Universul, august 1924 (Anul 42, nr. 172-197)

1924-08-04 / nr. 175

Anni XLIL-Hr. 17S FONDATOR* UJIG! CAZZAVILLAN TEXtEFONs IMrecfia. 13/72 S Pasin' EmU"'""1" NI STRUMTATI 4 $ Pagini Aasast 1924 UNIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA Adhmb­ilsfircifitei 13/71 Secretariatul de redactie 30/43 ttaclaictfflais coresp. cu provincia 2/© *5 $! 33/31 i®­ TELEGRAFICE SI TELEFONICE Madia îl Administrata, București, str. Brezoianu, fl. Di­rEGTOR, STEVAN POPESCU ta ani fes ini războiului mondial S'au împlinit zece ani, de când a izbucnit războiul xnancit,^ dezlănţuit de Germania in com­plicitate ca răposata monarhie habsburgică. Din numeroasele documente diplomatice publi­cate in ultimii ani, reese cu prisosinţă uşurinţa criminală cu care au procedat cele două imperii centrale. Aceste puteri provocând cel mai sângeros răz­boi, au urmărit scopuri egoiste, expansiuni teritoriale, aservirea economică a Orientului euro­pean, umilirea şi micşorarea Franţei, precum şi întronarea unei dictaturi in Europa. Incidentul sângeros de la Sa­rajevo n‘a slujit decât de pre­text Ballplatz-ului spre a înve­nina raporturile cu Serbia şi a putea apoi opera milităreşte în Balcani. „Ilustrul secund“—cum a numit fostul împărat Wil­helm al I-lea, Austro-Ungaria— n‘a făcut altceva decât să răs­pundă intenţiilor şi scopurilor războinice ale Germaniei, le­­gănându-se cu iluzia înşelătoare că prin zdrobirea micei Serbii, monarhia dunăreană se va con­solida şi va recâştiga fostul ei prestigiu, atât faţă de naţiona­lităţile din cuprinsul hotarelor sale, cât şi faţă de popoarele din Orient, Austro-Ungaria, in frigurile care au precedat prăbuşirea ei catastrofală, şi-a preparat sin­gură mormântul. Nici Italia, nici România n‘au putut urma politica aventuroa­să a celor două puteri centrale. Nevoite să adopte, la început neutralitatea, ambele popoare latine au ştiut ce le comandă datoria faţă de civilizaţia ame­ninţată şi interesele lor naţio­nale. Crima împotriva dreptu­­lui nu putea rămâne nepedep­­sită. Intrarea Marei Britanii in război, câteva zile după Începe­rea ostilităţilor pe continent, a Încurajat şi mai vârtos popoa­rele, care aveau procese istori­ce in curs de rezolvire, să iasă din neutralitate şi să pună in cumpănă toate forţele lor ală­turi de apărătorii dreptului şi de sprijinitorii naţionalităţilor. Acum zece ani nimeni n’ar fi crezut că războiul va lua pro­porţii tragice şi gigantice, că milioane de soldaţi vor lupta câţiva ani, în tranşee; că osti­lităţile vor dezechilibra pro­fund economia mondială şi în particular pe cea europeană; iar pacea va modifica simţitor harta continentului vechiu. Flerul roşu, care a străbătut Europa occidentală, centrală şi orientală, a contribuit să studue lumea din temelii. Noua lume e în formaţie. Pacea reală încă nu s-a restabilit definitiv şi re­facerea Europei reclamă încă sforţări uriaşe din partea trutu­­ror popoarelor,­­ fie învingă­toare, fie învinse. Le va fi dat generaţiilor viitoare să se bu­cure de adevăratele binefaceri ale unei păci reale, câştigată prin sacrificile grele ale gene­raţiilor de azi. Tot iu jurai felini celor doi magistraţi basarabeni — Din acuzaţi devin acuzatori.—Şi-au găsit susţiitori şi apărători.