Universul, iulie 1923 (Anul 41, nr. 171-201)
1923-07-12 / nr. 182
î t UNIVERSUL Urnii 'nn—«Sr: 152 ^iaboratorii Mitropolitniui Andrei Sagnna CÂŢIVA DINTRE COLABORATORII ŞI UCENICII LUI ŞIGURA *) Valoarea oamenilor mari stă nu numai în faptele, pe cari le săvârşesc singuri, în ideile şi , concepţiile lor, ci şi în felul, cum îşi ştiu alege sfetnicii şi colaboratorii. Conducători de înaltă valoare morală şi de erudiţiunea aleasă caută de obiceiu să strângă împrejurul lor elemente înrudite sufleteşte cu ei, deci oameni cu pronunţate înclinaţiunî cătră ştiinţă şi virtute. Istoria dovedeşte, că adeseori sub oblăduirea căpeteniilor luminate s‘au întâlnit la muncă comună cele mai felurite talente. După observareaistoricului latin Velleius Paterculus, talentele sunt ca paserile călătoare : se ivesc în cârduri, iar înaintea şi în urma lor e pustiu orizontul... Această asemănare se poate aplica şi la colaboratorii lui Şaguna, cari n‘au ascuns talentul, ca sluga vicleană şi netrebnică din evanghelie ci s-au silit să-l chivernisească astfel, ca prin munca şi sârguînţa ior sa contribue la sporirea potenţei culturale a bisericii şî la înaintareaneamului. Dintre aceşti sfetnici şî colaboratori de talent ai mitropolitului Şaguna vom aminti aici pe următorii: II Dr. Grigorie Pantazi era fiul neguţătorului braşovean Ioan Pantazi. După terminarea studiilor universitare în Viena, Şaguna l-a instituit profesor la seminar şi secretar la consistor, înduplecându-l totodată să îmbrace şi rasa călugărească, spre a se dedica cu totul bisericii. Moartea lui atât de timpurie (în vârstă de abia 30 ani)l-a atins foarte dureros pe Şaguna,care spre a perpetua amintirea acestui tânăr distins, a înfiinţat la începutul anului1855 fondul Pantazi, „care să fructifice 100 de ani şi apoi împlinindu-se şirul anilor acestora, să se folosească protopopiişi preoţii noştri din neam în neam“. Iar în circulara sa, întitulată „Monument al protofiingenului Grigoris Pantazi“ arduce Şaguna laude călduroase acestui vrednic tânăr, spunând despre el, că era „un exemplar rar în veacul nostru atât în privinţa năravurilor sale blânde şi domoale cât şi în privinţa talentului său“. , III . loan Popazu. Un colaborator entusiast al mitropolitului Şaiguna a fost protopopul Braşovului loan Popazu, (născut la 11808) absolvent al universităţii din Viena. Acesta fusese luat ‘în combinaţie de a ajunge episcop în locul Iul Vasile Moga. '’Cercurile din Viena aveau opinnie foarte favorabilă despre activitatea Iul pastorală din ceriţul Braşovului. Dar planul aieesta fu abandonat din motiv, Scă rudeniile lui Moga ar fi ţe-' "sut prea multe intrigi, princare ar fi putut zădărnici în ■bană parte intenţiunile salutata» şî stăruinţele tânărului Popazu. Astfel el a rămas protopop la Braşov, dând sprijin preiţios lui Şaguna în toate întrerprinderile de ordin politic, religios şi cultural. In deosebi strădania lui cea mare pentru asigurarea existenţei materiale a gimnaziului din Braşov a cercat Şaguna să i-o răsplătească avansându-l în treptele ierarhice şi sfinţindu-l în 1865 ca episcop al Caransebeşului, unde s-a aşteptat iarăşi o muncă înteţită, până când a reuşit să organizeze seminarul după cerinţele timpului (în secţia românească a seminarului din Vârşeţ se primiau înainte de Popazu şi tineri numai cu 4 clase elementare) şi să adune mijloacele materiale de lipsă pentru funcţionarea regulată a organelor de conducere eparhială. Meritele lui au fost recunoscute şi din partea congresului electoral din 1874, care l-a ales mitropolit, însă neputând să obţină confirmarea din partea Coroanei, a