Universul, martie 1929 (Anul 47, nr. 49-75)

1929-03-29 / nr. 73

Consiliul judeţean de Lăpuşna va fi dizolvat Chişinău, 27 Martie­­. inspector administrativ Florescu a convocat astăzi, la prefectura judeţului pe toţi con­silierii judeţeni, cărora le-a ce­rut răspunsuri la acuzaţiile for­ului ante asupra gestiunii lor. Consilierii au dat răspunsuri ample, care au fost consemnate Intr’un proces verbal. După aceasta, d. inspector ad­ministrativ a redactat un raport pe care l-a Înaintat ministerului de interne, conchizând la di- j zolvarea consiliului județean. ——X O X------­ O razie la Chişinău 27 Martie Poliţia din localitate a orga­­­ nizat astă noapte o întinsă ra-­­ zie în tot oraşul, sub conduce-­­ rea d-lui poliţai­h Carp, şeful­­ poliţiei judiciare. Recolta a fost bogată, printre cei arestaţi se găsesc şi autorii ultimelor furturi şi spargeri făptuite în oraş. Ei sunt toţi cercetaţi la poliţia judiciară. ------X - X — Bancnote false la Chișinău 27 Martie In localitate s'a semnalat a­­paritia unor bancnote false de 1O0 lei. Voli­ti­a fiind sesizată, a înce­put cercetări. ---------*□*--------­ Alt bandit Bălan Tg. Otaci, 23 Martie Poliţia de frontieră Tg. Otaci a prins pe banditul Ion Bălan, care a jefuit casa de bani din staţia de cale ferată Volh­ineţi şi a făptuit numeroase furturi la Ploeşti şi în jud. Bălţi. Banditul a fost înaintat o clulul de siguranţă din Bălţi. Pastorala I.P.S.F. Mitropolitului Moldovei Iaşi, 27 Martie I. P. S. S. Mitropolitul Pimen­­ al Moldovei a dat azi o pastora­lă cu privire la sărbătorirea Sfintelor Paşti. In prima parte a pastoralei e vorba de importanţa acestei sărbători. In a doua parte, înaltul pre­lat insistă asupra temeiniciei deciziei Sfântului Sinod cu pri­vire la data de 31 Martie. Acei, cari nu ascultă de a­­ceastă decizie,­­ dovedesc că nu vor să asculte de cuvântul Mântuitorului. Mai departe, înalt Prea Sfân­tul Mitropolit constată cu re­gret că decizia Sinodului este nesocotită mai ales în unele părţi din nou­ile provincii ali­pite. I. P. Sf. Sa spune, că a­­colo a lucrat mâna duşmanilor neamului nostru, cărora nui le place să vadă domnind pacea, armonia şi unirea în România Pastorala îndeamnă pe cre­dincioşi să asculte de preoţi, cu atât mai mult cu cât duşmanii din afară şi dinăuntru caută să arunce zâzanie între fraţi. I. P. Sf. Mitropolit al Moldo­vei speră că fraţii de peste Prut şi puţinii răsvrătiţi din vechiul regat vor recunoaşte în curând greşeala în care au căzut şi se vor pocăi. -XD*. ff IBajazzo şi „Dibaccio Iaşi, 27 Martie Asociaţia de escroci, care a împănat oraşele ţării cu apa­ratele de jaf ,,Bajazzo“, specu­lând naivitatea publicului, şi-a găsit acum imitatori. Se comunică astfel, că în di­verse staţiuni de cale ferată, pe peroanele gărilor, au fost insta­late nişte cutii de joc la noroc, numite ,,Dibaccio“, care dacă la exterior nu se aseamănă cu automatele ,,Bajazzo“, au însă acelaş sistem de­ funcţionare. Nu ştim încă cine patronează această nouă întreprindere de jaf şi nu cunoaştem masca — de­sigur tot „patriotică“ — sub care s-a eliberat autorizaţia pentru funcţionarea lor, ştim însă că tolerarea lor este o ru­şine şi un atentat la averea ce­tăţeni­lor. ------ X­O X-----­ Ravagiile gripei la Buzău DOUA CAZURI MORTALE Buzău, 26 De câteva zile, gripa ia pro­porţii îngrijorătoare în locali­ Astfel, Sâmbătă, la ora 6, du­pă o suferinţă de numai 48 ore, Vera A. Teodor, profesoară de matematici şi fostă directoare a liceului de fete Dr. Angeles­­cu, a încetat din viaţă în urma unei gripe infecţioase-Altă­ victimă, D. Ionescu Po­­pişteanuu-Alarma, un vech­iu ga­zetar local, şi-a dat obştescul sfârşit Duminică 24­­. ----X O X -----­ Omorât de tren Chişinău, 27 Martie Trenul colectiv de marfă Cor­­neşti-Chişinău, condus de me­canicul Mârza, pe când venea i­eri, spre Ch­işinău a surprins pe linie, intre Ghidighici şi Vister­­niceni, pe un necunoscut, pe care l-a ucis pe loc. Nu se ştie dacă e vorba de un accident sau de o sinucidere. Asupra victimei nu s’a găsit nici un act. uu­ mmM­iv CRONICA ARDEALULUI Emanuil Ungurianu — ............................ — Viaţa şi faptele dispărutului. — Deschiderea testamentului. Înmormântarea se va face joi după amiaz — Timişoara, 27 Martie Luni, 25 crt., la ora 4 d. a., a închis pentru vecie ochii, în lo­cuinţa sa modestă din localitate, marele filantrop şi îndrumător al românilor bănăţeni, Emanoil Un­­gurianu. Imediat s'a arborat la primărie drapelul negru, iar după aceia la toate edificiile municipiului, la banca „Albina”, banca ,,Timi­­şeana“, la prefectura judeţului şi poşta centrală. Vestea morţii lui Emanuil U­n­­gurianu s’a răspândit în oraş cu iuţeala fulgerului, îndoliind i­­nima tuturor acelora care cu­noşteau trecutul plin de fapte ro­mâneşti şi de sacrificii ale aces­tui om. La locuinţa defunctului, iar după aceia la prefectura judeţu­lui unde a fost catafalcat, s au perindat pe rând toţi aceia cari de la el au învăţat ce este iubirea de neam şi sacrificiul pentru in­teresele obşteşti. Corpul defunctului a fost ex­pus în cursul zilei de Marţi, pe un catafalc improvizat în sala festivă a prefecturei judeţului. înmormântarea se va face joi la ora 2 d. a. Convoiul funebral va porni dela prefectură, iar prohodul se va face pe piaţa Unirii. CINE A FOST ŞI CE A FĂCUT EMANUIL UNGURIANU Emanuil Ungurianu s-a născut la X Ianuarie 1846, în corn. Sat­­ch­inez din jud. Timiş-Torontal. El a absolvit gimnaziul din Timi­şoara între anii 1860—1868, iar studiile universitare şi le-a făcut in Budapesta între anii 1869 şi 1872. In anul 1874 a depus exa­menul de advocat, practicând a­­ceastă profesiune în Timişoara până in anul 1910. La despărţirea românilor orto­doxi transilvăneni de biserica sârbească (1864), episcopul Şa­­guna din Sibiu făcând proectul de organizare al bisericei româ­neşti a propus să se mai înfiinţe­ze două episcopii, una la Cluj, iar alta la Timişoara. Episcopia din Cluj nu s’a înfiinţat fiindcă guvernul austriac din acel timp n’a voit să dea ajutoarele nece­sare ; episcopia Tim­işorii n'a pu­tut lua fiinţă pentru că episcopul Procopiu Ivaşcovici dela Arad era împotriva acestui plan, pen­tru teama de a nu perde venitu­rile ce le avea dela protopopiate­le din Banat, pendinte de eparhia sa (Belinţ, Lipova, Timişoara şi Comloş). Românii ortodoxi din acele părţi însă voiau cu orice preţ să aibă o episcopie la Timi­şoara. In acest scop, ei au convo­cat în August 1875 o adunare bi­sericească la Timişoara, presidată de protopopul Lipovei Ioan Ţă­ran, secretar al adunării fiind E­­manuil Ungurianu. Protocolul luat în această adunare a fost înaintat congresului naţional bi­­sericesc, cu rugămintea ca acest for să ia dispoziţiile necesare. în­cepând din acel timp, Emanuil Ungurianu a susţinut în toate congresele bisericeşti ideea în­fiinţării episcopiei din Timişoa­ra. Acţiunea sa a avut ca rezul­tat un decret al congresului na­­ţional-bisericesc din anul 1906, prin care înfiinţarea acestei e­­piscopii era aprobată. Dacă ea nu a luat fiinţă, se datoreşte exclu­siv faptului că lipseau fondurile necesare. După alipirea Banatu­lui la patria-mamă, Emanuil Un­gurianu a continuat cu aceinş te­nacitate acţiunea pentru înfiinţa­rea episcopiei din Timişoara şi a obţinit in acest scop de la primă­ria oraşului 5 3/4 jugăre cad. în Timişoara-Cetate, unde urmează să se clădească viitoarea cate­­drală şi reşedinţa episcopească. „ALUMNEUL“ DIN TIMIŞOARA in Timişoara a existat pe la anul 1866 un „Alumneu” (inter­nat) în care erau internaţi elevii români ortodoxi dela gimnaziul de aci. ,,Alumneul“ acesta şi-a încetat activitatea în anul 1873. In 1878 însă, Emanuil Ungurianu l-a re­­înoit, începând să încaseze dela membri restanţieri taxele. La în­demnul său s'au găsit mulţi­ ro­mâni generoşi care să contribue cu cele necesare, aşa că „Alum­neul“ început a sprijinit din nou pe elevii români de la gimnaziul şi şcoala reală din Timişoara. „Alumneul“ avea caracter con­fesional şi a stat sub controlul consistoriului episcopiei din Arad. Emanoil Ungurianu a condus acest „Alumneu" timp de 15 ani, mărindu-i fondurile de la 200 flo­rini, — cât avea când l-a preluat, — la 22.000 florini. Fondul acesta există şi astăzi, administrat de episcopia din Arad. Când se va înfiinţa episco­pia Timişoarei, fondul va fi pre­luat de aceasta, pentru a se da adevăratei sale destinaţii : zidirea unui local al vechiului „Alum­«­­neu . SPRIJINIREA TEATRULUI ROMANESC la ela 1880, românii din fosta Ungarie au înfiinţat o societate pentru ajutorarea teatrului ro­mânesc. Societatea aceasta a a­­cordat burse tineretului român care îmbrăţişa cariera dramatică. Emanuil Ungurianu a fost mem­bru fondator şi mai mulţi ani membru în comitetul de condu­cere al acestei societăţi. PROCESUL PENTRU MOŞIILE MĂNĂSTIREŞTI Din viaţa bisericească comună a românilor şi sârbilor ortodoxi (sub denumirea de biserica Ul­rica) a rezultat, la despărţirea ce­lor două biserici, un mare proces