afirmă c’a fost crimă, altul tot așa de specialist crede într’o împrejurare Involuntară. Intrăm proces de otrăvire, un expert atribue arsenicul găsit, în corpul răposatului unei manopere criminale, pe când altul vede o simplă intoxicare cu arsenicul din culorile lucrărilor din jurul patului, — cazul unui proces celebru din Franța, reluat în discuție zilele acestea în Franța. Cine vrea să se convingă cât de relative sunt concluziile specialiștilor și cu ce băgare de seamă trebuesc folosite, n’are decât să citească vollumul apărut de curând al d-rului Locard, șeful poliției științifice din Lyon, unul din cei mai competinți in materie. O expertiză ciudată s’a văzut zilele acestea in presă. Un delegat al serviciului de recunoaștere și recuperare al materialelor din Ungaria, ridicate de maghiari din România în timpul ocupațîunei inamice, sa înapoiat de la Budapesta, unde a recunoscut diferite fabrici și numeroase animale, cai, boi, etc. ce ne vor fi restituite. Desigur că chiar a recunoaște o fabrică este un merit, fiindcă multe motoare și mașini seamănă între ele. Din fericire, ungurii sunt cam mărginiți nu au putut lăsa pe loc semnele evidente cari au stalbilit identitatea obiectelor tehnice. Sunt însă mult mai greu de recunoscut animalele: cai, boi, vaci, “tc., cami poartă mai puține semne distinctive și reclamă cunoștințe mai vaste, spre a fi recunoscute. Din acest punct de vedere meritul expertului e foarte mare De altfel, dacă fabrica n’o fi putut să-și manifeste recunoștința, ne gândim cu ce emoțiune bietele animale vor fi primit vestea care se mântuia în sfârșit de persecuția bipedelor maghiare, inferioare patrupedelor din multe puncte de vedere, Don Jósé, 5 Decembrie Ședința conferinței de la Lausanne, rezervată examenului statutului strâmtorilor, a fost caracterizată prin atitudinea necuviincioasă a delegației turcești. Ismet pașa a lăsat pe Cicerin să pledeze cauza Turciei și el a refuzat să precizeze care e teza turcă în chestia strâmtorilor. Lordul Curzon a atras atențiunea lui Ismet pașa că el manifestă fățiș o lipsă de respect și de încredere față de planul conferinței și această atitudine ar putea să aibă consecințe. Cicerin a fost acela, care, bazat pe pactul de la Angora, a cerut deplina suveranitate a Turciei asupra regiunei strâmtorilor și transformarea Mărei Negre în „mare clausum“. Comisarul de la externe sovietist, atingând chestia ocupațiunii Constantinopolului și a regiunei strâmtorilor, a alunecat pe panta amenințărilor. Lordul Garzon a scos în relief ciudata situație a Turciei, care a lăsat pe Rusia să-i servească de avocat la conferință . Conferința a atins un punct critic și nu a excluși o criză. D. Duca, șeful delegației noastre, a expus punctul de vedere al României România nu admite ca Marea Neagră să fie închisă (mare consum), deoarece, în cazul opus, internaționalizarea Dunărei ar suferi și toate interesele statelor ar fi lovite. România a cerut libertatea navigației în strâmtori pentru toate vasele, fie comerciale, fie de război și demilitarizarea regiunei strâmtorilor. Aliații susțin acelaș punct, de vedere. Delegații aliaților s’au Întrunit spre a examina noua situa*ție. E inexact că s’au ivit ne* înțelegeri intre lordul Duram și d. Barrere. In Grecia, generalii reglați au fost puși în libertate. Guvernul britanic susține că el n’a intervenit, la Atena, nici în favoarea menținerea regalității, nici in favoarea republicei. Guvernul portughez abia constituie :«i-a dat demis!