Universul, iulie 1928 (Anul 46, nr. 149-174)
1928-07-01 / nr. 149
vin XLVI, Nr. 149 1® Pagini m |l In tară 3 lei 4 In străinătate 6 lei 10 Pagini UNIVERSELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ ÎSSSFOM, Direcţia 313'72-364/184. TELEGRAFICE şl TELEFONICE Redacţia si Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu, 11 Administraţia 313/71. ".Secretariatul de Redacte 356/43 Duminică 1 Iulie 1928 Director : STELIAN POPESCU Redactie: Corasp. cu provincia 303/98—335/31. Răspuns la o Mare a lititatiiprim In unul din numerele noastre anterioare, formulam o serie de consideraţiuni generale, în legătură cu începutul, vacanţei şcolare şi cu întrebuinţarea cât mai utilă ce s'ar putea da acestui răstimp de pauză, din partea tineretului nostru şcolar. Două luni şi jumătate, atât cât durează în mijlociu, vacanţa, nu pot trece fără o întrebuinţare precisă din partea sutelor de mii de tineri cari populează şcolile noastre, în special cele superioare şi facultăţile. Epocă de recreare, de odihnă şi de reconfortare a spiritului şi a corpului, vacanţa trebue să mai servească însă la ceva. La ce anume ? Opera atât de frumoasă şi role necesară pe care au întreprins-o, cu un lăudabil avânt, diversele societăţi culturale, poate fi continuată cu succes, în timpul vacanţei, de tineretul nostru mai in vârstă-Ceea ce nu trebuie pierdutdin vedere este faptul că această activitate suplimentară, nu numai că nu va cere vreo costisitoare cheltuială de energie, dar va constitui ea însăşi un divertisment şi o pregătire pentru viaţă. * Precizăm gândul nostru, cugetând la şezătorile culturale pe cari studenţii şi elevii de curs superior le pot organiza, în punctele unde se vor găsi pe vacanţă, şezători menite să adune populaţia locală şi s-o facă să se împărtăşească din frumuseţi ce-i sunt,in bună parte, necunoscute încă. Tot atât de utile socotim, în aceeaş ordine de idei, reprezentaţiile teatrale, menite să facă să fie preţuiţi autorii români. Începând cu Alecsandri şi sfârşind cu cei tineri sau aparţinând ceasului de faţă, precât găsim de nimerită organizarea de coruri, — chiar cu elemente localnice, — chemate să reînvie adevărate comori de simţire şi de armonie. Subiectele cu caracter de ştiinţă vulgarizată ar putea fi, de asemenea, folosite cu mult succes de tineretul şcolăresc aflat în vacanţă. Suntem încredinţaţi că, expuse pe înţelesul tuturor, marile probleme actuale ar atrage cel mai atent şi cel mai numeros public care s-a văzut vreodată. Satele noastre nu ştiu incă ce este radiofonia. Ele ştiu tot atât de puţin cum e construit un avion şi în virtutea căror însuşiri el se înalţă, zboară, şi revine liniştit pe pământ Şi oamenii aceloraşi sate româneşti se minunează până în ziua de azi când aud că un vapor, plin cu oameni, se poate coborî în adâncurile mării, mergând pe sub apă, făcând, nevăzut călătorii de ore în şir... “ Literatura românească, atât de bogată, muzica populară cu frumuseţile ei şi tratatele speciale (pentru chestiuni de ordin ştiinţific) stau la îndemâna tineretului român, care se întreabă în acest moment ce are de făcut în lungul răstimp al vacanţei. Acest material aproape inepuizabil aşteaptă pe oamenii inimoşi cari trebue să-l desgroape şi să-l împărtăşească unor suflete pe cari împrejurările le-au făcut să rămână străine de ele. Recomandând aceste lucruri, cari nu sunt de loc noui, ne rămâne să încheem cu o întrebare: Mai e oare nevoie să subliniem marele folos care ar rezultă, pentru toți, din această activitate de vacanță ?... Ciocnire de trenări i Tragicul Sfârșit in Anglia al unui celebru a- Paris, 28. (Rador). — Pe aerodromul de la Villacoublay, din cauza unui accident de avion, celebrul aviator Fronval a fost pe jumătate carsonizat.