Universul, septembrie 1930 (Anul 48, nr. 209-238)

1930-09-15 / nr. 223

Conflictul economic româno-grec . Suntem în conflict vamal cu Grecia în urma lipsei de acord în tratativele ce s-au angajat acum trei luni în ve­derea încheerei unui proect de convențiune privitor la si­tuaţia supuşilor eleni stabi­liţi în România. Reese că guvernul elen a cerut oarecari privilegii pen­tru supuşii startului grec sta­biliţi în România pe care gu­­ver­nu­l nostru nu le-a putut admite. După câtva timp s-a făcut cunoscut guvernului ro­mân de către guvernul ate­nian că el nu va relua tratati­vele până când nu se va re­cunoaşte privilegiile ce le-a cerut pentru supuşii săi şi nu se vor anula, sau restitui ta­xele pe produsele de consu­maţie aplicate produselor im­portate de noi din Grecia. In acelaş timp Grecia a început să aplice de la 10 Septembrie a. c., tariful maximal pentru mărfurile româneşti. Ca să evite neplăcerile unui război vamal, dăunător am­belor părţi, guvernul român a cerut celui elen să admită prelungirea acordului comer­cial pe termen de trei luni, urmând că în acest interval de timp să se găsească for­mula unui compromis nece­sar stabilirii unui acord. Fireşte că g­uvernul atenian va trebui să renunţe la pre­tenţiile sale nejustificate pri­vitoare la privilegiile ce le-a cerut pentru supuşii eleni din România. Ambele ţări au tot intere­sul să întreţină relaţiuni ami­cale şi să evite orice ar putea să le înăsprească. Este semnificativ şi carac­teristic apoi faptul următor: In primele zile ale lunei Octombrie a. c., sunt convo­caţi la Athena delegaţii Ro­mâniei şi ai statelor balcani­ce în scopul constituitei unei confederaţiuni balcanice. In principiu toate aceste state sunt pentru confedera­ţie Chiar dacă Bulgaria nu va face parte dintr’însa, Româ­nia, Grecia şi Iugoslavia sunt dispuse să pună bazele aces­tui nou organism regional, care va coordona şi asigura mai bine interesele lor econo­mice şi va garanta pacea în­­ sud-estul european. Nu este ciudat faptul ca în ajunul acestei conferinţe a statelor din peninsula balca­nică, în capitala Greciei, să existe un război economic în­tre două din cele mai princi­pale state ce vor forma con­federaţia de mâine ? Cetind proectul pe baza că­reia va fi organizată confe­deraţia balcanică constatăm importanţa ce se dă acorduri­lor economice şi înlăturării oricăror cauze ce ar putea ză­dărnici asemenea acorduri. Şi iată că în ajunul confe­rinţei de la Atena, avem un război vamal cu Grecia, când dorinţa noastră sinceră este să ajungem la o alianţă dura­bilă cu acest stat, care să asi­gure mai bine pacea în O­­rient. De aceia este de dorit să se restabilească relaţiunile eco­nomice normale între Româ­nia şi Grecia, impuse de in­teresele lor respective şi de situaţia internaţională. ~­oxo ——— Cutremure în Grecia Atena, 12­­telegramă parijf — In regiunea Corint s’au simţit ori, pe la ora 11 şi luni, noaptea 6 cutremure destul de puternice, cari n’au produs însă stricăciuni prea mari. Populaţia, cuprinsă de panică, a petrecut noaptea sub cerul li­ber. In cursul dim­’reţei de azi, s’au produs alte 9 cutremure. Cutremurele au fost simţite şi la Atena. ■-------x □ x-------­ Fraudele de la poliţia Chişinău Chişinău, 12 Septembr D, jude instructor al cab. II, Jean Vaian, a fost delegat să instruiască senzaţionala afăcere a fraudelor de la chestura poliţiei Chişinău, în care este implicat chestorul Const. Evnski şi soţia sa Maria, care, se ştie, a încercat să se sinucidă. La 16 Sept. sunt citaţi la par­chet ambii soţi Evnski şi comisa­rul Gotzolet, în urn­a reclama­­ţiei căruia s’a descoperit frauda. Pentru menţinerea ordinei in Cadrilater — O conferinţa importantă la Curtbunar — Silistra, 12 Sept. In comuna Curtbunar, judeţul Durostor, s’a