Universul, decembrie 1930 (Anul 48, nr. 300-327)

1930-12-05 / nr. 304

"Anul XLVIII Nr. 304 Vineri 5 Decembrie 1930 IN FIECARE ZI MM­H Un nou roman de Damian Stă­­noiu. E povestea unui băiat de ’­fară,­ căruia ii plăcea să citească şi căruia, autorul spune, că-i mai plăcea să gândească uitându-se la soare, la stele, la lună şi la flori. Damian Stănoiu povesteşte sim­plu, fără ’ndoială adecvat mediu­lui în care se trudeşte viaţa mi­titică a unui băeţandru, Codin S. Dragomir, dat ucenic la cismărie, ca apoi sub stăpânirea unei lec­turi din „Viaţa românească" (Scrisoarea unui român din Ame­rica) să năzuiască să se ducă la Florida, unde na ajuns ; şi a hoi­nărit apoi ca hamal la Bacău, vânzător de ziare la Iaşi. A fost în serviciul spitalului Pantelimon, s’a plimbat pe calea Victoriei, a fost la cimitir, şi-a pus între­bări despre viaţă şi moarte; sa dus la Constanţa, a înmărmurit în faţa mării, sa chinuit să ştie cum cheamă pe iubita lui Ovidiu; s’a desbrăcat şi sa aruncat în mare cu gândul să moară, dar a strigat­ ajutoror şi a ajuns poet mare, — spune autorul — nu­­mindu-se Caius Argeşeanu. A desfăşurat Damian Stănoiu în singurătatea de la Mănăstirea Caldaruşani, tenace activitate de urmărirea veripeţiilor băeţandru­­lui de 15 ani, pe la porţile mu­telor (se pare că vagabondajul înseamnă porţile muzelor) până a intrat în împărăţia lor, in Par­­nas, cu poezia „Cer şi Mare". După „Duhovnicul maicelor", roman, care a deschis larg porţile lui Damian Stănoiu, în rândul li­teraţilor, cu dar bogat de poves­tire pitorească, era de aşteptat ca noua lucrare să fie o urcare pe pisc. Ritmul nouei lucrări însă are o moliciune, de care nu s’a resimţit originalul şi pitorescul „Duhov­nic”, în care e multă ingeniozi­tate. In noul roman sunt capitole de un realism par­că într’adins cău­tat. De pildă capitolul păduchi­lor de la spitalul Pantelimon. E sigur însă că lucrarea aceas­ta vădeşte că Damian Stănoiu ci­teşte neobosit şi-şi caută drum printre teascurile de cărţi, în care se pun mereu întrebările: ce e viaţa,­­ ce e moartea ? Şi se răs­punde in serii de forme, cunoscu­te până la împovărare. Romanul însă face dovada că Damian Stănoiu este un obser­vator migălos, cu atenţia încor­dată într’o pronunţată simpatie, ca să urmărească procese sufle­teşti, ce se deapănă în sufletele, în care Dumnezeu a aruncat o scânteie, care produ­ce bucurii şi înseninări intime, chiar dacă nu luminează, calea vieţii. Forma comunicării acestor ob­servaţii e ca o poveste spusă pe nepusă masă. b. c. Căsătoria ficei unui savant . Fiica lui Einstein și logodnicul său Dr. Dimitri Marian,off, care e și el, un cunoscut savant rus și un expert în mai multe limbi. Când­ călătoresc cu trenul fiarele săl­batice Deraerea unui tren e de obicei o catastrofa, care primejduește viața acelora cari se găsesc în­­tr’însul ; în Mexic însă, se poate întâmpla ca un tren, care se răs­toarnă, să provoace o panică in­descriptibilă între cei din jur ș' aceasta din pricină că trenul în chestiune transportă călători nu tocmai obişnuiţi. După catastrofă, leii, urşii, e­­lefanii şi leoparzii, într’un cuvânt toţi membrii unui circ în turneu, o luară la sănătoasa şi se refu­­giară în micul oraş Guadelupa, ai cărui locuitori adormiţi, fură deşteptaţi pe neaşteptate şi siliţi să se refugieze în cele mai su­mare costume pe o colină di­n a­­propiere. Accidentul fusese provocat de neglijenţa unui acar, care a­ tre­cut trenul în care se afla circul pe o linie, unde era garat un tanc cu petrol. Producându-se o explozie, vagoanele au luat foc. Câţiva dintre artişti au fost arşi, iar fiarele şi celelalte animale, speriate, au rupt zăbrelele cuş­­telor şi au fugit.