—Teodor Inculeţ învinueşte şi pe primul ministru că i-ar fi cerut să nu-şi facă datoria de judecător integru — Curtea de apel din Chişinău a judecat la 28 iulie apelul in­trodus de foştii magistraţi Pa­vel Crăciunescu şi Teodor In­­culeţ contra decisiei tribunalu­lui Chişinău secţia I-a, prin care s’a încuviinţat punerea unui se­chestru asigurător asupra ave­re­­lor până la judecarea fon­dului acţiunei făcută de baroul Chişinău. Apelul s’a amânat pentru 16 August Cu ocazia aceasta, trebue să ■relevăm un fapt care caracte­rizează de minune moravurile din Basarabia. Aceşti doui ma­gistraţi, care au fost destituiţi pentru fraude şi luare de mită au găsit, cu o foarte mică ex­cepţie, susţiitori şi prieteni, cari “regretă că au suferit o pedeapsă aşa de mare şi care caută acum să le salveze situaţia. Dintre susţiitorii lor sunt foar­te mulţi basarabeni şi români din Regat care văd în destitui­rea acestor doui magistraţi ba­sarabeni o măsură unilaterală, favorabil, de­şi de fapt d. Cert­­cov avea dreptate în chestiu­nea pentru care se judeca. Şi că d. Th. Inculeţ a dovedit cu această ocazie sentimente nobile de sacrifici­u şi devota­ment, căci cu prilejul procesu­lui său in faţa comisiunei de judecată, in loc să se servească de scrisoarea primului ministru in care acesta îi cerea o Inter­venţie in favoarea lui Cerîcov, pentru a obţine circumstanţe a­­tenuante, a preferat să­ o remi­tă d-lui I. Brătianu, prin fra­tele d-sale, d. Joan Inculeţ, care înmânând-o primului ministru i-a spus : — „Fratele meu a preferat să cadă de cât să te compromită“. Aşa, că d. Th. Inculeţ după cum spuneam, începe să devie un erou şi o victimă şi de unde se credea că atât el cât şi d. Ion Inculeţ emit nişte nenorociţi şi pierduţi, căci la auzul vestei con­­damnărei fratelui său­­ minis­tru Inculeţ i-ar fi spus d-lui Theodor Inculeţ: „Te-ai nenoro­cit şi pe tine şi pe mine, sunt reoreptată num«.» contra basa- Pierdut şi eu şi tu", acum fostul rabenilor, când după părerea lor magistrat incuieţ se m­icu, mn a­­eceleaşi sancţiuni ar merita şi euzator public ji­­rea ^dove- TDUÎţi regăţeni. Alţii din susţiitorii lor protes­tează de ce se merge aşa depar­te şi după ce li s’a aplicat cele mai grave sancţiuni se caută a­­cum să li se ia şi avutul câşti­gească că nu numai el, dar şi alţii s’au folosit de faptul că dânsul deţinând autoritatea ju­decătorească a putut cu ea să facă ceea ce alţii îi dictau. Toate acestea dovedesc atmos­gat prin fraudă şi mită, teman- fera morală în care trăeşte a­­du-se prbabil ei înşişi că dacă ceastă provincie şi care permite Justiţia va continua, după cum că oamenii înfieraţi de cel ma­i început, tribunalul secţia I-a înalt tribunal al magistraturei Chişinău să dea sentinţe de­se­ să găsească apărători şi încura­­chestru al averilor făcute în mod latort în opera lor necinstită în necorect, apoi mulţi care şi-au cât din acuzaţi să devie ei a­u­­clădit palate, şi-au cumpărat vii­­tori şi moralizatori ai vieţel­oi moşii, ar urma să cadă în a­ publice a­ceeaşi situaţie ca şi magistraţii, destituiţi, Inculeţ şi Crăciunes-­ cu. Şi de aci curajul şi îndrăz-j­e neala acestor doui domni, cari, văzându-se încurajaţi şi susţi-­ nuţi de mulţi, cari stau cu sa-l­bia lui Damocles deasupra ca- paris. 