Universul, martie 1929 (Anul 47, nr. 49-75)
1929-03-29 / nr. 73
Consiliul judeţean de Lăpuşna va fi dizolvat Chişinău, 27 Martie. inspector administrativ Florescu a convocat astăzi, la prefectura judeţului pe toţi consilierii judeţeni, cărora le-a cerut răspunsuri la acuzaţiile forului ante asupra gestiunii lor. Consilierii au dat răspunsuri ample, care au fost consemnate Intr’un proces verbal. După aceasta, d. inspector administrativ a redactat un raport pe care l-a Înaintat ministerului de interne, conchizând la di- j zolvarea consiliului județean. ——X O X------ O razie la Chişinău 27 Martie Poliţia din localitate a orga nizat astă noapte o întinsă ra- zie în tot oraşul, sub conduce- rea d-lui poliţaih Carp, şeful poliţiei judiciare. Recolta a fost bogată, printre cei arestaţi se găsesc şi autorii ultimelor furturi şi spargeri făptuite în oraş. Ei sunt toţi cercetaţi la poliţia judiciară. ------X - X — Bancnote false la Chișinău 27 Martie In localitate s'a semnalat aparitia unor bancnote false de 1O0 lei. Volitia fiind sesizată, a început cercetări. ---------*□*-------- Alt bandit Bălan Tg. Otaci, 23 Martie Poliţia de frontieră Tg. Otaci a prins pe banditul Ion Bălan, care a jefuit casa de bani din staţia de cale ferată Volhineţi şi a făptuit numeroase furturi la Ploeşti şi în jud. Bălţi. Banditul a fost înaintat o clulul de siguranţă din Bălţi. Pastorala I.P.S.F. Mitropolitului Moldovei Iaşi, 27 Martie I. P. S. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei a dat azi o pastorală cu privire la sărbătorirea Sfintelor Paşti. In prima parte a pastoralei e vorba de importanţa acestei sărbători. In a doua parte, înaltul prelat insistă asupra temeiniciei deciziei Sfântului Sinod cu privire la data de 31 Martie. Acei, cari nu ascultă de această decizie, dovedesc că nu vor să asculte de cuvântul Mântuitorului. Mai departe, înalt Prea Sfântul Mitropolit constată cu regret că decizia Sinodului este nesocotită mai ales în unele părţi din nouile provincii alipite. I. P. Sf. Sa spune, că acolo a lucrat mâna duşmanilor neamului nostru, cărora nui le place să vadă domnind pacea, armonia şi unirea în România Pastorala îndeamnă pe credincioşi să asculte de preoţi, cu atât mai mult cu cât duşmanii din afară şi dinăuntru caută să arunce zâzanie între fraţi. I. P. Sf. Mitropolit al Moldovei speră că fraţii de peste Prut şi puţinii răsvrătiţi din vechiul regat vor recunoaşte în curând greşeala în care au căzut şi se vor pocăi. -XD*. ff IBajazzo şi „Dibaccio Iaşi, 27 Martie Asociaţia de escroci, care a împănat oraşele ţării cu aparatele de jaf ,,Bajazzo“, speculând naivitatea publicului, şi-a găsit acum imitatori. Se comunică astfel, că în diverse staţiuni de cale ferată, pe peroanele gărilor, au fost instalate nişte cutii de joc la noroc, numite ,,Dibaccio“, care dacă la exterior nu se aseamănă cu automatele ,,Bajazzo“, au însă acelaş sistem de funcţionare. Nu ştim încă cine patronează această nouă întreprindere de jaf şi nu cunoaştem masca — desigur tot „patriotică“ — sub care s-a eliberat autorizaţia pentru funcţionarea lor, ştim însă că tolerarea lor este o ruşine şi un atentat la averea cetăţenilor. ------ XO X----- Ravagiile gripei la Buzău DOUA CAZURI MORTALE Buzău, 26 De câteva zile, gripa ia proporţii îngrijorătoare în locali Astfel, Sâmbătă, la ora 6, după o suferinţă de numai 48 ore, Vera A. Teodor, profesoară de matematici şi fostă directoare a liceului de fete Dr. Angelescu, a încetat din viaţă în urma unei gripe infecţioase-Altă victimă, D. Ionescu Popişteanuu-Alarma, un vechiu gazetar local, şi-a dat obştescul sfârşit Duminică 24. ----X O X ----- Omorât de tren Chişinău, 27 Martie Trenul colectiv de marfă Corneşti-Chişinău, condus de mecanicul Mârza, pe când venea ieri, spre Chişinău a surprins pe linie, intre Ghidighici şi Visterniceni, pe un necunoscut, pe care l-a ucis pe loc. Nu se ştie dacă e vorba de un accident sau de o sinucidere. Asupra victimei nu s’a găsit nici un act. uu mmMiv CRONICA ARDEALULUI Emanuil Ungurianu — ............................ — Viaţa şi faptele dispărutului. — Deschiderea testamentului. Înmormântarea se va face joi după amiaz — Timişoara, 27 Martie Luni, 25 crt., la ora 4 d. a., a închis pentru vecie ochii, în locuinţa sa modestă din localitate, marele filantrop şi îndrumător al românilor bănăţeni, Emanoil Ungurianu. Imediat s'a arborat la primărie drapelul negru, iar după aceia la toate edificiile municipiului, la banca „Albina”, banca ,,Timişeana“, la prefectura judeţului şi poşta centrală. Vestea morţii lui Emanuil Ungurianu s’a răspândit în oraş cu iuţeala fulgerului, îndoliind inima tuturor acelora care cunoşteau trecutul plin de fapte româneşti şi de sacrificii ale acestui om. La locuinţa defunctului, iar după aceia la prefectura judeţului unde a fost catafalcat, s au perindat pe rând toţi aceia cari de la el au învăţat ce este iubirea de neam şi sacrificiul pentru interesele obşteşti. Corpul defunctului a fost expus în cursul zilei de Marţi, pe un catafalc improvizat în sala festivă a prefecturei judeţului. înmormântarea se va face joi la ora 2 d. a. Convoiul funebral va porni dela prefectură, iar prohodul se va face pe piaţa Unirii. CINE A FOST ŞI CE A FĂCUT EMANUIL UNGURIANU Emanuil Ungurianu s-a născut la X Ianuarie 1846, în corn. Satchinez din jud. Timiş-Torontal. El a absolvit gimnaziul din Timişoara între anii 1860—1868, iar studiile universitare şi le-a făcut in Budapesta între anii 1869 şi 1872. In anul 1874 a depus examenul de advocat, practicând această profesiune în Timişoara până in anul 1910. La despărţirea românilor ortodoxi transilvăneni de biserica sârbească (1864), episcopul Şaguna din Sibiu făcând proectul de organizare al bisericei româneşti a propus să se mai înfiinţeze două episcopii, una la Cluj, iar alta la Timişoara. Episcopia din Cluj nu s’a înfiinţat fiindcă guvernul austriac din acel timp n’a voit să dea ajutoarele necesare ; episcopia Timişorii n'a putut lua fiinţă pentru că episcopul Procopiu Ivaşcovici dela Arad era împotriva acestui plan, pentru teama de a nu perde veniturile ce le avea dela protopopiatele din Banat, pendinte de eparhia sa (Belinţ, Lipova, Timişoara şi Comloş). Românii ortodoxi din acele părţi însă voiau cu orice preţ să aibă o episcopie la Timişoara. In acest scop, ei au convocat în August 1875 o adunare bisericească la Timişoara, presidată de protopopul Lipovei Ioan Ţăran, secretar al adunării fiind Emanuil Ungurianu. Protocolul luat în această adunare a fost înaintat congresului naţional bisericesc, cu rugămintea ca acest for să ia dispoziţiile necesare. începând din acel timp, Emanuil Ungurianu a susţinut în toate congresele bisericeşti ideea înfiinţării episcopiei din Timişoara. Acţiunea sa a avut ca rezultat un decret al congresului naţional-bisericesc din anul 1906, prin care înfiinţarea acestei episcopii era aprobată. Dacă ea nu a luat fiinţă, se datoreşte exclusiv faptului că lipseau fondurile necesare. După alipirea Banatului la patria-mamă, Emanuil Ungurianu a continuat cu aceinş tenacitate acţiunea pentru înfiinţarea episcopiei din Timişoara şi a obţinit in acest scop de la primăria oraşului 5 3/4 jugăre cad. în Timişoara-Cetate, unde urmează să se clădească viitoarea catedrală şi reşedinţa episcopească. „ALUMNEUL“ DIN TIMIŞOARA in Timişoara a existat pe la anul 1866 un „Alumneu” (internat) în care erau internaţi elevii români ortodoxi dela gimnaziul de aci. ,,Alumneul“ acesta şi-a încetat activitatea în anul 1873. In 1878 însă, Emanuil Ungurianu l-a reînoit, începând să încaseze dela membri restanţieri taxele. La îndemnul său s'au găsit mulţi români generoşi care să contribue cu cele necesare, aşa că „Alumneul“ început a sprijinit din nou pe elevii români de la gimnaziul şi şcoala reală din Timişoara. „Alumneul“ avea caracter confesional şi a stat sub controlul consistoriului episcopiei din Arad. Emanoil Ungurianu a condus acest „Alumneu" timp de 15 ani, mărindu-i fondurile de la 200 florini, — cât avea când l-a preluat, — la 22.000 florini. Fondul acesta există şi astăzi, administrat de episcopia din Arad. Când se va înfiinţa episcopia Timişoarei, fondul va fi preluat de aceasta, pentru a se da adevăratei sale destinaţii : zidirea unui local al vechiului „Alum«neu . SPRIJINIREA TEATRULUI ROMANESC la ela 1880, românii din fosta Ungarie au înfiinţat o societate pentru ajutorarea teatrului românesc. Societatea aceasta a acordat burse tineretului român care îmbrăţişa cariera dramatică. Emanuil Ungurianu a fost membru fondator şi mai mulţi ani membru în comitetul de conducere al acestei societăţi. PROCESUL PENTRU MOŞIILE MĂNĂSTIREŞTI Din viaţa bisericească comună a românilor şi sârbilor ortodoxi (sub denumirea de biserica Ulrica) a rezultat, la despărţirea celor două biserici, un mare