­­ In oraş, elefanţii mai ales, s'au­­dedat la o razzie în toată ferma, intrând prin case, — bine­înţeles cu uşi cu tot, — ca să inspecte­ze bucătăriile. Lucru curios e că celelalte fiare, nici nu s-au apro­piat de oameni căutând, dimpo­trivă, să fugă din calea lor. Au fost chemate trupe, care au început goana împotriva primej­­dioşilor oaspeţi, dintre cari unii au şi fost ucişi. Totuş activitatea normală a oraşului a rămas pa­ralizată, căci locuitorii se gân­desc cu groază ce se vor face, când fiarele înpinse de foame, vor­ veni să le facă iarăș o vizită. Prin Sahara Un lucrător dinta căile ferate sahariene, echipat pentru a pu­tea despotmoli un tren oprit de nisipul acumulat de furtună. Balul servitorilor Lady Ian Malcolm, a oferit ser­vitorilor săi un bal, la care au fost invitați membrii personalu­lui de serviciu de la cele mai mari case, inclusiv casa regelui An­gliei. Marea sală „Albert Hall" era neîncăpătoare pentru cei 4000 de dansatori, cari s’au grăbit să răs­pundă graţioasei invitaţii, făcută spre a veni în ajutorul unui spi­tal de boli nervoase. In cinstea unui grup de servi­tori sosiţi de la un castel al său din Scoţia, patroana balului a dansat împreună cu cei trei fii ai săi şi cu allţi patru prieteni un „reel", sau dans tipic scoţian, care a stârnit entusiasmul asis­tenţei. Pentru o seară, diferenţa de clasă a fost uitată şi multe nobi­le stăpâne au dansat cu lacheii lor, pe când, bine­înţeles, stăpâ­nii invitau pe graţioasele came­riste, ,sau impunătoarele bucă­tărese. Printre cei mai remarcaţi din­tre oamenii de serviciu, a fost cunoscutul „maître d’hôtel" al ducelui de Connaught, a cărui asemănare cu George al 111-lea şi ţinută demnă, atenuată de o nuanţă de humor pur englezesc, sa făcut celebru în cercurile cele mai aristocratice. La a 38-a transfu­­ziune de sânge in folosul altora D-na Dalpayrot, o infirmieră de la spitalul ,De la Pitié” din Paris, a suportat până acum ope­raţia transfuziuunii sângelui în folosul unor bolnavi de 38 de ori. Intervievată de un reporter parizian care o întreba ce moti­ve au­ împins-o să facă acest lu­cru, curagioasa femee a răspuns mirată : „De ce am făcut-o ? Dar, pen­tru binele pacienţilor... Gândiţi­­îă ! Am norocul să fac parte din al patrulea grup sanguin, cu alte cuvinte pot da sângele meu ori­cui, pe când cei cari aparţin ce­lorlalte trei grupuri, nu-şi pot da sângele decât acelora din a­­ceeaş categorie. Afară de asta, eu sunt văduvă şi am doi copii pe cari trebue să-i cresc şi cum de fiecare operaţie mi se dă câte două sute de franci, înţelegeţi că mă grăbesc să profit de un asemenea prilej de câştig”. D-na Dalpayrot a povestit a­­poi, că pe când poliţiştilor cari îşi dau sângele pentru transfuzii, li se acordă apoi o zi de repaos, infirmierelor nu li se acordă a­­ceastă favoare. După operaţie ia o ceaşcă cu