Universul, septembrie 1930 (Anul 48, nr. 209-238)
1930-09-15 / nr. 223
Conflictul economic româno-grec . Suntem în conflict vamal cu Grecia în urma lipsei de acord în tratativele ce s-au angajat acum trei luni în vederea încheerei unui proect de convențiune privitor la situaţia supuşilor eleni stabiliţi în România. Reese că guvernul elen a cerut oarecari privilegii pentru supuşii startului grec stabiliţi în România pe care guvernul nostru nu le-a putut admite. După câtva timp s-a făcut cunoscut guvernului român de către guvernul atenian că el nu va relua tratativele până când nu se va recunoaşte privilegiile ce le-a cerut pentru supuşii săi şi nu se vor anula, sau restitui taxele pe produsele de consumaţie aplicate produselor importate de noi din Grecia. In acelaş timp Grecia a început să aplice de la 10 Septembrie a. c., tariful maximal pentru mărfurile româneşti. Ca să evite neplăcerile unui război vamal, dăunător ambelor părţi, guvernul român a cerut celui elen să admită prelungirea acordului comercial pe termen de trei luni, urmând că în acest interval de timp să se găsească formula unui compromis necesar stabilirii unui acord. Fireşte că guvernul atenian va trebui să renunţe la pretenţiile sale nejustificate privitoare la privilegiile ce le-a cerut pentru supuşii eleni din România. Ambele ţări au tot interesul să întreţină relaţiuni amicale şi să evite orice ar putea să le înăsprească. Este semnificativ şi caracteristic apoi faptul următor: In primele zile ale lunei Octombrie a. c., sunt convocaţi la Athena delegaţii României şi ai statelor balcanice în scopul constituitei unei confederaţiuni balcanice. In principiu toate aceste state sunt pentru confederaţie Chiar dacă Bulgaria nu va face parte dintr’însa, România, Grecia şi Iugoslavia sunt dispuse să pună bazele acestui nou organism regional, care va coordona şi asigura mai bine interesele lor economice şi va garanta pacea în sud-estul european. Nu este ciudat faptul ca în ajunul acestei conferinţe a statelor din peninsula balcanică, în capitala Greciei, să existe un război economic între două din cele mai principale state ce vor forma confederaţia de mâine ? Cetind proectul pe baza căreia va fi organizată confederaţia balcanică constatăm importanţa ce se dă acordurilor economice şi înlăturării oricăror cauze ce ar putea zădărnici asemenea acorduri. Şi iată că în ajunul conferinţei de la Atena, avem un război vamal cu Grecia, când dorinţa noastră sinceră este să ajungem la o alianţă durabilă cu acest stat, care să asigure mai bine pacea în Orient. De aceia este de dorit să se restabilească relaţiunile economice normale între România şi Grecia, impuse de interesele lor respective şi de situaţia internaţională. ~oxo ——— Cutremure în Grecia Atena, 12telegramă parijf — In regiunea Corint s’au simţit ori, pe la ora 11 şi luni, noaptea 6 cutremure destul de puternice, cari n’au produs însă stricăciuni prea mari. Populaţia, cuprinsă de panică, a petrecut noaptea sub cerul liber. In cursul dim’reţei de azi, s’au produs alte 9 cutremure. Cutremurele au fost simţite şi la Atena. ■-------x □ x------- Fraudele de la poliţia Chişinău Chişinău, 12 Septembr D, jude instructor al cab. II, Jean Vaian, a fost delegat să instruiască senzaţionala afăcere a fraudelor de la chestura poliţiei Chişinău, în care este implicat chestorul Const. Evnski şi soţia sa Maria, care, se ştie, a încercat să se sinucidă. La 16 Sept. sunt citaţi la parchet ambii soţi Evnski şi comisarul Gotzolet, în urna reclamaţiei căruia s’a descoperit frauda. Pentru menţinerea ordinei in Cadrilater — O conferinţa importantă la Curtbunar — Silistra, 12 Sept. In comuna Curtbunar, judeţul Durostor, s’a