Universul, iunie 1926 (Anul 44, nr. 122-147)
1926-06-28 / nr. 146
Rnnj XliV.— Hr 146 luni 28 Iunie 1926 Poetul Mihail Eminescu (desen de Sanfeleviel) Cu colaborarea redactorilor şi misionarilor Fundaţiei culturale „Principele Carol Eminescu — Ediţia-monument — Ediţiile poeziilor lui Eminescu se numără pe degetele unei singure mâini. Cele dintâi, ediţia Maiorescu şi cea de la Iaşi a lui Şaraga, deşi cu destule greşeli, au fost cele mai bune, încercarea lui Scurtu de a emineseiza titlul operei poetice, scoţând ediţia „Lumină de lună“ a dat greş. Până şi orânduirea prea didactică a materialului a fost supărătoare, cel puţin pentru vechii prieteni ai ediţiei Maiorescu. Populara „Bibliotecă pentru toţi“ a tipărit o ediţie de tristă memorie sub îngrijirea unui d. Săndulescu, care, între alte năzbâtii, punea următoarea notiţă sub bucata „La Aron Pumnul“: „Elizeu, profet evreu". Şi doar era vorba de câmpiile Elizee din versul „colo în Elizeu“. — Edifta operelor complete scoasă de d. Cuza nu se poate socoti mai mult ca celelalte, nici prin tehnică, nici prin respectul pentru text. Putem spune cu deplină dreptate, acum când valoarea operei sbucneşte ca o lumină de soare, că este extraordinară meschinăria tipograficească sub care a fost, nu înfăţişată, ci sugrumată, atâta frumuseţe de gând şi de cuvânt. Ce ediţii plebee pentru atâta lux şi strălucire de artă? Cugetarea cea mai cuprinsă înainte de un monument în bronz, la „ediţia-monument “ a lui Eminescu. Un monument în bronz va ilustra mai degrabă pe artistul care îl concepe şi-l execută. — In centrul sau la marginea unei pieţe el nu va exprima nimic din opera poetului aşa de scump nouă. Dar noi avem cum ar spune Valéry „statua spirituală" a lui Eminescu, pe care o putem înălţa pe soclul unei ediţii monumentale, ca să-l poată privi cu mintea şi sufletul toată suflarea românească. Ungurii, nu numai pentru Petőfi, dar chiar pentru un scriitor ca Jokay, au tipărit, acesta fiind încă în viaţă, opera lui completă într'o ediţie naţională. Aşişderea şi polonezii pentru Sienckiewicz. Nu mă gândesc la o societate ca cea dantescă, shelley-iană, browning-iană, ori stendhal iană, pentru cultivarea, comentarea şi împrăştierea operei eminesciene, ci la măcar un fel de „Prieteni ai ediţiei-monument” care să strângă fonduri şi să facă propaganda trebuitoare. — O asemenea carte sărbătorească ar sluji neamului nostru înmiit mai mult decât o marmură sau un bronz. Răsfoită în străinătate de mâini simţitoare la frumuseţea tiparului, ea ar trezi curiozitate şi simpatie tot şi etern românească, turn pentru opera poetului şi pernată de un Demiurg în cel mai etern grai românesc, n'a avut încă până acum parte de o ediţie, nu monumentală, ci măcar demnă. Maiorescu alegea în ediţia lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori au înghesuit fără nici un discernământ şi fără nici o evlavie toate petecuţele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă şi condamnabilă râvnă. N‘aş vrea să tulbur sărbătorirea de astăzi cu o imputare. Dar mă întreb cu nedumerire, cum nu s'a gândit nimeni, tre poporul care ’l sfinţeşte astfel în chiar creaţiunea lui. Şi e nevoe de aceasta. Inălţat până la geniu, coborît până la mizerie şi nebunie, poet universal, profet, gânditor social şi politic, minte împodobită cu toate darurile