Universul, iulie 1928 (Anul 46, nr. 149-174)

1928-07-01 / nr. 149

vin­ XLVI, Nr. 149 1® Pagini m |l In tară 3 lei 4 In străinătate 6 lei 10 Pagini UNIVER­SELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ ÎS­SSFOM, Direcţia 313'72-364/184. TELEGRAFICE şl TELEFONICE Redacţia si Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu, 11 Administraţia 313/71. ".Secretariatul de Redacte 356/43 Duminică 1 Iulie 1928 Director : STELIAN POPESCU Redactie: Corasp. cu provincia 303/98—335/31. Răspuns la o Mare a lititatiip­rim In unul din numerele noa­stre anterioare, formulam o serie de consideraţiuni gene­rale, în legătură cu începutul, vacanţei şcolare şi cu între­buinţarea cât mai utilă ce s'ar putea da acestui răstimp de pauză, din partea tineretu­lui nostru şcolar. Două luni şi jumătate, atât cât durează în mijlociu, va­canţa, nu pot trece fără o în­trebuinţare precisă din par­tea sutelor de mii de tineri cari populează şcolile noas­tre, în special cele superioare şi facultăţile. Epocă de recreare, de odih­nă şi de reconfortare a spiri­tului şi a corpului, vacanţa trebue să mai servească însă la ceva. La ce anume ? Opera atât de frumoasă şi role necesară pe care au între­prins-o, cu un lăudabil avânt, diversele societăţi culturale, poate fi continuată cu succes, în timpul vacanţei, de tinere­tul nostru mai in vârstă-Ceea ce nu trebuie pierdut­­din vedere este faptul că a­­ceastă activitate suplimenta­ră, nu numai că nu va cere vreo costisitoare cheltuială de energie, dar va constitui ea însăşi un divertisment şi­ o pregătire pentru viaţă. * Precizăm gândul nostru, cugetând la şezătorile cultu­rale pe cari studenţii şi elevii de curs superior le pot orga­niza, în punctele unde se vor găsi pe vacanţă, şezători me­nite să adune populaţia loca­lă şi s-o facă să se împărtă­şească­ din frumuseţi ce-i sunt,­in bună parte, necunos­cute încă. Tot atât de utile socotim, în aceeaş ordine de idei, repre­zentaţiile teatrale, menite să facă să fie preţuiţi autorii români. Începând cu Alec­­sandri şi sfârşind cu cei ti­neri sau aparţinând ceasului de faţă, precât găsim de ni­merită organizarea de coruri, — chiar cu elemente localni­ce, — chemate să reînvie a­­devărate comori de simţire şi de armonie. Subiectele cu caracter de ştiinţă vulgarizată ar putea fi, de asemenea, folosite cu mult succes de tineretul şco­lăresc aflat în vacanţă. Suntem încredinţaţi că, ex­puse pe înţelesul tuturor, marile probleme actuale ar atrage cel mai atent şi cel mai numeros public care s-a văzut vreodată. Satele noastre nu ştiu incă ce este radiofonia. Ele ştiu tot atât de puţin cum e con­struit un avion şi în virtutea căror însuşiri el se înalţă, zboară, şi revine liniştit pe pământ Şi oamenii aceloraşi sate româneşti se minunează până în ziua de azi când aud că un vapor, plin cu oameni, se poate coborî în adâncurile mării, mergând pe sub apă, făcând, nevăzut călătorii de ore în şir... “ Literatura românească, a­­tât de bogată, muzica popu­lară cu frumuseţile ei şi tra­tatele speciale (pentru­ ches­tiuni de ordin ştiinţific) stau la îndemâna tineretului ro­mân, care se întreabă în acest moment ce are de făcut în lungul răstimp