proces pentru câştigarea părţilor cuvenite nouă din moşiile şi bunurile bisericeşti. Mitropolia din Sibiu a convocat in acel timp câţiva jurişti, pentru a-şi da avizul asupra procedării ce trebue adoptată. Alexandru Mocioni a fost de părere ca biserica românească să ceară printr'un memorand domnitorului Ungariei rezolvirea acestui conflict, iar Emanuil Ungurianu a susţinut că numai prin procese pe calea justiţiei ne putem validita drepturile faţă de sârbi. La început a fost adoptată părerea lui Alexandru Mocioni, insă memoriul adresat monarhului a avut ca rezultat un răspuns ce dădea dreptate punctului de vedere preconizat de Emanuil Ungureanu: românii au fost îndrumaţi să se adreseze justiţiei. Pentru despărţirea averilor bisericeşti pe cale procesuală, congresul naţional-bisericesc a constituit o delegaţie de 6 membri (2 preoţi şi 4 mireni) în care a intrat şi Em. Ungurianu. Delegaţia aceasta îşi ţinea şedinţele când la Arad, când la Budapesta, totdeauna sub presidenţia episcopului Aradului, nici un script n’a ajuns înaintea tribunalului sau a instanţelor superioare, până n’a trecut pe sub ochii acestor delegaţi. Toate actele acestor procese se află în copii, în arhiva episcopiei din Arad. In aceste acte se cuprinde şi istoria românilor din fosta Ungarie de pe la anii 1690 până în zilele procesului. Datele bisericeşti istorice din aceste acte sunt adunate de Augustin Hamsea, fost arhimandrit iar cele juridice de Emanuil Ungurianu. PE TEREN ECONOMIC După revoluţia din 1848 şi pe timpul absolutismului, ţărănimea română din Banat s’a îndatorat pe la cămătari şi uzurari, parte dintr’însa vânzându-şi chiar moşiile. Situaţia economică a acestei ţărănimi a scăzut tot mai mult în cursul timpului, aşa că Emanuil Ungurianu, — tânăr avocat pe atunci, — a ajuns la convingerea că numai o bancă românească ar putea salva situaţia, o bancă de la care ţăranul lipsit, să poată împrumuta bani fără a-şi vinde moşia sau a se lăsa tăcmărit de cămătari. Banca „Albina” din Sibiu n’a acceptat planul de a-şi extinde activitatea în acel timp şi asupra Banatului, unde făcuse o experienţă rea cu o agentură înfiinţată în Timişoara, însă rău condusă. Atunci, la iniţiativa lui Ungurianu, s’au făcut în anul 1884 primele preparative pentru înfiinţarea unei bănci româneşti în Timişoara. S’a adunat un capital de 50.000 florini şi la 1 August 1885 s’a deschis banca „Timişiană”, care a prosperat în cursul timpului şi există şi astăzi. Emanuil Ungurianu a condus această baincă timp de 11 ani în calitate de director executiv. In 1897 s’a retras din motive Sanitare, in..ii la 1915 a fost rechemat la conducere, îndeplinindu-şi datoria faţă, de acest institut încă 3 ani şi jumătate. Tot la îndemnul şi cu concursul lui Emanuil Ungurianu au luat fiinţă băncile „Lîpovana” din Lipova şi ..Luceafărul*i din Vârşeţ, Concomitent cu fondarea „Luceafărului” la. Vârşeţ. Emanuul Ungurianu, — care era un organizator priceput şi tenace. — a înfiinţat în acest oraş, voie până atuncia nu era, o parohie ortodoxă românească, pentru ca elementul românesc să aibă şi acolo citadele de rezistenţă , bancă şi biserică. IN JURUL ZIARULUI „TRIBUNA" Printre cei ce au subvenţionat pe vremuri ziarul „Tribuna” de la Sibiu, era şi Emanuil Ungurianui. El n’a ajutat această gazetă numai cu bani, ci şi cu sfaturi, iar când s’au manifestat acolo unele ambiţii dizolvante din partea lui Ioan Slavici, limanul Ungurianu a ştiut să pună şi toată autoritatea sa pentru curmarea acestor ambiţii.Un rol activ a avut Emanuil Ungurianu şi cu ocazia dezbaterilor pentru ducerea memorandului la Viena, regelui Francisc Iosif I. In anul 1890, Emanuil Ungurianu cu câţiva învăţători români din Banat a început o activitate intensă pentru organizarea acestor învăţători într-o reuniune a lor, cu caracter naţional şi confesional. Acţiunea a avut succes şi reuniunea a luat fiinţă. Emanuil Ungurianu a lucrat mult şi pentru atragerea elementului românesc în comerţ şi meserii. Pe acest teren a depus o muncă neobosită până înaintea morţii sale. La 1890, când a murit Antoniu Mocion.