pentru câştigarea părţilor cuve­nite nouă din moşiile şi bunurile bisericeşti. Mitropolia din Sibiu a convo­­­­cat­ in­ acel timp câţiva jurişti, pentru a-şi da avizul asupra pro­cedării ce trebue adoptată. Ale­xandru Mocioni a fost de părere ca biserica românească să ceară printr'un memorand domnitoru­lui Ungariei rezolvirea acestui conflict, iar Emanuil Ungurianu a susţinut că numai prin procese pe calea justiţiei ne putem va­­lidita drepturile faţă de sârbi. La început a fost adoptată părerea lui Alexandru Mocioni, insă me­moriul adresat monarhului a a­­vut ca rezultat un răspuns ce dădea dreptate punctului de ve­dere preconizat de Emanuil Un­­gureanu: românii au fost îndru­maţi să se adreseze justiţiei. Pentru despărţirea averilor bi­sericeşti pe cale procesuală, con­gresul naţional-bisericesc a con­stituit o delegaţie de 6 membri (2 preoţi şi 4 mireni) în care a intrat şi Em. Ungurianu. De­legaţia aceasta îşi ţinea şedin­ţele când la Arad, când la Buda­pesta, totdeauna sub presidenţia episcopului Aradului, nici un script n’a ajuns înaintea tribuna­lului sau a instanţelor superioa­re, până n’a trecut pe sub ochii acestor delegaţi. Toate actele acestor procese se află în copii, în arhiva episcopiei din Arad. In aceste acte se cu­prinde şi istoria românilor din fosta Ungarie de pe la anii 1690 până în zilele procesului. Datele bisericeşti istorice din aceste acte sunt adunate de Augustin Ham­­sea, fost arhimandrit iar cele juridice de Emanuil Ungurianu. PE TEREN ECONOMIC După revoluţia din 1848 şi pe timpul absolutismului, ţărăni­mea română din Banat s’a înda­torat pe la cămătari şi uzurari, parte dintr’însa vânzând­u-şi chiar moşiile. Situaţia economică a acestei ţărănimi a scăzut tot mai mult în cursul timpului, aşa că Emanuil Ungurianu, — tânăr avocat pe atunci, — a ajuns la convingerea că numai o bancă românească ar putea salva situa­ţia, o bancă de la care ţăranul lipsit, să poată împrumuta bani fără a-şi vinde moşia sau a se lăsa tăcm­ărit de cămătari. Banca „Albina” din Sibiu n’a acceptat planul de a-şi extinde activitatea în acel timp şi asu­pra Banatului, unde făcuse o ex­perienţă rea cu o agentură înfi­inţată în Timişoara, însă rău condusă. Atunci, la iniţiativa lui Ungu­­rianu, s’au făcut în anul 1884 primele preparative pentru înfi­inţarea unei bănci româneşti în Timişoara. S’a adunat un capital de 50.000 florini şi la 1 August 1885 s’a deschis banca „Timi­­şiană”, care a prosperat în cursul timpului şi există şi astăzi. Emanuil Unguria­nu a con­dus această baincă timp de 11 ani în calitate de director exe­cutiv. In 1897 s’a retras din mo­tive Sanitare, in.­.ii la 1915 a fost rechemat la conducere, îndepli­­nindu-şi datoria faţă, de acest institut încă 3 ani şi jumătate. Tot la îndemnul şi cu con­cursul lui Emanuil Ungurianu au luat fiinţă băncile „Lîpova­­na” din Lipova şi ..Luceafărul*i din Vârşeţ, Concomitent cu fondarea „Lu­ceafărului” la. Vârşeţ. Em­anuul Ungurianu, — care era un or­ganizator priceput şi tenace. — a­ înfiinţat în acest oraş, voie până atuncia nu era, o parohie ortodoxă românească, pentru ca elementul românesc să aibă şi acolo citadele de rezistenţă , bancă şi biserică. IN JURUL ZIARULUI „TRI­BUNA" Printre cei ce au subvenţionat pe vremuri ziarul „Tribuna” de la Sibiu, era şi Emanuil Ungu­ri­anui. El n’a aj­utat ac­eastă ga­zetă numai cu bani, ci şi cu sfa­turi, iar când s’au manifestat acolo unele ambiţii dizolvante din partea lui Ioan Slavici, li­manul­ Ungurianu a ştiut să pună şi toată autoritatea sa pentru curmarea acestor ambi­ţii.Un rol activ a avut Ema­nuil Ungurianu şi cu ocazia dezbaterilor pentru ducerea memorandului la Viena, rege­lui Franci­sc Iosif I. In anul 1890, Emanuil Ungu­rianu cu câţiva învăţători ro­mâni din Banat a început o ac­tivitate intensă pentru organi­zarea acestor învăţători înt­r-o reuniune a lor, cu caracter na­ţional şi confesional. Acţiunea a­ avut succes şi reuniunea a luat fiinţă. Emanuil Ungurianu a lucrat mult şi pentru atragerea ele­mentului românesc în comerţ şi meserii. Pe acest teren a de­pus o muncă neobosită până înaintea morţii sale. La 1890, când a murit Anto­­niu Mocion.