Universul, iulie 1923 (Anul 41, nr. 171-201)

1923-07-12 / nr. 182

î t UNIVERSUL Urnii 'nn—«Sr: 152 ^iaboratorii Mitropolitniui Andrei Sagnna CÂŢIVA DINTRE COLABORA­TORII ŞI UCENICII LUI Ş­IGUR­A *) Valoarea oamenilor mari stă nu numai în faptele, pe cari le săvârşesc singuri, în ideile şi , concepţiile lor, ci şi în felul, cum îşi ş­tiu alege sfetnicii şi colaboratorii. Conducători d­e înaltă valoare morală şi de e­­rudiţiunea aleasă caută de o­­biceiu să strângă împrejurul lor elemente înrudite sufleteşte cu ei, deci oameni cu pronun­ţate înclinaţiunî cătră ştiinţă şi virtute. Istoria dovedeşte, că adeseori sub oblăduirea căpete­niilor luminate s‘au întâlnit la muncă comună cele mai feluri­­te talente. După observarea­­is­toricului latin Velleius Patercu­lus, talentele sunt ca paserile călătoare : se ivesc în cârduri, iar înaintea şi în urma lor e pustiu orizontul... Această asemănare se poate aplica şi la colaboratorii lui Şaguna, cari n‘au ascuns talen­tul, ca sluga vicleană şi netreb­nică din evanghelie ci s-au silit să-l chivernisească astfel, ca prin munca şi sârguînţa ior sa contribue la sporirea potenţei culturale a bisericii şî la înain­tarea­­neamului.­­ Dintre aceşti sfetnici şî cola­boratori de talent ai mitropoli­tului Şaguna vom aminti aici pe următorii: I­I Dr. Grigorie Pantazi era fiul neguţătorului braşovean Ioan Pantazi. După terminarea stu­diilor universitare în Viena, Şaguna l-a instituit profesor la seminar şi secretar la consis­­tor, înduplecându-l totodată să îmbrace ş­i rasa căl­ugărească, spre a se dedica cu totul bise­ricii. Moartea lui atât de timpu­rie (în vârstă de abia 30 ani)­­l-a atins foarte dureros pe Şa­guna,­­care spre a perpetua a­­­­mintirea acestui tânăr distins, a înfiinţat la începutul anului­­1855 fondul Pantazi, „care să fructifice 100 de ani şi apoi îm­­plinindu-se şirul anilor acesto­­­ra, să se folosească protopopii­­şi preoţii noştri din neam în neam“. Iar în circulara sa, în­titulată „Monument al proto­­­fiingenului Grigoris Pantazi“ a­­rduce Şaguna laude călduroase acestui vrednic tânăr, spunând despre el, că era „un exemplar rar în veacul nostru atât în privinţa năravurilor sale blân­de şi domoale cât şi în privin­ţa talentului său“. , I­II . loan Popazu. Un colaborator entusiast al mitropolitului Şa­­iguna a fost protopopul­­ Braşo­­­vului loan Popazu, (născut la 11808) absolvent al universităţii din Viena. Acesta fusese luat ‘în combinaţie de a ajunge e­­­piscop în locul Iul Vasile Moga. '’Cercurile din Viena aveau opi­­nnie foarte favorabilă despre ac­tivitatea Iul pastorală din cer­­iţul Braşovului. Dar planul a­­ieesta fu abandonat din motiv, Scă rudeniile lui Moga ar fi ţe-' "sut prea multe intrigi, prin­­care ar fi putut zădărnici în ■bană parte intenţiunile saluta­ta» şî stăruinţele tânărului Po­pazu. Astfel el a rămas proto­pop la Braşov, dând sprijin pre­­iţ­ios lui Şaguna în toate între­­rprinderile de ordin politic, re­ligios şi cultural. In deosebi strădania lui cea mare pentru asigurarea existenţei materiale a gimnaziului din Braşov a cer­cat Şaguna să i-o răsplătească avansându-l în treptele ierar­­­hice şi sfinţindu-l în 1865 ca e­­piscop al Caransebeşului, unde s-a aşteptat