spirituale, suflet, îmbogăţit cu toate durerile abstracte, Eminescu ne poate acoperi cu personalitatea lui genială şi reprezenta în faţa umanităţii, cu specificul nostru etnic, potențat până la universal. V. Voienlesen ii Singura iscălitură a poetului cu numele Marminovici pe o carte „Mythologie für Nichtstudierende von O. Reinberg“, dăruită de Eminescu in anul 1865, pentru biblioteca studenţilor români din Viena. _______________________________ Cum a murit Eminescu - Ultimele lui ceasuri, povestite de un martor ocular u n modest cetăţean, mic de şi cu o bărbuţă albă, a, suit tăeri scările redacţiei neasvoind să ne facă o comunie. Din ziare, ştia că se va face serviciu divin de pomenire a Eminescu, şi venea să ne spuşi el ce ştia, personal, despre venitul de azi. Modestia acestui om dă o vale specială datelor furnizate ei, date cari nu sunt in nici caz lipsite de interes. D. Doru Cosmănescu, fost într’o me coafor al Regelui, având tălie sub vechiul Jockey-Club servea’’ adeseori pe Eminecare venea acolo împreună alţi prieteni. Era un om domol şi foarte lat. Vorbea totdeauna frumos, cu cinei ar fi stat de vorbă. Şi o mare plăcere „să-l servesc” Cum intra, întreba : „Da’ c e Dumitrache ?”, ca unul care, slavă Domnu, la vârsta mea pot zice că „specialist’’ şi că am servit şi mii de oameni, mi-aduc ate şi acuma că avea un păr nos negru, ondulat, dat pe cap. Mustaţa, mică, era tot gră, e ’mbrăcat, nu l-am văzut odată rău îmbrăcat. Ii plă- i cravatele negre, făcute îdă”. . . orbea cu mine, vorbea cu lucrii. Şi mai ades vedea de ,ă cu d. Ardeleanu, patronul de pe vremuri, povestind felul de lucruri, fiindcă Aranu era om citit, şi fusese şi P aris, studiind să se facă avocând s’a întâmplat nenorocică s’a îmbolnăvit. Eminescu ,st dus la Şuţu, unde i s’a dat imeră a lui, mai bună ca al- Mă chema tot pe mine să-l esc şi acolo, şi mă duceam urâs. Uneori veneau să-l vadă :teni, Grigore Manolescu, naş,’şi alţii, cari-i ziceau lui nescu „maestre” şi el râdea, indu-i pe umăr.ât a stat la Şuţu, cu cel puţin l-am văzut altfel decât scri- Scria toată ziua, coli peste , ţţ era foarte Unitat. Dar soarta a făcut însă ca într’o zi să-l văd murind, aş putea zice, pe braţele mele... Venisem la Şuţu, cam pe la 3 după amiazi. Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitându-se lung la mine : „Ia ascultă, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbăm şi să te învăţ să cânţi Deşteaptă-te, Romane!” Eu care ştiam că nu e bine să-i fac împotrivă, am ieşit cu el în grădină, unde se vede că-i trăgea soarta. Şi a Început să cânte Deşteaptă-te, Române, şi eu după el. Cânta frumos, avea voce. Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav de acolo, unu furios, care a fost director sau profesor de liceu la Craiova şi, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat şi cu sângele şiruindu-i pe haine, spunându-mi : „Dumitrache, adu repede doctorul, că mă prăpădesc... Asta m’a omorît !’’ L-am luat în braţe şi l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea. I-am potrivit capul pe pernă, şi când am tras mâna, îmi era plină de sânge... Au venit doctorii, cu Şuţu, în cap şi ne-au spus să tăcem, să nu s’auză vorbă afară, că nu e nimic... Dar după o jumătate de oră, bietul Eminescu murise !’’