*, Emanuu­il Ungu­rianu a donat 2500 florini şi a făcut o colectă, punând bazele „Fundaţiunei Antoniu Mocioni”1. La 1892, Emanuil Ungurianu, donând 2000 florini, a făcut o nouă fondaţie „Mitra Unguria­­nu”, după numele mamei sale. Din această fundaţi­une a fost ajutată şcoala gr. or. română din Timişoara-Fabric, împreună cu fostul protopop al Timişoarei dr. Trai­an Pu­­ticiu, Emanuil Ungurianu a pus şi bazele ,,Reuniunei femeilor române din Timişoara“, exis­tentă şi astăzi, împreună cu bănăţeanul Vin­­cenţiu Babeş, cu Mocioneştii şi cu alţi români bănăţeni, Ema­nuil Ungurianu a făcut să a­­pară in 1894 ziarul zilnic „Drep­tatea” In Timişoara, având şi suplimentul săptămânal „Foaia de Duminică”, ziarul a fost re­dactat de regretatul dr. Valeriu Branisce. In 1895, Emanoil Ungurianu a iniţiat printre parohienii gr. or. români Timişoara-Fabric adunarea unui fond pentru re­pararea şcoalei primare româ­neşti din acel cartier. Fondul adunat a fost atât de conside­rabil, încât s’a clădit o nouă şcoală primară, un edificiu fru­mos şi corespunzător. In 1898, Emanoil Ungurianu a înfiinţat despărţământul „As­­trei” în Timişoara, conducându-l ca director timp de 12 ani de zile. Un mare rol a avut Emanoil Ungurianu în procesul fundaţi­unei Trandafir, acaparată toată de sârbi. Procesul s’a terminat cu câştig de cauză pentru ro­mâni, cărora li s’a recunoscut dreptul de jumătate din această fundaţiune. FUNDAŢIUNEA „EMANUIL UNGURIANU“ Văzând Emanoil Ungurianu că progresul cultural al româ­nilor din Iugoslavia e împiede­cat de sărăcia acestora, şi-a dat seama că numai prin înfiinţarea de fonduri pentru şcoli şi insti­­tuţiuni culturale se poate face ceva. Spre a servi ca exemplu ro­mânilor avuţi la 1912, Emanoil Ungurianu, îşi donează toată a­­verea sa (jum. milion coroane, parte in bani, parte în efecte) creind „FUNDAŢIUNEA EMA­NOIL UNGURIANU“, pusă sub administrarea episcopiei Aradu­lui. După înfiinţarea episcopiei din Timişoara, averea fundaţiu­nei, conform dorinţei donatoru­lui, va trece in administrarea acesteia. Scopul „Fundaţiunii Emanoil Ungurianu“ era: sprijinirea şco­lilor şi instituţiunilor culturale şi bisericeşti ale românilor, atât de mult prigonite sub unguri. ULTIMII ANI AI LUI EMA­NUIL UNGURIANU In 1923, Emanoil Ungurianu a fost numit inspector cultural al municipiului Timişoara, a­­vând însărcinarea de a organiza şi conduce căminele de ucenici. In primii ani ai Unirii, aceste cămine din 104 interni nu aveau decât 1 2 români, restul fiind ma­ghiari sau maghiarizaţi. Sub supravegherea lui Ema­nuil Ungurianu, aceste cămine au fost reorganizate, li s-a dat conducere românească şi au fost prevăzute cu un corp didactic bine selecţionat. Azi căminele de ucenici adă­postesc peste 500 de elevi români şi sunt puse sub controlul şi conducerea unei comisiuni nu­mită de primărie, al cărei pre­şedinte a fost până acum Ema­nuil Ungurianu. Defunctul a lucrat mult în ul­timul timp şi pentru înfiinţarea unei academii comerciale in Ti­mişoara, precum şi pentru înfi­inţarea episcopiei mai de mult preconizată. Emanuil Ungurianu a fost ce­tăţean de onoare al municipiu­lui Timişoara şi avea printre alte distincţii, — pe care de alt­fel le ţinea de inutile, — „Coroa­na României” în grad de coman­dor. EMANUIL UNGURIANU SCRI­ITOR In afară de cartea „Originea şi trecutul oraşului Timişoara“ şi „Istoria activităţii politice a Românilor din Ardeal şi Unga­ria.“, defunctul a colaborat la diferite reviste şi publicaţiuni de specialitate, a scris articole politice în presa românească şi cea din străinătate şi a rămas un pasionat al condeiului până acum la adânci bătrâneţe, risi­pind observaţii şi sfaturi în toa­te direcţiile. OMAGIUL ASOCIAŢIEI TEA­TRALE VESTUL ROMANESC Artiştii asociaţiei „Vestul Ro­mânesc” de la Oradea, aflători in oraşul nostru pentru un ciclu de reprezentaţii, au adus pri­mul omagiu lui Emanuil Ungu­rianu. Luni seara, înainte de spec­tacol, d. I. Pella a rostit un im­presionant discurs omagial pen­tru cel dispăr­ut. TESTAMENTUL LUI EMANUIL UNGURIANU Marţi înainte de amiazi s’a pro­cedat la tribunalul local la des­facerea testamentului marelui defunct. Emanuil Ungurianu nu mai a­­vea decăt o avere neînsemnată, însă şi ceea ce l-a rămas a lăsat în Întregime pentru scopuri cul­turale şi de binefacere. Jumătate din averea sa a lă­sat-o Casei de educaţie naţio­nală din Timişoara, iar jumă­tate, în părţi egale, comunelor bisericeşti ort. rom. din Timi­şoara Cetate şi Iosefin. N’a uitat nici pe ucenici. „Al­biturile şi imbrăcămintele mele — scrie In testament — să se Îm­partă celor cărora se vor potrivi intre elevii români mai săraci de la industrie şi comerţ”. Defunctul a lăsat primăriei Ti­­­­mişoara suma de 8000 lei, pen­­tru ca din venitul acestora să se ţină in stare bună cripta in care