rămas şi mai departe, până la sfârşitul vieţii, episcop la Caransebeş. III După moartea lui Pantazi a chemat Şaguna lângă sine ca secretar pe Neagoe Popea, care era funcţionar la administraţia civilă. Şi el terminase studiile universitare în Viena, luase parte la mişcările anilor 1848/9. Ajuns în apropierea lui Şaguna, deveni unul dintre cei mai credincioşi aderenţi şi ucenici ai marelui arhiereu. La sfatul protectorului său vinea şi el în cinul monahal, schibându-şi ‘numele de botez Neagoe cu numele călugăresc Nicolae. Ca secretar, ca profesor seminarial, ca ziarist şi om de carte Nicolae Popea a ştiut aduce bune *) Din Broşura „Mitropolitul Andrei Şaguna“ nrii 39—50 din „Biblioteca Şaguna“ redactată de Dr. I. Lupaş — Sibiiu 4921 pag. 130 — 168. servicii bisericii. Dintre scrierile lui istorice sunt vrednice de amintire : „Vechea mitropolie a Românilor ortodocşi“, precum şi biografia maitropolitului Andrei baron de Şaguna. Pentru meritele sale pe terenul literaturii istorice Popea a fost ales membru al Academiei Române (8 Aprilie 1899). După moartea lui Şaguna mulţi îl considerau pe vicarul Nicolae Popea ca fiind cel mai potrivit candidat la scaunul mitropolitan vacant. Insă diferite împrejurări l-au împiedecat şi au înălţat pe alţi oameni în scaunul lui Şaguna. La 1889, după moartea episcopului loan Popazu, a ajuns Popea episcop la Caransebeş, unde a păstorit cu vrednicie până la 1908, silinduse întru toate a fi un neobosit , continuator al bunelor tradiţiuni din epoca lui Şaguna. La moartea sa a lăsat întreagă agonisita vieţii sale, în suma de aproape 300.000 cor., diecezei Caransebeşului pentru scopuri de binefacere. IV Un talent cu totul deosebit de Popea şi Popazu a fost Ioan Meţianu, protopopul din Zerneşti, care în deosebi prin isteţimea practică a ştiut trage folos pentru sine din toate împrejurările, reuşind a se înălţa repede şi a zădărnici adeseori acţiunile lui Popazu şi Popea. Menţianu studiase teologia (1 an) în Sibiiu şi filozofia în Cluj. Şaguna îl preţuia pe protopopul Meţianu pentru hărnicia sa. De aceea, cunoscând împrejurările şi pătrunzând , până îngândurile ascunse ale oamenilor, i-a prorocit, că o să ajungă cu timpul în scaunul mitropolitan, ceea ce s-a şi în- tâmplat la începutul anului 1899. In timpul, cât a păstorit ca episcop dieceza Aradului, Meţianu a restaurat edificiul seminarial a înfiinţat tipogra-fia diecezană, precum şi fon-dul preoţesc de pensiuni, cu ajutorul căruia s’a Îmbunătăţit situaţia materială a preoţimii din episcopia Aradului. După ce a ajuns Meţianu mitropolit, a desvoltat o activitate bogată şi în arhidieceza Transilvaniei , a sfinţit la 1906 catedrala din Sibiiu, pentru a cărei zidire se începuseră colectele încă de pe timpul lui Şaguna a reconstruit la 1914 seminarul .Andreian“ şi a luptat cu stăruinţă, pe teren politic, pentru apărarea caracterului confesional al şcoalelor primare. In schimb pe terenul vieţii morale a preoţimii şi a poporului s-a edificat foarte puţin în timpul mitropolitului Meţianu, care cultiva mai bucuros tradiţiile tenebroase moştenite din timpul episcopului Vasile Moga, decât pe cele luminoase din epoca mitropolitului Şaguna. Meţianu a desvoltat şi oarecare activitate ziaristică, publicând în :• „Telegraful Român“ din 1860 un articol despre „Porturea canonică şi folosirea ei“ (Nr. 24). In acelaş ziar (Nr. 8 din 1873) a publicat protopopul din Zerneşti Ioan Meţianu şi nişte reflexiuni de ordin politic în care se spunea, că dela 1865 începând conducătorii Românilor au făcut numai politică de vorbe, iar ţăranii au început a-şi vinde moşiile pe