Universul, februarie 1929 (Anul 47, nr. 25-48)
1929-02-04 / nr. 28
Scumpirea traiului, o necesitate? In şedinţa de Vineri a Camerei s’a pus în discuţie problema scumpirii traiului, în legătură cu sporirea impozitelor şi scumpirea unor produse ale Statului. Cu acest prilej, s’a reamintit d-lui ministru interimar al finanţelor că, în comisiunea bugetară, atunci când s’a luat în discuţiune bugetul, a declarat că veniturile Regiei vor fi sporite prin mărirea exportului şi nici decum prin scumpirea produselor. E vorba deci de o inconsecvenţă regretabilă, mai ales când vine din partea unui membru al guvernului. Ce-a răspuns de ministru ad-interim la finanţe? „Realizarea stabilizării cere normalizarea preţurilor şi, dacă produsele Regiei erau sub cota normală, ele trebuiau nivelate după cum, la alte produse mai scumpe decât cota normală, s’a căutat să se revină la această cotă“. Vasăzică, în urma împrumutului de stabilizare şi din cauza acestui împrumut, menit să îmbunătăţească viaţa generală a ţării, scumpirea traiului devine o necesitate imperativă, căreia nu ne putem împotrivi. Dacă preţurile fabricatelor Regiei n’au ajuns încă la normal, adică la valoarea lor antebelică, corespunzătoare valoarei-aur, plus creşterea firească a preţurilor — rezultat al echilibrului necesar între cerere şi ofertă — în schimb, celelalte articole de consumaţiune, mai ales a i celea de primă necesitate, au întrecut cu mult valoarea lor aur dinainte de războiu. Dar problema mai are o latură peste care nu trebue să trecem cu uşurinţă — aceia a impozitelor. Ori de câte ori se măreşte un impozit care loveşte articolele de consumaţie, de atâtea ori se scumpeşte preţul vieţii într’o măsură superioară cotei de impozit ce reprezintă sporul fiscal. Prin urmare, nu numaică sporul fiscal il suportă în întregime consumatorul, dar comerciantul — e vorba de cel de rea credinţă, căci negustorul de bunăcredinţă păstrează şi astăzi buna cumpănă în toate — găseşte în urcarea impozitelor un bun prilej de scumpire a mărfurilor ce le vinde, înainte de a formula paradoxul economic că, în raport cu împrumutul de stabilizare, scumpirea traiului e o necesitate, ea însemnând normalizarea preţurilor, d. ministru ad-interim la finanţe ar fi trebuit să cugete că socotelile de cabinet, oricâtă competenţă de specialitate ar avea marele sau micul economist, nu se potrivesc cu realităţile sociale, după cum, — ca să întrebuinţăm o veche zicătoare românească — socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Cazul e aproape identic cu acela în care operaţia răuşeşte, dar pacientul sucombă. In ce priveşte scumpirea traiului, ca rezultat al operaţiunii de stabilizare pe calea mult trâmbiţatului împrumut, ne este teamă ca operaţia să nu răuşească, iar pacientul — recte contribuabilul şi consumatorul român — să nu se înăbuşe pe urma acestei operaţiuni. Scumpirea excesivă a traiului este anormală, e o excrescenţă economică morbidă a zilelor de după război, rezultat întristător al mentalităţii şi psihologiei societăţii postbelice, e un nou aspect al nevrozei împotriva căreia trebue să luptăm. Iată de ce noi nu suntem de părerea exprimată Vineri, la Cameră, de guvern. „D-ra România” a plecat la Paris Vineri seară, cu Simplonul de 10.45, d-ra Maririoara Gănescu, aleasă ,,D-ra România“ la concursul naţional de frumuseţe, organizat de ziarul „Universul“, a plecat la Paris. In călătorie şi în popasul de la Paris, frumoasa domnişoară e însoţită de d-na Zino, mătuşa d-sale. La gară, a fost condusă de un grup de doamne şi domni, cari i-au oferit flori. I s’a urat tot timpul, ca la Paris să ajungă din „D-ra România”, „D-ra Europa” şi să plece mai departe, la New-York, să stea faţă în faţă cu „D-ra America”* D RA ROMANIA fier aspru in Germania Berlin, 1 Februarie. (Rador).