va fi înmormântat. Cu executarea dispoziţiilor testamentare, Emanuil Ungu­rianu a însărcinat pe d. avocat dr. I. Doboşan. * înmormântarea de joi va fi, după dorinţa defunctului, din­tre cele mai simple. La prohod şi la cimitir va cânta corul „Banatul“, dirijat de maestrul Sabin V. Drăgoi. G. Luca EMANUIL UNGURIANU Foto „Corso”, Timișoara. Comemorarea mareşalului Foch la Cluj Cluj, 26 Martie Moartea mareşalului Foch­, care a îndoliat poporul aliat şi înrudit, a găsit un ecou sincer pe întreg pământul românesc. La Cluj a avut loc o şedinţă de do­liu în sala festivă a primăriei, la care a luat parte consilierii comunali în număr mare, re­prezentanţii celorlalte autorităţi şi mult public. Primarul oraşului, d. dr. Teo­dor Mihalţ a rostit cuvinte oma­giale la adresa marelui dispărut, a cărui trecere la cele eterne Ro­mânia o regretă deopotrivă cu Franţa. „Am ţinut de o sfântă datorie — a spus d. primar — ca după trecerea la cele eterne a marelui mareşal Foch, să vă invit la a­­ceastă şedinţă solemnă de doliu, ca împreună cu d-voastre să ex­primăm îndureratei familii, pre­cum şi sorei noastre mai mare, iubita aliată Franţa, sentimente­le de sinceră durere pentru ma­rea pierdere ce cu toţi o simţim. Mulţumit în sufletul lui cu gloria desăvârşită a isbândei, şi-a păstrat luciditatea până în ultimul moment, având ferma convingere că şi-a îndeplinit înalta misiune de ostaş nemuri­tor pe acest pământ, iar la în­­cheiarea păcii, după groaznic­ul război mondial, neamul nostru a avut fericirea să vadă în per­soana nobilă a generalului Foch pe apărătorul drepturilor noas­tre indiscutabile, drept aceia în­treg poporul Român va păstra cu recunoştinţă şi sfinţenie me­moria marelui defunct. Cred că sunt în asentimentul d-voastre, rugându-vă să trimi­tem condoleanţele noastre gu­vernului francez şi îndureratei şi nemângâiatei văduve, hotă­rând în acelaş timp ca pe viitor actuala stradă „Calea Victoriei", să o numim „strada Mareşal Foch”, pentru vecinica amintire a celui dispărut”. Consilierii de faţă şi-au dat consimţământul lor unanim pentru ca numele marelui gene­ral să fie eternizat după propu­nerea d-lui primar. D-na LIVIA DR. DECIU a ros­tit, în numele femeilor române, următoarele : „Dacă iau cuvântul în acea­stă şedinţă solemnă de come­morare a celei mai mari figuri a­ veacului nostru, o fac din da­­torie pioasă, faţă de memoria marelui dispărut. Această datorie este pentru noi femeile române în deosebi jus­tificată prin faptul, că eroul mareşal francez care a salvat civilizaţia mondială de perico­lul ce a ameninţat-o, a adus lumii întregi pacea de care se poate încălzi mai vârtos un su­flet de femeie. In lupta gigantică de liber­tate ce s’a dat intre două con­cepţii opuse şi femeea română a adus chiar şi jertfa sângelui drept dovadă de solidaritate cu marea şi nobila naţiune fran­ceză aât de bogată în fapte glorioase, şi ca o mărturie, că, idealul pentru care a luptat şi a învins marele erou, a fost vrednic de orice jertfă. Iar generaţiile ce vor urma, bucurân­du-se de binefacerile virtuţilor militare ale mareşa­lului Foch, de pacea ce a adus omenirii, vor binecuvânta în veci memoria lui şi mamele înduioşate se vor închina cu smerenie în faţa catafalcului aşezat la Domul invalizilor ros­tind o rugăciune fericite de mul­ţumire lui D-zeu, că a scăpat prin el pe fiii şi soţii lor, de dezastrul războaielor. De aceea gândul nostru îl ur­măreşte in drumul său ultim presărat cu florile recunoştin­ţei ce i-o păstrăm, iar sosit, în faţa altarului pe care se ridica azi catafalcul simbolizând cele mai mari virtuţi omeneşti, de­punem flori udate cu lacrimi, împreună cu tricolorul româ­nesc cernit, păstrându-i în veci amintirea“. Cuvintele d-lui primar Mihali şi ale d-nei Deciu au fost as­cultate de către public In picioa­re, păstră­ndu-se o pioasă lini­şte. Dl. dr. EMIL HAŢIEGANU, rectorul universităţii din Cluj, s’a asociat la cuvintele oma­giale ce s’au rostit, mulţumind în acelaş timp d-lui primar Mi­­hali că a luat iniţiativa fericită a sărbătorirei memoriei mare­lui dispărut . Se hotărăşte pe urmă a se tri­mite telegrame de condoleanţe guvernului francez şi îndurera­tei văduve, d-na mareşal Foch. Toată ziua steagurile române şi franceze îndoliate, au fâlfâit în oraş, vestind cetăţenilor do­liul aliatei noastre Franţa şi cu ea durerea sinceră a poporului rom­ăn/ Anul XLVII Nr. 73 Vineri 29 Martie 1929 Adunarea generală a baroului din Timişoara Relaţiile dintre avocaţi şi magistraţi. — Cum