—------x □ x —-. 22 MORŢI, PESTE 100 RĂNIŢI viator francez Londra, 28. (Rador). — Două ts’eituri de călători s’asi ciocnit lâneasă Dirlington» Douăzeci şi doi de pasageri au murit, peste 100 au fost rănită» Î-J- imitMaiorilor ofitorisponnosoi Berlin, 29. (Rador). — Se elegrafiază din Chicago, că Murphy, cunoscutul conducător al lucrătorilor americani a fost împuşcat în plin centru al oraşului. Un necunoscut, aflat într’un automobil, și care a reușit sa dispară după comiterea faptului, a tras asupra lui Murphy mai multe focuri cu o pușcă mitralieră. ----------rie---------- Rădici a vorbit cu ziariştii Belgrad, 28. (Telegr. particulară). — Starea d-lui Rădici se îmbunătăţeşte pe zi ce trece. Astăzi a primit câţiva gazetari din Zagreb şi Bosnia, cărora le-a făcut declaraţiuni despre mersul bolii sale, aducând laude medicilor, cari îl caută. A promis să le facă Sâmbătă declaraţiuni asupra situaţiei politice. Amundsen, Guilbaud şi şapte tovarăşi ai lui Nobile nu mai pot fi găsiţi SPECIALIŞTI FOARTE INGRI JORAŢI Oslo, 28 (Rador). — îngrijorarea în privinţa soartei echipagiului „Italiei“ şi a expediţiei Amundsen-Guilbaud a cuprins şi cercurile specialiştilor. Timpul defavorabil face foarte anevoioasă orice creare de salvare. Aviatorii finlandezi de pe bordul vaporului „Citta di ulano“ n’au putut pleca ori l’re Est, din cauza furtunei puternice. Vapoarele spărgătoare de ghiaţă îşi continuă înaintarea. „Braganza“ continuă să fie blocată. Ziarele din Oslo publică un apel îndemnând publicul să subscrie fondurile necesare pentru a se organiza o expediţie de salvare a lui Amundsen, cu ajutorul vaporului de vânat balene „Vosekari“, special construit pentru călători OPERAŢIILE DE SALVARE ! MERG GREU Oslo, 28. (Telegr. pag.). — Avioanele „Junker“ ale expediţiei suedeze continuă căutarea celor 7 persoane, rătăcite cu resturile dirijabilului ,,Italia“. In cercurile de specialişti se crede că atăt aceştia, cât şi grupul Malgren, precum şi Amundsen,pot fi consideraţi ca definitiv pierduţi. * Mobile a exprimat într-o radiogramă mulţumirile sale aviatorilor suedezi, cari l-au salvat. 4. Nyalesund, 28. (Telegramă part.). — Din cauza viscolului, înaintarea expediţiei cu sănii, trase de câini, este foarte îngreunată. Ceaţa deasă zădărniceşte pornirea avioanelor. SUFERINŢELE LUI NOBILE Roma, 28. (Telegramă particulară). — Se confirmă acum, că Nobile a suferit, cu ocazia catastrofei dirijabilului .Italia e un șoc de nervi. Părul i-a albit, a slăbit foarte mult și i-a crescut o barbă lungă. Din cauza spaimei și rănilor la picior, Nobile n'a vrut nici să vorbească multă vreme. „BRAGANZA“ MEREU BLOCAT Roma, 29 (Rador). — Vaporul „Braganza“ continuă a fi blocat lângă Capul Nord, din cauza timpului defavorabil. Grupul de salvare condus de Vigliori semnalează că se află la zece mile spre Nord de Capul Leigeslith, în căutarea celor trei oameni din echipagiul „Italiei“, cari sub conducerea suedezului Malgreen au plecat încă de la 30 Mai pe jos spre a ajunge uscatul. Despre grupul Mariano lipseşte orice ştire. Instalat pe sloiuri mişcătoare, un observator, prevăzut cu semnalizatoare, caută pe Amundsen Epilogul unui raid transatlantic Miss Earhart, pe hidroavion, în momentul amerisării la Southampton 8S 92 Răscoala îi Siberia S’a asociat şi un r«§’mnt din armata roşie - Berlin 28. — „Itul“ a- 1 ansffhai • y.