— In Berlin, ca şi in cea mai mare parte din Germania, s'a produs o subită schimbare a temperaturii. Feste tot, domneşte un ger foarte aspru, care în timpul nopţii a atins, in mai multe localităţi, IS grade sub zero. Marea Neagră bântuită de furtună — Vase şi bărci naufragiate. — Alte vase in primejdie — Constanţa. 1 Vaporul „Principesa Maria” care trebuia să sosească astăzi dim. La ora 4, la Constanţa, a sosit cu 10 ore întârziere. Călătorii ne spun, că pe tot parcursul, vasul a avut de luptat cu valuri îngrozitoare. Toţi au trecut prin adevărate clipe de panică. In drum, vasul a înregistrat numeroase semnale de ajutor dela alte vase cuprinse în larg de furtuni. Aparatele din oraşul nostru au înregistrat dea Lement cereri de ajutor dela vasul rusesc „Krasnico”, în primejdie a se scufunda la intrarea în Bosfor. Marinarii sosiţi In port aduc ştirea din Constantinopol, că vasul american „Ceylton” s’a scufundat la 12 km. de rada portului Constantinopol. In portul nostru, manevrele vaselor se fac cu foarte mare greutate. Numeroase bărci ale pescarilor au fost sfărîmate. Accidente numeroase s’au produs chiar tir bazinul portului. Rusia propune Poloniei să semneze pactul de neagresiune OXO — Rezervele Poloniei. «Schimbul de comunicări intre d-nii Patek şi Litvinov — Varşovia, 2 (Radar). — Agenţia sovietica. „Tass“ anunţă: „La 21 Ianuarie, d. Litvinov a informat in scris pe ministrul polon ,d. Patek despre procedura si forma de semnare propusa de guvernul sovietic pentru protocolul destinat a accelera punerea in vigoare a pactului Kollog. In cursul vizitei făcute de d. Patek in ziua de 26 Ianuarie la comisariatul afacerilor străine, d. Litvinov l-a rugat sa grăbească răspunsul guvernului polon asupra procedurei propuse, arătând că amânarea negocierilor ar deprecia in mod considerabil actul pacific propus de guvernul sovietic. ..In ziua da 28 Ianuarie, d. Patek a anunţat pe d. Litvinov că Estonia, Letonia şi România au comunicat guvernului polon dorinţa lor de a participa la protocol, semnându-l alături şi simultan cu Rusia şi Polonia şi că Finlanda este deocamdată exclusă din numărul participanţilor eventuali la protocol. Această din urmă împrejurare, a adăugat însă d. Patek, nu schimbă întru nimic hotărirea Poloniei, României, Estoniei şi Letoniei de a semna protocolul. Semnarea ar putea avea loc la Moscova, rezervându-se Finlanda dreptul de a adera mai târziu. „La 31 Ianuarie, d. Patek a comunicat d-lui Litvinov, că in caşul cdnd s'ar consimţi la semnarea protocolului In mod simultan fi solidar, refuzul unuia sau mai multor State de a semna, deși au fost invitate să participe la protocol ,n'ar putea servi ca un motiv pentru un refuz al Poloniei de a semna protocolul. D. Patek a adaugat, că Polonia n'ar insista ca protocolul să fie numai decât semnat odată cu Lituania, dacă această din urmă ţară ar prefera să-şi dea adeziunea ulterior. D. Patek a confirmat de asemeni că guvernul polon acceptă propunerea guvernului sovietic de a pune protocolul in vigoare între Statele care l-au ratificat, înainte de