iarăşi o muncă în­teţită, până când a reuşit să or­ganizeze seminarul după cerin­ţele timpului (în secţia româ­nească a seminarului din Vâr­­şeţ se primiau înainte de Po­pazu şi tineri numai cu 4 clase elementare) şi să adune mijloa­cele materiale de lipsă pentru funcţionarea regulată a organe­lor de conducere eparhială. Me­ritele lui au fost recunoscute şi din partea congresului electo­ral din 1874, care l-a ales mi­tropolit, însă neputând să ob­ţină confirmarea din partea Coroanei, a rămas şi mai depar­te, până la sfârşitul vieţii, epis­cop la Caransebeş. III După moartea lui Pantazi a chemat Şaguna lângă sine ca secretar pe Neagoe Popea, care era funcţionar la administraţia civilă. Şi el terminase studiile universitare în Viena, luase parte la mişcările anilor 1848/9. Ajuns în apropierea lui Şagu­na, deveni unul dintre cei mai credincioşi aderenţi şi ucenici ai marelui arhiereu. La sfatul protectorului său vinea şi el în cinul monahal, schibându-şi ‘numele de botez Neagoe cu nu­mele călugăresc Nicolae. Ca secretar, ca profesor seminarial, ca ziarist şi om de carte Nico­­lae Popea a ştiut aduce bune *) Din Broşura „Mitropolitul Andrei Şaguna“ n­rii 39—50 din „Biblioteca Şaguna“ redac­tată de Dr. I. Lupaş — Sibiiu 4921 pag. 130 — 168. servicii bisericii. Dintre scrie­rile lui istorice sunt vrednice de amintire : „Vechea mitropo­lie a Românilor ortodocşi“, pre­cum şi biografia maitropolitului Andrei­ baron de Şaguna. Pen­tru meritele sale pe terenul li­teraturii istorice Popea a fost ales membru al Academiei Ro­mâne (8 Aprilie 1899). După moartea lui Şaguna mulţi îl considerau pe vicarul Nicolae Popea ca fiind cel mai potrivit candidat la scaunul mitropoli­tan vacant. Insă diferite împre­jurări l-au împiedecat şi au înălţat pe alţi oameni în scau­nul lui Şaguna. La 1889, după moartea episcopului loan Po­pazu, a ajuns Popea episcop la Caransebeş, unde a păstorit cu vrednicie până la 1908, silindu­­se întru toate a fi un neobosit , continuator al bunelor tradi­­ţiuni din epoca lui Şaguna. La moartea sa a lăsat întreagă a­­gonisita vieţii sale, în suma de aproape 300.000 cor., diecezei Caransebeşului pentru scopuri de binefacere. IV Un talent cu totul deosebit de Popea şi Popazu a fost Ioan Meţianu, protopopul din Zer­­neşti, care în deosebi prin iste­ţimea practică a ştiut trage fo­los pentru sine din toate îm­prejurările, reuşind a se înălţa repede şi a zădărnici adeseori acţiunile lui Popazu şi Popea. Menţianu studiase teologia (1 an) în Sibiiu şi filozofia în Cluj. Şaguna îl preţuia pe pro­topopul Meţianu pentru hărni­cia sa. De aceea, cunoscând împrejurările şi pătrunzând , până în­­gândurile ascunse ale oamenilor, i-a prorocit, că o să­­ ajungă cu timpul în scaunul­­ mitropolitan, ceea ce s-a şi în-­­ tâmplat la începutul anului­­ 1899. In timpul, cât a păstorit­­ ca episcop dieceza Aradului,­­ Meţianu a restaurat edificiul seminarial a înfiinţat tipogra-­­­fia diecezană, precum şi fon-­­­dul preoţesc de pensiuni, cu ajutorul căruia s’a Îmbunătăţit­­ situaţia materială a preoţimii­­ din episcopia Aradului. După ce a ajuns Meţianu mi­tropolit, a desvoltat o activitate bogată şi în arhidieceza Tran­silvaniei , a sfinţit la 1906 cate­drala