al vacanţei. Acest material aproape i­­nepuizabil aşteaptă pe oamenii inimoşi cari trebue să-l des­­groape şi să-l împărtăşească unor suflete pe cari împre­jurările le-au făcut să rămâ­nă străine de ele. Recomandând aceste lu­cruri, cari nu sunt de loc noui, ne rămâne să încheem cu o întrebare: Mai e oare nevoie să subliniem marele folos care ar rezultă, pentru toți, din această activitate de vacanță ?... Ciocnire de trenări i Tragicul Sfârșit in Anglia al unui celebru a- Paris, 28. (Rador). — Pe aerodromul de la Villacoublay, din cauza unui accident de a­­vion, celebrul aviator Fron­­val a fost pe jumătate car­­son­izat.­­—------x □ x —-. 22 MORŢI, PESTE 100 RĂNIŢI viator francez Londra, 28. (Rador). — Două ts’eituri de că­­lători s’asi ciocnit lân­­easă Dirlington» Două­zeci şi doi de pasageri au murit, peste 100 au fost rănită» Î-J- imitM­aiorilor ofitorisponnosoi Berlin, 29. (Rador). — Se elegrafiază din Chicago, că Murphy, cunoscutul conducă­tor al lucrătorilor americani a fost împuşcat în plin centru al oraşului. Un necunoscut, a­­flat într’un automobil, și care a reușit sa dispară după co­miterea faptului, a tras asu­pra lui Murphy mai multe focuri cu o pușcă mitralieră. ----------rie----------­ Rădici a vorbit cu ziariştii Belgrad, 28. (Telegr. parti­culară). — Starea d-lui Rădici se îmbunătăţeşte pe zi ce trece. Astăzi a primit câţiva ga­zetari din Zagreb şi Bosnia, cărora le-a făcut declaraţiuni despre mersul bolii sale, adu­când laude medicilor, cari îl caută. A promis să le facă Sâmbătă declaraţiuni as­upra situaţiei politice. Amundsen, Guilbaud şi şapte tovarăşi ai lui Nobile nu mai pot fi găsiţi SPECIALIŞTI FOARTE INGRI­­­ JORAŢI Oslo, 28 (Rador). — îngri­jorarea în privinţa soar­tei e­­chipagiului „Italiei“ şi a ex­pediţiei Amundsen-Guilbaud a cuprins şi cercurile specia­liştilor. Timpul defavorabil face foarte anevoioasă orice creare de salvare. Aviatorii finlandezi de pe bordul vaporului „Citta di ulano“ n’au putut pleca ori l’re Est, din cauza furtunei puternice. Vapoarele spărgă­toare de ghiaţă îşi continuă înaintarea. „Braganza“ con­tinuă să fie blocată. Ziarele din Oslo publică un apel îndemnând publicul să subscrie fondurile necesare pentru a se organiza o expe­diţie de salvare a lui Amund­sen, cu ajutorul vaporului de vânat balene „Vosekari“, spec­i­­al construit pentru călător­i OPERAŢIILE DE SALVARE ! MERG GREU Oslo, 28. (Telegr. pag.). — Avioanele „Junker“ ale expedi­ţiei suedeze continuă căutarea celor 7 per­soane, rătăcite cu res­turile dirijabilului ,,I­­talia“. In cercurile de spe­cialişti se crede că a­­tăt aceştia, cât şi gru­pul Malgren, precum şi Amundsen,­pot fi con­sideraţi ca definitiv pierduţi. * Mobile a exprimat în­­tr-o radiogramă mul­ţumirile sale aviatori­lor suedezi, cari l-au salvat. 