ratificarea generală de toţi participanţii". PACTUL AR PUTEA FI SEMNAT LA 7 FEBRUARIE „întrucât nu e nicidecum vorba de o nouă obligaţiune pe care ar avea-o să o ia participanţii la protocol, In afară de obligaţiunile cuprinse in tratatul dela Paris, Întrucât Statele Unite au ratificat evident fărâ nici o rezervă şi Întrucât textul protocolului supus examinării guvernului polon e probabil cunoscut şi de celelalte state care s’au declarat gata să-l semneze, guvernul sovietic nu vede nici o necesitate de a intra in negocieri sau discuţiuni ulterioare asupra propunerei sale. Guvernul sovietic consideră în consecinţă că semnarea protocolului ar putea avea loc la 7 Februarie şi are intenţia să propună Patenteii Estoniei, Letoniei şi României de a autoriza pe delegaţii lor să semneze protocolul la această dată. REPLICA D-LUI PATER D .Patek a declarat că nevoind să conteste pentru moment diferite puncte ale propunerii făcute de d. Litvinov, socoteşte necesare, în ce priveşte cuprinsul protocolului, să se refere la rezervele făcute de guvernul polon in prima sa notă de răspuns şi să releve că in ce priveşte Estonia şi Letonia, aceste două state, după părerea guvernului polon au aderat intr'o formă sau alta la pactul din Paris. D. Patek a promis să aducă la cunoştinţa guvernului său declaraţia d-lui Litvinov, Babin, 1 (Rador). __ #9 ele ftruliţă, că pactul dintre Polonia şi Soviete va fi semnat la Moscova* !& 7 februarie, între d. Litvinoi şi ministrul polon la Moscova. Ulterior, va finvitată să adere şi România, împreună cu toate ţările vecine. Propunerea d-lui Litvinov Cu prilejul acestei comunicări d. Litvinov a făcut d-lui Patek declaraţia următoare: „De la primele sale demersuri, când a luat iniţiativa acestui protocol, guvernul sovietic se baza pe dorinţa de a extinde protocolul asupra unui număr de State cât mai mare posibil. Un paragraf special a fost înscris in acest scop in protocol, lăsând libertate, pe durata unei peroade nedefinite, pentru adeziunea tuturor Statelor care ar dori-o. Guvernul sovietic socotea că e de dorit mai ales ca toate Statele Baltice fi vecine să participe la protocol in cel mai scurt termen fi in consecinţă le-a menţionat in mod special in nota sa adresată la 29 Decembrie guvernului polon. In cs priveşte România, participarea ei la protocol n’a fost exclusă chiar dela inceputul demersului, fapt confirmat cu claritatea absolută de a doua notă a guvernului sovietic din 11 Ianuarie. Se poate considera acum ca un fapt stabilit că Estonia şi Letonia se găsesc intr’o situaţie diferită, — decât aceea a celorlalţi participanţi eventuali, deoarece n'au aderat oficial la pactul din Paris. Finlanda de asemenea a declarat că nu-şi poate stabili o atitudine formală faţă de pactul din Paris, fără a examina această chestiune in Dietă. „Guvernul sovietic nu face in principiu nici o deosebire Intre participarea la protocol prin semnarea simultană cu celelalte State sau prin adeziunea Individuală, cu atât mai mult cu cât obligaţiunile decurgând din protocol se aplică deopotrivă atât Statelor care l-au semnat, cât şi acelora care vor fi aderat. De asemenea punerea în vigoare a protocolului e determinată de momentul ratificării şi nu de momentul semnării sale. Propunând diferitelor State o formă sau alta de participare, guvernul sovietic a fost condus numai de dorinţa unei cât mai grabnice realizări a propunerii sale. Din acest punct de