ceai cu puţin rom şi încă şi aceea nu totdeauna... Odată, s’a simţit extrem de o­­bosită, fiindcă dase 1.500 grame de sânge în interval de trei zile şi a suferit mult de sete. „Ştiţi, cu timpul începe să doară, a adăugat ea”, arătându-şi braţul, care fusese înţepat tot­deauna în acelaş loc. Şi totuş tâ­năra femee e mulţumită că adu­când un serviciu umanităţii, se sacrifică pentru copii săi. Epilogul unui eveni­ment din 1862 In timpul persecuţiilor ruseşti în Polonia în 1862, contele An­drei Zamoyski, un neînfricat pa­triot polonez, a fost exilat. Palatul său din Varşovia a fost ocupat de autorităţile ruseşti. Zamoyski a murit în exil. In 1915 ruşii părăsesc Varşovia cedând locul germanilor. In 1919 fiul lui Zamoyski a ce­rut guvernului naţional polonez restituirea bunurilor părinteşti. Afacerea a mers greu prin faţa tuturor instanţelor. In 1923, Polonia face funerarii naţionale corpului exilatului An­drei Zamoyski. Carul funebru s-a oprit în faţa palatului său, care era cernit de sus până jos, ocupat de ministerul de interne. In 1925 moare şi fiul patriotu­lui Zamoyski, fără să fi putut a­­junge la repunerea în posesie a bunurilor părinteşti. Dar cum totul are un sfârşit, Curtea de casaţie, în faţa căreia ajunsese recursul lui Zamoyski, a retrimis afacerea să fie din nou judecată și desigur moștenitorii Zamoyski vor intra în casa fa­miliei după 68 de ani de sacrifi­ciu patriotic. Longevitatea ani­malelor Afară de elefanţi cari dese­ori ating vârsta de 200 ani, de bale­ne, de rinoceri şi de hipopotami, mamiferele trăiesc mai puţin ca oamenii. Dintre păsări, vulturii şi papagalii pot deveni cente­nari. In 1772, la Capul de Buna Spe­ranţă, s-a capturat un falcon ce avea legată de picior inscripţia : „Iacob, 1610“. Un vultur cu cap alb din menajeria de la Schoen­­brun, a stat în captivitate 18 ani. Indienii spuneau că nimeni nu mai putea înţelege pe celebrul papagal din Atures (Venezuela), fiindcă vorbea limba uitată a tribului cu acest nume. Canarii şi alte păsări cântătoare nu tră­iesc peste două decade. Un cuc a fost auzit în aceeaş regiune 32 de ani consecutivi. Reptilele pot deveni, ca şi ba­tracienii, foarte bătrâne. Se cu­noaşte longevitatea peştilor. E celebru cazul ştiuţii de la Kaiser­slautern care, pescuită în 1497, i s’a găsit la una din înnotătoare un inel cu data 1230. Nevertebratele trăiesc mult mai puţin ca vertebratele , iar dacă bondarii mor în vârstă doar de 4 sau cinci luni, reginele al­binelor trăiesc chiar cinci ierni. Insectele trăiesc puţin de tot ; e­­femerele şi unii fluturi mor chiar în ziua nașterii. Cuvântul unei cre­dincioase Astăzi, când nevoile materia­le stăpânesc pe bietul om tru­dit de munca pentru existenţă, sufletul reuşeşte totuş să se mai ridice şi să ia cârma vieţii în spiritul Domnului. După o zi de strădanie, de concentrare, de luptă cu alţii şi mai ales cu tine însuţi, de soco­teli mărunte, îţi îndreptezi cu nădejde paşii către locaşul de unde totdeauna au izvorât o­­dihna, destinderea, pacea şi înălţarea. Te pleci celei ce pentru ispă­şirea ta şi a tuturor s’a jertfit şi-i dai socoteală de ce-ai făcut cu talantul încredinţat. Şi ce poate fi mai uşurător decât a­­cest examen sincer şi adevărat, ce-ţi faci în faţa Mântuitorului cu rugăciunea