*, Emanuuil Ungurianu a donat 2500 florini şi a făcut o colectă, punând bazele „Fundaţiunei Antoniu Mocioni”1. La 1892, Emanuil Ungurianu, donând 2000 florini, a făcut o nouă fondaţie „Mitra Ungurianu”, după numele mamei sale. Din această fundaţiune a fost ajutată şcoala gr. or. română din Timişoara-Fabric, împreună cu fostul protopop al Timişoarei dr. Traian Puticiu, Emanuil Ungurianu a pus şi bazele ,,Reuniunei femeilor române din Timişoara“, existentă şi astăzi, împreună cu bănăţeanul Vincenţiu Babeş, cu Mocioneştii şi cu alţi români bănăţeni, Emanuil Ungurianu a făcut să apară in 1894 ziarul zilnic „Dreptatea” In Timişoara, având şi suplimentul săptămânal „Foaia de Duminică”, ziarul a fost redactat de regretatul dr. Valeriu Branisce. In 1895, Emanoil Ungurianu a iniţiat printre parohienii gr. or. români Timişoara-Fabric adunarea unui fond pentru repararea şcoalei primare româneşti din acel cartier. Fondul adunat a fost atât de considerabil, încât s’a clădit o nouă şcoală primară, un edificiu frumos şi corespunzător. In 1898, Emanoil Ungurianu a înfiinţat despărţământul „Astrei” în Timişoara, conducându-l ca director timp de 12 ani de zile. Un mare rol a avut Emanoil Ungurianu în procesul fundaţiunei Trandafir, acaparată toată de sârbi. Procesul s’a terminat cu câştig de cauză pentru români, cărora li s’a recunoscut dreptul de jumătate din această fundaţiune. FUNDAŢIUNEA „EMANUIL UNGURIANU“ Văzând Emanoil Ungurianu că progresul cultural al românilor din Iugoslavia e împiedecat de sărăcia acestora, şi-a dat seama că numai prin înfiinţarea de fonduri pentru şcoli şi instituţiuni culturale se poate face ceva. Spre a servi ca exemplu românilor avuţi la 1912, Emanoil Ungurianu, îşi donează toată averea sa (jum. milion coroane, parte in bani, parte în efecte) creind „FUNDAŢIUNEA EMANOIL UNGURIANU“, pusă sub administrarea episcopiei Aradului. După înfiinţarea episcopiei din Timişoara, averea fundaţiunei, conform dorinţei donatorului, va trece in administrarea acesteia. Scopul „Fundaţiunii Emanoil Ungurianu“ era: sprijinirea şcolilor şi instituţiunilor culturale şi bisericeşti ale românilor, atât de mult prigonite sub unguri. ULTIMII ANI AI LUI EMANUIL UNGURIANU In 1923, Emanoil Ungurianu a fost numit inspector cultural al municipiului Timişoara, având însărcinarea de a organiza şi conduce căminele de ucenici. In primii ani ai Unirii, aceste cămine din 104 interni nu aveau decât 1 2 români, restul fiind maghiari sau maghiarizaţi. Sub supravegherea lui Emanuil Ungurianu, aceste cămine au fost reorganizate, li s-a dat conducere românească şi au fost prevăzute cu un corp didactic bine selecţionat. Azi căminele de ucenici adăpostesc peste 500 de elevi români şi sunt puse sub controlul şi conducerea unei comisiuni numită de primărie, al cărei preşedinte a fost până acum Emanuil Ungurianu. Defunctul a lucrat mult în ultimul timp şi pentru înfiinţarea unei academii comerciale in Timişoara, precum şi pentru înfiinţarea episcopiei mai de mult preconizată. Emanuil Ungurianu a fost cetăţean de onoare al municipiului Timişoara şi avea printre alte distincţii, — pe care de altfel le ţinea de inutile, — „Coroana României” în grad de comandor. EMANUIL UNGURIANU SCRIITOR In afară de cartea „Originea şi trecutul oraşului Timişoara“ şi „Istoria activităţii politice a Românilor din Ardeal şi Ungaria.“, defunctul a colaborat la diferite reviste şi publicaţiuni de specialitate, a scris articole politice în presa românească şi cea din străinătate şi a rămas un pasionat al condeiului până acum la adânci bătrâneţe, risipind observaţii şi sfaturi în toate direcţiile. OMAGIUL ASOCIAŢIEI TEATRALE VESTUL ROMANESC Artiştii asociaţiei „Vestul Românesc” de la Oradea, aflători in oraşul nostru pentru un ciclu de reprezentaţii, au adus primul omagiu lui Emanuil Ungurianu. Luni seara, înainte de spectacol, d. I. Pella a rostit un impresionant discurs omagial pentru cel dispărut. TESTAMENTUL LUI EMANUIL UNGURIANU Marţi înainte de amiazi s’a procedat la tribunalul local la desfacerea testamentului marelui defunct. Emanuil Ungurianu nu mai avea decăt o avere neînsemnată, însă şi ceea ce l-a rămas a lăsat în Întregime pentru scopuri culturale şi de binefacere. Jumătate din averea sa a lăsat-o Casei de educaţie naţională din Timişoara, iar jumătate, în părţi egale, comunelor bisericeşti ort. rom. din Timişoara Cetate şi Iosefin. N’a uitat nici pe ucenici. „Albiturile şi imbrăcămintele mele — scrie In testament — să se Împartă celor cărora se vor potrivi intre elevii români mai săraci de la industrie şi comerţ”. Defunctul a lăsat primăriei Timişoara suma de 8000 lei, pentru ca din venitul acestora să se ţină in stare bună cripta in care va fi înmormântat. Cu