4. Nyalesund, 28. (Te­legramă part.). — Din cauza viscolului, îna­intarea expediţiei cu sănii, trase de câini, este foarte îngreuna­tă. Ceaţa deasă zădăr­niceşte pornirea avi­oanelor. SUFERINŢELE LUI NOBILE Roma, 28. (Telegramă par­ticulară). — Se confirmă a­­cum, că Nobile a suferit, cu ocazia catastrofei dirijabilului .Italia e un șoc de nervi. Pă­rul i-a albit, a slăbit foarte mult și i-a crescut o barbă lungă. Din cauza spaimei și rănilor la picior, Nobile n'a vrut nici să vorbească multă vreme. „BRAGANZA“ MEREU BLOCAT Roma, 29 (Rador). — Vaporul­ „Braganza“ continuă a fi blocat lângă Capul Nord, din cauza tim­pului defavorabil. Grupul de sal­vare condus de Vigliori semna­lează că se află la zece mile spre­­ Nord de Capul Leigesl­ith, în căutarea celor trei oameni din echipagiul „Italiei“, cari sub conducerea suedezului Malgreen au plecat încă de la 30 Mai pe jos spre a ajunge uscatul. Des­pre grupul Mariano lipseşte ori­ce ştire. Instalat pe sloiuri mişcătoare, un observator, prevăzut cu semnalizatoare, caută pe Amundsen Epilogul unui raid transatlantic Miss Earhart, pe hidroavion, în momentul amerisării la Southampton 8S 92 Răscoala îi Siberia S’a asociat şi un r«§’mnt din armata roşie - Berlin 28. — „Itul“ a- 1 ansffhai • y.*/» Şol tfh au fost ucise, iar res­tul « fuzionat cu răs­culaţii. In staţia Dau­­via (pe linia ferată Za­­hiivaije), regimentul 1­17 din armata roşie, s’a răsculat. Soldaţii au ucis pe comunişti şi au luat drumul spre pădure în frunte cu comandantul regimen­tului. O parte din sentinele entală se întăreşte ac­tivitatea răsculaţilor, cari se numesc „Fra­ţii dreptufii ruse“. Răs­culaţii operează mai mult în raionul Maka­­veev. Depozitele mili­tare ale uzinelor A­­lexandrovsk au fost distruse de răsculați. im rfter de artă Cine a uitat marele act dona­­toriu, opera Mecenatului nostru Anastase Siam? Dela vechii boeri pomeniţi întru fericire pentru generoase­le lor danii, dela acei mari iu­bitori de oameni cari’şi răs­cumpărăm­ păcatul privilegiilor prim întemeierea de aşezămin­te în care lumea suferindă să poată găsi alinarea durerilor trupeşti, ne găsim astăzi în fa­ţa unui urmaş nobil. Umanizmul lui Anastase Si­­mu a luat pe altă cărare; pe el l-a preocupat educarea sufle­tească a omenilor. De aceea şi-a consacrat întreaga viaţă spre a funda şi întregi acea frumuse­ţe artistică, ce e muzeul dă­ruit anul trecut Statului, după aceea de a ve­ni în ajutorul ti­­nereţei Încălzită de idealul ar­telor, prin burse şi donaţiuni, apoi de a cumpăra pânze şi marmore ale maeştrilor români şi a le risipi în toată ţara. Anastase Simu aruncă cu mână generoasă din cornui a­­bundenţei sale numai minună­ţii artistice. Anul trecut a dăruit Statului o comoară, anul acesta a dă­rui oraşului său natal, Brăila, 30 lucrări de artă: pânze in culori, desemnuri, pastele, acua­rele, gravuri şi sculpturi. Toa­te, opere ale artiştilor români. In scrisoarea pe care a tri­mis-o primarul­ui Brăilei, d. Si­mu spune: „Recurg la bine­voitorul d­­voastră concurs, pentru ca a­­ceste 30 de lucrări să fie expu­se în sălile primăriei, până când se va putea întocmi ceva mai apropiat cu caracter de muzeu al oraşului“. Tablourile şi celelalte obiec­te de artă donate de d. Simu sunt aşezate acum în sălile pri­măriei brătiene, ele constitue un mic muzeu, un început de muzeu,­­ astfel cum este şi do­rinţa donatorului. Altruismul şi dezinteresarea sub această nobilă înfăţişare este o d­ovadă a superiorităţii sufleteşti. Dacă toţi cei pe cari întâm­plarea, norocul sau alte favo­ruri