. • Modestia şi simplitatea povestitorului nu scad întru nimic caracterul dramatic al acestor ultime ceasuri ale n£fericitului poet. Faptele povestite aci sunt consemnate, de altfel, mai de mult, de acei cari, la vreme, au stabilit condiţiile In cari Eminescu a fost ucis de un dement, datorită fireşte numai unei regretabile lipse de supraveghiere din partea administraţiei ospiciului unde şi criminalul şi victima se găseau la un loc. * UNIVERSUL Poesia „La Din poesia lui Gottfried Keller „Der Stemn“ cunoaştem pipă acum vre-o 9 traduceri: i in limba germană, 3 in limba franceză, una în limba ungară şi una in româneşte. O traducere franceză a făcut Leo Bachelin şi a publicat-o in revista „Viaţa Nouă." (Buc. 1898 pag. 36), paralel cu poesia lui Eminescu „La Steaua". Traducerea românească o datorim lui Gh. Pop şi a apărut in „Convorbiri literare“ (1896). Din comparaţia textului original şi a celor două traduceri menţionate (Leo Bachelin şi Gh. Pop) puse toate faţă in faţă cu versiunea lui Eminescu, putem uşor constata superioritatea artistică şi independenţa creatoare, a poesiei eminesciene. Eminescu nu a tradus, după cum s-a afirmat de unii, poesia lui Keller, ci a reuşit să creeze o operă originală şi superioară textului german, care nu i-a servit desigur decât ca model îndepărtat. După poesia lui Eminescu s'au făcut numeroase traduceri in franţuzeşte, nemţeşte fi ungureşte: 1) La steaua. Trad. en francaie par AL Gr. Soutzo in „Quelques Poésies“, lossy, 1911. 1) La steaua. Tradusă tn franceză sub titlul de „Les étoiles éteintes” in Dorchain (Aug.), POÉSIES. 1881—1891, raris, Lemerre 1895. 3) Der Abendstern. Deutsch von L. V. Fischer fn „Romanische Revue, 1889. 4) Der Weg zum Stern. Deutsch von (Neuscholz) De Jassy, in „Das Lit Rumänien“, 1889, pag. 244. 5) Der Abendstern. Deutsch von Mite Kremnitz, in Carmen Sylva und Mite KremnitZ „Rumänische Dichtungen”. 6) Der Abendstem. Deutsch von M. Schroff in M. Eminescu „Gedichte Novellen“. 7) La steaua. Traducere in ungureste de Géza Szöcs in „Eminescu", Nagy-Szeben, 1893. Versiunea lui Eminescu a fost compusă in mai multe variante deosebite. In afară de textul cunoscut după ediţiile poesiilor sale, se mai păstrează în manuscrisele de la Academia Română încă 8 variante deosebite. Reproducem mai jos în facsimile, una din aceste variante, după manuscrisul din bib. Academiei Rom. No. 2270, fila 163. G. C. MÉÉÉ Kim D in „Mrtlcolele politice a le iui Eminescu MARELE MISTER AL EXIS-tentei „„.Oricine va voi să definească marele mister al existenţei, va vedea că el consistă în împrospătarea continuă a fondului şi păstrarea formelor. Forme vechi, dar spirit pururea nou...”, DESPRE CIVILIZAŢIE „...Civilizaţia adevărată a unui popor consistă, nu în adoptarea cu de ridicata de legi, forme, instituţii, etichete, haine străine. Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică, a propriilor puteri, a propriilor facultăţi ale sale. Nu există o civilizaţie umană generală, accesibilă tuturor oamenilor in acelaş grad şi în acelaş chip, şi fiecare popor îşi are civilizaţia sa proprie, deşi în ea intră o mulţime de elemente, comune şi altor popoare.