preţuri bagatele şi a lua lumea în cap sau a lucra moşiile altora în parte. Tar ca episcop al Aradului a tipărit la 1874 sub pseudonimul Arhipresbiter broşura întitulată : ..O voce serioasă în oara supremă“, biciuind unele scăderi ale conducerii bisericeşti, îndeosebi ale consistorului mitropolitan. La 1914 a retipărit în tocmai această broşură, fără a lua însă vreo dispoziţie, ca scăderile semnalate în ea să fie înlăturate şi consistorul mitropolitan să fie îndrumat spre o activitate mai sistematică. Când a murit Meţianu la începutul anului 1916, a lăsat prin testamentul său pentru dieceza Aradului păstorită de dânsul de la 1874—1898 suma de 50.000 cor., iar pentru arhidieceza Transilvaniei suma de 150.000 coroane. Un talent asemănător în câtva cu Meţianu a fost directorul seminarial Ioan Hania. Acesta făcuse studii la universitatea din Viena. Reîntors la Sibiiu, ocupă câtva timp funcţia de notar consistorial. Iar în primăvara anului 1849, când insurgenţii lui Bem ocupară Sibiiul, fiind aproape toţi asesorii consistoriali refugiaţi în dferite părţi, Hania fu instituit vicar şi încredinţat cu conducerea afacerilor bisericeşti. După restabilirea păcii Şaguna, luând cârma afacerilor, arată că instituirea lui Hania ca vicar s’a întâmplat în mod ilegal şi lămuri preoţimea, că dispoziţiile „vicarului nelegiuit“ au fost îzvorîte numai din sila împrejurărilor extraordinare, create de valurile războiului civil. Hania ajunse apoi profesor şi mai târziu director seminarial, administrând totodată şi protopopiatul Săliştei (pe atunci numit al Sibiiului I). Activitatea lui ca profesor şi director ceminarial nu a dat rezultate, cari să poată mulţumi aşteptările lui Şaguna şi cerinţele formulate de timpul modern în măsură tot mai potenţată faţă de educaţia generaţiilor de preoţi şi învăţători, cari şi-au făcut studiile pregătitoare în acest seminar. Ca director a început a redacta Anuarul seminarului, în care a publicat şi o încercare de monografie a şcoalei conduse de dânsul. Pe terenul administraţiei bisericeşti avea însă Hansa destulă dibăcie. In tot timpul păstoririi lui Şaguna el avea rolul de stegar alcontinuatorilor tradiţiei de pe timpul episcopului Vasie Moga. La 1867 a dat tot sprijinul său acţiunii pornite contra lui Şaguna, spre a-l înlătura din scaunul de preşedinte al „Asociaţiunii“. Adunarea generală din Cluj a ales atunci pe bar. Vasile Ladislau Fopu ca prezident în locul lui Şaguna, iar ca viceprezident pe Hania însuş în locul lui Timoteiu Cipariu. Hania mulţămind alegătorilor, a mărturisit, că numai de aceea primeşte „ca să nu credeţi, că eu din privinţa unor neplăceri, ce poate le-aş putea avea din partea principalului meu, nu primesc“. După moartea lui Şaguna, a lucrat Hania cu toată stărinţa contra candidaturii lui Popea şi prin diferite intrigi a reuşit a da lucrurilor o astfel de întorsătură, ca să se împlinească întocmai prorocia marelui mitropolit: „după mine vor urma iarăş vremile lui Moga“. VI Ioan Raţiu, profesor seminarial şi versificator, după ce colaborase mai mulţi ani la „Telegraful Român“, a ajuns redactor al acestui ziar (1858— 1862), unde a făcut bune servicii cunoscând limba sârbească şi traducând din ziarele sârbeşti toate articolele mai importante, cari exprimau părerea Sârbilor în cauza emancipării bisericii noastre de sub patriarhia din Carloviţ. Mai târziu părăsi Sibiiul şi se făcu protopop la Haţeg. La începutul erei constituţionale fui ales asesor consistorial onorar. În Zaharia Boiu a fost colaborator credincios şi de valoare al mitropolitului Şaguna. In tinereţe s-a distins prin