ale existenţei, i-au făcut bogaţi cu mijloace mult mai pre­sus de trebuinţele traiului lor ori cât de larg, ar întrebu­inţa în felul acesta măcar pri­sosul avutului ce au, multe s’ar ierta norocului nedrept şi mare uşurare sufletească va fi pentru cei obijduiţi. Anastase Simu din cea mai începătoare tinereţe s‘a consa­crat studiului, a fost un emi­nent şcolar al liceului din Bră­ila, oraş în care s‘a născut. Şi, după aceea, neîncetat, departe de a se folosi de marile lui ve­nituri spre a petrece o viaţă de desfătări în ţări străine cu mult mai atrăgătoare prin civilizaţie şi rafinament, a rămas legat de pământul românesc pe care îl îmbogăţeşte astăzi cu distinsa lui activitate. Este o mângâere şi o spe­ranţă, când de atâtea ori, cople­şit de potopul vulgarităţii şi al micimilor sufleteşti şi educati­ve, verzi că licăreşte în întune­­rec astfel de oameni şi astfel de fapte. CONSTANTIN BACALBAŞA ci-Lin a fost ucis de propriul său fiu Paris, 28. (Tel. particulară). — Dintro scrisoare a coresponden­tului ziarului „Le Matin“ la Pe­king, Ciang-So-Lin ar fi fost­­ ucis de propriul său fiu.­­ Ciang-So-Lin dăduse ordin­­ șefului statului major, Jai-Giu- Ting și propriului său fiu, tana­rid mareşal Cing-So-Lin, să con­tinue lupta până la capăt contra sudiştilor. Cu toate acestea, trupele sale­­ bătură în retragere. A doua zi, ataşatul militar ja­­­­ponez şi doi colegi ai săi, au­­ fost primiţi de Ciang-So-Lin, că- i lunn i-au declarat că unul din mareşalii îl trădează. Ciang-So-Lin întrebă care din ei. Atașatul nu răspunse. Atunci Ciang-So-Lin înțelese că trădă­torul era propriul sun fiu Și se hotărî să părăsească Pekingul. . . . . Val. K­iannejii Japonia CASE PRĂBUŞITE Berlitt, 28. (Rador). — Din Tokio se anun­ţă că In localitatea O­­ntuda (Japonia), din cauza inundaţiilor s-au prăbuşit 1O case. Numărul victimelor i­­nundafiilor se ridică la 23 de morţi şi nu­meroşi răni­ţi. ------—X □ X—------­ însemnările mele 11 IIIUIMHMN­T­wmmmmm­ Universitatea populară dela Vălenii de Munte îşi reîncepe cursurile Duminică, împlineşte acea Universitate 25 de ani. Se vor reîncepe deci cursurile într'o atmosferă jubi­lară. Cărturarii credincioşi muncii desfăşurată acolo, an cu an au nu numai prilejul, ci datoria însăşi de a face largă şi inimoasă re­capitulare a strădaniei sub că­lăuza acelui mare animator, ca­­re-şi împarte ştiinţa şi nu-şi o­­dihneşte vrerea de a împrăştia generos cunoştinţele şi îndemnu­rile şi îndrumările, d. prof. N. Iorga. Profesorul, care a înfiinţat a­­cea Universitate poate că nu va spune la acest jubileu, chiar el, ce-au însemnat cursurile de vară de la Văleni. El va mărturisi cu curaju-i hotărîtor, ce gând, l-a determinat să cheme, vara în târ­gul Vălenilor de Munte, cărtu­rari din toate ţinuturile româ­neşti, acum un sfert de veac şi sa-i înveţe din istoria românilor şi din istoria civilizaţiei popoa­relor, cum se formează sufletul unei naţii, care e înfiorată de râvna întregii. Vor spune, — aşteptăm să spu­nă, — reprezentanţi ai Ardealu­lui, Bucovinei şi Basarabiei, — vădind sinceră recunoştinţă, în ce stare sufletească plecau toam­na de la Văleni şi cum le era în­drumată munca apoi şi