*« INTRE MUNCA SI LIBERTATEA CULTURALA „.Nu există nici libertate culturală fără muncă. Cine crede că prin profesarea unei serii de fraze a înlocuit munca, deci libertatea şi cultura, acela se prenumără, fără s-o ştie, între aceia cari trăiesc pe pământ spre blestemul, ruina şi demoralizarea poporului lor”. * NOI, ŞI ÎNAINTAŞII NOŞTRI „Ar fi un act de adâncă ingratitudine către strămoşii noştri, dacă ne-am închipui că cu noi se începe lumea in genere şi România în deosebi, că numai noi am fost capabili a avea instinctul neatârnării când, la dreptul vorbind, n’am făcut decât a mănţinea cu mai mult ori mai puţin succes ceea ce ei au câştigat, fie prin sângeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei isterii extraordinare, puse amândouă adeseaori în serviciul acestei unice preocupaţiuni, a păstrării neamului şi ţării”. ELEMENTE ROMÂNEŞTI PROASPETE Nu oprim pe nimeni de a fi ori de a se pretinde român. Băni e că asemenea elemente prea proaspete, în loc de a fi DETERMINATE de caracterul statornic al poporului, sunt din contră DETERMINANTE pentru viaţa publică. Urmările le vedem. Neavând nici tradiţii, nici patrie hotărîtă, ele urăsc trecutul, au rupt-o cu tradiţiile ; au prefăcut ţara în mlaştină de scurgere pentru toate elementele nesănătoase ale străinătății. * * Eminescu şi Doniţă Bumbac Cearta lui Eminescu cu Toniţă Bumbac nu ar avea însemnătatea pentru a fi menţionată, dacă nu ar fi avut urmarea, că Ioniţă Bumbac, în urma controversei cu Eminescu, a devenit adversar neîmpăcat al lui, pentru toată viaţa şi dacă această adversitate a lui Bumbac, nu s’ar fi manifestat mai târziu şi nu vieaţa practică când devenise profesor la liceul din Cernăuţi. Bumbac era un român Înfocat dar intransigent şi nu admitea vederi contrare vederilor sale. Era şi adversul declarat al disecţiei noul, inaugurate de Maiorescu, care prinsese rădăcini între studenţii români din Viena şi fiindcă Eminescu susţinea această direcţie cu toate puterile argumentaţiunii sale, trebuia să se nască adesea controverse şi fricţiuni între dânsul şi Bumbac. Am asistat şi eu la astfel de discuţiuni înfierbântate, dar când s’a produs ruptura definitivă între Bumbac şi Eminescu, n’am fost de faţă. Mi-a povestit-o însă Ioan Lujă, actualul advocat în Suceava. La o întrunire a studenţilor se iscase între Eminescu şi Bumbac iarăş o discuţiune violentă cu privire la direcţia nouă şi cearta a urmat şi după întrunire pentru că şi fiindcă Eminescu şi Bumbac se îndreptară spre cafeneaua Troicil, discuţia a urmat şi în cafenea. Cine l-a cunoscut pe Ioniţă Bumbac, ştie că avea o voce de stentor, vorbia repede şi tare şi când începea, nu era aşa uşor să ajungă cineva la cuvânt, cu atâta mai puţin Eminescu care avea glas domol şi discuta liniştit. La această discuţie un cafenea, prinsese Bumbac cuvântul şi vorbia repede şi aşa de tare, că Eminescu nu era în stare să ajungă şi el la cuvânt. Cercase Eminescu de mai multe ori să replice, dar glasul său era întrecut de vocea lui Bumbac şi numai mişcările buzelor lui Eminescu arătau că vorbeşte şi el. După un timp Eminescu pierdu răbdarea, îşi scoase căciula sa miţoasă din cap, o trânti cu putere pe masă şi-i zise iritat lui Bumbac: —• Na ! Vorbeşte-i acu căciulei mele ! De atuncea, a rămas Bumbac toată vieaţa mânios pe Eminescu şi a fost poate unicul care a contestat lui Eminescu orice merit literar. Ca profesor la liceul din Cernăuţi, predând elevilor literatura română, nu-l număra pe Eminescu între poeţii, tipărind o carte de lectură pentru