ţinut azi o confe­rinţă, în scopul de a se aviza la intensificarea măsurilor de pază şi de restabilirea ordinei în Ca­­drilater. Conferinţa a fost prezidată de d. prefect al judeţului, Melidon. Au participat d. inspector gene­ral de poliţie Ştefu, delegat al ministerului de interne, repre­zentanţii cultelor, comandanţii de unităţi militare din Cadrila­ter, administratorii financiari, di­­riginţii oficiilor p. t. t., reprezen­tanţi învăţământului, prefecţii şi pretorii ambelor judeţe, Duros­tor şi Caliacra. In privinţa măsurilor cari ur­mează să se aplice pentru liniş­tirea populaţiei Cadrilaterului, se păstrează, deocamdată, discre­ţie. Spargere la un magazin de bijuterii din Capitală De l­a devalizarea prăvăliilor de bijuterii Stratului, din calea Victoriei şi Weissman, din str. Carol şi a tutungeriei speciale din str. Lipscani, săvârşit© acum câteva luni, poliţia nu a mai a­­vut de înregistrat spargeri în etil aşa mare. A fost o pauză, datorită vi­gilenţei chiar a proprietarilor de prăvălii, cari au luat mă­suri speciale pentru paza ma­gazinelor lor, prin angajarea de paznici particulari. Nu este mai puţin adevărat că şi poliţia, prin desele razii ce le-a făcut, a gonit spărgătorii şi hoţii din raza Capitalei, dar nu­mai pentru scurt timp. Cum au­­ încetat raziile, spărgătorii au revenit şi au început operaţiile. Prima lovitură au dat-o,­eri noapte, la magazinul de bijute­rii şi ciasornicărie al d-lui To­ma Dumitrescu, din b-dul Eli­­sabeta 54, procedând identic ca la magazinul Stratulat. [­ CUM AU OPERAT " Hoţii s'au introdus în ma­gazin tot prin pivniţa, a cărei uşă era deschisă în permanenţă. Aici au lucrat ca la ei acasă ■jUxcdndu-se pe o ladă ,au spart zidul şubred ce despărţea pivniţa de vitrină, au găurit, cu un burghiu, peretele de scânduri ce dă în magazin, făcând o gaură de 50 cm. in diametru. Pe aici s'au introdus în ma­gazin și au furat diferite biju­terii, ca inele, ciasornice, agrafe, tabacheri, cercei, etc., in valoa­re de peste 300 mii lei. Bijuterii de mare valoare n'au găsit, întrucât d. Dumitrescu, tocmai în vederea unei eventuale spargeri ,luase bunul obicei de a pune în fiecare seară la adă­post sigur, bijuteriile de valoare mare. Spargerea a fost descoperită dimineaţa când d. Dumitrescu a venit să deschidă prăvălia. ANCHETA La faţa locului au fost d-nii chestor Daschievici, inspector Frânculescu şi comisar şef Puti­­leanu ,care au făcut ancheta­ De asemenea a fost şi d. Vic­tor Petrescu, şeful serviciului de identificare de la siguranţa generală, care a luat amprente. Se crede că spărgătorii fac parte din vechea clientelă a poli­ţiei. ÎN BISERICA SLOBOZIA-CÂMPINA (Fotografiată de S. Buzefeanui) Are guvernul o politică agrară? 0X0 — Efectele demagogiei ţărăniste — Ţăranii noştri nu se pot plânge că guvernanţii de azi nu se în­grijesc de soarta lor : d. Mihala­­che, ministrul ţărănist­­al agri­­culturei, le dă mereu poveţe, fie în scris, sub formă de răvaşe, fie verbal, sub formă de discursuri pronunţate la diferite congrese. Zilele trecute, la congresul în­văţătorilor, d. Mihalache a spus: „Trebue ţăranul să înţeleagă că dacă îşi are ogorul nu trebue să se plimbe pe el CA U­N DOMN, ci trebue să producă şi pentru el şi pentru alţii“. Cuvintele acestea dacă ar­­ fost pronunţate de un „surtucar“ politician de la oraşe ar fi provo­cat, de­sigur, revolta celor ce au exploatat, politiceşte, ani de zile, chestia ţărănească, fie pe tema unei exproprieri mai întinse, fie pe tema „ridicării păturei rura­le“ prin reforme măreţe, dar ire­alizabile. D. ministru al domeniilor cre­de că ţăranul nostru, de când a fost Împroprietărit, se plimbă ca „un dom­n‘‘ pe ogorul lui, fără să muncească, fără să cultive pă­mântul său, fără să-şi dea seama că el