publicarea unor versuri reuşite, pe care le-a adunat la 1862 ceolaltă sub titlul „Sunete şi răsunete“. După ce s’a întors dela universitatea din Lipsea, a fost câtva timp profesor seminarir şi redactor al „Telegrafului Român“ (1862—1865), a scris mai multe manuscrise ale didacticei bune, („Catehismul mic", „Cartea de cetire", „Elemente de geografie“ ş. a.), apoi ca paroh al Sibiiului şi ca asesor consistorial s-a distins în deosebi pe terenul oratoriei bisericeşti. Meritele lui pe acest teren au fost apreciate şi de „Academia Română”, care în anul 1877 l-a ales între membrii săi corespondenţi. Cuvântările lui bisericeşti publicate sub titlul: „Seminţe din aurul lui Christos“, au fost premiate de „Academia Română” fiind reuşite ca fond şi îngrijite ca forma. Ele sunt şi astăzi la îndemâna preoţilor, alături de cuvântările tipărite la 1855 de Şaguna sub titlul : „Kiriakodrounion“. — Boiu a murit la 1903. VIII Nicolae Cristea a urmat după Z. Boiu ca redactor al „Telegrafului Român“, şi el studiase în Germania. De tânăr s’a distins prin interesul viu, ce-i arăta faţă de toate problemele vieţii naţionale, şi ca profesor seminarial şi ca conferenţiar public era totdeauna bine pregătit. Felul, cum sa silit el să ridice ziarul „Telegraful Român” la un nivel atât de înalt, încât însuşi Mihail Eminescu îl considera ca „foaia cea mai modernă de peste Carpaţi”. — a mulţumit atât de mult pe Şaguna, încât în punctul IV. al testamentului său insistă anume ca Nicolae Cristea să fie lăsat în postul său de redactor „până-i va plăcea”. Această dispoziţie testamentară a lui Şaguna a fost respectată numai până la 1883. Atunci publicând Nicolae Cristea un fulminant articol contra ministrului prezident Coloman Tisza („Ave Tisza, morituri te salutant“), a trebuit să plece de la conducerea ziarului, fiind înlocuit cu asesorul consistorial Maisiu Voileanu. Lui Cristea i s-au făcut ovaţiuni frumoase cu acel prilej. Activitatea ziaristică şi-a continuat-o apoi în ziarul cotidian „Tribuna“. În procesul memorandului a avut Cristea o atitudine bărbătească, neşovăitoare şî timpul, cât a stat în temniţă, a ştiut să-l întrebuinţeze în mod folositor scriind meditaţiuni de ordin politic, pe cari le-a publicat în broşura intitulată : „Spre tSară“. Ca prezident al „Reuniunii socialilor“ din Sibîil încă a desvoltat Cristea activitate mănoasă şî folositoare. In toate referinţele vieţii sale private şi publice s’a manifestat totdeauna ca un om de caracter puritan şî statornic. IX Sava Ponovici Barcianu, preot în Răşinari, era preţuit de Şaguna pentru frumoasele lui însuşiri ca om de carte. De aceea l-a instituit profesor seminarial, în care calitate s’a distins prin publicarea unui îngrijit manual de gramatică germană şi al unui dicţionar german-român. Academia Română l-a ales la 1869 membru corespondent. A decedat în 1879, lăsând un demn continuator al luminoasei tradiţii familiru„ de preot-cărturar în fiul său Daniil P. Barceanu, pe care Şaguna l-a trimis la Universitatea din Lipsea pregătindu-l astfel, ca să poată deveni atât sub raport ştiinţific, cât şi moral unul dintre cei mai distinşi profesori ai seminarului Andreian. Dintre profesorii acestui seminar, eşiţi din şcola lui Şaguna, s’au mai distins pe teren literar pedagogic Ioan Popescu, redactorul revistei „Organ pedagogic" şi autorul unor excelente manuale de pedagogia şî psihologie. La 1877 fu ales membru coresp. al Academiei Române. Dr. Ilarion Puşcariu, după ce şi-a terminat studiile la universitatea din Viena, a funcţionat ca profesor la seminar. La sfatul lui Şaguna a îmbrăcat rasa călugărească