liceu, alcătuită din poezia şi proza scriitorilor români. Eminescu nu figurează de fel în această carte. Astfel elevii lui Bumbac cât timp l-au avut pe dânsul ca profesor, au fost lipsiţi de orice cunoştinţă a frumoaselor scrieri •Teoni Eminescu IIi a însemnătăţii lui pentru literatura română. După T. V. ŞtefanelU, Meleagurile lui Eminescu Cărturarul care vine la Agafton în mănăstirea dintre codrii de adâncă pace ai Botoşanilor e bine să nu ocolească, oricât ar fi de grăbit, căsuţa maicii stanţe. E o bătrânică măruntă ca şi chilioara în care te primeşte, şi mucenică aproape ca o păstaie uscată. Pe vremuri, înainte de a se închina vieţii ascetice de mănăstire, a făcut şi ea poezii. Dar despre asta să n’o întrebi. Ci mai degrabă să-ţi spună despre feciorul mic al lui Eminovîci dela Ipoteştî. Multe n’ai să afli. Dar ai să tresari, şi ai să simţi fierbinţeala lacrimii tale, când ţi-o povesti cum a „copchilărît cu Mihaî”. Era cam de o iarbă cu ea, acel „băiat frumos şi cu ochi sfioşi“. Cam colinda el mult ,,prîn codriî iştia". Au ceva, afară de nenorocirile tdemietei şi de aceea că „poetul a plecat prin codriî citind Şi visând“, n’ai să mai afli. Dar sărutând mâna slabă a bătrânii, a cărei copilărie nevinovată s’a împletit, în vorbă şl in jocuri, acum 65 de ani, cu aceea a lui Emînescu, ai să simţi trecând tremurul mânii luî în mâna ta. Când se vor fi dus In porturile veciniciei şî bătrâni! aceştia, în adierea celor din urmă ecouri ale trecutului, va mai rămâne doar „codrul cu isvoarele" ce-au hrănit sufletul celui mai mare cântăreţ al lor şi, de nu va mai rămâne nici codrul peste vârful căruia să treacă „stoluri de rândunele“, eternitatea va găsi în stihurile lui Eminescu destul freamăt, murmur, cântec şi viaţă. Ai tresărit o clipă în faţa unui fost tovarăş de copilărie a lui Emînescu şi pleci de-acolo cu frânturi de cântece pe buze, printre ramurile legănate ale schitului. La câţiva chîlometri după ieşirea din pădurea de mistică reverie a Agaftonului se desluşeşte ca într’un miraj de fericire satul moldovenesc al Ipoteştilor. Coama pădurii se subţiază şi Se pierde ca o amintire de demult la marginea acestui Betleem al poeziei noastre. In legănatul trăsurii de ţară simţi cum pe meleagurile acestui glorios pământ al Moldovei de sus răsar vu paşii copilului de geniu, înfundat in dulcea tegendă a codrilor. I. Gr. Oprișan --------------------------- ALBINA Cea mai veche și mai bună revistă. Trebue să fie pretutindeni cartea de cetire a poporului Abonamentul: 100 lei anul. Administraţia str. Latină 10 Bucureşti. Cârti nouţ DOCTRINA SPIRITISTA : Fe-nomenele metapsichice, (trilogie spiritualistă) de inginer C. Stănilescu, (ed. „Cartea Românească’’). — Este o bună bucată de vreme de când, la această rubrică a cărţilor noui, semnalam apariţia unei broşuri în care d. Ciocazan, de la Craiova, adunase câteva din conferinţele sale asupra tulburătorului şi pasionantului domeniu metapsichic. Făceam atunci o afirmaţiune rămasă valabilă şi până în momentul de faţă, constatând interesul deocamdată foarte limitat pe care îl trezesc în România problemele existenţei probabile „de dincolo”. D. inginer C. Stănulescu, într’o serie de trei volume apărute la „Cartea Românească’’, volume din cari ultimul poartă numele de „Casele cu stafii şi Reincarnarea” — readuce în discuţiune