2. (Rador). — Secretarul fiului lor, devin din acuzaţi­a­ de stat american Hughes s'a în­cuzaton. Aşa d. Theodor Inculeţ mer­ge până acolo în cât acuza prin ziarul „Tribuna Basarabiei“ pe primul ministru d. I. Brătianu de a fi intervenit la el ca pre­şedinte al comisiei Casei noa­stre în folosul unui proprietar din Hotin, Certcov, a cărui fa­milie s-ar fi înrudind cu acea a şefului guvernului şi că d. ___ _______________ Th. Inculeţ care prezida acea­ ; la Bruxelles, a fost primit astăzi stă comprim­e, ar fi dat un aviz­­ de către regele Belgiei, treţinut ori dimineaţă cu d-nii Millerand şi Poincaré. D. Hughes a arătat că chestiunea siguran­ţei Franţei preocupă foarte mult poporul american. Declaraţiuni­­le sincere şi energice ale celor doi foşti preşedinţi de republică au impresionat în mod deosebit pe d. Hughes, I. Basarabean. D. Hunte la Paris • Bruxelles, 2. — Secretarul de stat american Hughes, sosit­ori MOZAICURI NĂZBÂTIILE PARULUI SCURT. — Apar când sub for­ma unui divorţ, când sub acela a loviturilor şi rănirilor, cari n’au altă pricină decât moda părului scurt la sexul frumos. In moda aceasta filosofii văd un semn de supunere conjugală. Unul susţine chiar că la vechii evrei se cunoştea o femeie mă­ritată după părul tăiat scurt peste care punea o perucă. Bi­serica a păstrat practica acea­sta în ritualul ei: când o faţă ia voalul, i se taie părul, ceia ce înseamnă că luând în căsă­torie „mielul mistic“, îi sacrifi­că părul. Bărbaţii însă, nu or să înţeleagă raţionamentul acesta, ci vor zice de sigur că atunci când o femeie se duce la bărbier să se tundă, nu-și sacrifică părul bărbatului, ci model. AMOR PROPRIU JIGNIT. — Patru mii de sicilieni au semnat o protestare Împotriva lui Mau­rice Maeterlinck care într’un volum de impresii de călătorie, prezintă țara lor sub o lumină foarte supărătoare : „natura să­racă, ruine indiferite, bordeie de nelocuit, hrană himerică“. D. BELIN inventatorul transmisiunii foto-­­ grafiilor prin telefonia fără fir I Iarna am­in în Iugoslavia şi Grecia — Lupte sângeroase Intre comitagii şi ar­mata Iugoslavă. — Intervenţia artileriei. — Mai mulţi morţi. — Asasinarea unui pri­mar grec — Belgrad, 1 August (Rador). — Se anunţă o nouă ciocnire între jandarmii iugoslavi şi bandele de comitagii în regiu­nea Craiovo. Rezultatul luptei nu se cunoaşte încă. Ajutoare militare au fost trimise în a­­ceastă regiune. Ciocnirea, care a avut loc .Sâmbăta trecută, lângă satul Vakouf, lângă regiunea Crato­­vo, a durat şeapte ore ; lupta a încetat numai după inter­venţia artileriei de munte. Banda, profitând de întune­ric, şi-a croit drum luând şi pe şeful bandei Panşa Mihai­­loff, grav rănit, lăsând pe te­ren patru morţi. Intre aceştia s’a găsit şi corpul unui ofiţer din armata activă. Comitagii pe lângă muniţiuni şi arme au lăsat şi toată archiva bandei Mihailoff. Atena,­­ August (Rador)­— Terorizarea grecilor din Bul­garia continuă. Ziarele află că primarul grec din satul Vode­­ra, judeţul Stanimara, a fost asasinat în ziua­­de 24 iulie de zece bulgari, cari au arun­cat bombe asupra locuinţei sale. Guvernul bulgar şi-a expri- i mat regrete şi a promis ares­­­­tarea şi pedepsirea vinovaţi­ Ilor-Athena, 2 (Rador).