vedere, guvernul sovietic credea şi crede şi acum că invitaţiunea simultană de a semna solidar protocolul, adresată unei serii de Sta- I te ce se găsesc in diferite pozi- ţiuni faţă de pactul Kellog, ar putea crea dificultăţi tehnice şi ar putea Întârzia pentru multă vreme sau chiar deprecia complet propunerea sa, mai ales da-1 că din această cauză ar fi necesare negocieri tot atât de Îndelungate sau chiar mai puţin Îndelungate decât acelea care au loc cu Polonia singură. RUSIA INVITA POLONIA SA SEMNEZE EA SINGURA „Guvernul polon n’a prezentat până acum motivele concludente in favoarea semnării simultane a protocolului de toţi participanţii proectaţi. Aceste motive nu pot fi prezentate, mai ales acum când s-a stabilit, că Finlanda este exclusă şi că Lituania nu-şi dă consimţământul decât la o adeziune. Aşadar, alegerea Statelor care să semneze laolaltă protocolul, nu poate avea decât un caracter absolut accidental. Guvernul sovietic propune deci din nou guvernului polon de a proceda ele două la semnarea protocolului. Aceasta este cu atât mai mult realizabil cu cât guvernul polon n’a făcut până acum nici o observaţie esenţială asupra cuprinsului protocolului. Guvernul sovietic nu se indoeşte că şi ceilalţi participanţi ai protocolului, ce sunt doriţi de cele două state, nu vor întârzia să adere. „Dacă totuş guvernul polon insistă asupra semnării simultane a protocolului de către Rusia sovietică, Polonia, Estonia, Letonia şi România, şi dacă e convins că poziţia specială a Esto- nialui Letoniei fața *«. paetul Kellogg n’ar prezenta din partea lor nici un obstacol și n’ar servi de motiv pentru o Întârziere u I-terioară a semnării, guvernul sovietic nu va avea nimic împotriva unei astfel de proceduri. Răspunderea pentru întârzierea ce ar putea rezulta din această procedură, ar cădea firește asupra guvernului polon. Episoade ale zădărnicite! răzvrătiri din Spania Madrid, 1 Febr. (telegr. part.). Ziarele de azi anunţă, că prefectul de poliţie al Madridului a ştiut cu câteva zile înainte despre pregătirea revoluţiei ofiţerilor artilerişti. Fostul prim-ministru Sambo Guerra şi şeful autonomiştilor Leroux plecaseră, primul la Valencia, iar al doilea la Barcelona, unde urmau să ia conducerea revoluţiei. La Ciudad del Rio, au fost arestaţi 35 ofiţeri şi 500 subofiţeri. Fostul prim-ministru Guerra va fi judecat, din ordinul lui Primo de Rivera, peste două sau trei zile, de consiliul de război. CONDAMNAŢI Paris, 1 Februarie (Rador). — Din Madrid se anunţă, că trei ofiţeri superiori au fost condamnaţi la moarte de Curtea marţială din Ciuta de Real. E probabil însă că sentinţa nu va fi executată şi ofiţerii pot fi judecaţi din nou de un tribunal doil. A FUGIT Paris, î Februarie. (Telegr. particulară). — „Petit Parisien", anunţă că fostul deputat de Barcelona, Leroux, conducătorul autonomiştilor spanioli, a fugit in Franţa. NOUI ACUZAŢI Berlin, 1 Februarie (Rador).— Din Madrid se anunţă, că in timpul potolirii revoluţiei au fost arestaţi in Spania peste 50 de ofiţeri, 200 de soldaţi şi mai mulţi civili, cari toţi au fost trimişi In judecata consiliului de război. DESFIINŢAREA UNUI REGIMENT Madrid. 1 Februarie. (Telegr, part.). — Monitorul Oficial publică un ordin al ministerului de război, in Urma căruia regimentul 1 de artilerie este desfiinţat disciplinar, pentru rebeliune. Steagul său se va depune la arsenal şi va purta pe veci doliu pentru ruşinea făcută de regiment armatei glorioase spaniole. UN APEL Madrid, 1 Februarie. (Telegr. particulară).