cu ce spor de definire a rostului cultural îşi împlineau îndatoririle, mereu cu gândul la unire şi unitate na­ţională. Manifestarea acestei recunoş­­tinţi va fi Duminică la Vălenii de Munte, serbarea jubilară a U­­niversităţii d-lui prof. Iorga, şcoală de românism, şcoală de unitate şi armonie naţională. C. Cro. --------n*o-------­ linii ei m­ereuii reprimii! Un Mol comunist AU DECLARAT CA S’AU LE­PĂDAT DE PRINCIPIILE TROŢKISTE Paris, 29 (Rador). — Din Moscova se anun­ţă, că partidul comu­nist a reprimit în ca­drele sale pe Zino­­viev, Kamenev şi 36 alţi foşti membri ai opoziţiei, cari au re­cunoscut că au greşit şi s‘au lepădat formal de principiile troțkis­te, asigurând că se vor supune în viitor, fără șovăire, ia toate hotărîrile partidului. -------— xD x------•— Criza de guvern din Austria CANCELARUL A RESPINS DE­MISIA MINISTRULUI DE JUS­TIŢIE Viena, 29 (Rador). — Consili­ul de miniştri s’a întrunit asea­ră şi s’a ocupat de demisia mi­nistrului de justiţie Dinghoffer, care, deşi anunţată încă acum câteva zile de ziare, a parvenit deabia ori după amiază cance­larului Seipel. Cererea este tri­misă din Karlsbad, unde d. Dinghoffer îşi urmează cura. Cancelarul Seipel a telegrafiat ministrului de justiţie că nu voeşte să aprobe demisiunea, fără a avea mai întâi o explica­ţie personală, pe care o speră şi o doreşte cât mai apropiată. ----------x □ -----------­ N’a fost ciocnire între sârbi şi croaţi Belgrad, 29 (Rador). — Unele ziare italiene au anunţat că la Cibenik s’ar fi produs ciocniri între sârbi şi croaţi, cu prilejul manifestaţiei de protestare con­tra evenimentelor petrecute in ziua de, 20 Iunie în Parlamentul din Belgrad. Ştirea este pe deantregul in­ventată. „ . •xQx De ce am încercat să trec Atlanticul IV de RUTH ELDER — Sărbătorită la Paris — Scris exclusiv pentru „Univers­­ul“ și North American Neros­pa­per Alliance. Vasul „Barendrech­t’’, care ne-a salvat, părăsise Rotterdala-ul cu o întârziere de două zile. Dacă n’ar fi întârziat, am fi fost pier­duţi, căci nici un alt vapor nu se mai afla în apropiere, când aeroplanul nostru a căzut în O­­cean. „Ba­rend recht” avea destinaţia Golful Mexicului şi se găsea a­­colo când lu’am înapoiat. Am îm­părţit 1000 de dolari la oamenii echipagiul­ui. Am fost transportaţi la Horta, în Azore şi aci am trecut pe un vas mai mic, spre a merge în Por­tugalia. Am fost apoi la Lisabo­na unde am fost găzduiţi două zile de ministrul Dearing. Ni s’a făcut primire triumfală pretu­tindeni. Când aui fost salvaţi de „Ba­rendrecht“, căpitanul Halderman avea drept orice avere 72 de cenţi in buzunar. Era restul ce i se dăduse dela un dolar, pentru sandviciuri, cu câteva minute înainte de plecare. In Portugalia, îndată ce s’a știut de soarta noa­stră, ni s’au trimes bani telegra­fic din Lisabona, unde am sosit pe bordul vasului „Luna“. De aci am pilotat un avion „Junkers“ până la Madrid, unde am fost găzduiţi de ambasadorul ameri­can. Am fost decorată de gu­vernul spaniol. CA SI INTR’UN VIS Oriunde ne duceam eram pri­miţi cu un entuziasm, care mă in­ îiuida. Mi se părea, că visez. Lucruri pe care le citisem despre alţii mi se întâmplau acum mie, biata fată ignorată