Universul, august 1924 (Anul 42, nr. 172-197)
1924-08-04 / nr. 175
Anni XLIL-Hr. 17S FONDATOR* UJIG! CAZZAVILLAN TEXtEFONs IMrecfia. 13/72 S Pasin' EmU"'""1" NI STRUMTATI 4 $ Pagini Aasast 1924 UNIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA Adhmbilsfircifitei 13/71 Secretariatul de redactie 30/43 ttaclaictfflais coresp. cu provincia 2/© *5 $! 33/31 i® TELEGRAFICE SI TELEFONICE Madia îl Administrata, București, str. Brezoianu, fl. DirEGTOR, STEVAN POPESCU ta ani fes ini războiului mondial S'au împlinit zece ani, de când a izbucnit războiul xnancit,^ dezlănţuit de Germania in complicitate ca răposata monarhie habsburgică. Din numeroasele documente diplomatice publicate in ultimii ani, reese cu prisosinţă uşurinţa criminală cu care au procedat cele două imperii centrale. Aceste puteri provocând cel mai sângeros război, au urmărit scopuri egoiste, expansiuni teritoriale, aservirea economică a Orientului european, umilirea şi micşorarea Franţei, precum şi întronarea unei dictaturi in Europa. Incidentul sângeros de la Sarajevo n‘a slujit decât de pretext Ballplatz-ului spre a învenina raporturile cu Serbia şi a putea apoi opera milităreşte în Balcani. „Ilustrul secund“—cum a numit fostul împărat Wilhelm al I-lea, Austro-Ungaria— n‘a făcut altceva decât să răspundă intenţiilor şi scopurilor războinice ale Germaniei, legănându-se cu iluzia înşelătoare că prin zdrobirea micei Serbii, monarhia dunăreană se va consolida şi va recâştiga fostul ei prestigiu, atât faţă de naţionalităţile din cuprinsul hotarelor sale, cât şi faţă de popoarele din Orient, Austro-Ungaria, in frigurile care au precedat prăbuşirea ei catastrofală, şi-a preparat singură mormântul. Nici Italia, nici România n‘au putut urma politica aventuroasă a celor două puteri centrale. Nevoite să adopte, la început neutralitatea, ambele popoare latine au ştiut ce le comandă datoria faţă de civilizaţia ameninţată şi interesele lor naţionale. Crima împotriva dreptului nu putea rămâne nepedepsită. Intrarea Marei Britanii in război, câteva zile după Începerea ostilităţilor pe continent, a Încurajat şi mai vârtos popoarele, care aveau procese istorice in curs de rezolvire, să iasă din neutralitate şi să pună in cumpănă toate forţele lor alături de apărătorii dreptului şi de sprijinitorii naţionalităţilor. Acum zece ani nimeni n’ar fi crezut că războiul va lua proporţii tragice şi gigantice, că milioane de soldaţi vor lupta câţiva ani, în tranşee; că ostilităţile vor dezechilibra profund economia mondială şi în particular pe cea europeană; iar pacea va modifica simţitor harta continentului vechiu. Flerul roşu, care a străbătut Europa occidentală, centrală şi orientală, a contribuit să studue lumea din temelii. Noua lume e în formaţie. Pacea reală încă nu s-a restabilit definitiv şi refacerea Europei reclamă încă sforţări uriaşe din partea truturor popoarelor, fie învingătoare, fie învinse. Le va fi dat generaţiilor viitoare să se bucure de adevăratele binefaceri ale unei păci reale, câştigată prin sacrificile grele ale generaţiilor de azi. Tot iu jurai felini celor doi magistraţi basarabeni — Din acuzaţi devin acuzatori.—Şi-au găsit susţiitori şi apărători.—Teodor Inculeţ învinueşte şi pe primul ministru că i-ar fi cerut să nu-şi facă datoria de judecător integru — Curtea de apel din Chişinău a judecat la 28 iulie apelul introdus de foştii magistraţi Pavel Crăciunescu şi Teodor Inculeţ contra decisiei tribunalului Chişinău secţia I-a, prin care s’a încuviinţat punerea unui sechestru asigurător asupra averelor până la judecarea fondului acţiunei făcută de baroul Chişinău. Apelul s’a amânat pentru 16 August Cu ocazia aceasta, trebue să ■relevăm un fapt care caracterizează de minune moravurile din Basarabia. Aceşti doui magistraţi, care au fost destituiţi pentru fraude şi luare