are şi o funcţie economică şi una socială : acela de a pro­duce şi pentru el şi pentru alţii. Nu respinge nimeni sfaturile şi îndemnurile bune , dar nu se gu­vernează cu ele,­­ de­oarece, în cazul acesta, miniştrii ar putea fi aleşi dintre predicatori şi mora­lişti. Fireşte că marea reformă agra­ră din România a fost o revolu­­ţiune paornică. Ea a modificat profund regimul nostru agrar, fărâmiţând marea proprietate şi înlocuind pe exploatatorul agri­col de oli — proprietar mare, sau arendaş — cu muncitorul a­­gricol stăpân pe ogorul lui. Cri­za agricolă este datorită în pri­mul rând acestei transformări a regimului agrar, impusă de îm­prejurări istorice şi de necesităţi sociale şi economice. Fireşte, că ţăranii împroprietăriţi n’au putut şi nu pot să cultive şi să ex­ploateze pământul lor aşa cum l-au cultivat şi exploatat marii proprietari, sau chiar arendaşii de odinioară. Cauzele acestei inferiorităţi le găsim, fie în lipsa de utilaj, fie în lipsa de credite, fie în camăta sălbatecă, ce a sără­cit şi a adus la mizerie, nu nu­mai pe ţăranii împroprietăriţi, dar şi pe ceilalţi proprietari, care cunosc mai biine cum tre­bue să cultive şi să exploateze pământul lor. Pe de altă parte, a intervenit chestia gravă a valorificării recoltelor, în con­­diţiuni dezavantajoase nouă. Ce a făcut guvernul în a­­ceste direcţiuni ? Avut-a el o politică agrară bine definită ? Se poate considera politică a­­grară literatura epistolară ser­vită ţăranilor, de către mini­strul agriculturii şi rezerva­tă sfaturilor şi îndemnurilor bune ? A luat el măsuri ca ţăranii împroprietăriţi să dispună de unelte agricole ? A venit el cu o lege care să stârpească oribila camătă die la sate, asemănătoare cu aceia in­trodusă acum câteva decenii în fostul imperiu austrro-ungar ? Nu. D. Mih­alache, ministrul agri­culturii, a spus la congresul în­văţătorilor, că ţăranul se plimbă „ca un domn“ pe ogorul lui, fără să muncească. Este o exagerare. Majoritatea ţăranilor muncesc; majoritatea ogoarelor sunt lu­crate , dar munca lor nu este bine organizată; ogoarele nu sunt raţional cultivate şi recoltele nu sunt valorificate cum ar trebui să fie. Şi apoi, dacă mulţi ţărani se plimbă ca „domnii“ pe ogoarele lor părăginite, cine sunt ino­vaţi . Aceia care ani de zile au cutre­­erat satele în timpul campaniilor electorale şi în numele „doctrinei ţărăniste“, au practicat cea mai periculoasă demagogie. Această demagogie trebuia să-şi facă efec­tele. Şi le-a făcut. In primul rând, partidul naţional-ţărănist s’a transformat, venind la guvern, într’un partid burghez bugetar, dar fără baze temeinice în clasa burgheză şi cu factorul „ţăran“, utilizat ca pondere electorală. Fi­reşte, că în asemenea condiţiuni nu ne puteam aştepta la o politi­că agrară definită şi care să co­respundă intereselor generale ale ţării. Ne-a fost dat însă să cetim în ziarele oficioase ale guvernului naţional-ţărănist falimentul de­magogiei ţărăniste. Iată ce cetim în B­arul „Argus“ : „Burghezia bugetară a organi­zat ţărănimea ca factor politic hotărîtor... Din această pricină, după consumarea marii proprie­­tăţi, au fost atacate rezervele in­divizibile din domeniul public : bălţile sub formă de preferinţă pentru cooperative, şi pădurile statului, fie sub formă de păduri comunale, islazuri şi goluri de munte. Acum când rezervele de cre­dit privat sunt consumate şi ele, ţărănimea îşi întoarce pri­virile către rezerva supremă, către bugetul statului’4. Iată pericolul de mâine şi iată efectele nenorocite ale demago­giei ţărăniste. Furtuni violente pe Riviera franceză Paris, 12 (Telegramă part.) — In regiunea Rhone şi în Riviera franceză au bântuit furtuni vio­lente, cari au pricinuit mari stri­căciuni pe liniile ferate, la te­lefoane şi telegrafe. La