se tratează acţiunile disciplinare de către con­siliul baroului ? — „Baroul este sucursala clu­bului naţional-ţarănesc“. — O adunare ce va urma... Timişoara, 26 Martie Baroul local şi-a ţinut aduna­rea generală anuală. Duminică, 24 ort. Iată cum a decurs adunarea generală de Duminică: VOCIFERĂRI IMEDIAT LA ÎNCEPUT Adunarea a fost prezidată de d. dr. Octavian Crâşmariu, membru în consiliul baroului. A fost un preşedinte civilizat şi calm, care a lăsat cmpletă li­bertate de cuvânt vorbitorilor. D. avocat Rudolf Bonert atacă conducerea baroului pe chestiu­nea acţiunilor disciplinare. D-sa arată că la barou se împarte dreptatea cu două măsuri: una pentru favoriţi şi alta pentru avocaţii cari pentru un motiv sau altul nu se bucură de sim­patia conducerii. Aminteşte ca­zul tipic al d-lui avocat C. Bo­­jincă, a cărui chestiune este încă nelămurită de barou. In legătură cu acest caz, vorbitorul atacă pe d. avocat Subţire, care ar fi un protejat al conducerii baroului. In tot timpul expunerii d-lui Bonert, o parte din avocaţi vo­ciferează, cerând retragerea cu­vântului, deoarece cele spuse n’ar interesa adunarea generală. Copleşit de ostilităţile tot mai mari ce le întâmpină, d. Bonert termină atacând candidatura la decanat a d-lui avocat Mercea, care are în curgere o acţiune disciplinară. D. preşedinte Oct. Crâşmariu explică vorbitorului că împotri­va d-lui avocat Mercea — can­didatul oficial la, decanat — există, numai un denunţ la ba­rou, dar acţiune disciplinară nu s’a pus încă împotriva d-sale. D. Rovert: Există deci o ine­galitate de tratament. împotriva unora se pune imediat în curge­re acţiunea disciplinară, iar împotriva altora nu. CUM SUNT TRATAŢI AVO­CAŢII IN INSTANŢE? D. avocat Dim. Botez cere să intervină baroul pentru recâş­­tigarea autorităţii avocaţilor In instanţe. Atât de mult a scăzut această autoritate, încât avoca­tul are de multe ori aerul unui tolerat. La grefe avocatul nu este servit, iar la desbateri, când are o înlocuire, de multe ori se refuză avocatului o scurtă con­sultare a dosarului. Pentru re­medierea acestor neajunsuri, d-sa face două propuneri con­crete : 1) să se înainteze câte un memoriu d-lui prim-preşe­­dinte al tribunalului şi d-lui prim­-preşedinte al Curţii de apel şi 2) să se organizeze, cel puţin odată pe an, conveniri între avocaţi şi magistraţi. Vorbitorul mai propune edi­tarea unei reviste juridice de către barou. Toate propunerile d-lui Botez au fost aprobat şi primite de adunarea generală . D. avocat Cornel Steiner în­şiră câteva cazuri de bruscări suferite de d-sa pe când se gă­sea în exercitarea drepturilor de avocat. JUDECĂTORIA Nr. 2 D. avocat Victor Rădulescu vorbeşte despre neajunsurile pricinuite de judecătoria nr. 2, care este plasată într’un cartier prea depărtat. Până la mutarea acestei judecătorii în palatul administrativ din Cetate, d-sa cere să se intervină, pentru schimabrea orelor de desbatere dela judecătoria nr. 2 în așa fel, ca procesele ce se desbat la ins­tanțele din palatul administra­tiv să nu sufere. DISCUŢIE LA RAPORTUL ANUAL O parte dintre membrii ba­roului au convenit la aprobarea fără discuţii a raportului anual. D. avocat Virgil Dogariu se opune aprobării în acest fel a raportului şi începe o lungă şi documentată discuţie, criticând punct cu punct cele scrise în ra­port. Acest raport, spune d-sa, a fost redactat ca pentru o orga­nizaţie de analfabeţi şi neştiu­tori, nu ca pentru un corp de intelectuali. Cel care l-a redac­tat, sau nu cunoaşte adevărata situaţie a baroului, sau a refă­­cut cu bună ştiinţă rele de care avocaţii se plâng mereu. Baroul nu are o atitudine bine precizată faţă de drepturile avocaţilor stagiari, nu există in sânul baroului o secţie a aces­tora, iar înscrierile în barou se fac după bunul plac. Unii sunt înscrişi chiar fără pregătirile necesare, iar altora, chiar dacă au mai mult decât aceste pregă­tiri, li se refuză înscrierea. Nu există o bibliotecă a barou­lui. Fostul­ secretar al baroului, d. dr. G. Zăria, interpelat odată de vorbitor asupra inexistenţii acestei biblioteci, a dat urmă­torul răspuns : Dar ce să facem cu biblioteca? (Ilaritate). Baroul nu organizează, confe­rinţe. Vorbitorul spune că acelaş fost secretar al baroului, d. dr. G. Zăria, căruia îi ceruse fixa­rea unui termen pentru o con­ferinţă, i-a zis: —Dar ce să fa­cem cu conferinţele? (Ilaritate). BAROUL — SUCURSALA A PARTIDULUI DELA GUVERN Nu fac nici un fel de politică, — spune mai departe