problema, în întregimea ei După expunerea fenomenelor spiritualiste clasice şi istoricul doctrinei, după manifestările în ordine materială, apariţii şi maaterializării (ehrtiuni tratate şa primul volum), şi după telepatie, previsiune, comunicări diverse, cercetarea subconştientului şi toate fenomenele în legătură, (tratate în al doilea volum), d. Stănulescu expune problema „Caselor bântuite de duhuri’’ şi pe aceea, atât de impresionantă, a reîncarnării, a perpetuării existenţelor în serie. Cadrul este în aşa chip vast şi importanţa elementelor tratate este atât de covârşitoare, încât simpla enumerare generică făcută mai sus trebuie să ţină locul oricărei alte referiri la cuprinsul trilogiei. Poate că, într’o viitoare ediţie, autorul însuş va socoti necesară o altă grupare, ceva mai metodică, a foarte bogatului material informativ şi documentar pe care îl pune la dispoziţiunea publicului român. * Asupra lucrului în sine, asupra subiectului tratat, ne gândim dacă o opinie personală, a noastră care scriem aceste rânduri, poate prezintă realmente vreun interes. AdftiLtui t»t a îUiiutians •' '*•/ -•-.'«Jt&ii!w&>; i ostile doctrinei spiritiste nasc, de cele mai multe ori, din ignorarea obiectului special, sau din frecvenţa cazurilor în cari se constată reaua credinţă. Este în amintirea tuturora sensaţia mondială provocată de recentele experienţe la care imperturbabila adunare de la Sorbona a condescins să participe, în prezenţa unui faimos medium, care, e adevărat că a fost demascat ca înşelător. Simulanţii au existat în toate vremurile şi în toate domeniile. Prezenţa şi activitatea lor e menită desigur să arunce discreditul asupra unui element care însă considerat aparte nu încetează de a fi o realitate, şi încă una din cele mai serioase. Lumea de pretutindeni a ascultat cu emoţiune profesia de credinţa pe care, de curând, o făceau, în presa mondială, două din capetele rde mai positivist organizate . Formidabilul fabricant Ford, acest Napoleon al industriei, mărturisea deschis credinţa lui în viaţa de dincolo, şi aceasta numai la puţină vreme după ce fizicianul emerit Edison, cu o ţigară de foi în gură, comunica aceleiaşi piese speran- 14 *4 d« ft fiUttft yojfi CU luffiPjl de dincolo, cu ajutorul unui aparat putând fi verificat de oricine... • Latura de nepieritor din individualitatea noastră a fiecăruia este cercetată in laboratorii, cu metodele materiale cele mai cinstite, făcându-se consolatoarea dovadă că ea nu se pierde.. Astfel, trăgându-se puntea între pipăibil ?i imponderabil,.incepân- du-se cu fixarea pe placa fotografică — vizibilă pentru oricine — a gândului nostru intim, pătrundem în necunoscut, cu pași nesiguri, cu mijloace deocamdată încă discutabile pentru marea massă, grăbită și neatentă. A nu vedea, a nu percepe material un fapt, nu constituie nici decum dovada neexistenţei acestui fapt. Aceasta este o axiomă. D. inginer Stănulescu, — mai ales prin viitoarea ediţie a trilogiei sale metapsichice, în care clasarea materialului, revăzut, va spori însuşirea de claritate a importantei sale contribuţii,— va fi făcut un real serviciu, şi publicului respectuos faţă de adevăr, şi covârşitoarei probleme aduse la discuţiune. M. NEGRU. I % - a OCAZIUNE RARĂ ROCHI de VARĂ DE LA Lei 1500 Salonul de Confesiuni Au Gout Parisien Sir. Paris 