din Sibiiu, pentru a că­rei zidire se începuseră colecte­le încă de pe timpul lui Şaguna a reconstruit la 1914 seminarul .Andreian“ şi a luptat cu stăru­inţă, pe teren­ politic, pentru apărarea caracterului confesio­nal al şcoalelor primare. In schimb pe terenul vieţii morale a preoţimii şi a poporului s-a edificat foarte puţin în timpul mitropolitului Meţianu, care cultiva mai bucuros tradiţiile tenebroase moştenite din timpul episcopului Vasile Moga, decât pe cele luminoase din epoca mitropolitului Şaguna. Meţianu a desvoltat şi oare­care activitate ziaristică, publi­când în :• „Telegraful Român“ din 1860 un articol despre „Por­­turea canonică şi folosirea ei“ (Nr. 24). In acelaş ziar (Nr. 8 din 1873) a publicat protopopul din Zerneşti Ioan Meţianu şi nişte reflexiuni de ordin politic în care se spunea, că dela 1865 începând conducătorii Români­lor au făcut numai politică de vorbe, iar ţăranii au început a-şi vinde moşiile pe preţuri bagatele şi a lua lum­ea în cap sau a lucra moşiile altora în parte. Tar ca episcop al Aradu­lui a tipărit la 1874 sub pseu­donimul Arhipresbiter broşura întitulată : ..O voce serioasă în oara supremă“, biciuind unele scăderi ale conducerii biseri­ceşti, îndeosebi ale consistoru­­lui mitropolitan. La 1914 a re­tipărit în tocmai această bro­şură, fără a lua însă vre­o dis­poziţie, ca scăderile semnalate în ea să fie înlăturate şi con­­sistorul mitropolitan să fie în­drumat spre o activitate mai sistematică. Când a murit Meţianu la în­ceputul anului 1916, a lăsat prin testamentul său pentru dieceza Aradului păstorită de dânsul de la 1874—1898 suma de 50.000 cor., iar pentru arhidie­­ceza Transilvaniei suma de 150.000 coroane.­­ Un talent asemănător în cât­va cu Meţianu a fost directorul seminarial Ioan Hania. Acesta făcuse studii la universitatea din Viena. Reîntors la Sibiiu, ocupă câtva timp funcţia de notar consistorial. Iar în primă­vara anului 1849, când insur­genţii lui Bem ocupară Sibiiul, fiind aproape toţi asesorii con­sistoriali refugiaţi în dferite părţi, Hania fu instituit vicar şi încredinţat cu conducerea a­­facerilor bisericeşti. După res­tabilirea păcii Şaguna, luând cârma afacerilor, arată că in­stituirea lui Hania ca vicar s’a întâmplat în mod ilegal şi lămuri preoţimea, că dispoziţii­le „vicarului nelegiuit“ au fost îzvorîte numai din sila împre­jurărilor extraordinare, create de valurile războiului civil. Ha­nia ajunse apoi profesor şi mai târziu director seminarial, ad­ministrând totodată şi protopo­piatul Săliştei (pe atunci numit al Sibiiului I). Activitatea lui ca profesor şi director cemina­­rial nu a dat rezultate, cari să poată mulţumi aşteptările lui Şaguna şi cerinţele formulate de timpul modern în măsură tot mai potenţată faţă de edu­caţia generaţiilor de preoţi şi învăţători, cari şi-au făcut stu­diile pregătitoare în acest se­minar. Ca director a început a redacta Anuarul seminarului, în care a publicat şi o încercare de monografie a şcoalei condu­se de dânsul. Pe terenul administraţiei bi­sericeşti avea însă Hansa des­tulă dibăcie. In tot timpul păs­toririi lui Şaguna el avea rolul de stegar al­­continuatorilor tradiţiei de pe timpul episco­pului Vasie Moga. La 1867 a dat tot