d. avocat Dogariu. Ce păcat însă că în ra­portul embtî se face poltică­. Asta poate supăra pe mulţi din­tre colegii cari încă fac politică, însă alta decât cea strecurată în raport, care este a partidului naţional-ţarănesc. Ce caută în raport elogiile la adresa „distinsului prefect“ dr. L. Cigăreanu ? D. dr. Cigăreanu a făcut parte din acest barou, a­ fost chiar decan al baroului, de ce să­ i aducem atunci elogii în calitate de „DISTINS PRE­FECT" ? Dar de ce laudă raportul pe d. Sever Bocu, ministrul Bana­tului? D-sa este numai om po­litic, na fost avocat, n'a avut şi nu are cu baroul nimic co­mun. Ce rost au elogiile aduse d-sale ? Baroul nu este clubul partidului naţional-ţărănesc, sau dacă din nefericire aşa crede au­torul raportului şi consiliul, care a venit cu acest raport în faţa a­­dunării generale, de ce nu scriem pe uşa dela intrare: „Su­cursala partidului naţional­ţărănesc" ? DIN NOU CHESTIUNILE DISCIPLINARE D. avocat Dogariu încă a ata­cat felul cum se tratează de barou chestiunile disciplinare. D-sa s’a asociat la protestul care s’a spus pentru nedreptatea ce s’a făcut d-lui C. Bojinca. Acesta sau este, sau nu este vi­novat. Dacă da, baroul să cons­tate acest lucru şi să ia măsu­rile dictate de împrejurări; dacă nu, să se pună capăt şantagiu­­luiVorbirea d-lui Dogariu a fost ascultată în linişte şi aprobată de întreaga adunare generală. La acuzaţiile aduse de d-sa delegatului baroului în comisi­ile de impunere, răspunde d. Oct. Crâşmariu, desvinovăţin­­du-se de acuzaţiile ce-l priveau. ALEGEREA DECANULUI In timp ce în sala mare a ba­roului se spunea în linişte mai mult sau mai puţin relativă cele de mai sus, în sala din fund s’a făcut alegerea noului decan, în persoana d-lui dr. V. Mercea, și a unui delegat în Uniune. ADUNAREA GENERALA­ VA URMA... Atmosfera adunării generale se calmase aproape pe deplin după vorbirea d-lui avocat A­­drian Iliudariu, care a făcut mai multe propuneri practice și unanim aprobate in vederea unei viitoare ere de armonie în sânul baroului timişorean, com­pus din elementele cele mai dis­parate : români, evrei, şvabi, un­guri, bulgari şi­­ „regăţeni”. Tot în vederea acestei viitoare ere de armonie, d. preşedinte Oct Crâşmariu a început să citească câteva propuneri, puse pe hârtie de d-sa, înadins pen­tru citire în faţa adunării ge­nerale. Propunerile d-lui Crâşmariu au fost ascultate până la aceea­­ a înlocuirii magistraţilor, în deosebi a celor dela parchet, cu elemente autohtone. In acest moment s-a născut un vacarm indescriptibil, au înce­put să se agite pumni şi scaune, masa presidenţială a fost asal­tată de avocaţii care desaprobau vehement această propunere, aşa că din discuţii nu s'a mai putut înţelege nimic. Din cauza ostilităţilor care acum s'au deslănţuit cu toată pu­terea, adunarea generală n'a mai putut continua şi avocaţii au părăsit unul câte unul sala mare a baroului. Continuarea adunării genera­le va fi altă dată. *V* întâmplări deloataziua Sibiu ADUNAREA VOLUNTARI­LOR.— Duminică, î­n sala pre­fecturii judeţului, s’a ţinut a­­dunara generală, a voluntarilor din regiunea „sudul Ardealu­lui“. Au participat delegaţi a 82 organizaţii locale. S-a ales un­ nou birou. Preşe­dinte, Pompili­u Mureşan, vice­preşedinţi: Octaviian Popa şi Dumitru Păcuraru, secretar ge­neral G. Tinu, casier Tonea Simu, ia­r controlor, Ioachim Bârsan. Au fost proclamaţi preşedinţi de onoare d-mii Mihai Popovici ministru de finanţe şi Voicu Ni­ţescu, ministrul Ard­e­alului. S’au trimis telegrame de cre­dinţă şi supunere M. S. Regei I şi Mihai I şi înaltei Regenţe. Dintre hotărîrile luate remar­căm înfiinţarea unei bănci, ca­re să vină în ajutorul volun­tarilor. Asemenea se vor pune stăruitiţi pentru infiinţa­rea u­­nui organ de publicitate al vo­luntarilor. S-a mai hotărit să se facă intervenţiile de cuviinţă pentru aprobarea reducerei de 50% pe C. F. R., pentru voluntarii le­gionari, să fie împroprietăriţi cu loturi de casă şi cultură şi decoraţi, ier pentru serbările de 10 Mai­, ce se vor desfăşura la Alba Iulia, să se pună 3 tre­nuri speciale la dispoziţia vo­luntar­ior din această regiune. Să vedem câte din hotărîrile luate se vor înfăptui. Hotărâri­le sunt cu siguranţă frumoase. VIAŢA POLITICA începe să devină mai animată. Poate in­fluenţa primăverii. Organizaţia liberală din judeţul Sibiu înce­pe să se primenească. Se strâng rândurile, se ţin sfătui­ri privi­toare la procedeele de luptă, ce ■trebwe să se epl­ice un viitor. Orăştie JURĂMÂNTUL