ţinut azi o conferinţă, în scopul de a se aviza la intensificarea măsurilor de pază şi de restabilirea ordinei în Cadrilater. Conferinţa a fost prezidată de d. prefect al judeţului, Melidon. Au participat d. inspector general de poliţie Ştefu, delegat al ministerului de interne, reprezentanţii cultelor, comandanţii de unităţi militare din Cadrilater, administratorii financiari, diriginţii oficiilor p. t. t., reprezentanţi învăţământului, prefecţii şi pretorii ambelor judeţe, Durostor şi Caliacra. In privinţa măsurilor cari urmează să se aplice pentru liniştirea populaţiei Cadrilaterului, se păstrează, deocamdată, discreţie. Spargere la un magazin de bijuterii din Capitală De la devalizarea prăvăliilor de bijuterii Stratului, din calea Victoriei şi Weissman, din str. Carol şi a tutungeriei speciale din str. Lipscani, săvârşit© acum câteva luni, poliţia nu a mai avut de înregistrat spargeri în etil aşa mare. A fost o pauză, datorită vigilenţei chiar a proprietarilor de prăvălii, cari au luat măsuri speciale pentru paza magazinelor lor, prin angajarea de paznici particulari. Nu este mai puţin adevărat că şi poliţia, prin desele razii ce le-a făcut, a gonit spărgătorii şi hoţii din raza Capitalei, dar numai pentru scurt timp. Cum au încetat raziile, spărgătorii au revenit şi au început operaţiile. Prima lovitură au dat-o,eri noapte, la magazinul de bijuterii şi ciasornicărie al d-lui Toma Dumitrescu, din b-dul Elisabeta 54, procedând identic ca la magazinul Stratulat. [ CUM AU OPERAT " Hoţii s'au introdus în magazin tot prin pivniţa, a cărei uşă era deschisă în permanenţă. Aici au lucrat ca la ei acasă ■jUxcdndu-se pe o ladă ,au spart zidul şubred ce despărţea pivniţa de vitrină, au găurit, cu un burghiu, peretele de scânduri ce dă în magazin, făcând o gaură de 50 cm. in diametru. Pe aici s'au introdus în magazin și au furat diferite bijuterii, ca inele, ciasornice, agrafe, tabacheri, cercei, etc., in valoare de peste 300 mii lei. Bijuterii de mare valoare n'au găsit, întrucât d. Dumitrescu, tocmai în vederea unei eventuale spargeri ,luase bunul obicei de a pune în fiecare seară la adăpost sigur, bijuteriile de valoare mare. Spargerea a fost descoperită dimineaţa când d. Dumitrescu a venit să deschidă prăvălia. ANCHETA La faţa locului au fost d-nii chestor Daschievici, inspector Frânculescu şi comisar şef Putileanu ,care au făcut ancheta De asemenea a fost şi d. Victor Petrescu, şeful serviciului de identificare de la siguranţa generală, care a luat amprente. Se crede că spărgătorii fac parte din vechea clientelă a poliţiei. ÎN BISERICA SLOBOZIA-CÂMPINA (Fotografiată de S. Buzefeanui) Are guvernul o politică agrară? 0X0 — Efectele demagogiei ţărăniste — Ţăranii noştri nu se pot plânge că guvernanţii de azi nu se îngrijesc de soarta lor : d. Mihalache, ministrul ţărănistal agriculturei, le dă mereu poveţe, fie în scris, sub formă de răvaşe, fie verbal, sub formă de discursuri pronunţate la diferite congrese. Zilele trecute, la congresul învăţătorilor, d. Mihalache a spus: „Trebue ţăranul să înţeleagă că dacă îşi are ogorul nu trebue să se plimbe pe el CA UN DOMN, ci trebue să producă şi pentru el şi pentru alţii“. Cuvintele acestea dacă ar fost pronunţate de un „surtucar“ politician de la oraşe ar fi provocat, desigur, revolta celor ce au exploatat, politiceşte, ani de zile, chestia ţărănească, fie pe tema unei exproprieri mai întinse, fie pe tema „ridicării păturei rurale“ prin reforme măreţe, dar irealizabile. D. ministru al domeniilor crede că ţăranul nostru, de când a fost Împroprietărit, se plimbă ca „un domn‘‘ pe ogorul lui, fără să muncească, fără să cultive pământul său, fără să-şi dea seama că el are şi