—Ministrul de răsboi a adresat un apel către armată, amintindu-i de jurământul de credinţă prestat regelui şi de disciplină la care este obligat fiecare ostaş. Poliţiei ii e interzis accesul in cazarma. Acest lucru impune cu atat mai mult fiecărui soldat obligaţia patriotică să denunţe orice încercare de revoltă. „Dacă se face reproşul", continua apelul, „că dictatura, care stăpâneşte azi Ţara s'a instalat grape forţei militare, trebue avut în vedere, că această dictatură s’a instalat şi există un deplin acord cu regele şi voinţa naţiuniV IŞI IA RĂSPUNDEREA Paris, î. (Rador). — Fostul prim ministru Spaniol Guerra, arestat la Valencia, a declarat judecătorului de instrucţie că ia asupra sa răspunderea totală a neizbutitului complet. ----xox---- Aventura unui ministru italian Milano, 1 Februarie (Telegr. part.) — Subsecretarul de Stat al aviaţiei italiene, Balbo, a avut o extrem de periculoasă aventură cu ocazia unui zbor Întreprins de la Roma spre Italia de Nord, cu un avion condus de el Insus. Din cauza cetei dese, n’a putut să treacă cu avionul peste munţi, fiind silit să-l îndrepte spre coastă unde, rătăcindu-se deasupra mării furtunoase, a pierdut uscatul din vedere. In cele din urmă, a reuşit să ajungă deasupra uscatului în apropiere de Ancona și silit să aterizeze din cauza viscolului puternic lângă Rimini. -------XOX------- Hamard in greva foamei Paris, 1 Februarie (Telegr. pari). Unul din arestaţii în afacerea „Gazetei Francului“ Hamard, a declarat greva foamei, în urma refuzului judecătorului de instrucţie de a-l confrunta cu ceilalţi acuzaţi. Răspunsul la mesaj Un grup al senatorilor din comisia de răspuns la mesaj In jurul actualităței VICTORIA SF. MIHAI x O X. Dela redactorul nostru din Paris — Dacă patria recunoscătoare nu poate acorda decât cu justificată parcimonie un joc de onoare oamenilor mari după moarte în criptele pustii ale Panteonului, municipalitatea Parisului, în schimb, pentru a onora personalităţile ce-au ilustrat-o, dispune de mijloace mult mai numeroase şi într-adevăr bătătoare la ochii. Le afişează numele pe plăcile străzilor. E drept, nu-i vorba, că aceste piewse citaţii se fac foarte adeseori cu preţul unor exproprieri forţate. Şi morţii sânt condamnaţi să cunoască ireverenţioasa invitaţie ce fără milă îşi svârl în cursul vieţei muritorii unul altuia, fie că se întâlnesc în arena politică ori pe vre o altă scenă, chiar de societate: Scoală-te, ca sa şez. Astfel, bravul arhanghel Mihai, deşi inviolabil ca sfânt, a fost silit de consiliul comunal să renunţe la porţiunea de chei ce ocupa pe malul stâng al Senei, în favoarea regretatului orator şi ministru René Vivian. Hotărirea primăriei a stârnit protestări în cartierul latin şi dezaprobări în întreg Parisul. Fireşte, nu fiindcă părinţii oraşului, care, ca toţi părinţii, obişnuesc să impună numele de botez ce le convin, ar fi săvârşit o alegere nemeritată. Dimpotrivă, strălucitul parlamentar, ale cărui discursuri au fost de atâtea ori afişate pe zidurile capitalei, are drept ce-i puţin la o inscripţie comemorativă pe tăblița unei străzi. Tăblița ar fi chiar foarte potrivit plasată în acest cartier, pe care René Viviani l-a reprezentat cu devotament ani de-a rândul în parlament. O împroprietărire însă pe vecia cheiului a deşteptat protestări şi dezaprobări unanime, fiindcă implica expulzarea