de mită au găsit, cu o foarte mică excepţie, susţiitori şi prieteni, cari “regretă că au suferit o pedeapsă aşa de mare şi care caută acum să le salveze situaţia. Dintre susţiitorii lor sunt foarte mulţi basarabeni şi români din Regat care văd în destituirea acestor doui magistraţi basarabeni o măsură unilaterală, favorabil, deşi de fapt d. Certcov avea dreptate în chestiunea pentru care se judeca. Şi că d. Th. Inculeţ a dovedit cu această ocazie sentimente nobile de sacrificiu şi devotament, căci cu prilejul procesului său in faţa comisiunei de judecată, in loc să se servească de scrisoarea primului ministru in care acesta îi cerea o Intervenţie in favoarea lui Cerîcov, pentru a obţine circumstanţe atenuante, a preferat să o remită d-lui I. Brătianu, prin fratele d-sale, d. Joan Inculeţ, care înmânând-o primului ministru i-a spus : — „Fratele meu a preferat să cadă de cât să te compromită“. Aşa, că d. Th. Inculeţ după cum spuneam, începe să devie un erou şi o victimă şi de unde se credea că atât el cât şi d. Ion Inculeţ emit nişte nenorociţi şi pierduţi, căci la auzul vestei condamnărei fratelui său ministru Inculeţ i-ar fi spus d-lui Theodor Inculeţ: „Te-ai nenorocit şi pe tine şi pe mine, sunt reoreptată num«.» contra basa- Pierdut şi eu şi tu", acum fostul rabenilor, când după părerea lor magistrat incuieţ se micu, mn aeceleaşi sancţiuni ar merita şi euzator public jirea ^dove- TDUÎţi regăţeni. Alţii din susţiitorii lor protestează de ce se merge aşa departe şi după ce li s’a aplicat cele mai grave sancţiuni se caută acum să li se ia şi avutul câştigească că nu numai el, dar şi alţii s’au folosit de faptul că dânsul deţinând autoritatea judecătorească a putut cu ea să facă ceea ce alţii îi dictau. Toate acestea dovedesc atmosgat prin fraudă şi mită, teman- fera morală în care trăeşte adu-se prbabil ei înşişi că dacă ceastă provincie şi care permite Justiţia va continua, după cum că oamenii înfieraţi de cel mai început, tribunalul secţia I-a înalt tribunal al magistraturei Chişinău să dea sentinţe dese să găsească apărători şi încurachestru al averilor făcute în mod latort în opera lor necinstită în necorect, apoi mulţi care şi-au cât din acuzaţi să devie ei auclădit palate, şi-au cumpărat viitori şi moralizatori ai vieţeloi moşii, ar urma să cadă în a publice aceeaşi situaţie ca şi magistraţii, destituiţi, Inculeţ şi Crăciunes- cu. Şi de aci curajul şi îndrăz-je neala acestor doui domni, cari, văzându-se încurajaţi şi susţi- nuţi de mulţi, cari stau cu sa-lbia lui Damocles deasupra ca- paris. 2. (Rador). — Secretarul fiului lor, devin din acuzaţia de stat american Hughes s'a încuzaton. Aşa d. Theodor Inculeţ merge până acolo în cât acuza prin ziarul „Tribuna Basarabiei“ pe primul ministru d. I. Brătianu de a fi intervenit la el ca preşedinte al comisiei Casei noastre în folosul unui proprietar din Hotin, Certcov, a cărui familie s-ar fi înrudind cu acea a şefului guvernului şi că d. ___ _______________ Th. Inculeţ care prezida acea ; la Bruxelles, a fost primit astăzi stă comprime, ar fi dat un aviz de către regele Belgiei, treţinut ori dimineaţă cu d-nii Millerand şi Poincaré. D. Hughes a arătat că chestiunea siguranţei Franţei preocupă foarte mult poporul american. Declaraţiunile sincere şi energice ale celor doi foşti preşedinţi de republică au impresionat în mod deosebit pe d. Hughes, I. Basarabean. D. Hunte la Paris • Bruxelles, 2. — Secretarul de stat american Hughes, sositori MOZAICURI NĂZBÂTIILE PARULUI SCURT. — Apar când sub forma unui divorţ, când sub acela a loviturilor şi rănirilor, cari n’au altă pricină decât moda părului scurt la sexul frumos. In moda aceasta filosofii văd un semn de supunere conjugală. Unul susţine chiar că la vechii evrei se cunoştea o femeie măritată după părul tăiat scurt peste care punea