şi a devenit un sârguincios muncitor pe teren literar-pedagogic şi istoric. A publicat Principii pedagogice Documenta pentru limbă şi istorie, manuale de istorie bisericească pentru şcoalele poporale şi secundare, un manual de isagogie, o gramatică a limbei române şi un studiu despre Mitropolia Românilor ortodocşi. A înaintat în treptele ierarhice până la gradul de arhimandrit, în timpul din urmă arhiereu şi a îndeplinit importanta funcţiune de vicar arhiepiscopesc pe timpul mitropoliţilor Miron XI Dr. Ioan Crişan a fost un cercetător istoric bine pregătit, al cărui studiu despre unirea unei părţi a Românilor ca biserica apuseană dă dovadă despre spiritul pătrunzător şi aparatul critic modern, cu ajutorul căruia ştia să împrumute cercetărilor sale istorice o valoare durabilă. Ca profesor la seminar şi catehet al elevilor din gimnaziile străine, a făcut şcoalei şi bisericii servicii foarte însemnate. Lecţiile sale de istorie bisericească erau foarte îngrijite, iar în partea specială, unde zugrăvia contrastul dureros dintre epoca mitropolitului Şaguna şi a lui Miron Roman, biciuia fără cruţare abandonarea conştientă a pornirilor culturale progresive din timpul celui dintâiu şi inerţia păgubitoare întronată la conducerea bisericii prin cel din urmă. III Dintre profesorii gimnaziului din Braşov s'au distins directorul Gavriil Muntean prin studii pedagogice şî traduceri din autorii clasici latini. A fost ales membru al Academiei Române la 1866, a decedat la 1869. Dr. Ioan Masiota iarăş pentru activitatea lui pedagogică-literară a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1877. Activitate literară ziaristică de mare însemnătate a desvoltat şi profesorul braşovean Ioan Alexandru Lăpădatu ca redactor la ziarul „Orientul Latin” şi la „Albina Carpaţilor”. Se pot ceti cu folos articolele lui publicate în broşura întitulată „Asupra situaţiunii“ (1877) şi instructivele nuvele istorice, publicate de Lăpădatu in „Albina Carpaţilor”. Dintre cei ce n’au fost direct în serviciul bisericii, şi alşcoalei încă a reuşit Şaguna a grupa în jurul său colaboratori vrednici şi merituoşi cum au fost . XIII Visarion Roman, care şi-a început cariera ca învăţător în Răşinari, a fost câtva timp (1857 —8) redactor la „Telegraful Român”, a publicat calendarul „Amicul Poporului” şi revista pedagogică „Amicul Şcoalei“, iar la 1872 a reuşit să înfiinţeze, cu ajutorul mai multor fruntaşi, institutul de credit şi economii „Albina”. In 1877 a fost ales membru corespondent al „Academiei Române”. A decedat in 1885. XIV Cel mai statornic şi mai devotat dintre colaboratorii mireni ai lui Şaguna a fost Ioan Puşcăriu, fratele mai mare al vicarului Dr. Ilarion Puşcariu. Prin stăruinţa sa deosebită a reuşit să urce fusceii unei strălucite cariere în administraţia civilăpolitică, ajungând pe timpul ministrului de culte Eötvös consilier de secţiune lângă acest ministru. Iar mai târziu ju de septemvir. In tot timpul îndelungatei sale cariere politiceadministrative a manifestat şi un interes deosebit pentru chestiuni culturale şi bisericeşti. A publicat mai multe lucrări istorice ca: „Date privitoare la familiile nobile române”, „Fragmente despre boerii din Ţara Făgăraşului” ş. a. La 4 Aprilie 1900 a fost ales membru al Academiei Române. A fost şi un neobosit, cronicar al evenimentelor din timpul său. Cartea sa postumă: „Notiţe despre întâmplările contimporane“ oferă contribuţiuni preţioase pentru cei ce vreau să cunoască şi unele părţi mai intime din vieaţa oamenilor, cari au avut rol de conducători în jumătatea a doua a secolului XIX. XV Dr. Atanasie