Sfântului Mihai, ceea ce constituia un adevărat sacrilegiu, oricât ar fi fost de deprins Sfântul Mihai cu deplasările în calitatea sa de patron al mutărilor. Căci sfântul Mihai împlineşte aici rolul ce i se rezervă la noi sfântului Dumitru. Adică, mai bine zis, împlinea acest rol, In vremurile când se găseau case goale, în care lumea se putea muta, sărbătoarea sfântului căzând în ziua în care expira trimestrul chiriaşilor In multe regiuni ale Franţei, după cum arată amicul Jules Veron, în loc să se spună simplu: mă mut, se zice semnificativ, însă curent? „fac sfântul Mihai”. Totuşi, patronul mutatului nu trebuia silit să „facă sfântul Mihail” el însuşi, ca să se evite pierderea unei plăcute figuri familiarei, mutilarea fizionomiei istorice a oraşului, profanarea comoarei de amintiri. Cultul trecutului există aici atât de viu încât, de pildă, un negustor de pe cheiu ,editorul Messein a refuzat să-şi modernizeze faţada prăvăliei, conservându-i întocmai faimoasei „librării Warner“ aspectul ce-l avea când Verlaine îi trecea regulat praguL Se înţelege acum de ce mutarea sfântului Mihai a fost îndeobşte condamnată ca un adevărat sacrilegiu. De altminteri, patronul mutatului nu s’a lăsat mutat cu sila, dovedind că-i încă vrednic şi de titlu mult mai glorios şi străvechi, ce i se atribue, de patron al războinicilor. Şeful miliţiei cereşti a ridicat imediat o armată de voluntari, recrutaţi printre locuitorii cheiului, cu care a pornit la luptă crudă de ironii ingenioase împotriva primăriei ce nu i-a respectat numele. Numele cheiului a ocazionat, de altfel, de-a lungul veacurilor alte irespectuoase uitări şi violări nepermise A fost pe semne predestinat acest cheiu să i se dea nume ce nu-i plăceau. Timp de secole n’a fost de fapt chei decât cu numele: era simplu mal, iar podul din faţă, încărcat cu case, prăvălii şi barăci, semăna pitorescului „Ponte vecchio”din Florenţa, precum se vede din vechile gravuri ale muzeului Carnaviyet Deşi prima piatra a clici uhil fusese pusă few .,pTr.p!. ..iici-Hală şi liberalităţi populare de pe 14 jumătatea veacului al şaptesprezecilea, a rămas mai până la începutul secolului al nouăsprezecilea, alegându-se doar în interval cu un nou nume, al avocatului Bignon, cavaler de onoare al regelui Ludovic al XIII-a. Napoleon Bonaparte ordonă să se construiască în sfârşit cheiul şi să i spună cheiul Montebello, în amintirea victoriei franceze şi a generalului învingător, Lannes, duce de Montebello. Construcţia ordonată a fost terminată, însă ordinul lui Napoleon n’a fost executat în întregime: cheiul s’a numit iar, ca la origine, cheiul sfântului Mihail. Aşa au continuat să-l numească locuitorii actuali ai cartierului chiar după ultima interdicţie oficială, lipind pe zidurile şi porţile caselor, pe ferestrele şi obloanele prăvăliilor benzi de hârtie colorată cu următoarea inscripţie răzbunătoare imprimată cu litere mari şi groase: „Aici e cheiul sfântului Mihai”. Tipărirea acestor anunţuri i-a costat pe locuitorii de pe chei mai puţin decât i-ar fi costat — fiindcă negustorii n’au voe să uite comptabilitatea— corectarea adresei pe cărţile de vizită, pe hârtie de corespondenţă şi pe plicuri, pe cataloagele şi volumele ce publică, fără să mai insistăm asupra incalculabilului sacrificiu moral ce le impunea substituirea unei firme evocatoare, reputată în lumea întreagă. Ziua în care municipalitatea a inaugurat placa René Viviani a fost o