o funcţie economică şi una socială : acela de a produce şi pentru el şi pentru alţii. Nu respinge nimeni sfaturile şi îndemnurile bune , dar nu se guvernează cu ele, deoarece, în cazul acesta, miniştrii ar putea fi aleşi dintre predicatori şi moralişti. Fireşte că marea reformă agrară din România a fost o revoluţiune paornică. Ea a modificat profund regimul nostru agrar, fărâmiţând marea proprietate şi înlocuind pe exploatatorul agricol de oli — proprietar mare, sau arendaş — cu muncitorul agricol stăpân pe ogorul lui. Criza agricolă este datorită în primul rând acestei transformări a regimului agrar, impusă de împrejurări istorice şi de necesităţi sociale şi economice. Fireşte, că ţăranii împroprietăriţi n’au putut şi nu pot să cultive şi să exploateze pământul lor aşa cum l-au cultivat şi exploatat marii proprietari, sau chiar arendaşii de odinioară. Cauzele acestei inferiorităţi le găsim, fie în lipsa de utilaj, fie în lipsa de credite, fie în camăta sălbatecă, ce a sărăcit şi a adus la mizerie, nu numai pe ţăranii împroprietăriţi, dar şi pe ceilalţi proprietari, care cunosc mai biine cum trebue să cultive şi să exploateze pământul lor. Pe de altă parte, a intervenit chestia gravă a valorificării recoltelor, în condiţiuni dezavantajoase nouă. Ce a făcut guvernul în aceste direcţiuni ? Avut-a el o politică agrară bine definită ? Se poate considera politică agrară literatura epistolară servită ţăranilor, de către ministrul agriculturii şi rezervată sfaturilor şi îndemnurilor bune ? A luat el măsuri ca ţăranii împroprietăriţi să dispună de unelte agricole ? A venit el cu o lege care să stârpească oribila camătă die la sate, asemănătoare cu aceia introdusă acum câteva decenii în fostul imperiu austrro-ungar ? Nu. D. Mihalache, ministrul agriculturii, a spus la congresul învăţătorilor, că ţăranul se plimbă „ca un domn“ pe ogorul lui, fără să muncească. Este o exagerare. Majoritatea ţăranilor muncesc; majoritatea ogoarelor sunt lucrate , dar munca lor nu este bine organizată; ogoarele nu sunt raţional cultivate şi recoltele nu sunt valorificate cum ar trebui să fie. Şi apoi, dacă mulţi ţărani se plimbă ca „domnii“ pe ogoarele lor părăginite, cine sunt inovaţi . Aceia care ani de zile au cutreerat satele în timpul campaniilor electorale şi în numele „doctrinei ţărăniste“, au practicat cea mai periculoasă demagogie. Această demagogie trebuia să-şi facă efectele. Şi le-a făcut. In primul rând, partidul naţional-ţărănist s’a transformat, venind la guvern, într’un partid burghez bugetar, dar fără baze temeinice în clasa burgheză şi cu factorul „ţăran“, utilizat ca pondere electorală. Fireşte, că în asemenea condiţiuni nu ne puteam aştepta la o politică agrară definită şi care să corespundă intereselor generale ale ţării. Ne-a fost dat însă să cetim în ziarele oficioase ale guvernului naţional-ţărănist falimentul demagogiei ţărăniste. Iată ce cetim în Barul „Argus“ : „Burghezia bugetară a organizat ţărănimea ca factor politic hotărîtor... Din această pricină, după consumarea marii proprietăţi, au fost atacate rezervele indivizibile din domeniul public : bălţile sub formă de preferinţă pentru cooperative, şi pădurile statului, fie sub formă de păduri comunale, islazuri şi goluri de munte. Acum când rezervele de credit privat sunt consumate şi ele, ţărănimea îşi întoarce privirile către rezerva supremă, către bugetul statului’4. Iată pericolul de mâine şi iată efectele nenorocite ale demagogiei ţărăniste. Furtuni violente pe Riviera franceză Paris, 12 (Telegramă part.) — In regiunea Rhone şi în Riviera franceză au bântuit furtuni violente, cari au pricinuit mari stricăciuni pe liniile ferate, la telefoane şi telegrafe. La