Marienescu încă a fost un însufleţit aderent al mitropolitului Şaguna. Ca student universitar în Budapesta începu a colabora laTelegraful Român”, a cules diferite balade populare din părţile bănăţene, a publicat apoi o mică broşură intitulată „Istoria Românilor’“, o biografie a lui Petru Maior şi o lucrare mai vastă despre Cultul creştin şi păgân. A fost ales membru al Academiei Române în 1881. Emanuil Gozsdu era întrucâtva înrudit cu Şaguna. Născut la 1802 în Oradea-mare, a studiat drepturile la Academia din acest oraş şi la cea din Pojon, apoi s’a aşezat în Budapesta ca advocat. Când s’a cununat la 1832 cu tânăra văduvă Anastasia, fiica neguţătorului macedo-român din Pesta, Constantin Pamela, au rugat pe Atanasie Grabovsky, unchiul Anastasiei Şaguna, să le fie naş. Astfel între Şaguna şi Gozsdu se înjghebaseră legături prieteneşti încă din tinereţe. Această prietenie o ştiură folosi amândoi nu numai spre binele lor, ci mai ales spre binele neamului şi al bisericii. Când a ajuns Gozsdu comite suprem al Carasului (1861) şi ca atare membru în casa magnaţilor, a cerut şi a urmat sfatul lui Şaguna, rostind un impunător discurs întruapărarea cauzei naţionale a Românilor ardeleni. Cu prilejul unei onomastice a adus Gozsdu următoarele cuvinte : ,,Ca fiu credincios al bisericii mele la noi Dumnezeirea, căci m‘a creat Român ; iubirea ce am cătră naţiunea mea neîncetat mă îmboldeşte a stărui în fantă, ca încă şi dună moarte să erump de sub ginre mormântului spre a putea fi pururea în sinul naţiunii mele“. Prin testamentul său din 4 Noemvrie 1699 a reuşit în adevăr să-şi asigure un nume de mare binefăcător, care va trăi pururea în sinul naţiunii române. După ce s’a îngrijit cu prisosinţă de soţia sa a doua , Melania născută Dumcea, iatreagă averea sa în sumă de 400.000 coroana o lăsă ca fundaţiune, din interesele căreia să se împartă stipendii studenţilor universitari, iar mai târziu să se dea ajutoare în bani şi preoţilor şi învăţătorilor săraci şi să se poată promova orice „scopuri religionare ale Românilor de religiunea ortodoxă răsăriteană”. Prin o administrare bună şi conştiinţioasă această fundaţiune a lui Gozsdu a sporit până la suma de 7.118.408 coroane. Gozsdu a decedat la începutul anului 1870. * Privind această frumoasă falangă — care e departe de a fi completă — a oamenilor vrednici şi laminaţi, aiscusiţilor mânuitori ai condeiului şi neobosiţilor îndrumători ai Tineretului, a credincioşilor ostaşi ai luminii şi marilor binefăcători, pe cari Şaguna i-a ştiut grupa în jurul său, vom înţelege şi mai bine, pentru ce cârmuirea acestui providenţial mitropolit a fost atât de mănoasă şi de binecuvântată, in cât formează epoca cea mai glorioasă în istoria bisericească şi naţională a poporului nostru. Progresele însemnate realizate de poporul nostru în cursul acestei cârmuiri epocale ne îndreptăţesc să rostim cu satisfacţie şi în chip de povaţă pentru Viitor cuvintele profetice ale mitropolitului Şaguna: ,Astfel ajută Dumnezeu, unde este cuget bun şi unde puterile sa ştiu întrebuinţa cu scumpătate şi înţelepciune“. SsslStPnedepsiti — 50 088 Iei amendă pentru vinderea pâinii cu preţul jimblei — Giurgiu, 9 Iulie In urma unei razii făcută de către d. Cârnova judecător de instrucţie pe lângă trib. local, mai la toate brutăriile din localitate, s’a găsit la Soc. Coop. Hrana, pâine fabricată din făina de calitatea a Il-a şi vândută cupreţul pâinei de călit. I adică cu 8 lei. Faptul judecându-se astăzi, după noua lege a speculei, judecătoria a condamnat pe zisa Soc. la 50.000 lei amendă, pe d. Grigorescu directorul Soc. la 6000 