din fundul unei provincii americane, care, nu cunoscuse pân’atunci decât munca, sărăcia şi monotonia. De la Madrid zburarăm la Paris aterizând la Le Bourget. Mulţime imensă ne aştepta. Am fost luată pe sus şi dusă la cartierul gene­ral al aerodromului, unde coman­dantul Reuvoise rosti un discurs de bunăvenire în mijlocul apla­uzelor şi al pocnetelor sticlelor cu şampanie. Urcându-mă cu căpitanul Hal­derman într’un automobile furăm transportaţi la clubul interaliat unde ni se pregătise o recepţie. Străzile erau înţes­i­te de lume ; ferestrele şi balcoanele erau pli­ne. Eram îmbrăcată tot în cos­tumul meu de aviator, pe cap cu şapca de marinar pe care mi-o dase căpitanul vasului care ne-a salvat. Pe când urcam măreţele trepte de marmoră ale Clubului, printre două şiruri de persoane elegante, mă simţeam nespus de jenată de îmbrăcămintea mea. Mi se aruncau flori şi pretutin­deni auzit zicându-mi-se „midine­ta americană” Apoi veni rândul discursurilor şi ministrul Boko­­nowski mă sărută pe frunte, pe când cele mai mari personalităţi şie lumii aviatice mă priveau cu simpatie. Comparaţi acest tablou cu ce­lălalt de la Lakeland, unde pur­tam bluza albă de asistentă şi îmi petreceam tot timpul înconjurată de maldăre de vată şi instrumen­te dentare şi răspunzând la tele­fon de dimineaţa până seara. Prin minte îmi trecu acest tablou pe când urcam treptele de mar­moră şi mă gândii fericită: „Cel puţin ştiu acum că am scăpat de toate astea“. IN VÂRTEJUL PARISUL­UI Cele şase zile, cât am stat la Paris mintea mea era cuprinsă într’un vârtej. Toată viaţa mea dorisem să văd Franţa şi acum eram acolo, vedeam locurile pe care dorisem să le văd, călcam pământul pe ca­re’ l culcase altă­dată Maria Antoaneta, vizitam a­­partamentele pe care 1® ocupase Napoleon şi atâtea alte lucruri care mă făceau să retrăesc o glo­rie trecută. Am fost bine înţeles şi la Montmartre şi mă gândeam mereu : ce de lucruri voi avea de povestit celor de acasă!... Deabea ajunsesem la Paris şi din toate părţile îmi sosiră tot felul de daruri şi de rochii. Când am părăsit Parisul aveam cu mi­ne mai multe cufere pline. Am sosit la New-York cu destule ro­chii ca­ să am ce purta ani de zile. Ne-am reîntors în ţară cu vapo­rul „Aquitania“, sosind la New- York la 11 Noembrie spre a ne bucura de a doua mare ovaţiune făcută unor fii ai Americei, cari se înapoiau după un succes ob­­ţiinut in aviaţie. Era ceva de nedescris. Am fost întâmpinaţi de primarul New- Yorkului şi alte înalte persona­gii oficiale, care ne-au copleşit cu felicitările lor. Străbătând cu greu străzile spre a ajunge la Ci­ty Hall o ploaie de confetti şi de hârtioare se abătură asupra noa­stră. Poliţiştii călări abia ne pu­teau face loc prin mulţime. Sire-I nele fluerau, lumea aclama , se auzeau tot felul de strigăte. Dar acele, care mi-au plăcut mai mult, fiindcă era c­u adevărat a­­merican, erau : „Bravo Ruth !