o perucă. Biserica a păstrat practica aceasta în ritualul ei: când o faţă ia voalul, i se taie părul, ceia ce înseamnă că luând în căsătorie „mielul mistic“, îi sacrifică părul. Bărbaţii însă, nu or să înţeleagă raţionamentul acesta, ci vor zice de sigur că atunci când o femeie se duce la bărbier să se tundă, nu-și sacrifică părul bărbatului, ci model. AMOR PROPRIU JIGNIT. — Patru mii de sicilieni au semnat o protestare Împotriva lui Maurice Maeterlinck care într’un volum de impresii de călătorie, prezintă țara lor sub o lumină foarte supărătoare : „natura săracă, ruine indiferite, bordeie de nelocuit, hrană himerică“. D. BELIN inventatorul transmisiunii foto- grafiilor prin telefonia fără fir I Iarna amin în Iugoslavia şi Grecia — Lupte sângeroase Intre comitagii şi armata Iugoslavă. — Intervenţia artileriei. — Mai mulţi morţi. — Asasinarea unui primar grec — Belgrad, 1 August (Rador). — Se anunţă o nouă ciocnire între jandarmii iugoslavi şi bandele de comitagii în regiunea Craiovo. Rezultatul luptei nu se cunoaşte încă. Ajutoare militare au fost trimise în această regiune. Ciocnirea, care a avut loc .Sâmbăta trecută, lângă satul Vakouf, lângă regiunea Cratovo, a durat şeapte ore ; lupta a încetat numai după intervenţia artileriei de munte. Banda, profitând de întuneric, şi-a croit drum luând şi pe şeful bandei Panşa Mihailoff, grav rănit, lăsând pe teren patru morţi. Intre aceştia s’a găsit şi corpul unui ofiţer din armata activă. Comitagii pe lângă muniţiuni şi arme au lăsat şi toată archiva bandei Mihailoff. Atena, August (Rador)— Terorizarea grecilor din Bulgaria continuă. Ziarele află că primarul grec din satul Vodera, judeţul Stanimara, a fost asasinat în ziuade 24 iulie de zece bulgari, cari au aruncat bombe asupra locuinţei sale. Guvernul bulgar şi-a expri- i mat regrete şi a promis arestarea şi pedepsirea vinovaţi Ilor-Athena, 2 (Rador).TM- Ziarele in unanimitate au primit cu vie satisfacţie declaraţiile noului ministru de externe al Iugoslaviei care a subliniat că va continua politica fostului cabinet faţă de Grecia, pentru care nutreşte o adâncă simpatie. Relativ la incidentul petrecut la Petrici, ziarele arată că un maior grec care supraveghea frontiera escortat de câţiva soldaţi a fost atacat de o putelnică bandă bulgară. Neavând, forţe suficiente pentru a rezista, detaşamentul grec s-a retras şi a procedat apoi la o anchetă care a stabilit complicitatea mai multor locuitori bulgari. Convoiul acestor complici arestaţi a fost atacat, de o bandă de coraitagli, care a încercat eliberarea prizonierilor. In lupta care a urmat au fost împuşcaţi şeapte indivizi. Astfel s’a petrecut Incidentul p® care guvernul bulgar caută să-l exploateze pentru a șterge impresia produsă de crimele comise contra grecilor din Bulgaria. Guvernul grec este decis să ia măsuri severe contra tuturor acelora cari vor încerca să tulbure ordinea publică la frontieră. BULGARII DIN CONTRA SE PLÂNG DE GRECI Sofia, 2. (Rador). — Presa comentează violent persecuţiile la care este supusă populaţia bulgară din Grecia şi subliniază importanţa demersurilor Bulgariei pe lângă guvernul grec în legătură cu recenta asasinare a 19 ţărani bulgari. Presa cere Greciei să respecte clauzele tratatului de pace garantând drpetul populației bulgare de a emigra în mod voluntar, fără a o sili la aceasta prin persecuțiuni. » . Statuia lui Ovidiu După ce românii au luat în stăpânire Dobrogea, primul prefect al jud. Constanţa, Remus Opreanu, a luat iniţiativa ridicărei unei statui poetului Ovidiu, la Constanţa. Statuia, făcută de sculptorul italian, Ferrari, dela Roma, s’a dezvelit, cu ceremonialul cuvenit, în anul 1887, pe piaţa din partea de sud a oraşului. Se ştie că autorul Metamorfoselor, în cei nouă ani pe care i-a petrecut un exil, în vechiul Tomis, nu se împăca, nici