«. Problemele presei In afară de problemele generale ale societăței, pe care le desbate ,cu demnitate sprijinind prin soluțiunile ce le dă și îndrumând în acelaș timp pe calea dreptei democrații pe guvernanți, presa mai are și problemale ei speciale, profesionale. De acestea se ocupă tot în vederea isbândirei celorlalte, pentru că de o bună așezare a profesiunei ziaristice depinde, în primul rând, succesul luptei pe care presa o duce în vederea realizarei principiilor de echitabila organizare socială. Cel dintâi congres general al presei din România a dat putință și marelui public să cunoască problemele profesionale ale presei. Ziariștii din toate unghiurile țarei noastre, fără deosebire de credință politică și mai presus de ele, au fost pătrunși de o singură și o mare idee precumpănitoare : • asigurarea prestigiului profesional în raporturile cu co- ■ [UNK]lectivitatea celorlalți cetățeni și, pe temeiul acestui prestigiu, împiedicarea și inslăturarea elementelor sau motivelor care urmăresc știrbirea libertăței scrisului ziaristic. Congresul a făcut atenți pe oamenii politici ai României că îngrădirea libertăților presei ar fi o măsura perfect corespunzătoare unei reacționare lovituri de stat O astfel de lovitură ar înlătură, desigur, de la participarea la viața publică a statului păturile largi cetățenești, și ar reduce gospodăria țărei la o minoritate dictatorială care ar întruni un regim de abuzuri și fărădelegi. Congresul a mai afirmat limpede și categoric că ziariștii României nu înțeleg să fugă de răspundere, pe care și-o asumă în întregime și după care sunt gata sa dea ori și când seama în fața juriului popular, singura justiție de opinie publică îndreptățită constituțional să judece pe ziariști. In acest spirit au urmat desbaterile congresului presei, care s-a maii ocupat de industria tiparului și a hârtiei, arătând neajunsurile mari pe cari publicistica le îndură de pe urma prețurilor excepționale de azi și exprimând temeri îndreptățite asupra perspectivelor intelectuale și culturale ale țării și poporului nostru la viitor. Factorii răspunzători ai țării vor trebui să fie seamă de aceste postulate și revendicări, cari sunt în legătură cu însuși înteresul superior al țării, iar cetățenii sunt chemați să se asocieze ei înșiși la acțiunea pornită de societățile de presă din întreaga țară, pentru că sunt în joc interese profunde și mari, în primul rând interesul de civilizația și propășire democratică a poporului românesc. Leontin Diesen Caftiți la Ultima Qrik Faza Sa a [fitt in lam Tratatul militar secret rusăse mai există Lafayette. 5. —■ Ambasadorul Germaniei la Londra, desmințind știrea publicată de Daily Mail cu privire la existența unui tratat militar secret ruso-verman, ziarul citat afirmă "din nou că deține știrea din isvor care nu poate fi desmințit. 1ll"t’Er’r",Mg"!..1 .'.'JJgBBgaO Hiena și Berlinul, văzute azi... — misinnirile unui silitor —VIII Dacă, într'o seară, între orei © Î i și 8, un străin s'ar opri în parte animatul colț pe cared alcătuiesc Friedrichstrasse cu Unter den Linden, ar avea întreagă viața Berlinului, prinsă intrut crâmpeiu foarte sugestiv. Nota dominantă o dau, în Intervalul de timp menționat, vânzătorii de ziare, — bătrâni și bătrâne, — cari uneori poartă, agățașe de gât, o placă de metal cu numele ziarului. Trebuie să auzi odată pe una din aceste vânzătoare pronunțând, într'un argot“ special, „Acht Uhr Abendblatt“, spre a nu o mai uita niciodată. Pe dinaintea marilor prăvălii și a vitrinelor, sub lumina vie a becurilor electrice, trece, în văluri, o mulțime grăbită, fiecare drumeț ducând cel puțin un pachet. Mișcarea foarte animată, dănuește; ea nu e mai puțin intensă cu ajutorul tramvaielor, a omnibuse tor ca imperială și a trenului subteran, toate alergând