executarea dispoziţiilor testamentare, Emanuil Ungurianu a însărcinat pe d. avocat dr. I. Doboşan. * înmormântarea de joi va fi, după dorinţa defunctului, dintre cele mai simple. La prohod şi la cimitir va cânta corul „Banatul“, dirijat de maestrul Sabin V. Drăgoi. G. Luca EMANUIL UNGURIANU Foto „Corso”, Timișoara. Comemorarea mareşalului Foch la Cluj Cluj, 26 Martie Moartea mareşalului Foch, care a îndoliat poporul aliat şi înrudit, a găsit un ecou sincer pe întreg pământul românesc. La Cluj a avut loc o şedinţă de doliu în sala festivă a primăriei, la care a luat parte consilierii comunali în număr mare, reprezentanţii celorlalte autorităţi şi mult public. Primarul oraşului, d. dr. Teodor Mihalţ a rostit cuvinte omagiale la adresa marelui dispărut, a cărui trecere la cele eterne România o regretă deopotrivă cu Franţa. „Am ţinut de o sfântă datorie — a spus d. primar — ca după trecerea la cele eterne a marelui mareşal Foch, să vă invit la această şedinţă solemnă de doliu, ca împreună cu d-voastre să exprimăm îndureratei familii, precum şi sorei noastre mai mare, iubita aliată Franţa, sentimentele de sinceră durere pentru marea pierdere ce cu toţi o simţim. Mulţumit în sufletul lui cu gloria desăvârşită a isbândei, şi-a păstrat luciditatea până în ultimul moment, având ferma convingere că şi-a îndeplinit înalta misiune de ostaş nemuritor pe acest pământ, iar la încheiarea păcii, după groaznicul război mondial, neamul nostru a avut fericirea să vadă în persoana nobilă a generalului Foch pe apărătorul drepturilor noastre indiscutabile, drept aceia întreg poporul Român va păstra cu recunoştinţă şi sfinţenie memoria marelui defunct. Cred că sunt în asentimentul d-voastre, rugându-vă să trimitem condoleanţele noastre guvernului francez şi îndureratei şi nemângâiatei văduve, hotărând în acelaş timp ca pe viitor actuala stradă „Calea Victoriei", să o numim „strada Mareşal Foch”, pentru vecinica amintire a celui dispărut”. Consilierii de faţă şi-au dat consimţământul lor unanim pentru ca numele marelui general să fie eternizat după propunerea d-lui primar. D-na LIVIA DR. DECIU a rostit, în numele femeilor române, următoarele : „Dacă iau cuvântul în această şedinţă solemnă de comemorare a celei mai mari figuri a veacului nostru, o fac din datorie pioasă, faţă de memoria marelui dispărut. Această datorie este pentru noi femeile române în deosebi justificată prin faptul, că eroul mareşal francez care a salvat civilizaţia mondială de pericolul ce a ameninţat-o, a adus lumii întregi pacea de care se poate încălzi mai vârtos un suflet de femeie. In lupta gigantică de libertate ce s’a dat intre două concepţii opuse şi femeea română a adus chiar şi jertfa sângelui drept dovadă de solidaritate cu marea şi nobila naţiune franceză aât de bogată în fapte glorioase, şi ca o mărturie, că, idealul pentru care a luptat şi a învins marele erou, a fost vrednic de orice jertfă. Iar generaţiile ce vor urma, bucurându-se de binefacerile virtuţilor militare ale mareşalului Foch, de pacea ce a adus omenirii, vor binecuvânta în veci memoria lui şi mamele înduioşate se vor închina cu smerenie în faţa catafalcului aşezat la Domul invalizilor rostind o rugăciune fericite de mulţumire lui D-zeu, că a scăpat prin el pe fiii şi soţii lor, de dezastrul războaielor. De aceea gândul nostru îl urmăreşte in drumul său ultim presărat cu florile recunoştinţei ce i-o păstrăm, iar sosit, în faţa altarului pe care se ridica azi catafalcul simbolizând cele mai mari virtuţi omeneşti, depunem flori udate cu lacrimi, împreună cu tricolorul românesc cernit, păstrându-i în veci amintirea“. Cuvintele d-lui primar Mihali şi ale d-nei Deciu au fost ascultate de către public In picioare, păstrăndu-se o pioasă linişte. Dl. dr. EMIL HAŢIEGANU, rectorul universităţii din Cluj, s’a asociat la cuvintele omagiale ce s’au rostit, mulţumind în acelaş timp d-lui primar Mihali că a luat iniţiativa fericită a sărbătorirei memoriei marelui dispărut . Se hotărăşte pe urmă a se trimite telegrame de condoleanţe guvernului francez şi îndureratei văduve, d-na mareşal Foch. Toată ziua steagurile române şi franceze îndoliate, au fâlfâit în oraş, vestind cetăţenilor doliul aliatei noastre Franţa şi cu ea durerea sinceră a poporului romăn/ Anul XLVII Nr. 73 Vineri 29 Martie 1929 Adunarea generală a baroului din Timişoara Relaţiile dintre avocaţi şi magistraţi. — Cum