sprijinul său acţiunii pornite contra lui Şaguna, spre a-l înlătura din scaunul de preşedinte al „Asociaţiunii“. Adunarea generală din Cluj a ales atunci pe bar. Vasile La­­dislau Fopu ca prezident în lo­cul lui Şaguna, iar ca viceprezi­­dent pe Hania însuş în locul lui Timoteiu Cipariu. Hania mulţămind alegătorilor, a măr­­turisit, că numai de aceea pri­meşte „ca să nu credeţi, că eu din privinţa unor neplăceri, ce poate le-aş putea avea din par­tea principalului meu, nu pri­mesc“. După moartea lui Şaguna, a lucrat Hania cu toată stări­­­nţa contra candidaturii lui Popea şi prin diferite intrigi a reuşit a da lucrurilor o astfel de întor­sătură, ca să se împlinească în­tocmai prorocia marelui mitro­polit: „după mine vor urma i­arăş vremile lui Moga“. VI Ioan Raţiu, profesor semina­­rial şi versificator, după ce co­laborase mai mulţi ani la „Te­legraful Român“, a ajuns re­dactor a­l acestui ziar (1858— 1862), unde a făcut bune servi­cii cunoscând limba sârbească şi traducând din ziarele sârbeş­ti toate articolele mai impor­tante, cari exprimau părerea Sârbilor în cauza emancipării bisericii noastre de sub patriar­hia din Carloviţ. Mai târziu pă­răsi Sibiiul şi se făcu protopop la Haţeg. La începutul erei con­stituţionale fui ales asesor con­sistorial onorar. În Z­ah­ari­a Boiu a fost colabora­tor credincios şi de valoare al mitropolitului Şaguna. In tine­­reţe s-a distins prin publicarea unor versuri reuşite, pe care le-a adunat la 1862 ceolaltă sub titlul „Sunete şi răsunete“. Du­pă ce s’a întors dela universita­tea din Lipsea, a fost câtva timp profesor seminar­ir şi re­dactor al „Telegrafului Român“ (1862—1865), a scris mai multe manuscrise ale didacticei bune, („Catehismul mic", „Cartea de cetire", „Elemente de geografie“ ş. a.), apoi ca paroh al Sibiiului şi ca asesor consistorial s-a dis­tins în deosebi pe terenul ora­toriei bisericeşti. Meritele lui pe acest teren au fost apreciate şi de „Academia Română”, care în anul 1877 l-a ales între mem­brii săi corespondenţi. Cuvân­tările lui bisericeşti publicate sub titlul: „Seminţe din aurul lui Christos“, au fost premiate de „Academia Română” fiind reuşite ca fond şi îngrijite ca forma. Ele sunt şi astăzi la în­demâna preoţilor, alături de cuvântările tipărite la 1855 de Şaguna sub titlul : „Kiriakodro­­union“. — Boiu a murit la 1903. VIII Nicolae Cristea a urmat după Z. Boiu ca redactor al „Telegra­fului Român“, şi el studiase în Germania. De tânăr s’a distins prin interesul viu, ce-i arăta faţă de toate problemele vieţii naţionale, şi ca profesor semina­­rial şi ca conferenţiar public era totdeauna bine pregătit. Fe­lul, cum sa silit el să ridice zia­rul „Telegraful Român” la un nivel atât de înalt, încât însuşi Mihail Eminescu îl considera ca „foaia cea mai modernă de peste Carpaţi”. — a mulţumit atât de mult pe Şaguna, încât în punctul IV. al testamentului său insistă anume ca Nicolae Cristea să fie lăsat în postul său de redactor „până-i va plă­cea”. Această dispoziţie testa­mentară a lui Şaguna a fost respectată numai până la 1883. Atunci publicând Nicolae Cris­tea un fulminant articol contra ministrului prezident Colom­an Tisza („Ave Tisza, morituri te salutant“), a trebuit să