“ îndată după recepţie pot spu­ne, că mi-am ajuns ţinta, căci am primit nu o singură ofertă pentru un post, — cum spera­sem, — ci sute de propuneri de sume, care variau între unul şi cincizeci de dolari, ca să-mi pun­ă semnătura pe anunţuri pentru o­­biecte şi produse de tot felul, în­cepând de la ţigări şi sfârşind cu automobile. Deşi poate părea curios, dar le-am refuzat pe toate. Nu că inima mea însetată n’ar fi dorit banii, dar ţineam să mă port cu demnitate deoarece simţisem de pe atunci primele înţepături ale observaţiilor răutăcioase. N’am dat numele meu să servească nici unui fel de reclam­ă, dar am pri­mit dela o fabrică de ceasoarnice 1000 de dolari ca să port unul din ceasoarnicele sale. Acești bani i-am trimes imediat echipa­­giului de pe Barendrech­t. — CONTRACTE PENTRU 1000 DOLARI PE SAPTAMANA Primul contract, pe care l-am semnat, a fost cu un concern de mai multe teatre, care mi-a ofe­rit 5000 de dolari pe săptămână pentru o jumătate de an. Desigur că asta era ceva mai mult de­cât salariul meu de 17 dolari pe săptămână. Ambiţia mea era satisfăcută, şi din primul meu cec trimesei ma­mii 1000 de dolari cu îmbucură­­toarea veste că vor mai urma şi altele. Aceasta a fost cea mai mare bucurie din întreaga mea aven­tură . Apoi începui să mă antrenez pentru teatru. Fii ceva îngrozitor! Nu voi uita niciodată oribila sen­zaţie de scufundare pe care am simţit-o apărând pentru prima oară in faţa unui public New­­yorkez, în care abia desluşeam figurile ca de ghiaţă care mă priveau fără milă. Erau mai în­spăimântătoare de­cât toate valu­rile Oceanului şi mă simţii cu­prinsă de o poftă nebună să plâng şi să fug. Izbutii însă să mă stăpânesc şi când terminai în sfârşit, simţii că îmi câştigasem tot salariul pe o săptămână, în această singură apariţie. Făcea de zece ori mai mult chiar ceea­ce suferisem eu în seara aceea. Nu sunt de loc vanitoasă în ce priveşte abilitatea mea teatrală. N’aş putea, nici o dată străluci în drama vorbită. Vocea mea e prea slabă. Dar asemenea defecte nu sunt luate în seamă la film şi mi s’a spus că „filmez“ bine deşi unele filme de probă pe ca­re le-am făcut m’au pus în faţa unei Ruth Elder, care nu semă­na de loc cu ceea ce îmi închipui­sem eu că sunt. Mi s’a spus că alt fel de „filme de probă“ au vindecat pe multe femei de boa­la vanităţii... Bineînţeles că sunt mulţumită de venitul, pe care mi-l aduce teatrul, dar, dac’ar fi s’aleg,­­ aş prefera viaţa în aer liber, viaţa sportivă care te face mai sănă­toasă şi mai fericită. Dragostea mea pentru aviaţie e atât de în­rădăcinată în mine, în­cât marea mea ambiţie e să am un aeroplan al meu, cu care să pot porni în văzduhuri, ori de câte ori simt nevoia unei mici recreaţii şi a aerului curat. Nu e nimic mai bun de­cât zlmrnăitul helicei şi zborul lin al maşinei în spaţiu spre a calma nervii şi a-ţi da im­presia unei absolute libertăţi. Cred că pasările sunt cu adevă­rat fericite şi dacă e ceva adevă­rat în teoria reîncarnării, în via­ţa mea viitoare aş voi să fiu o pasăre.* Mâine: întâlnirea cu Preşedin­tele. ----------x □ x----------­ S a surpat pământul in Macedonia Atena, 28. (Telegr. part.). — In satul Lep­­tokaria, din Macedo­nia, s-a produs o sur­pare de pământ. 20 case sunt dărâmate. Mu sunt victime ome­nești. ppiEMmsWisii cu logodnica sa Madrid, 29 (Rador). — Ziarele anunță, că d. Primo de Rivera s’ar fi împăcat cu fosta sa logod­nică. Căsătoria va avea loc iu CMĂWÎ* I*

Next