Marsilia, trăsnetul a căzut asupra unui pod. Instalaţiile electrice, pentru iluminat au fost deteriorate. La Nizza s’a prăbuit un bloc de stâncăîntr’o vale, pe unde trecea în acel moment un detaşament de vânători alpini. Un soldat a fost omorât, câţiva sunt răniţi FILME Soarele poleește din plin splendorile Gişmigiului. Câteva lebede trec semeț pe apă, ignorând preocupările, celor cari se pllimbă pe alei cu paharul de Căciulata în mână sau dormitează lângă Buturugă" cu „Mica Publicitate“ pe genunchi. Un gardian mângâie obrazul de rodie al unei uriguroicuiţe, careţi chişnueşte batista între degete şi nu ,ia ochii din pământ. Trei fete cu* * baiscă şi ghiozdan, se silesc să treacă drept şcolăriţe în faţa unor provinciali descheiaţi la vestele picate cu chefir Lukianoff. De pe superba alee a trandafirilor, s’aud ciripituri nesfârşite, în cele mai variate tonuri. Copilaşii lăsaţi de doicile îmbrăcate in draperii albe şi albastre, se privesc, se trântesc, îşi iaureciproc jucăriile şi se reclamă unii pe alţii, pe când ele stau la taifas, povestindu-şi deziluziile şi criticându-şi stăpânii. Un general intră pe poarta din Schitul Măgureanu, ca să iasă la ministerul de război. Dar pe când traversează cu paşi energici marea alee, aurde un glas subţire şi se opreşte brusc. In faţa lui, se juca cu nisip un copilaş de vreo doi ani, cu părul bălai, cu ochişori albaştri, cu mânuşiţe albe ca laptele. 11 apucă de obrăjor. — Nicule ! — Tata raa’e ! — Unde e nursa ? — Nu e. Copilaşul întoarce în toate părţile o privire de mirare şi dă din micii săi umeri. Generalul se uită şi el în sus, în jos, apoi, încruntat, ia copilul şi-l duce acasă, la fiică-sa, care rămâne buimăcită de ideea că micuţul s’ar fi putut rătăci. După două*ore, uşa se deschide și apare figura descompusă a doicii.' Năduşdla* îi trecuse prin coviltirul albastru din cap. — S-a pierdut copilul! Au lăsat-o câtva timp sub chinul acestei spaiime și nu i-au arătat copilaşul decât când s’au convins că"această lecție îi va tăia pofta de taifasuri pe aleele din Cişihigiu. și 1 • Don José Sărbătorirea d-lui mareşal Herrn — Pa platoul Istoric dela Mărăşeşti. — Omagiile aduse fostului comandant al armatelor-a.— lumânarea bastonului de comandă — — Dela trimisul nostru special — Mărăşti, 12 Sept. Iniţiativa foştilor luptători, la care s’a afiliat întreaga armată prin reprezentanţii săi, de a sărbători pe d. mareşal Averescu pe platoul dela Mărăşti, a fost în acelaş timp şi un prilej nimerit de cinstire a virtuţilor ostăşeşti, graţie cărora a fost înfrântă forţa inamicului. Victoria dela Mărăşti a deschis calea biruinţii depline şi a limpezit orizontul întunecat al nădejdilor celor cari se retrăseseră în cuprinsul îngust al Moldovei. De aci a pornit avântul armatei româneşti, slăbind încrederea duşmanului în forţa lui invincibilă. Sărbătorirea de eri s’a desfăşurat în cadrul unei măreţii pe care o poate inspira numai satul acesta, renăscut din propria-i cenuşă şi în care îşi dorm somnul de pecinică odihnă aproape 40 de mii de ostaţi germani şi români. De dimineaţă, au sosit la Mărăşti, cu maşinile, invitaţi din toate colţurile ţării. Locuitorii satelor din împrejurimi au venit în mare număr, aducând cu ei coroane din frunze de stejar, pe care le-au pus deasupra miilor de cruci din cimitirul eroilor. , Sosirea d-lui mareşal Averescu Lakora 10 dim., d. mareşal Averescu, însoţit de d-nii Petre Papacostea şi col. Savian Rădulescu, a sosit cu automobilul la Mărăşti, fiind întâmpinat de d-nii generali H. Cihoschi, I. Răşcanu şi Al. Mărgineanu, cari l-au condus la biserica Neamului. D. mareşal Averescu era îmbrăcat în uniforma de campanie, cu care a comandat armata pe front. In curtea bisericii se aflau d-nii: generali Petala, I. Dragu, comand, corpului II armată; Vasiliu, comand, brigăzii VI artilerie ; Coandă, Iancovescu, Costandache, Dabija, Pătraşcu, Văleanu, Alimănescu, Popovici, Boţea, colonel Petre Georgescu şi maior Adam Mitache, delegaţi ai reg. 1 roşiori, col. Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei Capitalei; col Ionescu-Munte, col. Băgulescu, col. Butescu, col. Puiu, col. Enăchiţă Rădulescu, col. I. Bădescu, col. Davian, col. Jurist, maior Nanu , d-nii Oct. Goga, I. Lupaş, Al. Oteteleşanu, Berlescu, Trancu-Iaşi, Tinculescu şi numeroşi foşti ofiţeri, luptători în armata a doua. In faţa bisericii se afla întrea- ga populaţie a satelor din împrejurimi, eliberată de armata a II-a, comandată de d. mareşal Averescu. LA CIMITIRUL EROILOR După oficierea unui te-deum, d. mareşal Averescu, înconjurat de ofiţeri, urmat de cler şi întreaga asistenţă, s’a îndreptat spre criptele ce se construesc în cimitirul din marginea Mărăştilor, unde sunt îngropaţi aproape 40 de mii de luptători. Aci s’a oficiat un parastas, pentru pomenirea foştilor luptători PE REDUTA 113 Alături de cimitir şi cripte, pe creasta unde se afla acum 13 ani reduta germană 113, se ridicase o tribună, în care au luat loc d-nii mareşal Averescu şi ofiţerii superiori. Pe platou, pe o mare întindere se rânduise mulţimea. D. MAREŞAL AVERESCU ai armatei a II-a, cari s’au jertfit pentru întregirea neamului. Cuvântarea d-lui general Răşcanu D. general RAŞCANU, preşedintele comitetului de organizare a serbării, a spus următoarele : Nobila iniţiativă regală de a se acorda demnitatea de mareşal al României, încununează în mod strălucit glorioasa dv. carieră şi cinsteşte în mod deosebit o glorie naţională, admirată de întreaga ţară şi trecută deja în legendă. Rezistenţa eroică din 1916 în Carpaţi şi la Dunăre a trupelor dv., slab armate, contra unui inamic superior numericeşte şi mai ales foarte puternic, dotat cu cele mai teribile mijloace de distrugere; victoriile strălucite dela Mărăşti şi Oituz în 1917, victorii ce au determinat retragerea inamicului şi recucerirea liniei de bătae, păstrarea spiritului de ordine în armata română, care n’a putut fi atrasă de germenii răsvrătirii aduşi de fosta armată rusă pe pământul Moldovei, sunt fapte cari încununează în chip strălucit cariera comandantului pe care-l sărbătorim astăzi. S’a organizat această serbare astăzi 12 Septembrie, fiind o zi simbolică, fiincă acum 53 ani, conform stilului de atunci, era ziua Sf. Alexandru, onomastica Excelenţei Voastre, şi mai presus de toate, era 30 August 1877, acea zi de sânge udă—cum o denumeşte bardul Alexandri — era" ziua bătăliei de la Griviţa, unde, vitezele trupe ale micei Românii,, sub înţeleaptă conducere a Domnitorului Carol I, au rupt lanţurile robiei, învingând pe turci, —inamicul nostru secular era în fine ziua în care d-lui mareşal de astăzi, pe atunci soldatul voluntar cavalerist, Alexandru Averescu, primea botezul focului, începându-şi cariera militară, în care a verificat integral că „în raniţa fiecărui soldat, este bastonul de Mareşal’^ Iată cum dată, 12 Septembrie 1930 (fostă 30 August 1877) şi Mărăştii, sunt două evenimente, cari simbolizează începutul şi apoteoza unei strălucite cariere militare. Domnule Mareşal! Să ne fie permis, ca astăzi, cu ocaziunea acestei serbări—şi odată cu caldele noastre felicitări — să vă oferim din partea combatanţilor marelui război, un dar, ca o amintire a bătăliei dela Mărăşti şi ca semn al admiraţiunii şi recunoştinţei noastre a tuturor,—dar fără vreun caracter de oficialitate — căci atributul oficial de comandă al mareşalatu- Continnare in pag. 2-a) .to» NsswMjlri. ibs M-Msti