cu climatul aspru al acelui colţ îndepărtat al imperiului, nici cu apucăturile barbarilor Geţi, care populau ţinutul. In Tristis, ca şi In Ex-Ponto nefericitul poet roman implora pe puternicii lui prieteni dela Roma să-l scape de nesuferitul exil. Apoi, Ovidiu se simţea atât de străin şi atât de departe de cetatea cezarilor . Intr’o scrisoare adresată soţiei sale, la Roma, Ovidiu se plângea de poşta epocei sale... „Dum tua pervenit. dum litiera nostra reccurens tot maria ac terras permeat, annus abit (Până când să-mi vie scriisoarea ta şi tu să primeşti pe a mea, va trece un an!) Astăzi, după 1914 ani, Ovidiu s’ar putea consola, deoarece o scrisoare predată poştei române e încredinţată, celui în drept, tot după câteva luni... Dar, să revenim la statuea lui Ovidiu. Această statue, ca şi poetul ce a fost imortalizat în bronzul ei, a trecut prin multe aventuri. In timpul războiului, bulgarii au descoperit că poetul Ovidiu ar fi de originăTM bulgară şi de aceea au încercat să transporte statuea din Constanţa în interiorul ţării lor. După această aventură, locul statuei a fost, în Constanţa, schimbat în mai multe rânduri, pe aceeaş piaţă, când spre est, când spre vest, când spre nord, când spre sud... dar, totdeauna împotriva legilor esteticei şi a bunului simţ. O propunere. Cum statuia lui Ovidiu e rău plasată în piaţa din faţa primăriei, n’ar fi oare mult mai bine să fie instalată pe bulevard, pe malul mării? Oare poetul Ovidiu între anii 9 şi 18 d. Christos, nu-şi avânta cu drag privirea în largul, mării şi gândurile sale îndurerate nu zburau spre superba Roma ? Pentru ce azi, edilii din Constanţa — mai fioroşi decât cezarii Romei — condamnă pe nefericitul Ovidiu să stea neclintit în tovărăşia prozaică a birjarilor turci; să, privească melancolic relieful gunoaelor de pe piaţa din faţa primăriei, iar piedestalul lui să slujească de Palace-hotel „pleziriştilor“ ? Romion* sa Agenţii provocatori O SCENA CARACTERISTICA Agenţii provocatori, in slujba intereselor străine, profitând de slăbiciunea autorităţilor noastre, au ajuns cu îndrăzneala până acolo încât ţin discursuri incendiare in localuri publice şi în trenuri.. Ei insultă ţara, guvernul, magistratura, administraţia, ameninţă cu revoluţia bolşevică şi prevestesc schimbarea formei de guvernământ. Cine credeţi că sunt unii din aceşti agenţi provocatori ? Funcţionari ai statului român. Zilele trecute în trenul de băi Sibiu-Ocna Sibiului, în care călătorea şi d. R. Şeişanu, primul nostru redactor, un agent provocator a cutezat să adreseze ameninţări şi insulte, în public, la adresa poporului român, a miniştrilor li s'a lăudat că bolşevici ca dânsul, vor şti „să distrugă această ţară mizerabilă“. __ Cu toate că în acel vagon se afla şi primul procuror din Sibiu, d- Iliescu, acesta n'a găsit de cuviinţă să-şi facă datoria! D. R. Seişanu a somat pe agentul provocator să se legitimeze. Individul se numeşte Ghnabu Isaia şi călătorea în tren cu un carnet eliberat de c. f. r. cu nr. 11.066. El e funcţionar la c. f. r. Cum să nu facă propagandă în toată libertatea, agenţii bolşevismului internaţional, dacă reprezentanţii autorităţilor nu voor să-ţi facă datoria ? mare serbare cercetăşească la Londra Leafield. 2. — Un spectacol impresionat a avut loc astăzi la Stadiul din expoziţia britanică când ducele de Conaught, a deschis festivalul cercetaşilor imperiali. Se strânseseră peste 13.000 băeţi din toate părţile imperiului, iar serbarea a fost supravegheată de generalul Robert Baden Powell, care a iniţiat acum 20 de ani mişcarea cercetăşească. Cercetaşii marinari formau garda de onoare a ducelui, care luase loc pe estradă lângă Baden Powell. In faţa sa treceau în grupuri cercetaşi care reprezentau diferitele dominionuri şi colonii, cu steagurile lor respective. Muzicile cântau imnul naţional. Cercetaşii cari sunt găzduiţi în vasta împrejmuire chiar din faţa expoziţiei îşi petrec timpul mai ales executând diferite «OPOrimi PSWH 9 Anglia va trimite universităţii din Tokio cârţi în valoare de 25 mii lire Leafield. 