*/» Şol tfh au fost ucise, iar restul « fuzionat cu răsculaţii. In staţia Dauvia (pe linia ferată Zahiivaije), regimentul 117 din armata roşie, s’a răsculat. Soldaţii au ucis pe comunişti şi au luat drumul spre pădure în frunte cu comandantul regimentului. O parte din sentinele entală se întăreşte activitatea răsculaţilor, cari se numesc „Fraţii dreptufii ruse“. Răsculaţii operează mai mult în raionul Makaveev. Depozitele militare ale uzinelor Alexandrovsk au fost distruse de răsculați. im rfter de artă Cine a uitat marele act donatoriu, opera Mecenatului nostru Anastase Siam? Dela vechii boeri pomeniţi întru fericire pentru generoasele lor danii, dela acei mari iubitori de oameni cari’şi răscumpărăm păcatul privilegiilor prim întemeierea de aşezăminte în care lumea suferindă să poată găsi alinarea durerilor trupeşti, ne găsim astăzi în faţa unui urmaş nobil. Umanizmul lui Anastase Simu a luat pe altă cărare; pe el l-a preocupat educarea sufletească a omenilor. De aceea şi-a consacrat întreaga viaţă spre a funda şi întregi acea frumuseţe artistică, ce e muzeul dăruit anul trecut Statului, după aceea de a veni în ajutorul tinereţei Încălzită de idealul artelor, prin burse şi donaţiuni, apoi de a cumpăra pânze şi marmore ale maeştrilor români şi a le risipi în toată ţara. Anastase Simu aruncă cu mână generoasă din cornui abundenţei sale numai minunăţii artistice. Anul trecut a dăruit Statului o comoară, anul acesta a dărui oraşului său natal, Brăila, 30 lucrări de artă: pânze in culori, desemnuri, pastele, acuarele, gravuri şi sculpturi. Toate, opere ale artiştilor români. In scrisoarea pe care a trimis-o primarului Brăilei, d. Simu spune: „Recurg la binevoitorul dvoastră concurs, pentru ca aceste 30 de lucrări să fie expuse în sălile primăriei, până când se va putea întocmi ceva mai apropiat cu caracter de muzeu al oraşului“. Tablourile şi celelalte obiecte de artă donate de d. Simu sunt aşezate acum în sălile primăriei brătiene, ele constitue un mic muzeu, un început de muzeu, astfel cum este şi dorinţa donatorului. Altruismul şi dezinteresarea sub această nobilă înfăţişare este o dovadă a superiorităţii sufleteşti. Dacă toţi cei pe cari întâmplarea, norocul sau alte favoruri ale existenţei, i-au făcut bogaţi cu mijloace mult mai presus de trebuinţele traiului lor ori cât de larg, ar întrebuinţa în felul acesta măcar prisosul avutului ce au, multe s’ar ierta norocului nedrept şi mare uşurare sufletească va fi pentru cei obijduiţi. Anastase Simu din cea mai începătoare tinereţe s‘a consacrat studiului, a fost un eminent şcolar al liceului din Brăila, oraş în care s‘a născut. Şi, după aceea, neîncetat, departe de a se folosi de marile lui venituri spre a petrece o viaţă de desfătări în ţări străine cu mult mai atrăgătoare prin civilizaţie şi rafinament, a rămas legat de pământul românesc pe care îl îmbogăţeşte astăzi cu distinsa lui activitate. Este o mângâere şi o speranţă, când de atâtea ori, copleşit de potopul vulgarităţii şi al micimilor sufleteşti şi educative, verzi că licăreşte în întunerec astfel de oameni şi astfel de fapte. CONSTANTIN BACALBAŞA ci-Lin a fost ucis de propriul său fiu Paris, 28. (Tel. particulară). — Dintro scrisoare a corespondentului ziarului „Le Matin“ la Peking, Ciang-So-Lin ar fi fost ucis de propriul său fiu. Ciang-So-Lin dăduse ordin șefului statului major, Jai-Giu- Ting și propriului său fiu, tanarid mareşal Cing-So-Lin, să continue lupta până la capăt contra sudiştilor. Cu toate acestea, trupele sale bătură în retragere. A doua zi, ataşatul militar japonez şi doi colegi ai săi, au fost primiţi de Ciang-So-Lin, că- i lunn i-au declarat că unul din mareşalii îl trădează. Ciang-So-Lin întrebă care din ei. Atașatul nu răspunse. Atunci Ciang-So-Lin înțelese că trădătorul era propriul