se tratează acţiunile disciplinare de către consiliul baroului ? — „Baroul este sucursala clubului naţional-ţarănesc“. — O adunare ce va urma... Timişoara, 26 Martie Baroul local şi-a ţinut adunarea generală anuală. Duminică, 24 ort. Iată cum a decurs adunarea generală de Duminică: VOCIFERĂRI IMEDIAT LA ÎNCEPUT Adunarea a fost prezidată de d. dr. Octavian Crâşmariu, membru în consiliul baroului. A fost un preşedinte civilizat şi calm, care a lăsat cmpletă libertate de cuvânt vorbitorilor. D. avocat Rudolf Bonert atacă conducerea baroului pe chestiunea acţiunilor disciplinare. D-sa arată că la barou se împarte dreptatea cu două măsuri: una pentru favoriţi şi alta pentru avocaţii cari pentru un motiv sau altul nu se bucură de simpatia conducerii. Aminteşte cazul tipic al d-lui avocat C. Bojincă, a cărui chestiune este încă nelămurită de barou. In legătură cu acest caz, vorbitorul atacă pe d. avocat Subţire, care ar fi un protejat al conducerii baroului. In tot timpul expunerii d-lui Bonert, o parte din avocaţi vociferează, cerând retragerea cuvântului, deoarece cele spuse n’ar interesa adunarea generală. Copleşit de ostilităţile tot mai mari ce le întâmpină, d. Bonert termină atacând candidatura la decanat a d-lui avocat Mercea, care are în curgere o acţiune disciplinară. D. preşedinte Oct. Crâşmariu explică vorbitorului că împotriva d-lui avocat Mercea — candidatul oficial la, decanat — există, numai un denunţ la barou, dar acţiune disciplinară nu s’a pus încă împotriva d-sale. D. Rovert: Există deci o inegalitate de tratament. împotriva unora se pune imediat în curgere acţiunea disciplinară, iar împotriva altora nu. CUM SUNT TRATAŢI AVOCAŢII IN INSTANŢE? D. avocat Dim. Botez cere să intervină baroul pentru recâştigarea autorităţii avocaţilor In instanţe. Atât de mult a scăzut această autoritate, încât avocatul are de multe ori aerul unui tolerat. La grefe avocatul nu este servit, iar la desbateri, când are o înlocuire, de multe ori se refuză avocatului o scurtă consultare a dosarului. Pentru remedierea acestor neajunsuri, d-sa face două propuneri concrete : 1) să se înainteze câte un memoriu d-lui prim-preşedinte al tribunalului şi d-lui prim-preşedinte al Curţii de apel şi 2) să se organizeze, cel puţin odată pe an, conveniri între avocaţi şi magistraţi. Vorbitorul mai propune editarea unei reviste juridice de către barou. Toate propunerile d-lui Botez au fost aprobat şi primite de adunarea generală . D. avocat Cornel Steiner înşiră câteva cazuri de bruscări suferite de d-sa pe când se găsea în exercitarea drepturilor de avocat. JUDECĂTORIA Nr. 2 D. avocat Victor Rădulescu vorbeşte despre neajunsurile pricinuite de judecătoria nr. 2, care este plasată într’un cartier prea depărtat. Până la mutarea acestei judecătorii în palatul administrativ din Cetate, d-sa cere să se intervină, pentru schimabrea orelor de desbatere dela judecătoria nr. 2 în așa fel, ca procesele ce se desbat la instanțele din palatul administrativ să nu sufere. DISCUŢIE LA RAPORTUL ANUAL O parte dintre membrii baroului au convenit la aprobarea fără discuţii a raportului anual. D. avocat Virgil Dogariu se opune aprobării în acest fel a raportului şi începe o lungă şi documentată discuţie, criticând punct cu punct cele scrise în raport. Acest raport, spune d-sa, a fost redactat ca pentru o organizaţie de analfabeţi şi neştiutori, nu ca pentru un corp de intelectuali. Cel care l-a redactat, sau nu cunoaşte adevărata situaţie a baroului, sau a refăcut cu bună ştiinţă rele de care avocaţii se plâng mereu. Baroul nu are o atitudine bine precizată faţă de drepturile avocaţilor stagiari, nu există in sânul baroului o secţie a acestora, iar înscrierile în barou se fac după bunul plac. Unii sunt înscrişi chiar fără pregătirile necesare, iar altora, chiar dacă au mai mult decât aceste pregătiri, li se refuză înscrierea. Nu există o bibliotecă a baroului. Fostul secretar al baroului, d. dr. G. Zăria, interpelat odată de vorbitor asupra inexistenţii acestei biblioteci, a dat următorul răspuns : Dar ce să facem cu biblioteca? (Ilaritate). Baroul nu organizează, conferinţe. Vorbitorul spune că acelaş fost secretar al baroului, d. dr. G. Zăria, căruia îi ceruse fixarea unui termen pentru o conferinţă, i-a zis: —Dar ce să facem cu conferinţele? (Ilaritate). BAROUL — SUCURSALA A PARTIDULUI DELA GUVERN Nu fac nici un fel de politică, — spune