2. — Camera Comunelor a sancţionat donaţia făcută de guvernul englez in valoare de 25.000 lire sterline, pentru cumpărături de cărţi în această ţară pentru Universitatea Imperială din Tokio. Aceste cărţi vor fi însoţite de o placă metalică ce va aminti în inscripţia sa, studenţilor japonezi din generaţiile viitoare simpatia simţită de poporul britanic pentru vechia sa aliată, din clipele de restrişte. Oraşul Balcic va fi... desfiinţat? — UN SPITAL E DARAMAT IN CONDIŢIUNI CURIOASE — Se afirmă că oraşul Balcic— situat într’o frumoasă poziţie pe malul mării Negre — va fi lăsat în părăsire şi uin nou oraş, cu acelaş nume, va fi organizat, în apropiere, la o distanţă de 4 km. Scopul pare a fi refacerea acestui colţ încântător din Cadrilater, conform cerinţelor civilizaţiei. Planul viitorului oraş Balcic deşi întocmit, n’a fost însă aprobat de consiliul tehnic superior. Până să se construească Balcicul Nou, administraţia jud. Caliacra se grăbeşte să dărâma şi puţinele edificii, cari oferă vechiului Balde o aparenţă da civilizaţie. Astfel, spitalul construit pe malul mării, într’o poziţie pitorească, acum 15 ani, a început să fie dărâmat, sub pretext că un nou spital va fi construit, cu acelaş material, la o distanţă de 4 km. de oraş, adică pe locul unde se plăruieşte ridicarea noului Balcic !... Locul actualului spital a fost cedat comunei Balcic, în schimbul celui oferit de comună în afară de oraş şi el va fi pus în vânzare prin licitaţie. Până se va construi noul spital , într-un loc prăpăstios şi la o distanţă relativ mare de oaş, populaţia Balcicului va fi lipsită de un spital bine organizat ! Ce fel de gospodărie este aceasta ? Cum a putut permite ministerul sănătate! publice dărâmarea spitalului din Balcic, în asemenea condiţiuni revoltătoare ? • Acum nu putem să cerem aceluiaş minister decât să ia măsurile necesare pentru... reconstruirea spitalului pe punctul de a fi complet distrat. CASA DIN IPOTESTI unde a copilărit Eminescu Am vorbit într’unul din numerele noastre trecute despre „casa” — atâta cât a mai rămas din ea, — în care a copilărit, la Ipoteşti, Eminescu. In ce priveşte naşterea lui, cercetări amănunţite au dus la încheerea că ea n’a putut să aibă loc decât la Botoşani, cum rezultă chiar din actul original de botez al pruncului. Asupra acestei case părinteşti, a cărei vedere o reproducem mai jos, găsim în volumul „Omagiu lui Mihail Eminescu“ tipărit de d. Corneliu Botez, consilier la înalta Curte de Casaţie, cu prilejul aniversării a 20 ani de la moartea poetului — următoarele amănunte (pag. 32): „Prin 1819 sau 1850, (tatăl poetului) cumpără jumătate din moşia răzăşească Ipoteştii, pământ de arătură şi pădure in întindere de 288 fălci moldoveneşti, de la un oarecare Hurmuzache, pe preţ de 4000 galbeni. Pentru plata preţului, a vândut casele din Botoşani şi a mai luat 800 galbeni de la maica Fevronia, sora mamei poetului, iar 200 de galbeni de la altă soră a ei, Maria Mavrodin. Cealaltă jumătate din Ipoteşti era stăpânită o pătrime de fraţii Isăcescu şi o pătrime de unul Ciofu. Pe Ipoteşti era o casă veche, pe care Eminovici a dărâmat-o făcând alta în locul ei şi o biserică, in fiinţă şi azi şi care aparţinea lui Teodor Murguleţ, rudă cu fostul stăpânitor al Ipoteştilor lui Eminovici, de la care, cum ne afirmă căpitanul Eminescu, a cumpărat-o mama poetului. Din actul său de deces, aflat de noi la primăria comunei Cucoreni, — de care ţin Ipoteştii, se constată că Eminovici a murit la 19 Martie 1884, în vârstă de 72 ani, şi a fost înmormântat la Ipoteşti. La 1840, G. Eminovici se căsătorise cu Raluca, — mama