plece de la conducerea ziarului, fiind înlocuit cu asesorul consisto­rial Maisiu Voileanu. Lui Cris­tea i s-au făcut ovaţiuni fru­­moase cu acel prilej. Activita­tea ziaristică şi-a continuat-o apoi în ziarul cotidian „Tribu­na“. În procesul memorandului a avut Cristea o atitudine băr­bătească, neşovăit­oare şî tim­pul, cât a stat în temniţă, a ştiut să-l întrebuinţeze în mod folositor scriind meditaţiuni de ordin politic, pe cari le-a pu­blicat în broşura intitulată : „Spre tSară“. Ca prezident al­­ „Reuniunii socialilor“ din Sibîil încă a desvoltat Cristea activi­­­­tate mănoasă şî folositoare. In toate referinţele vieţii sale private şi publice s’a manifestat totdeauna ca un om de caracter puritan şî statornic. IX Sava Ponovici Barcianu, preot în Răşinari, era preţuit de Şaguna pentru frumoasele lui însuşiri ca om de carte. De aceea l-a instituit profesor se­­minarial, în care calitate s’a distins prin publicarea unui îngrijit manual de gramatică germană şi a­l unui dicţionar german-român. Academia Ro­mână l-a ales la 1869 membru corespondent. A decedat în 1879, lăsând un demn continuator al luminoasei tradiţii familiru„ de preot-cărturar în fiul său Daniil P. Barceanu, pe care Şa­guna l-a trimis la Universitatea din Lipsea pregătindu-l astfel, ca să poată deveni atât sub ra­port ştiinţific, cât şi moral unul dintre cei mai distinşi profe­sori ai seminarului Andreian. Dintre profesorii acestui semi­nar, eşiţi din şcola lui Şaguna, s’au mai distins pe teren­ literar pedagogic Ioan Popescu, redac­torul revistei „Organ pedagogic" şi autorul unor excelente ma­nuale de pedagogia şî psiholo­gie. La 1877 fu ales membru coresp. al Academiei Române.­­ Dr. Ilarion Puşcariu, după ce şi-a terminat studiile la uni­versitatea din Viena, a funcţio­nat ca profesor la seminar. L­a sfatul lui Şaguna a îmbrăcat rasa călugărească şi a devenit un sârguincios muncitor pe te­ren literar-pedagogic şi istoric. A publicat Principii pedagogice Documenta pentru limbă şi is­torie, manuale de istorie biseri­cească pentru şcoalele popora­le şi­ secundare, un manual de isagogie, o gramatică a limbei române şi un studiu despre Mi­tropolia Românilor ortodocşi. A înaintat în treptele ierarhice până la gradul de arhimandrit, în timpul din urmă arhiereu şi a îndeplinit importanta func­ţiune de vicar arhiepiscopesc pe timpul mitropoliţilor Miron XI Dr. Ioan Crişan a fost un cer­cetător istoric bine pregătit, al cărui studiu despre unirea unei părţi a Românilor ca biserica apuseană dă dovadă despre spi­ritul pătrunzător şi aparatul critic modern, cu ajutorul că­ruia ştia să împrumute cerce­tărilor sale istorice o valoare durabilă. Ca profesor la semi­nar şi catehet al elevilor din gimnaziile străine, a făcut şcoa­­lei şi bisericii servicii foarte însemnate. Lecţiile sale de is­torie bisericească erau foarte îngrijite, iar în partea specială, unde zugrăvia contrastul dure­ros dintre epoca mitropolitului Şaguna şi a lui Miron Roman, biciuia fără cruţare abando­narea conştientă a pornirilor culturale progresive din timpul celui dintâiu şi inerţia păgubi­toare întronată la conducerea bisericii prin cel din urmă. III Dintre profesorii gimnaziului din Braşov s'au distins direc­torul