­TM- Ziarele in unanimitate au primit cu vie satisfacţie declaraţiile noului ministru de externe al Iugosla­viei care a subliniat că va con­­tinua politica fostului cabinet faţă de Grecia, pentru care nu­treşte o adâncă simpatie. Relativ la incidentul petrecut la Petrici, ziarele arată că un maior grec care supraveghea frontiera escortat de câţiva sol­daţi a fost atacat de o putelnică bandă bulgară. Neavând, forţe suficiente pentru a rezista, deta­şamentul grec s-a retras şi a procedat apoi la o anchetă care a stabilit complicitatea mai multor locuitori bulgari. Convo­iul acestor complici arestaţi a fost atacat, de o bandă de co­­raitagli, care a încercat elibera­rea prizonierilor. In lupta care a urmat au fost împuşcaţi şeapte indivizi. Ast­fel s’a petrecut Incidentul p® care guvernul bulgar caută să-l exploateze pentru a șterge im­presia produsă de crimele co­mise contra grecilor din Bulga­ria. Guvernul grec este decis să ia măsuri severe contra tuturor a­­celora cari vor încerca să tul­bure ordinea publică la fron­tieră. BULGARII DIN CONTRA SE PLÂNG DE GRECI Sofia, 2. (Rador). — Presa comentează violent persecuţiile la care este supusă populaţia bulgară din Grecia şi subliniază importanţa demersurilor Bul­gariei pe lângă guvernul grec în legătură cu recenta asasinare a 19 ţărani bulgari. Presa cere Greciei să respecte clauzele tratatului de pace ga­rantând drpetul populației bul­gare de­ a emigra în mod volun­tar, fără a o sili la aceasta prin persecuțiuni. » . Statuia lui Ovidiu După ce românii au luat în stăpânire Dobrogea, primul pre­fect al jud. Constanţa, Remus Opreanu, a luat iniţiativa ridi­­cărei unei statui poetului Ovi­­diu, la Constanţa.­­ Statuia, făcută de sculptorul italian, Ferrari, dela Roma, s’a dezvelit, cu ceremonialul cuve­nit, în anul 1887, pe piaţa din partea de sud a oraşului.­­ Se ştie că autorul Metamorf­o­­selor, în cei nouă ani pe care i-a petrecut un exil, în vechiul Tomis, nu se împăca, nici cu climatul aspru al acelui colţ în­depărtat al imperiului, nici cu apucăturile barbarilor Geţi, ca­re populau ţinutul. In Tristis, ca şi In Ex-Ponto nefericitul poet roman implora pe puternicii lui prieteni dela Roma să-l scape de nesuferitul exil. Apoi, Ovidiu se simţea atât de străin şi atât de departe de ce­tatea cezarilor . Intr’o scrisoare adresată so­ţiei sale, la Roma, Ovidiu se plângea de poşta epocei sale... „Dum tua pervenit. dum lit­iera nostra reccurens tot maria ac terras permeat, annus abit (Până când să-mi vie scri­­i­soarea ta şi tu să primeşti pe a mea, va trece un an!) Astăzi, după 1914 ani, Ovidiu s’ar putea consola, de­oarece o scrisoare predată poştei române e încredinţată, celui în drept, tot după câteva luni... Dar, să revenim la statuea lui Ovidiu. Această statue, ca şi poetul ce a fost imortalizat în bronzul ei, a trecut prin multe aventuri. In timpul războiului, bulgarii au descoperit că poetul Ovidiu ar fi de originăTM bulgară şi de aceea au încercat să transporte statuea din Constanţa în inte­riorul ţării lor. După această aventură, locul statuei a fost, în Constanţa, schimbat în mai multe rânduri, pe aceeaş piaţă, când spre est, când spre vest, când spre nord, când spre sud... dar, totdeauna împotriva legilor esteticei şi a bunului simţ. O propunere. Cum statuia lui Ovidiu e rău plasată în piaţa din faţa primăriei, n’ar fi oare mult mai bine să fie instalată pe bulevard, pe malul mării? Oare poetul Ovidiu între anii 9 şi 18 d. Christos, nu-şi avânta cu drag privirea în largul, mă­rii şi gândurile sale îndurera­te nu zburau spre superba Ro­ma ? Pentru ce azi, edilii din Con­stanţa — mai fioroşi decât ce­zarii