poetului, — o femee aşezată şi blajină, cea de a patra fiică a stolnicului Vasile Juraşcu, de loc din Joldeşti, şi a Paraschivei Juraşcu, cu aşezarea în Botoşani. Raluca Eminovici a încetat din viaţă la 15 August 1876, în vârstă de 60 ani, fiind bolnavă de cancer, şi a fost deasemenea înmormântată la Ipoteşti..." Ipoteştii, prin urmare, sunt nu numai leagănul copilăriei celui mai mare poet al nostru, dar în cuprinsul lor odihnesc şi oasele părinţilor lui Eminescu. Cele trei clişee de mai sus ne-au fost comunicate de d. consilier Botez, de la înalta Curte de Casaţie. POETUL MIHAIL EMINESCU spre anul 1880 RALUCA EMINOVICI, NĂSCUTĂ JUBASCU mama poetului Demascarea unui demagog Cine este dr. N. Ah. Lupu Sub masca democratismului şi a umanitarismului, toţi declasaţii, naufragiaţii vieţei publice şi aventurierii, fără simţul politic şi moral, practică, în vremurile tulburi, sau în epocile de prefacere ale naţiunilor, demagogia cea mai neruşinată şi periculoasă. După revoluţia rusă, au apărut şi în România, la suprafaţă, câţiva declasaţi, naufragiaţi politici şi aventurieri, care, sub pretextul că sunt apărătorii sinceri ai ţărănimei şi partizanii înfocaţi ai democraţiei, propagă înăuntru lupta de clasă, iar în afară întreţin relaţiuni cu duşmanii neîmpăcaţi ai ţarei şi alimentează propaganda împotriva a tot ce e românesc şi demn de stima şi dragostea noastră. Amatorii de zguduiri sociale şi de situaţii nemeritate în stat, au izbutit să înşele buna credinţă a unor elemente neexperimentate şi au reuşit să conducă, de fapt, o grupare politică sub eticheta ţărănistă. Cum un organism politic se recomandă, fie prin autoritatea morală a conducătorilor săi, fie prin principiile fixate în programul său de guvernământ, avem tot dreptul să deplângem acea grupare, care se lasă a fi condusă pe căile aventuroase, de un trădător de neam, care răspunde la numele odios de Constantin Stere şi de un demagog ridicol şi odios, ca dr. N. Gh. Lupu. „Universul“ şi-a făcut datoria executând, aşa cum se cuvenea pe trădătorul Stere. O datorie de ordin superior etic ne comandă să demascam şi ne complicii trădătorului, ca opinia publică să-i cunoască aşa cum sunt, cu toate slăbiciunile şi păcatele lor. Ţara are nevoe de caractere, iar nu de ticăloşi. Viaţa publică a României întregite trebue să fie cât mai repede asanată. Cu documente vom , dovedi opiniunii publice, cine sunt aceia cari sub masca democraţiei, urmăresc distrugerea organismului nostru de stat naţional, prin introducerea doctrinei comuniste ruse. Principalul locotenent şi deci complice al trădătorului Stere, dictatorul temut al grupărei țărănistă — a dr. N. Lupu. Cine este dr. N. Lupu ? Care e trecutul său politic ? In ca constă „democratismul“ său ? La aceste întrebări, vom lăsa să răspundă documentele. Din aceste documente oricine va trage concluzia logică: a- I cela care s’a întovărășit cu un trădător de neam, nu poate să fie decât un politician, aventurier fără autoritate morală ; un vânturător de vorbe, fără talent; un demagog odios şi un farsor ridicol. Documentele interesante, pe care vom începe să le publicăm, vor smulge masca de pa obrazul acestui pretins „democrat“ și „amic al poporului“. .d flivemal tors angajează specialişti străini - -....... Constantinopol, 1. — Se comunică din Angola că ministerul de interne are intenţia să angajeze doisprezece specialişti străîni, dintre cari un italian, pentru serviciul afacerilor locale; trei austriaci, pentru serviciul siguranţei generale; cinci germani, pentru poştă şi telegraf; dour belgienii pentru starea civilă şi un englez pentru instrucţia publică. ziarul „nmsurii Ir. ii Pentru marile premii de toamna Cititorii cari vor să participe la marile premii de toamnă vor strânge cupoanele ce zilnic vor fi pubiicate in acest loc. 1B24: WWWWWWWWW