mai departe d. avocat Dogariu. Ce păcat însă că în raportul embtî se face poltică. Asta poate supăra pe mulţi dintre colegii cari încă fac politică, însă alta decât cea strecurată în raport, care este a partidului naţional-ţarănesc. Ce caută în raport elogiile la adresa „distinsului prefect“ dr. L. Cigăreanu ? D. dr. Cigăreanu a făcut parte din acest barou, a fost chiar decan al baroului, de ce să i aducem atunci elogii în calitate de „DISTINS PREFECT" ? Dar de ce laudă raportul pe d. Sever Bocu, ministrul Banatului? D-sa este numai om politic, na fost avocat, n'a avut şi nu are cu baroul nimic comun. Ce rost au elogiile aduse d-sale ? Baroul nu este clubul partidului naţional-ţărănesc, sau dacă din nefericire aşa crede autorul raportului şi consiliul, care a venit cu acest raport în faţa adunării generale, de ce nu scriem pe uşa dela intrare: „Sucursala partidului naţionalţărănesc" ? DIN NOU CHESTIUNILE DISCIPLINARE D. avocat Dogariu încă a atacat felul cum se tratează de barou chestiunile disciplinare. D-sa s’a asociat la protestul care s’a spus pentru nedreptatea ce s’a făcut d-lui C. Bojinca. Acesta sau este, sau nu este vinovat. Dacă da, baroul să constate acest lucru şi să ia măsurile dictate de împrejurări; dacă nu, să se pună capăt şantagiuluiVorbirea d-lui Dogariu a fost ascultată în linişte şi aprobată de întreaga adunare generală. La acuzaţiile aduse de d-sa delegatului baroului în comisiile de impunere, răspunde d. Oct. Crâşmariu, desvinovăţindu-se de acuzaţiile ce-l priveau. ALEGEREA DECANULUI In timp ce în sala mare a baroului se spunea în linişte mai mult sau mai puţin relativă cele de mai sus, în sala din fund s’a făcut alegerea noului decan, în persoana d-lui dr. V. Mercea, și a unui delegat în Uniune. ADUNAREA GENERALA VA URMA... Atmosfera adunării generale se calmase aproape pe deplin după vorbirea d-lui avocat Adrian Iliudariu, care a făcut mai multe propuneri practice și unanim aprobate in vederea unei viitoare ere de armonie în sânul baroului timişorean, compus din elementele cele mai disparate : români, evrei, şvabi, unguri, bulgari şi „regăţeni”. Tot în vederea acestei viitoare ere de armonie, d. preşedinte Oct Crâşmariu a început să citească câteva propuneri, puse pe hârtie de d-sa, înadins pentru citire în faţa adunării generale. Propunerile d-lui Crâşmariu au fost ascultate până la aceea a înlocuirii magistraţilor, în deosebi a celor dela parchet, cu elemente autohtone. In acest moment s-a născut un vacarm indescriptibil, au început să se agite pumni şi scaune, masa presidenţială a fost asaltată de avocaţii care desaprobau vehement această propunere, aşa că din discuţii nu s'a mai putut înţelege nimic. Din cauza ostilităţilor care acum s'au deslănţuit cu toată puterea, adunarea generală n'a mai putut continua şi avocaţii au părăsit unul câte unul sala mare a baroului. Continuarea adunării generale va fi altă dată. *V* întâmplări deloataziua Sibiu ADUNAREA VOLUNTARILOR.— Duminică, în sala prefecturii judeţului, s’a ţinut adunara generală, a voluntarilor din regiunea „sudul Ardealului“. Au participat delegaţi a 82 organizaţii locale. S-a ales un nou birou. Preşedinte, Pompiliu Mureşan, vicepreşedinţi: Octaviian Popa şi Dumitru Păcuraru, secretar general G. Tinu, casier Tonea Simu, iar controlor, Ioachim Bârsan. Au fost proclamaţi preşedinţi de onoare d-mii Mihai Popovici ministru de finanţe şi Voicu Niţescu, ministrul Ardealului. S’au trimis telegrame de credinţă şi supunere M. S. Regei I şi Mihai I şi înaltei Regenţe. Dintre hotărîrile luate remarcăm înfiinţarea unei bănci, care să vină în ajutorul voluntarilor. Asemenea se vor pune stăruitiţi pentru infiinţarea unui organ de publicitate al voluntarilor. S-a mai hotărit să se facă intervenţiile de cuviinţă pentru aprobarea reducerei de 50% pe C. F. R., pentru voluntarii legionari, să fie împroprietăriţi cu loturi de casă şi cultură şi decoraţi, ier pentru serbările de 10 Mai, ce se vor desfăşura la Alba Iulia, să se pună 3 trenuri speciale la dispoziţia voluntarior din această regiune. Să vedem câte din hotărîrile luate se vor înfăptui. Hotărârile sunt cu siguranţă frumoase. VIAŢA POLITICA începe să devină mai animată. Poate influenţa primăverii. Organizaţia liberală din judeţul Sibiu începe să se primenească. Se strâng rândurile, se ţin sfătuiri privitoare la procedeele de luptă, ce ■trebwe să se eplice un