Romei — condamnă pe ne­fericitul Ovidiu să stea neclin­tit în tovărăşia prozaică a bir­jarilor turci; să, privească me­lancolic relieful gunoaelor de pe piaţa din faţa primăriei, iar piedestalul lui să slujească de Palace-hotel „pleziriştilor“ ? Romion* sa ­ Agenţii provocatori O SCENA CARACTERISTICA Agenţii provocatori, in sluj­ba intereselor străine, profitând de slăbiciunea autorităţilor noa­stre, au ajuns cu îndrăzneala până acolo încât ţin discursuri incendiare in localuri publice şi în trenuri.. Ei insultă ţara, guvernul, magistratura, administraţia, a­­meninţă cu revoluţia bolşevică şi prevestesc schimbarea formei de guvernământ. Cine credeţi că sunt unii din aceşti agenţi provocatori ? Func­ţionari ai statului român. Zilele trecute în trenul de băi Sibiu-Ocna Sibiului, în care că­lătorea şi d. R. Şeişanu, primul nostru redactor, un agent pro­vocator a cutezat să adreseze ameninţări şi insulte, în pu­blic, la adresa poporului român, a miniştrilor li s'a lăudat că bolşevici ca dânsul, vor şti „să distrugă această ţară mizera­­bilă“. __ Cu toate că în acel vagon se afla şi primul procuror din Si­biu, d- Iliescu, acesta n'a gă­sit de cuviinţă să-şi facă dato­ria! D. R. Seişanu a somat pe a­­gentul provocator să se legiti­meze. Individul se numeşte Ghnabu Isaia şi călătorea în tren cu un carnet eliberat de c. f. r. cu nr. 11.066. El e funcţionar la c. f. r. Cum să nu facă propagandă în toată libertatea, agenţii bol­şevismului internaţional, dacă reprezentanţii autorităţilor nu voor să-ţi facă datoria ? mare serbare cercetă­­şească la Londra Leafield. 2. — Un spectacol impresionat a avut loc astăzi la Stadiul din expoziţia brita­nică când ducele de Conaught, a deschis festivalul cercetaşilor imperiali. Se strânseseră peste 13.000 băeţi din toate părţile im­periului, iar serbarea a fost su­pravegheată de generalul Ro­­bert Baden Powell, care a ini­ţiat acum 20 de ani mişcarea cercetăşească. Cercetaşii mari­­­nari formau garda de onoare a ducelui, care luase loc pe es­tradă lângă Baden Powell. In faţa sa treceau în grupuri cer­cetaşi­ care reprezentau diferite­le dominionuri şi colonii, cu steagurile lor respective. Muzi­­­cile cântau imnul naţional. Cercetaşii cari sunt găzduiţi în vasta împrejmuire chiar din faţa expoziţiei îşi petrec timpul mai ales executând diferite «OPOrimi PSWH 9 Anglia va trimite uni­versităţii din Tokio cârţi în valoare de 25 mii lire Leafield. 2. — Camera Comu­nelor a sancţionat donaţia fă­­cută de guvernul englez in va­­l­­oare de 25.000 lire sterline, pentru cumpărături de cărţi în această ţară pentru Universita­tea Imperială din Tokio. Aces­te cărţi vor fi însoţite de o placă metalică ce va aminti în inscripţia sa, studenţilor japo­nezi din generaţiile viitoare simpatia simţită de poporul britanic pentru vechia sa alia­tă, din clipele de restrişte. Oraşul Balcic va fi... desfiinţat? — UN SPITAL E DARAMAT IN CONDIŢIUNI CURIOASE — Se afirmă că oraşul Balcic— situat într’o frumoasă poziţie pe malul mării Negre — va fi lă­sat în părăsire şi uin nou oraş, cu acelaş nume, va fi organi­zat, în apropiere, la o distanţă de 4 k­m. Scopul pare a fi refacerea a­­cestui colţ încântător din Ca­dril­ater, conform cerinţelor ci­vilizaţiei. Planul viitorului oraş Balcic deşi întocmit, n’a fost însă aprobat de consiliul tehnic su­perior. Până