Marsilia, trăsnetul a căzut asupra unui pod. Instalaţiile e­­lectrice, pentru iluminat au fost deteriorate. La Nizza s’a prăbuit un bloc de stâncă­­într’o vale, pe unde trecea în acel moment un deta­şament de vânători alpini. Un soldat a fost omorât, câţiva sunt răniţi FILME Soarele poleește din plin splen­dorile Gişmigiului. Câteva lebede trec semeț pe apă,­ ignorând preocupările, celor­ cari se pllimbă pe alei cu paharul de Căciulata în mână sau dormi­tează­­ lângă Buturugă" cu „Mica Publicitate“ pe genunchi. Un gar­dian mângâie obrazul de rodie al unei uriguroicuiţe, careţi chi­ş­nueşte bati­sta între degete şi nu ,ia­ ochii din pământ. Trei fete cu* * baiscă­ şi ghiozdan, se silesc­­ să treacă drept şcolăriţe în faţa u­­nor provinciali descheiaţi la ves­tele picate cu chefir Lukianoff. De pe superba alee a trandafi­rilor, s’aud ciripituri nesfârşite, în cele mai variate tonuri. Copi­laşii lăsaţi de doicile îmbrăcate in draperii albe şi albastre, se privesc, se trântesc, îşi iau­­reci­proc jucăriile şi se reclamă unii pe alţii, pe când ele stau la taifas, povestindu-şi deziluziile şi criti­­cându-şi stăpânii. Un general intră pe poarta din Schitul­ Măgureanu, ca să iasă la ministerul de război. Dar pe când traversează cu paşi energici ma­rea alee, aurde un glas subţire şi se opreşte brusc. In faţa lui, se juca cu nisip un copilaş de vre­o doi ani, cu părul bălai, cu ochişori albaştri, cu mânuşiţe albe ca laptele. 11 apucă de obrăjor. — Nicule ! — Tata raa’e ! — Unde e nursa ? — Nu e. Copilaşul întoarce în toate păr­ţile o privire de mirare şi dă din micii săi umeri. Generalul se uită şi el în sus, în jos, apoi, încruntat, ia copilul şi-l duce acasă, la fiică-sa, care rămâne buimăcită de ideea că micuţul­ s’ar fi putut rătăci.­­ După două*ore, uşa se deschide și apare figura­ descompusă a doicii.' Năduşdla* îi trecuse prin coviltirul albastru din cap. — S-a pierdut­ copilul! Au lăsat-o câtva timp sub chi­nul acestei spaiime și nu i-au ară­tat copilaşul decât când s’au con­vins că"această­­ lecție îi va tăia po­fta de­­ taifasuri pe aleele din Cişihigiu. ș­i 1 • Don José Sărbătorirea d-lui mareşal Herrn — Pa platoul Istoric dela Mărăşeşti. — Oma­giile aduse fostului comandant al armatelo­r-a.— lumânarea bastonului de comandă — — Dela trimisul nostru special — Mărăşti, 12 Sept. Iniţiativa foştilor luptători, la care s’a afiliat întreaga armată prin reprezentanţii săi, de a săr­bători pe d. mareşal Averescu pe platoul dela Mărăşti, a fost în a­­celaş timp şi un prilej nimerit de cinstire a virtuţilor ostăşeşti, gra­ţie cărora a fost înfrântă forţa inamicului. Victoria dela Mărăşti a deschis calea biruinţii depline şi a limpe­zit orizontul întunecat al nădej­dilor celor cari se retrăseseră în cuprinsul îngust al Moldovei. De aci a pornit avântul arma­tei româneşti, slăbind încrederea duşmanului în forţa lui invinci­bilă. Sărbătorirea de eri s’a desfă­şurat în cadrul unei măreţii pe care o poate inspira numai satul acesta, renăscut din propria-i ce­nuşă şi în care îşi dorm somnul de pecinică odihnă aproape 40 de mii de ostaţi germani şi ro­mâni. De dimineaţă, au sosit la Mă­­răşti, cu­ maşinile, invitaţi din toate colţurile ţării. Locuitorii satelor din împrejurimi au venit în mare număr, aducând cu ei coroane din frunze de stejar, pe care le-au pus deasupra miilor de cruci din cimitirul eroilor. ,­­ Sosirea d-lui ma­reşal Averescu Lakora 10 dim., d. mareşal A­­verescu, însoţit de d-nii Petre Papacostea şi col. Savian Rădu­­lescu, a sosit cu automobilul la Mărăşti, fiind întâmpinat de d-nii generali H. Cihoschi, I. Răşcanu şi Al. Mărgineanu, cari l-au condus la biserica Neamu­lui. D. mareşal Averescu era îm­brăcat în uniforma de campanie, cu care a comandat