sun fiu Și se hotărî să părăsească Pekingul. . . . . Val. Kiannejii Japonia CASE PRĂBUŞITE Berlitt, 28. (Rador). — Din Tokio se anunţă că In localitatea Ontuda (Japonia), din cauza inundaţiilor s-au prăbuşit 1O case. Numărul victimelor inundafiilor se ridică la 23 de morţi şi numeroşi răniţi. ------—X □ X—------ însemnările mele 11 IIIUIMHMNTwmmmmm Universitatea populară dela Vălenii de Munte îşi reîncepe cursurile Duminică, împlineşte acea Universitate 25 de ani. Se vor reîncepe deci cursurile într'o atmosferă jubilară. Cărturarii credincioşi muncii desfăşurată acolo, an cu an au nu numai prilejul, ci datoria însăşi de a face largă şi inimoasă recapitulare a strădaniei sub călăuza acelui mare animator, care-şi împarte ştiinţa şi nu-şi odihneşte vrerea de a împrăştia generos cunoştinţele şi îndemnurile şi îndrumările, d. prof. N. Iorga. Profesorul, care a înfiinţat acea Universitate poate că nu va spune la acest jubileu, chiar el, ce-au însemnat cursurile de vară de la Văleni. El va mărturisi cu curaju-i hotărîtor, ce gând, l-a determinat să cheme, vara în târgul Vălenilor de Munte, cărturari din toate ţinuturile româneşti, acum un sfert de veac şi sa-i înveţe din istoria românilor şi din istoria civilizaţiei popoarelor, cum se formează sufletul unei naţii, care e înfiorată de râvna întregii. Vor spune, — aşteptăm să spună, — reprezentanţi ai Ardealului, Bucovinei şi Basarabiei, — vădind sinceră recunoştinţă, în ce stare sufletească plecau toamna de la Văleni şi cum le era îndrumată munca apoi şi cu ce spor de definire a rostului cultural îşi împlineau îndatoririle, mereu cu gândul la unire şi unitate naţională. Manifestarea acestei recunoştinţi va fi Duminică la Vălenii de Munte, serbarea jubilară a Universităţii d-lui prof. Iorga, şcoală de românism, şcoală de unitate şi armonie naţională. C. Cro. --------n*o------- linii ei mereuii reprimii! Un Mol comunist AU DECLARAT CA S’AU LEPĂDAT DE PRINCIPIILE TROŢKISTE Paris, 29 (Rador). — Din Moscova se anunţă, că partidul comunist a reprimit în cadrele sale pe Zinoviev, Kamenev şi 36 alţi foşti membri ai opoziţiei, cari au recunoscut că au greşit şi s‘au lepădat formal de principiile troțkiste, asigurând că se vor supune în viitor, fără șovăire, ia toate hotărîrile partidului. -------— xD x------•— Criza de guvern din Austria CANCELARUL A RESPINS DEMISIA MINISTRULUI DE JUSTIŢIE Viena, 29 (Rador). — Consiliul de miniştri s’a întrunit aseară şi s’a ocupat de demisia ministrului de justiţie Dinghoffer, care, deşi anunţată încă acum câteva zile de ziare, a parvenit deabia ori după amiază cancelarului Seipel. Cererea este trimisă din Karlsbad, unde d. Dinghoffer îşi urmează cura. Cancelarul Seipel a telegrafiat ministrului de justiţie că nu voeşte să aprobe demisiunea, fără a avea mai întâi o explicaţie personală, pe care o speră şi o doreşte cât mai apropiată. ----------x □ ----------- N’a fost ciocnire între sârbi şi croaţi Belgrad, 29 (Rador). — Unele ziare italiene au anunţat că la Cibenik s’ar fi produs ciocniri între sârbi şi croaţi, cu prilejul manifestaţiei de protestare contra evenimentelor petrecute in ziua de, 20 Iunie în Parlamentul din Belgrad. Ştirea este pe deantregul inventată. „ . •xQx De ce am încercat să trec Atlanticul IV de RUTH ELDER — Sărbătorită la Paris — Scris exclusiv pentru „Universul“ și North American Nerospaper Alliance. Vasul „Barendrecht’’, care ne-a salvat, părăsise Rotterdala-ul cu o întârziere de două zile. Dacă n’ar fi întârziat, am fi fost pierduţi, căci nici un alt vapor nu se mai afla în apropiere, când aeroplanul nostru a căzut în Ocean. „Barend recht” avea destinaţia