să se construească Balcicul­ Nou, administraţia jud. Caliacra se grăbeşte să dărâma şi puţinele edificii, cari oferă vechiului Balde o aparenţă da civilizaţie. Astfel, spitalul construit pe­­ malul mării, într’o poziţie pi­­torească, acum 15 ani, a început să fie dărâmat, sub pretext că un nou spital va fi construit, cu acelaş material, la o distan­ţă de 4 k­m. de oraş, adică pe locul unde se plăruieşte ridi­carea noului Balcic !... Locul actualului spital a fost cedat comunei Balcic, în schim­bul celui oferit de comună în a­­fară de oraş şi el va fi pus în vânzare prin licitaţie. Până se va construi noul spi­tal , într-un loc prăpăstios şi la o distanţă relativ mare de o­­­­­aş, populaţia Balcicului va fi lipsită de un spital bine orga­nizat ! Ce fel de gospodărie este aceasta ? Cum a putut permite mini­sterul sănătate! publice dărâ­marea spitalului din Balcic, în asemenea condiţiuni revoltă­toare ? • Acum nu putem să cerem a­­celuiaş minister decât să ia măsurile necesare pentru... re­construirea spitalului pe punc­tul de a fi­ complet distrat. CASA DIN IPOTESTI unde a copilărit Eminescu Am vorbit într’unul din nu­merele noastre trecute despre „casa” — atâta cât a mai ră­mas din ea, — în care a copi­lărit, la Ipoteşti, Eminescu. In ce priveşte naşterea lui, cercetări amănunţite au dus la încheerea că ea n’a putut să aibă loc decât la Botoşani, cum rezultă chiar din actul original de b­otez al pruncului. Asupra acestei case părinteşti, a cărei vedere o reproducem mai jos, găsim­­ în volumul „Omagiu lui Mihail Eminescu“ tipărit de d. Corneliu Botez, con­silier la înalta Curte de Casaţie, cu prilejul aniversării a 20 ani de la moartea poetului — ur­mătoarele amănunte (pag. 32): „Prin 1819 sau 1850, (tatăl poe­tului) cumpără jumătate din moşia răzăşească Ipoteştii, pă­mânt de arătură şi pădure in întindere de 288 fălci moldove­neşti, de la un oarecare Hurmu­­zache, pe preţ de 4000 galbeni. Pentru plata preţului, a vândut casele din Botoşani şi a mai luat 800 galbeni de la maica Fevro­­nia, sora mamei poetului, iar 200 de galbeni de la altă soră a ei, Maria Mavrodin. Cealaltă jumătate din Ipoteşti era stăpânită o pătrime de fra­ţii Isăcescu şi o pătrime de unul Ciofu. Pe Ipoteşti era o casă veche, pe care Eminovici a dărâmat-o făcând alta în locul ei şi o bi­serică, in fiinţă şi azi şi care a­­parţinea lui Teodor Murguleţ, rudă cu fostul stăpânitor al Ipo­­teştilor lui Eminovici, de la care, cum ne afirmă căpitanul Eminescu, a cumpărat-o mama poetului. Din actul său de deces, aflat de noi la primăria comunei Cu­­coreni, — de care ţin Ipoteştii, se constată că Eminovici a murit la 19 Martie 1884, în vârstă de 72 ani, şi a fost înmormântat la Ipoteşti. La 1840, G. Eminovici se căsă­torise cu Raluca, — mama poe­tului, — o femee aşezată şi bla­jină, cea de a patra fiică a stol­nicului Vasile Juraşcu, de loc din Joldeşti, şi a Paraschivei Juraşcu, cu aşezarea în Boto­şani. Raluca Eminovici a încetat din viaţă la 15 August 1876, în vârstă de 60 ani, fiind bolnavă de cancer, şi a fost deasemenea înmormântată la Ipoteşti..." Ipoteştii, prin urmare, sunt nu numai leagănul copilăriei celui mai mare­ poet al nostru, dar în cuprinsul lor odihnesc şi oasele părinţilor lui Eminescu. Cele trei clişee de mai sus ne-au fost comunicate de d. consilier Botez, de la înalta­ Curte de Casaţie. POETUL MIHAIL EMINESCU spre anul 1880 RALUCA EMINOVICI, NĂSCU­TĂ JUBASCU mama poetului Demascarea unui demagog Cine este dr. N. A­h. Lupu Sub masca democratismului şi a umanitarismului, toţi de­clasaţii, naufragiaţii vieţei pu­blice şi aventurierii, fără sim­ţul politic şi moral, practică, în vremurile tulburi, sau în epocile de prefacere ale naţi­unilor, demagogia cea mai ne­ruşinată şi periculoasă. După revoluţia rusă, au a­­părut şi în România, la supra­faţă, câţiva declasaţi, naufra­giaţi politici şi aventurieri, care, sub pretextul că sunt a­­părătorii sinceri ai ţărănimei şi partizanii înfocaţi ai demo­craţiei, propagă înăuntru lup­ta de clasă, iar în afară între­ţin relaţiuni cu duşmanii ne­împăcaţi ai ţarei şi alimentea­ză propaganda împotriva a tot ce e românesc şi demn de stima şi dragostea noastră. Amatorii de zguduiri sociale şi de situaţii nemeritate în stat, au izbutit să înşele buna credinţă a unor elemente ne­experimentate şi au reuşit să conducă, de fapt, o gru­pare politică sub eticheta ţărănistă. Cum un organism politic se recomandă, fie prin autoritatea morală a conducă­torilor săi, fie prin principiile fixate în programul său de gu­vernământ, avem tot dreptul să deplângem acea grupare, care se lasă a fi condusă pe căile aventuroase, de un tră­dător de neam, care răspunde la numele odios de Constantin Stere şi de un demagog ridicol şi odios, ca dr. N. Gh. Lupu. „Universul“ şi-a făcut da­toria executând, aşa cum se cuvenea pe trădătorul Stere. O datorie de ordin superior etic ne comandă să demascam şi ne complicii trădătorului, ca opinia publică să-i cunoască aşa cum sunt, cu toate slăbi­ciunile şi păcatele lor. Ţara are nevoe de carac­tere, iar nu de ticăloşi. Viaţa publică a României întregite­­ trebue să fie cât mai repede­­ asanată. Cu documente vom , dovedi opiniunii publice, cine sunt aceia cari sub masca de­mocraţiei, urmăresc distrugerea organismului nostru de stat na­ţional, prin introducerea doc­trinei comuniste ruse. Princi­palul locotenent şi deci com­plice al trădătorului Stere, dictatorul temut al grupărei țărănistă — a dr. N. Lupu. Cine este dr. N. Lupu ? Care e trecutul său politic ? In ca constă „democratismul“ său ? La aceste întrebări, vom­­ lăsa să răspundă documentele.­­ Din aceste documente oricine­­ va trage concluzia logică: a- I cela care s’a întovărășit cu­­ un trădător de neam, nu poa­­­­te să fie decât un politician­­, aventurier fără autoritate mo­rală ; un vânturător de vorbe, fără talent; un demagog odios şi un farsor ridicol. Documentele interesante, pe care vom începe să le publi­căm, vor smulge masca de pa obrazul acestui pretins „de­mocrat“ și „amic al poporu­lui“.­ .d flivemal tors angajea­ză specialişti străini - -.......­­ Constantinopol, 1. — Se comu­nică din Angola că ministerul de interne are intenţia să anga­jeze doisprezece specialişti stră­­îni, dintre cari un italian, pen­­t­­ru serviciul afacerilor locale; trei austriaci, pentru serviciul siguranţei generale; cinci ger­mani, pentru poştă şi telegraf; dour belgienii pentru starea ci­vilă şi un englez pentru instruc­ţia publică. ziarul „nmsur­­ii Ir. ii Pentru marile premii de toamna Cititorii cari vor să par­ticipe la marile premii de toamnă vor strânge cu­poanele ce zilnic vor fi pu­biicate in acest loc. 1B24: WWWWWWWWW

Next