înțesate, în țoțșiș direcțiunile. Frigul grăbește pașii acestei năvala de oameni, cari ies de pretutindeni și cari, după o zi de muncă, aleargă acasă. Aci nu se face, pe străzi, economia de lumină electrică la care e obligată Viena. Ora 9, într-un restaurant oarecare. Capetele oamenilor, — nu fac absolut nici o răutate când observ că imensa majoritate sunt pleșuve, — stau plecate spre farfuria cu nelipsita supă, ori spre o friptură cu douătrei feluri de garnituri— dar de la care niciodată nu lipsesc cartofii , cartofii sunt inevitabili, sub diferite forme. In țara berii, vinul se vede foarte rar la masă, și aș putea zice deloc în timpul mâncării. El se bea aparte ; am putut constata că iubitorii lui nu lipsesc de fel și că, uneori, il gustă mai mult decât trebuie. Desertul, prăjituri, fructe sau brânzeturi cu unt, și apoi o băutură căreia i se zice ,;Mcka“, fără să reușească însă vreodată să fie cafeaua cunoscută de noi. i .1 . Halba golită se înlocuiește totdeauna cu alta plină, și oamenii, cu fetele aprinse și cu grumazii dezvoltați, încep să vorbească, întârziind cu o țigară mare de foi în gură. Ascultându-i, urmărind instrucțiunea frazei, nu se poate să nu-ți amintești, surâzând, de gluma pe care Chateaubriand a făcut-o de mult. Lucrul se petrecea la Praga , atrăgând atențiunea unui prieten asupra unui conversațium în limba germană, care se desfășura lângă el, autorul „Celui din urmă Abenceras” i-a explicat amicului său că nu-i vorba nicidecum de vreo dispută, dar că „domnii caută predicatul” .... ♦ Cuviința de care atâția au vorbit, se poate spune că se mai găsește și azi in localurile din Berlin — cu condițiunea ca chelnerul să nu bage de seamă că ești străin. E însă ceva care nu se mai găsește azi în capitala Germaniei . Mari afișe tipărite, puse pretutindeni, in toate localurile de consumațiune, te îndeamnă stăruitor „să-ți păzești singur haina și pălăria — puse în cuier — deoarece direcțiunea nu garantează de ele". E o sussLbilă modificare de moravuri, ale cărei pricini n'am putința să le determin acum. Sunt restaurante unde orchestra cântă și la dejun și seara. Frecventate mai ales de străini, ele se numesc „Kempinski“, „Victoria“, Torndorf“ sau „Linden“ și servesc o masă pentru o sumă care în mijlociu eiste 1800—2000 de mărci. Sunt și alte restaurante, acestea specific germane, — „Franziskaner Leistbräu“, „Pschorr" sau „Zum Heidelberger” — unde nu e orchestră dar unde, pe pereți, găsești câteodată, expuse în văz, litografii înfățișând pe Hindemburg, pe Ludendorf, ori întâlnești, ca în adunările de vânători, — câte o superbă pereche de coarne de cerb, aranjată pe postav verde, ori câte un cap de mistreț, împăiat cu meșteșug. Golinda nu știu câte o halbă și aprinzând din nou țigara de foi, clienți bătrâni ai acestor vechi localuri își povestesc pe îndelete, cu exclamații dese și cu râsete zgomotoase, întâmplările de peste zi, sau amintiri de mult, ori întind, tacticos și clătinând capul rar, pietrele unui domino. Chelnerul, cu bluza albă, om vrăstnic și el, le dă târcoale, luând parte indirect la taifas, le aruncă, priviri pre-scricole, aspecte speciale, un domn, cu umerii lați, linia cetii tare, tuns scurt și cu pieptul scos pravite, s’a ridicat de la masă și, înainte de a pleca, stă puțin de vorbă cu alți doi cari mai rămân. Cei doi inși stau în picioare înaintea lui, drept, cu mâinile lipite, șî-i privesc țintă în ochi, fără să clipească par’că ofițerul, — sunt militarii îmbrăcați civil, păstrând încă, în mod vădit, ierarhia chiar în viața de afară. La altă masă, soțul cu soția, — oameni de vârstă mijlocie sau poate chiar numai un domn