lei amendă, iar pe vânzătoril Mihăescu la trei mii lei amendă. . XVI NICOLAS POPEA secretarul lui Șaguna, fost membru al Academiei române IOAN METIAN ZAHARIA BOIU nicolae CRISTEA fost redactor al „Telegrafului Român“. Despre el, Şaguna a lăsat în testament, să stea ca redactor al „ţoalei cea mai bună I din Ardeal“ — cum zicea E Eminescu, cât timp ii va plăcea SAVA POPOVICI BARCIANU Dr. ILARION PUŞCARIU Roman şi loan Meţianu. La 1916 Academia Română l-a ales membru onorar. VISARION ROMAN W S POM CICLISM Soc. „Aquila“ a cicliştilor din România va organiza în cursul lunii Iulie un mare meeting ciclist La acest meeting vor fi provocate toate cluburile cicliste din ţară, afiliate la F. S. S. R., ca: Meteor şi A. M. F. E., Arad, T. M. F. E. Timişoara, Clubul ciclist Galaţi, etc. Un Comitetul central al soc. „Aquila” S. C. R. a delegat pe d-nii: I. P. Georgescu Pălămidă, preşedintele societăţii, Gh. Mateescu, secretarul societăţei şi P. Negrescu delegat, să plece la 15 iulie a. c. la Galaţi spre a invita clubul ciclist Galaţi la marele meeting ciclist ce se va ține în cursul lunei iulie. EKibifione ds diamante O procesiune, de, o splendoare cu an nu s’a văzut în. felul acesta până acum, se pregăteşte de către Industria diamantului din Anvers- Patrusprezece care mari şî un număr de vehicule mai mici formează punctul de atracţiune al acestui alatu, la care vor lua parte peste 2000 de persoane, gătite cu giuvaeuurile cele mai preţioase. Casele vor simboliza diferite Industrii ale diamantului. Diamantele din Africa, din Australia, din Congo. Pe altele se va reprezenta descoperirea lustruirii diamantului, apoi un episod din istoria orientului, o serbare la Teheran, o societate la curtea luî Napoleon I şî alte serbări, la care se vor exiba colosale cantităţi de giuvaericale. Pe un car se vor vedea femei, cari în costumele lor vor reprezenta toate pietrele preţioase cunoscute. Valoarea gîuvaericalelor, cari se vor arăta la această procesiune, unică în felul ei, se preţueşte la mai multe milioane. mmm, pâefh toate magazinele mari din tara Apa de Cologstia si Pudra aiKis? mm tuning oupREp»rîgMoplupri PRÂDA Sarea PRlGâH narea MSUOHPJhrazde întreiKlBtabile si pin samfut, secerat $1 treerat cât si un mare asortiment de PIESE de SCHIMB se afla de vânzare In depozitul SINDICAT! Hifim DOLJ CRAIOVA, Buiev. €arată singurul reprezentant al Fabricei de Autopluguri Praga (Ceskomoravska-Kelben A. G.) în vechiul regat. Doritorii pentru orice informaţîuni sunt rugaţi a se adresa Sindicatului unde se pot vedea autoplugurile. hi Motoare de Benzină Q5ERS & BAUER în depozit laStr. Campliî.cami 1®. Telefon 366S - 42137 DE FOC Cer, Fag Cojite cu vagonul sî co mia kgr. transportate la domiciliul 4763 A București, Str. Paris No. 2 - Telefon 1910 Furnizează prompt din depozit .ILFOV" - - - - CEEETI ITA T0$ITE Artistice-Cultural . CONCERTE Societatea corală Carmen sub direcţiunea maestrului . Kiriac va pleca peste câteva zile în turneu prin Banat. Va da concerte la Timişoara, Reşiţa, Bocşa, Anina, Cacova, Şosea etc. In Timişoara, va cânta Duminică 15 c. la biserică liturghia şi după amiază un concert religios iar seara concert. BIBLIOGRAFII — Un foarte frumos succes de librărie, — succes care se menţine — a obţinut anul acesta romanul „Eu” al, colegului nostru de redamiţie d. Mihail Negru. Romanul „Eu”, îngrijit tipărit şi apărut în editura H. Steinberg Bucureşti (20 lei exemplarul), se găseşte la principalele librării în toate oraşele din ţară. In editura Socec se află de vânzare Liturghia de d-na Ioana Ghica Comăneşti, revăzută de maestrul Kiriac. ■--ak