Gavriil Muntean prin stu­dii pedagogice şî traduceri din autorii clasici latini. A fost a­­les membru al Academiei Ro­mâne la 1866, a decedat la 1869. Dr. Ioan Masiota iarăş pentru activitatea lui pedagogică-lite­­rară a fost ales membru cores­pondent al Academiei Române în 1877. Activitate literară zia­ristică de mare însemnătate a desvoltat şi profesorul braşo­vean Ioan Alexandru Lăpădatu ca redactor la ziarul „Orientul Latin” şi la „Albina Carpaţilor”. Se pot ceti cu folos articolele lui publicate în broşura întitu­lată „Asupra situaţiunii“ (1877) şi instructivele nuvele istorice, publicate de Lăpădatu in „Al­bina Carpaţilor”. Dintre cei ce n’au fost direct în serviciul bisericii, şi al­­şcoa­­lei încă a reuşit Şaguna a gru­pa în jurul său colaboratori vrednici şi merituoşi cum au fost . XIII Visarion Roman, care şi-a în­ceput cariera ca învăţător în Răşinari, a fost câtva timp (1857 —8) redactor la „Telegraful Ro­mân”, a publicat calendarul „Amicul Poporului” şi revista pedagogică „Amicul Şcoalei“, iar la 1872 a reuşit să înfiinţe­ze, cu ajutorul mai multor fruntaşi, institutul de credit şi economii „Albina”. In 1877 a fost ales membru corespondent al „Academiei Române”. A de­cedat in 1885. XIV Cel mai statornic şi mai de­votat dintre colaboratorii mireni ai lui Şaguna a fost Ioan Puş­căriu, fratele mai mare al vica­rului Dr. Ilarion Puşcariu. Prin stăruinţa sa deosebită a reuşit să urce fusceii unei strălucite cariere în administraţia civilă­­politică, ajungând pe timpul ministrului de culte Eötvös con­silier de secţiune lângă acest ministru. Iar mai târziu ju de septemvir. In tot timpul înde­lungatei sale cariere politice­­administrat­ive a manifestat şi un interes deosebit pentru ches­tiuni culturale şi bisericeşti. A publicat mai multe lucrări is­torice ca: „Date privitoare la familiile nobile române”, „Frag­mente despre boerii din Ţara Făgăraşului” ş. a. La 4 Aprilie 1900 a fost ales membru al Aca­demiei Române. A fost şi un neobosit, cronicar al evenimen­telor din timpul său. Cartea sa postumă­: „Notiţe despre în­tâmplările contimporane“ oferă contribuţiuni preţioase pentru cei ce vreau să cunoască şi une­le părţi mai intime din vieaţa oamenilor, cari au avut rol de conducători în jumătatea a doua a secolului XIX. XV Dr. Atanasie Marienescu încă a fost un însufleţit aderent al mitropolitului Şaguna. Ca stu­dent universitar în Budapesta începu a colabora la­­Telegra­ful Român”, a cules diferite ba­lade populare din părţile bă­năţene, a publicat apoi o mică broşură intitulată „Istoria Ro­­mânilor’“, o biografie a lui Pe­tru Maior şi o lucrare mai vas­tă despre Cultul creştin şi pă­gân. A fost ales membru al A­­cademiei Române în 1881. Emanuil Gozsdu era întrucât­va înrudit cu Şaguna. Născut la 1802 în Oradea-mare, a studiat drepturile la Academia din a­­cest oraş şi la cea din Pojon, apoi s’a a­şezat în Budapesta ca advocat. Când s’a cununat la 1832 cu tânăra văduvă Anasta­sia, fiica neguţătorului mace­­do-român din Pesta, Constan­tin Pamela, au rugat pe Ata­­na­sie Grabovsk­y, unchiul Anas­tasiei Şaguna, să le fie naş. Astfel între Şaguna şi Gozsdu se înjghebaseră legături prie­teneşti încă din tinereţe. Acea­stă prietenie o ştiură