și o cucoană prieteni. Au mâncat cu poftă, — toți germanii mănâncă solid — au băut la fel, — și vor mai bea, —— și acum își vorbesc, ochi în ochi, ținându-se de mână, fericiți. Li fumează că de aceia e bărbat, ea se joacă cu mâna lui, privind în gol, și câteodată nimic n’o împiedică să-și sprijine capul pe umărul lui, pentru ca el, cuprinzând-o de mijloc, s’o țină, așa, o jumătate de oră,a Vrei să schimbi puțin decorul Și ieși să bei o „uioka“ într’un „Kaffé”. La o mică distanță, pe Friedrichstrasse, e . Kaiser Kaffe“. Aci cântă seara o orchestră jos, și alta în sala de sus. Lume are mesele pline, mai mult de, femei decât de bărbați, și, ajutat de directorul localului, te plasezi. Iți trebuie un pic de noroc, să cazi pe lângă fereastră, în orice caz să ai chip să vezi afară în stradă. Asiști la o foarte ciudată defilare care se face pe trotuarul viu luminat din fața ta. Trec perechi sau bande întregi, — cari se înșiruie, făcându-și loc, — câte un grăbit, cu gulerul paltonului ridicat încălzindu-și nasul cu pipă, și trec, mai ales, făpturi pe cari nu știu cum le-ași putea numi altfel decât profesioniste, ale amorului. Dacă le menționez, o fac. numai pentru cuvântul că numărul lor e considerabil în Berlin și pentru că existența lor acolo este un simptom. Intr’un „manteau“ modest. — care a costat totuși destule mărci. — sau într’o blană făcută in vremuri mai bune, ele se duc și revin — incrucișându-se între ele — apărând mereu înaintea ferestrei, în lumina tare cand se arată figurile, învinețite de frig și degradate de mult fard, de suferințe de tot felul sau de viciu, ori de toate aceste prierit la un loc. Friedrichstrasse, — aproape pe tot cuprinsul, dar Mai ales ]a hutretărirea cu Unter den Lindenegti,—§ are grijă de pabwp,mujța, fum «de, țyUin. Treci prm-den și cu Mittelstrasse — ca și Leijpzigerstrassel, cu localurile lor interlope și cu clientela specială amintesc călătorului un spectacol aproape uniform, prezent în toate marile centre europene ; porțiunea aceasta seamănă cu ceea ce am văzut în vecinătatea uriașei Stephanskirche, din Viena, cu furnicarul ei de pasări de noapte, sau pe Grande rue de Péra, din ConstUmbopol, în preajma grădiinei „Prins Champs”, ori la Varșovia, ,pe „Allée de Jerusaleme“. j Veterani mânuitori ai cuțitului și abili operatori de buzunare, șofeuri fără căpătâiu și dansatori cu obrazul ca lămâia, toată pleava, care apare mimat noaptea, pe la răspântii, stă vârâtăm „barurile“ unde, alături de asemenea femei, se servesc alcooluri tari, unde intră obicinuit oameni cari nu mai au nimic de pierdut și pentru cari cocaina e tot așa de trebuincioasă ca și pâinea. Intr’unul din aceste localuri, — pe unde nu puteam să nu trec, — am întâlnit privirile semnificative ale câtorva clienți, cari și-au făcut datoria să mă urmăcească la eșire, o bună bucată de drum. O trăsură m’a scăpat de o întovărășire neașteptată, necerută de mine, în niciam .tag. §i ssalta tija partea „1111“ Nr. 279 din 7 Decemb. 1922 CUPON pentru asigurarea cartel de invaliditate permanentă, provenită din accidente ,te trent tramvaie, vapoare și automobile cu începere dela 10 Decembrie 1922 cu suma de : Iei 30.0§O (treizeci mi)i . Numele și pronumele . Ocurvațiunea și «dresa, ț N. N. — Acest cupon destinat« a fi trimis împreună ev. suma de li lei, Soc. Română de mi,gurări STEAUA ROMANIEI, Str. Carol No. 19, asigură pe cititorul expeditor contra inva.lidități, până la 1 Decembrie 19211, cu condiția de a avea fi< 'orice moment .'cete. din urmă /fl? . cupoane. ț unor oameni față de cari scrupuloasele', autorități berlineze s’au dovedit, nu odată, nu,putincioase. M. NEGRU