RECRUŢI­­LOR. — Duminică a fost la ca­zarma reg. 92 inf. Mihai Vitea­zul, solemnitatea depunerii ju­rământului recruţilor. Protopo­pul ort. Domşa, confesorul re­gimentului , a slujit sfinţirea apei şi a ţinut predica ocazio­nală. I-a urmat protopopul unit I. I. lenea, senator, care a vor­bit cu însufleţire şi ceilalţi preoţi minoritari, fiind de faţă şi d. ministru Aurel Vlad şi un numeros public. D. ministru Vlad a vorbit sol­daţilor, cărora le-a adresat frumoase cuvinte şi­­d. colonel Nic. Macici, comandantul regi­mentului. SERBAREA FEMEILOR RO­MANE. — Reunirea femeilor­­ române, de sub prezidiul d-nei Aurora dr. Dobo, zeloasa prezi­­dentă, a organizat, cu succes, şi al doilea matineu Duminică d. a. în sala teatrului „Central”. A cântat corul mixt al bisericii ort. rom., condus de prof. Pra­­ţia; „Ave Maria”, cântat fru­mos de d-na căpitan Linerth, acompaniată de d-na căpitan Viorica Nistorescu şi de ele­vul militar Liv. Timbrus, cu vioara. D-şoara Ui Dobo a re­citat poezia „Isus” de Cérna, iar profesorul Victor Iacob a ţinut o conferinţă despre „Pro­blema răului în lume”. A fost un mirineu cu subiect religios, la care a participat nu­meros public. Matineurile vor continua du­­pă sărbătorile Paştilor­ . Careii­ Mari CULTURALE.­­ Cercul cultural „Alexandru Vlăhuţă“ a ţinut Duminica trecută şedinţă în corn. Tireanu- JURĂMÂNTUL RECRUŢI­LOR. D In ziua de 20 Martie a. c. în prezenţa oficialităţi­lor civile şi militare precum şi a tuturor reprezentanţilor confesiunilor au depus ju­rământ recruţii din contingentul 1929 ai regimen­tului 88 infanterie în parcul castelurui contele Karoly. După oficierea serviciului divin au vorbit părintele W. Borza şi d. colonel Sabin Banciuc, cari au arătat însem­nătatea acestui jurământ. ACCIDENT MORTAL. — Ioan Kereji, în etate de 49 ani, din Moftinul-Mare fiind surprins în ziua de 20 Mar­tie a. c. pe podul râului Cras­­na între gările Ghilvaci Mof­tinul-Mare, de trenul de per­soane 452 de pe linia Satu-Ma­­re, a fost grav rănit la mâini şi picioare. Transportat la spi­talul din localitate, victima a încetat din viaţă. Pe urma lui rămân soţia şi 6 copii. Bistriţa ACCIDENTE MORTALE.­* In ziua de 20 Martie a. c., pe când se afla în pădurea Va­­lea­ Mare din munţii Rodeni, locuitorul Iacob Domide, de 50 ani, de fel din Rodna, a fost surprins de un trunchiu de arbore care venea cu furie din vârful pădurii şi ucis pe loc.­­ Muncitorul Ariton Mure­­şeanu, de 48 ani, de fel din Telciu, pe când se afla în pă­dure la tăiat arbori şi ducea un trunchiu în spate, a alu­necat şi a căzut în aşa fel că arborele i-a sfărâmat craniul, din care cauză a încetat din viaţă. ARSA DE VIE.­­ Viorica Vlaicu, din Sebeş, a lăsat co­pila ei Ioana, în etate de 2 ani, singură în casă, f­etiţa, s-a­ apropiat de sobă şi şi-a a­­prins hainele. Din cauza ar­surilor grave, căpătate, fetiţa a încetat din viaţă. MAMA CRIMINALA. — Zi­lele trecute Petre Ervisi, din Rebrișoara, pe când voia să facă o groapă în cimitirul de vite al comunii... dat de ca­davrul unui copil de sex masculin, de curând născut. FURTURI.—Comerciantului Gavrilă Hăbălău, din Sieu, i s-au furat acte de­­valoare, 30 mii lei numerar și registrele de contabilitate, care au fost găsite a doua zi sub podul de pe râul Sieu­ In noaptea de 20 Martie a. c. necunoscuţi s-au introdus prin escaladare în locuinţa lui G. Taichler din Şieu, fu­­rându-i mai multe obiecte şi suma de 4000 lei. INCENDIU. — In noaptea de 19 Martie a. c., a isbucnit un foc puternic la gospodăria ţăranului Ilie Simionciuc, din Sângeorz-Băi, arzându-i casa, grajdiul şi întregul mobilier. Pagubele trec de 200.000 lei. Deva CONDAMNAT PENTRU DE­LAPIDARE. — Tribunalul a con­damnat pe Lazăr Oană, pentru că, fiind casier la gara Hune­doara, a sustras, în 1923, de la vânzarea biletelor suma de 46250 lei, BATAE. — Ioan Trifu din Pes­­tişul Mare, a bătut pe femeia Eva Bucşa din aceiaş comună, cauzându-i leziuni grave. ACCIDENT DE­ MUNCA. — Muncitorul Nicolae Petrescu, din Coroeşti, pe când lucra la sepa­raţia „Vulcan”, a căzut o piatră pe el omorîndu-l pe loc. FABULE de VASILE MILITARU , versificaţia de­ o desăvârşire clasică şi un fond de înţelep­ciune sfătoasă ca în baladele lui Coşbuc, au adus poetului gliei româneşti, care este d. V. Militaru faima sa de azi. O prezentăm publicului ca pe o carte ce nu trebue să lipsească din nici o bibliotecă. Se găseşte la librari, dep. de ziare şi la admini­str. ziarului „Universul”. Prețul 60 lei. *

Next