folosi a­­mândoi nu numai spre binele lor, ci mai ales spre binele nea­­­m­ului şi al bisericii. Când a ajuns Gozsdu comite suprem al Carasului (1861) şi ca atare membru în casa magnaţilor, a cerut şi a urmat sfatul lui Şa­guna, rostind un impunător discurs întru­­apărarea cauzei naţionale a Românilor ardeleni. Cu prilejul unei onomastice a adus Gozsdu următoarele cu­vinte : ,,Ca fiu credincios al bisericii mele la noi Dumnezei­rea, căci m‘a creat Român ; iu­birea ce am cătră naţiunea mea neîncetat mă îmboldeşte a stă­rui în fantă, ca încă şi dună moarte să erump de sub ginre mormântului spre a putea fi pururea în sinul naţiunii mele“. Prin testamentul său din 4 Noemvrie 1699 a reuşit în ade­văr să-şi asigure un nume de mare binefăcător, care va trăi pururea în sinul naţiunii ro­mâne. După ce s’a îngrijit cu prisosinţă de soţia sa a doua , Melania născută Dumcea, ia­­treag­ă averea sa în sumă de 400.000 coroana o lăsă ca f­un­­daţiune, din interesele căreia să se împartă stipendii studen­ţilor universitari, iar mai târ­ziu să se dea ajutoare în bani şi preoţilor şi învăţătorilor să­raci şi să se poată promova orice „scopuri religionare ale Românilor de religiunea orto­doxă răsăriteană”. Prin o ad­ministrare bună şi conştiinţioa­­să această fundaţiune a lui­­ Gozsdu a sporit până la suma de 7.118.408 coroane. Gozsdu a decedat la începutul anului 1870. * Privind această frumoasă fa­langă — care e departe de a fi completă — a oamenilor vrednici şi laminaţi, a­­iscusi­ţilor mânuitori ai condeiului şi neobosiţilor îndrumători ai Ti­neretului, a credincioşilor os­taşi ai luminii şi marilor bi­nefăcători, pe cari Şaguna i-a ştiut grupa în jurul său, vom înţelege şi mai bine, pentru ce cârmuirea acestui providenţial mitropolit a fost atât de mă­noasă şi de binecuvântată, in cât formează epoca cea mai glorioasă în istoria bisericească şi naţională a poporului nostru. Progresele însemnate realiza­te de poporul nostru în cursul acestei cârmuiri epocale ne în­dreptăţesc să rostim cu satis­facţie şi în chip de povaţă pen­tru Viitor cuvintele profetice ale mitropolitului Şaguna: ,Astfel ajută Dumnezeu, un­de este cuget bun şi unde pu­terile sa ştiu întrebuinţa cu scumpătate şi înţelepciune“. SsslStPn­edepsiti — 50 088 Iei amendă pentru vinderea pâinii cu preţul jim­blei — Giurgiu, 9 Iulie In urma unei razii făcută de către d. Cârnova judecător de instrucţie pe lângă trib. local, mai la toate brutăriile din locali­tate, s’a găsit la Soc. Coop. Hra­na, pâine fabricată din făina de calitatea a Il-a şi vândută cu­­preţul pâinei de călit. I adică cu 8 lei. Faptul judecându-se astăzi, după noua lege a speculei, jude­cătoria a condamnat pe zisa Soc. la 50.000 lei amendă, pe d. Gri­­gorescu directorul Soc. la 6000 lei amendă, iar pe vânzătoril Mihăescu la trei mii lei a­­mendă. . XVI NICOLAS POPEA secretarul lui Șaguna, fost membru al Academiei române IOAN METIAN ZAHARIA BOIU nicolae CRISTEA fost redactor al „Telegrafului Român“. Despre el, Şaguna a­­ lăsat în testament, să stea ca­­ redactor al „ţoalei cea mai bună I din Ardeal“ — cum zicea E Emi­­nescu, cât timp ii va plăcea SAVA POPOVICI BARCIANU Dr. ILARION PUŞCARIU Roman şi loan Meţianu. La 1916 Academia