zi de doliu : negustorii şi-au închis prăvăliile, şi nimeni nu s’a arătat pe strada de obicei aşa de populată. Cruciada pentru tăbliţa sfântului continua prin petiţii şi articole, prin discursuri grave la întruniri şi cântece zeflemitoare In cabaretele cartierului. Totuşi, campania părea fără efect; situaţia frontului rămăsese neschimbată. iată însă că într'o zi, care s'a adeverit într’adevăr bună, iată că întrj bună zi o echipă de tineri lucratori se apucă să schimbe, sub privirile protectoare ale gardiștilor curioși, noile plăci strălucitoare de vopsea proaspătă ale lui René Viviani cu veşi să descopS^^BISi^^^tecrw ma! — erau în realitate o ceata de studenți ştrengari, — de geaba cartierul latin se consideră dotmeniul tinereţei pline de entuziasm şi fantezie ? —, despre care nu se poate, desigur, spune, conform adagiului, că nu ştiu cărui sfânt să se închine. Lucrătorii improvizaţi erau instrumentele revanşei divine Consiliul comunal a pierdut, deci, totul, ca să nu piardă şi onoarea, s’a grăbit să-şi recunoască greşala. Şi s’o repare: „Buletinul municipal"* le-a adus parizienilor oficialul „buletin al victoriei”, prin care se confirmă dreptul populaţiei de a impune autorităţilor publice să nu-i nesocotească preferinţele tradiţionale şi nevoile legitime, ceeace se acordă de altminteri perfect cu adevăratele principii democratice. Astfel, s’a recunoscut pentru întâia oară străzei dreptul de mito-determinare nomenclaturistică, precedent ale cărui urmări pot fi neprevăzutele importante- In ce-i privește, consilierii comunali nu aşteaptă decât urmări folositoare şi plăcute: cum alegerile municipale se apropie, revolta nepotolită a cartierului n'ar fi întârziat să-i invalideze. E foarte probabil ca statuia faimoasei fântâni din piaţa cheiului cu pricina, care-l înfăţişează pe viteazul arehanghel răpunând balaurul, să le fi părut părinţilor oraşului că simbolizează corpul electoral pedepsindu-şi reprezentantul infidel. E tot atât de probabil, pe de altă parte, ca apa fântânei ce se revarsă în veselă cascadă să repară locuitorilor de pe cheiu şi vechilor parizieni că înalţă azi cântec de slavă scumpului şi bravului sfânt Mihai pentru noua-i biruinţă. WWWMW ------ POMPILIU PALTANEA Paris, Ianuarie M ' hM'’■ 1 iii Descoperirile expediţiei Byrd la Polul Sud Milano, 1 Februarie (telegr. part.) — Comandantul Byrd a întreprins, însoţit de pilotul norvegian Bert Batchen şi de radiotelegrafistul Herald Jue, un sbor de cinci ore deasupra regiunilor neexplorate încă ale Polului Sud. Cu ocazia acestui sbor, s'au desvăluit noui secrete ale regiunilor polare, foedindu-se, în acelaş timp descoperiri de mare valoare. Byrd a sburat cu avionul deasupra Ţării Scoţiei şi deasupra regiunii stâncoase Regina Victoria. El a trimis staţiunii radiografice instalată pe bordul vasului „City of New-York“ din oră in ord câte o radiogramă in legătură cu acest sbor, anunţând descoperirea unei insule necunoscute, precum şi a ÎS munţi stâncoşi. Sborul s'a prelungit până in munţii din apropierea Polul a Sud, fără a ajunge până în dreptul acestuia. Vaporul „Eleonore Rolling, trimis din Noua Zelandă pen Iu aprovizionarea expediției a ajuns in Baia Balenelor, unde a început să descarce provizia aduse. *xTlx- Arestarea unor fruntaşi sovietici Paris, 1 (telegr. pert. ) După ştiri sosite din Helsingfors, din Rusia, fruntaşii opoziţi ai sovietici Kameneff c. Zinoviev, a fi fost din nou arestaţi.