16 Etaj Mare colecţie de Modele arigipale în ROCHII de Mătase de stele Mantouri Preturi de sfârşit de sexon Soldări MOTOARE CU MOTORINA Fabricat SCHIFFSWERFT LIHZ A. G. cu preţuri şi condiţiuni avantajoase CREDITUL TECHNIC S. A. Bucureşti — Str. MARCOV No. 3 — in PROMPT LIVRABILE DIN DEPOZIT BUCUREŞTI MOTOARE DE 30, 40, 50, 60, 70 şi 85 CAI IMG PRIMA FABRICA1CEHOSLOVACA de Haine Bărbăteşti STR. BERZEI 94*96 Telefon 63 183 Socorsala Bd. ELISABETA Pardesiuri şi Kimonouri Costumaşe pentru Traş sport si Viligiatură Severest, Gabardine, Fresco Alpacale, Panama, Dru PANTALONI ALBI Costumaşe şi pardesiuri pentru copil Halate albe şi colorate Haine de piele speciale pentru sportman! şi automobilişti Pardesiuri cauciucate Impregnate si cu 3 fete Costume smoking, sacouri alba HAINE de VARA CEL MAI BUN HEMEDIU BĂTĂTURILOR ȘI CONTREGILOI ‘Paturi de ferboturi de bronz-Tehfen % Taluri de Copii găsiți la fabrica deRobite GHTMAH MARCUS Str.Afti Aposteli.72 Ad. nr. 1124 din 926 11. DIRECŢIUNEI 14 DE EXPLOATARE C. F. R. BRAŞOV Inspecţia L. PUBLICATIONS Se aduce la cunoştinţa generală că în ziua de 26Iulie 1926 la orele 11 la inspecţia L din direcţia 14 de exploatare C. F. R. Braşov se va ţine o licitaţie publică cu oferte scrise, sigilate şi prevăzute cu chitanţă despre depunerea unei garanţii provizorii de 4 la sută în conformitate cu art. 72—83 din legea comptabilităţii publice a statului pentru lucrările de vopsirea uşilor şi ferestrelor în cuprinsul secţiei L. 1 Braşov în valoare de circa 135.000 lei. Doritorii de a participa vor lua informaţiuni în orice zi de lucru de la inspecţia L 14 Braşov. 3233 MINISTERUL JUSTIŢIEI Comisiunea Ide naturalizări Conorm art. 22 din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, se publică următoarea cerere de naturalizare, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă vreo întâmpinare, potrivit dispoziţiunilor art. 23 din zisa lege. Domnule Preşedinte, Subscrisul Friedrich Losert, funcţionar tehnic, domiciliat în Bucureşti, str. General Lecca No. 28, şi stabilit de 5 ani în ţară, vă rog să-mi acordaţi cetăţenia română, după împlinirea stagiului. Anexez actele cerute de lege. Cu deosebită stimă, (ss.) Friedrich Leiert. k . 6 PUBLICAŢIUNE Se aduce la cunoştinţă că ziua de 12 iulie a. c., orele se ţine licitaţie publică cu ferte închise şi sigilate, la secţiunea Casei Muncii C. F. I Str. Barbu Catargi Nr. 18, pentru furnitura a 3540 costum pentru băieţi, şi anume: 708 costume complecte (paton, haină şi pantaloni), 7— ani. 708 costume complecte (pa ton, haină și pantaloni), 9- ani. 708 costume complecte (pa ton, haină și pantaloni), 11— ani. 708 costume complecte (pa ton, haină și pantaloni), 13— ani. 708 costume complecte (pa ton, haină și pantaloni), 15— ani. Termenul de predare 60 zii de la comandă. Cadtul de sarcin general şi special cum şi modele sunt obligatorii pentru adjudecatari şi se pot vedea Casa Muncii, Str. Barbu Catar, Nr. 18, între orele 11—13, une se pot lua şi orice informaţiuni Concurenţii vor depune odată cu oferta în plic separat o garanţie provizorie de 5 % din valoarea ofertei. Garanţia numai se va depune la Cassieri Casei Muncii, iar pentru efect se va prezenta recipisa Casa de Depuneri. Nr. 17135. DIRECȚIUNEA CASEI MUNCI C. F. R. ^ 323| CITIŢI Ziarul știintelor ?i al Călătoriilor