Română l-a ales membru onorar. VISARION ROMAN W S POM CICLISM Soc. „Aquila“ a cicliştilor din România v­a organiza în cursul­­ lunii Iulie un mare meeting ci­clist La acest meeting vor fi pro­vocate toate cluburile cicliste din ţară, afiliate la F. S. S. R., ca: Meteor şi A­. M. F. E., A­­rad, T. M. F. E. Timişoara, Clubul ciclist Galaţi, etc. Un Comitetul central al soc. „A­­quila” S. C. R. a delegat pe d-nii: I. P. Georgescu Pălămi­­dă, preşedintele societăţii, Gh. Mateescu, secretarul societăţei şi P. Negrescu delegat, să plece la 15 iulie a. c. la Galaţi spre a invita clubul ciclist Galaţi la marele meeting ciclist ce se va ține în cursul lunei iulie. EKibifione ds diamante O procesiune, de, o splen­doare cu an nu s’a văzut în. fe­lul acesta până acum, se pre­găteşte de către Industria dia­mantului din Anvers- Patrus­prezece care mari şî un nu­măr de vehicule mai mici for­mează punctul de atracţiune al acestui alatu, la care vor lua parte peste 2000 de per­soane, gătite cu giuvaeuurile cele mai preţioase. Cas­ele vor simboliza diferite Industrii ale diamantului. Diamantele din Africa, din Australia, din Congo. Pe altele se va repre­zenta descoperirea lustruirii diamantului, apoi un episod din istoria orientului, o ser­bare la Teheran, o societate la curtea luî Napoleon I şî alte serbări, la care se vor exiba colosale cantităţi de giuvae­ricale. Pe un car se vor vedea fe­mei, cari în costumele lor vor reprezenta toate pietrele pre­ţioase cunoscute. Valoarea gîuvaericalelor, cari se vor a­­răta la această procesiune, unică în felul ei, se preţueşte la mai multe milioane. mmm, pâefh toate magazinele mari din tara Apa de Cologstia si Pudra aiKis? mm tuning oupRE­­p»rîg­­Moplupri PRÂDA Sarea PRlGâH narea MSUOHPJhrazde întreiKlBtabile si pin samfut, secerat $1 treerat cât si un mare asortiment de PIESE de SCHIMB se afla de vânzare In depozitul SINDICAT! Hifim DOLJ CRAIOVA, Buiev. €­arat­ă singurul reprezentant al Fabricei de Autoplu­­guri Praga (Ceskomor­avska-Kelben A. G.) în vechiul regat. Doritorii pentru ori­ce infor­­maţîuni sunt rugaţi a se adresa Sindicatului unde se pot vedea autoplugurile. hi Motoare de Benzină Q5ERS & BAUER în depozit la­­Str. Campliî.cami 1®. Telefon 36­6S - 42137 DE FOC Cer, Fag Cojite cu va­gonul sî co mia kgr. transportate la domiciliul 4763 A București, Str. Paris No. 2 - Telefon 1910 Furnizează prompt din depozit .ILFOV" - - - - CEEETI ITA T0$ITE Artistice-Cultura­l . CONCERTE Societatea corală Carmen sub direcţiunea maestrului . Kiriac va pleca peste câteva zile în turneu prin Banat. Va da concerte la Timişoara, Reşiţa, Bocşa, Anina, Cacova, Şosea etc. In Timişoara, va cânta Du­minică 15 c. la biserică litur­ghia şi după amiază un concert­­ religios iar seara concert. BIBLIOGRAFII — Un foarte frumos succes de librărie, — succes care se men­ţine — a obţinut anul acesta ro­manul „Eu” al, colegului nos­tru de redamiţie d. Mihail Negru. Romanul „Eu”, îngrijit tipărit şi apărut în editura H. Steinberg Bucureşti (20 lei exemplarul), se găseşte la principalele librării în toate oraşele din ţară.­­ In editura Socec se află de vânzare Liturghia de d-na Ioana Ghica Comăneşti, revă­zută de maestrul Kiriac. ■--ak­

Next