Golful Mexicului şi se găsea acolo când lu’am înapoiat. Am împărţit 1000 de dolari la oamenii echipagiului. Am fost transportaţi la Horta, în Azore şi aci am trecut pe un vas mai mic, spre a merge în Portugalia. Am fost apoi la Lisabona unde am fost găzduiţi două zile de ministrul Dearing. Ni s’a făcut primire triumfală pretutindeni. Când aui fost salvaţi de „Barendrecht“, căpitanul Halderman avea drept orice avere 72 de cenţi in buzunar. Era restul ce i se dăduse dela un dolar, pentru sandviciuri, cu câteva minute înainte de plecare. In Portugalia, îndată ce s’a știut de soarta noastră, ni s’au trimes bani telegrafic din Lisabona, unde am sosit pe bordul vasului „Luna“. De aci am pilotat un avion „Junkers“ până la Madrid, unde am fost găzduiţi de ambasadorul american. Am fost decorată de guvernul spaniol. CA SI INTR’UN VIS Oriunde ne duceam eram primiţi cu un entuziasm, care mă in îiuida. Mi se părea, că visez. Lucruri pe care le citisem despre alţii mi se întâmplau acum mie, biata fată ignorată din fundul unei provincii americane, care, nu cunoscuse pân’atunci decât munca, sărăcia şi monotonia. De la Madrid zburarăm la Paris aterizând la Le Bourget. Mulţime imensă ne aştepta. Am fost luată pe sus şi dusă la cartierul general al aerodromului, unde comandantul Reuvoise rosti un discurs de bunăvenire în mijlocul aplauzelor şi al pocnetelor sticlelor cu şampanie. Urcându-mă cu căpitanul Halderman într’un automobile furăm transportaţi la clubul interaliat unde ni se pregătise o recepţie. Străzile erau înţesite de lume ; ferestrele şi balcoanele erau pline. Eram îmbrăcată tot în costumul meu de aviator, pe cap cu şapca de marinar pe care mi-o dase căpitanul vasului care ne-a salvat. Pe când urcam măreţele trepte de marmoră ale Clubului, printre două şiruri de persoane elegante, mă simţeam nespus de jenată de îmbrăcămintea mea. Mi se aruncau flori şi pretutindeni auzit zicându-mi-se „midineta americană” Apoi veni rândul discursurilor şi ministrul Bokonowski mă sărută pe frunte, pe când cele mai mari personalităţi şie lumii aviatice mă priveau cu simpatie. Comparaţi acest tablou cu celălalt de la Lakeland, unde purtam bluza albă de asistentă şi îmi petreceam tot timpul înconjurată de maldăre de vată şi instrumente dentare şi răspunzând la telefon de dimineaţa până seara. Prin minte îmi trecu acest tablou pe când urcam treptele de marmoră şi mă gândii fericită: „Cel puţin ştiu acum că am scăpat de toate astea“. IN VÂRTEJUL PARISULUI Cele şase zile, cât am stat la Paris mintea mea era cuprinsă într’un vârtej. Toată viaţa mea dorisem să văd Franţa şi acum eram acolo, vedeam locurile pe care dorisem să le văd, călcam pământul pe care’ l culcase altădată Maria Antoaneta, vizitam apartamentele pe care 1® ocupase Napoleon şi atâtea alte lucruri care mă făceau să retrăesc o glorie trecută. Am fost bine înţeles şi la Montmartre şi mă gândeam mereu : ce de lucruri voi avea de povestit celor de acasă!... Deabea ajunsesem la Paris şi din toate părţile îmi sosiră tot felul de daruri şi de rochii. Când am părăsit Parisul aveam cu mine mai multe cufere pline. Am sosit la New-York cu destule rochii ca să am ce purta ani de zile. Ne-am reîntors în ţară cu vaporul „Aquitania“, sosind la New- York la 11 Noembrie spre a ne bucura de a doua mare ovaţiune făcută unor fii ai Americei, cari se înapoiau după un succes obţiinut in aviaţie. Era ceva de nedescris. Am fost întâmpinaţi de primarul New- Yorkului şi alte înalte personagii oficiale, care ne-au copleşit cu felicitările lor. Străbătând cu greu străzile spre a ajunge la City Hall o ploaie de confetti şi de hârtioare se abătură asupra noastră. Poliţiştii călări abia ne puteau face loc prin mulţime. Sire-I nele fluerau, lumea aclama , se auzeau tot felul de strigăte. Dar acele, care mi-au plăcut mai mult, fiindcă era cu adevărat american, erau : „Bravo Ruth !