viitor. Orăştie JURĂMÂNTUL RECRUŢILOR. — Duminică a fost la cazarma reg. 92 inf. Mihai Viteazul, solemnitatea depunerii jurământului recruţilor. Protopopul ort. Domşa, confesorul regimentului , a slujit sfinţirea apei şi a ţinut predica ocazională. I-a urmat protopopul unit I. I. lenea, senator, care a vorbit cu însufleţire şi ceilalţi preoţi minoritari, fiind de faţă şi d. ministru Aurel Vlad şi un numeros public. D. ministru Vlad a vorbit soldaţilor, cărora le-a adresat frumoase cuvinte şid. colonel Nic. Macici, comandantul regimentului. SERBAREA FEMEILOR ROMANE. — Reunirea femeilor române, de sub prezidiul d-nei Aurora dr. Dobo, zeloasa prezidentă, a organizat, cu succes, şi al doilea matineu Duminică d. a. în sala teatrului „Central”. A cântat corul mixt al bisericii ort. rom., condus de prof. Praţia; „Ave Maria”, cântat frumos de d-na căpitan Linerth, acompaniată de d-na căpitan Viorica Nistorescu şi de elevul militar Liv. Timbrus, cu vioara. D-şoara Ui Dobo a recitat poezia „Isus” de Cérna, iar profesorul Victor Iacob a ţinut o conferinţă despre „Problema răului în lume”. A fost un mirineu cu subiect religios, la care a participat numeros public. Matineurile vor continua după sărbătorile Paştilor . Careii Mari CULTURALE. Cercul cultural „Alexandru Vlăhuţă“ a ţinut Duminica trecută şedinţă în corn. Tireanu- JURĂMÂNTUL RECRUŢILOR. D In ziua de 20 Martie a. c. în prezenţa oficialităţilor civile şi militare precum şi a tuturor reprezentanţilor confesiunilor au depus jurământ recruţii din contingentul 1929 ai regimentului 88 infanterie în parcul castelurui contele Karoly. După oficierea serviciului divin au vorbit părintele W. Borza şi d. colonel Sabin Banciuc, cari au arătat însemnătatea acestui jurământ. ACCIDENT MORTAL. — Ioan Kereji, în etate de 49 ani, din Moftinul-Mare fiind surprins în ziua de 20 Martie a. c. pe podul râului Crasna între gările Ghilvaci Moftinul-Mare, de trenul de persoane 452 de pe linia Satu-Mare, a fost grav rănit la mâini şi picioare. Transportat la spitalul din localitate, victima a încetat din viaţă. Pe urma lui rămân soţia şi 6 copii. Bistriţa ACCIDENTE MORTALE.* In ziua de 20 Martie a. c., pe când se afla în pădurea Valea Mare din munţii Rodeni, locuitorul Iacob Domide, de 50 ani, de fel din Rodna, a fost surprins de un trunchiu de arbore care venea cu furie din vârful pădurii şi ucis pe loc. Muncitorul Ariton Mureşeanu, de 48 ani, de fel din Telciu, pe când se afla în pădure la tăiat arbori şi ducea un trunchiu în spate, a alunecat şi a căzut în aşa fel că arborele i-a sfărâmat craniul, din care cauză a încetat din viaţă. ARSA DE VIE. Viorica Vlaicu, din Sebeş, a lăsat copila ei Ioana, în etate de 2 ani, singură în casă, fetiţa, s-a apropiat de sobă şi şi-a aprins hainele. Din cauza arsurilor grave, căpătate, fetiţa a încetat din viaţă. MAMA CRIMINALA. — Zilele trecute Petre Ervisi, din Rebrișoara, pe când voia să facă o groapă în cimitirul de vite al comunii... dat de cadavrul unui copil de sex masculin, de curând născut. FURTURI.—Comerciantului Gavrilă Hăbălău, din Sieu, i s-au furat acte devaloare, 30 mii lei numerar și registrele de contabilitate, care au fost găsite a doua zi sub podul de pe râul Sieu In noaptea de 20 Martie a. c. necunoscuţi s-au introdus prin escaladare în locuinţa lui G. Taichler din Şieu, furându-i mai multe obiecte şi suma de 4000 lei. INCENDIU. — In noaptea de 19 Martie a. c., a isbucnit un foc puternic la gospodăria ţăranului Ilie Simionciuc, din Sângeorz-Băi, arzându-i casa, grajdiul şi întregul mobilier. Pagubele trec de 200.000 lei. Deva CONDAMNAT PENTRU DELAPIDARE. — Tribunalul a condamnat pe Lazăr Oană, pentru că, fiind casier la gara Hunedoara, a sustras, în 1923, de la vânzarea biletelor suma de 46250 lei, BATAE. — Ioan Trifu din Pestişul Mare, a bătut pe femeia Eva Bucşa din aceiaş comună, cauzându-i leziuni grave. ACCIDENT DE MUNCA. — Muncitorul Nicolae Petrescu, din Coroeşti, pe când lucra la separaţia „Vulcan”, a căzut o piatră pe el omorîndu-l pe loc. FABULE de VASILE MILITARU , versificaţia de o desăvârşire clasică şi un fond de înţelepciune sfătoasă ca în baladele lui Coşbuc, au adus poetului gliei româneşti, care este d. V. Militaru faima sa de azi. O prezentăm publicului ca pe o carte ce nu trebue să lipsească din nici o bibliotecă. Se găseşte la librari, dep. de ziare şi la administr. ziarului „Universul”. Prețul 60 lei. *