armata pe front. In curtea bisericii se aflau d-nii: generali Petala, I. Dragu, comand, corpului II armată; Va­­siliu, comand, brigăzii VI artile­rie ; Coandă, Iancovescu, Cos­­tandache, Dabija, Pătraşcu, Vă­­leanu, Alimănescu, Popovici, Bo­ţea, colonel Petre Georgescu şi maior Adam Mitache, delegaţi ai reg. 1 roşiori, col. Gabriel Mari­­nescu, prefectul poliţiei Capita­lei; col Ionescu-Munte, col. Bă­­gulescu, col. Butescu, col. Puiu, col. Enăchiţă Rădulescu, col. I. Bădescu, col. Davian, col. Jurist, maior Nanu , d-nii Oct. Goga, I. Lupaş, Al. Oteteleşanu, Berlescu, Trancu-Iaşi, Tinculescu şi nume­roşi foşti ofiţeri, luptători în ar­mata a doua. In faţa bisericii se afla întrea-­­ ga populaţie a satelor din împre­jurimi, eliberată de armata a II-a, comandată de d. mareşal Avere­sc­u. LA CIMITIRUL EROILOR După oficierea unui te-deum, d. mareşal Averescu, înconjurat de ofiţeri, urmat de cler şi în­treaga asistenţă, s’a îndreptat spre criptele ce se construesc în cimitirul din marginea Mărăşti­lor, unde sunt îngropaţi aproape 40 de mii de luptători. Aci s’a oficiat un parastas, pen­tru pomenirea foştilor luptători PE REDUTA 113 Alături de cimitir şi cripte, pe creasta unde se afla acum 13 ani reduta germană 113, se ridicase o tribună, în care au luat loc d-nii mareşal Averescu şi ofiţe­rii superiori. Pe platou, pe o mare­­ întindere se rânduise mulţimea. D. MAREŞAL AVERESCU ai armatei a II-a, cari s’au jertfit pentru întregirea neamului. Cuvântarea d-lui general Răşcanu D. general RAŞCANU, preşe­dintele comitetului de organizare a serbării, a spus următoarele : Nobila iniţiativă regală de a se acorda demnitatea de mare­şal al României, încununează în mod strălucit glorioasa dv. carie­ră şi cinsteşte în mod deosebit o glorie naţională, admirată de în­treaga ţară şi trecută deja în le­gendă. Rezistenţa eroică din 1916 în Carpaţi şi la Dunăre a trupelor dv., slab armate, contra unui i­­namic superior numericeşte şi mai ales foarte puternic, dotat cu cele mai teribile mijloace de dis­trugere; victoriile strălucite dela Mărăşti şi Oituz în 1917, victorii ce au determinat retragerea ina­micului şi recucerirea liniei de bătae, păstrarea spiritului de or­dine în armata română, care n’a putut fi atrasă de germenii răs­­vrătirii aduşi de fosta armată rusă pe pământul Moldovei, sunt fapte cari încununează în chip strălucit cariera comandantului pe care-l sărbătorim astăzi. S’a organizat această serbare astăzi 12 Septembrie, fiind o zi simbolică, fiincă acum 53 ani, conform stilului de atunci, era ziua Sf. Alexandru, onomastica Ex­celenţei Voastre, şi mai presus de toate, era 30 August 1877, acea zi de sânge udă—cum o de­numeşte bardul Alexandri — era"­ ziua bătăliei de la Griviţa, unde, vitezele trupe ale micei Românii,, sub înţeleaptă conducere a Dom­nitorului Carol I, au rupt lanţu­rile robiei, învingând pe turci, —inamicul nostru secular era în fine ziua în care d-lui mare­şal de astăzi, pe atunci soldatul voluntar cavalerist, Alexandru Averescu, primea botezul focu­lui, începându-şi cariera mili­tară, în care a verificat integral că „în raniţa fiecărui soldat, este bastonul de Mareşal’^ Iată cum dată, 12 Septembrie 1930 (fostă 30 August 1877) şi Mărăştii, sunt două evenimente, cari simbolizează începutul şi apoteoza unei strălucite cariere militare. Domnule Mareşal! Să ne fie permis, ca astăzi, cu ocaziunea acestei serbări—şi odată cu cal­dele noastre felicitări — să vă oferim din partea combatanţi­lor marelui război, un dar, ca o amintire a bătăliei dela Mă­răşti şi ca semn al admiraţiunii şi recunoştinţei noastre a tutu­ror,—dar fără vreun caracter de oficialitate — căci atributul ofi­cial de comandă al mareşalatu- Continnare in pag. 2-a) .to» NsswMjlri. ibs M-Msti

Next