“ îndată după recepţie pot spune, că mi-am ajuns ţinta, căci am primit nu o singură ofertă pentru un post, — cum sperasem, — ci sute de propuneri de sume, care variau între unul şi cincizeci de dolari, ca să-mi pună semnătura pe anunţuri pentru obiecte şi produse de tot felul, începând de la ţigări şi sfârşind cu automobile. Deşi poate părea curios, dar le-am refuzat pe toate. Nu că inima mea însetată n’ar fi dorit banii, dar ţineam să mă port cu demnitate deoarece simţisem de pe atunci primele înţepături ale observaţiilor răutăcioase. N’am dat numele meu să servească nici unui fel de reclamă, dar am primit dela o fabrică de ceasoarnice 1000 de dolari ca să port unul din ceasoarnicele sale. Acești bani i-am trimes imediat echipagiului de pe Barendrecht. — CONTRACTE PENTRU 1000 DOLARI PE SAPTAMANA Primul contract, pe care l-am semnat, a fost cu un concern de mai multe teatre, care mi-a oferit 5000 de dolari pe săptămână pentru o jumătate de an. Desigur că asta era ceva mai mult decât salariul meu de 17 dolari pe săptămână. Ambiţia mea era satisfăcută, şi din primul meu cec trimesei mamii 1000 de dolari cu îmbucurătoarea veste că vor mai urma şi altele. Aceasta a fost cea mai mare bucurie din întreaga mea aventură . Apoi începui să mă antrenez pentru teatru. Fii ceva îngrozitor! Nu voi uita niciodată oribila senzaţie de scufundare pe care am simţit-o apărând pentru prima oară in faţa unui public Newyorkez, în care abia desluşeam figurile ca de ghiaţă care mă priveau fără milă. Erau mai înspăimântătoare decât toate valurile Oceanului şi mă simţii cuprinsă de o poftă nebună să plâng şi să fug. Izbutii însă să mă stăpânesc şi când terminai în sfârşit, simţii că îmi câştigasem tot salariul pe o săptămână, în această singură apariţie. Făcea de zece ori mai mult chiar ceeace suferisem eu în seara aceea. Nu sunt de loc vanitoasă în ce priveşte abilitatea mea teatrală. N’aş putea, nici o dată străluci în drama vorbită. Vocea mea e prea slabă. Dar asemenea defecte nu sunt luate în seamă la film şi mi s’a spus că „filmez“ bine deşi unele filme de probă pe care le-am făcut m’au pus în faţa unei Ruth Elder, care nu semăna de loc cu ceea ce îmi închipuisem eu că sunt. Mi s’a spus că alt fel de „filme de probă“ au vindecat pe multe femei de boala vanităţii... Bineînţeles că sunt mulţumită de venitul, pe care mi-l aduce teatrul, dar, dac’ar fi s’aleg, aş prefera viaţa în aer liber, viaţa sportivă care te face mai sănătoasă şi mai fericită. Dragostea mea pentru aviaţie e atât de înrădăcinată în mine, încât marea mea ambiţie e să am un aeroplan al meu, cu care să pot porni în văzduhuri, ori de câte ori simt nevoia unei mici recreaţii şi a aerului curat. Nu e nimic mai bun decât zlmrnăitul helicei şi zborul lin al maşinei în spaţiu spre a calma nervii şi a-ţi da impresia unei absolute libertăţi. Cred că pasările sunt cu adevărat fericite şi dacă e ceva adevărat în teoria reîncarnării, în viaţa mea viitoare aş voi să fiu o pasăre.* Mâine: întâlnirea cu Preşedintele. ----------x □ x---------- S a surpat pământul in Macedonia Atena, 28. (Telegr. part.). — In satul Leptokaria, din Macedonia, s-a produs o surpare de pământ. 20 case sunt dărâmate. Mu sunt victime omenești. ppiEMmsWisii cu logodnica sa Madrid, 29 (Rador). — Ziarele anunță, că d. Primo de Rivera s’ar fi împăcat cu fosta sa logodnică. Căsătoria va avea loc iu CMĂWÎ* I*