fierbinte să-ţi dea forţa şi lumina, de care ai nevoe. La auzul cuvântului sfânt te simţi crescând în puteri, iţi pa­re rău de păcatele făcute şi in chip minunat te vezi transfor­mat. Tu mamă, care ai copilul greu bolnav, te întorci acasă plină de nădejde. Tu copil neascultător, te în­torci pocăit; tu soţie necăjită te întorci plină de răbdare ; iar tu soţ rătăcit te întorci ruşinat. Tu, ce-ţi poţi satisface şi gus­turile stând alături de cel abia îmbrăcat, pe faţa căruia se ci­teşte crunta foame, te întorci cutremurat. Tu gânditor fră­mântat de problema a cărei deslegare n’o afli, găseşti acolo o clipă de linişte. Acestea sunt procesele sufle­teşti pe care într’adevăr numai Dumnezeu le poate rezolvi. Ferice de sufletul creştin care în faţa candelei arzând Îşi sim­te sufletul purificat Aşa fiind, ţi se umple inima de durere, când auzi spunân­­du-se că toate acestea sunt în­chipuiri pentru unii , ori com­binaţii negustoreşti pentru alţii, fără să se ostenească cineva cât de puţin să cerceteze de aproa­pe şi fără pornire. Noi credincioşii, indiferent de gen şi , clasă socială, ce ne În­chinăm în sf. biserică Zlătari, rugăm cu dragoste şi recunoş­tinţă pe Dumnezeu să ne ajute a pune în aplicare cuvântul său tălmăcit cu înţelegere, cu căldură şi credinţă de slujito­rul său, iar asupra celor ce nu-l cunosc să coboare binecuvânta­rea sa. A. B. UNIVERSUL 8 miimlie a­l-lui liin •WHOXOaBMHMi — Cauzele concedierii personalului. — Traficul de coletărie pe C. F. R. a fost concesionat firmei König și Lazăr din Arad. — Statul păgubit cu zeci de milioane. — Timișoara, 2 Dec. Ultimele concedieri ale perso­nalului de cale ferată au avut darul să scoată la lumină o fai­moasă afacere, pusă la cale de d. Stan Vidrighin, directorul gene­ral al c. f. r. E vorba de o adevărată pana­ma, care a păgubit până în pre­zent regia autonomă C. F. R. cu câteva zeci de milioane lei. UN CONTRACT CIUDAT In Aprilie 1930, directorul ge­neral Vidrighin, acceptând pro­punerile unui consorţiu, repre­zentat prin expeditorii Kö­nig şi Lazar din Arad, a ordonat darea în concesiune a întregului trafic de coletărie ce se manipu­lează la principalele staţiuni din ţară. Iată părţi din acel contract: „No. 33661 din 26—III-930. „Intre Regia autonomă a căi­lor ferate române reprezentată —j: i:___1 „ r; —v.„ pi ni uucv^ia cjvpAva.Lci.xxx tx aaaiaai* „Colli-Express” serviciul de co­­lete König & Lazar din Arad, re­prezentată prin d. Maxim König, s’a încheiat următorul contract: Art. 1. — Firma „Colli-Ex­­press” serviciul de colete König & Lazar din Arad, se obligă să expedieze cu căile ferate române anual o cantitate de cel puţin 5000 tone coletărie în condiţiile speci­ficate în circluara Nr. 12698 R. A. C. F. R./930 şi care se vor taxa pe baza tarifului excepţional 11. Expediţia se va face din urmă­toarele staţii: Arad, Timişoara, Braşov, Sibiu, Cluj, Tg.-Mureş, Oradea, Satu Mare, Sighetul Mar­­maţiei, Bucureşti, Cernăuţi, Iaşi, Chişinău, Constanţa, Galaţi. Art. 2. — Căile ferate române vor aplica pe cale de cartare di­rectă, taxele tarifului excepţio­nal 11 la toate transporturile ex­pediate de firma König şi Lazăr în­­condiţiuni publicate pentru aplicarea tarifului excepţional 11, condiţii cari fac parte inte­grantă din dispoziţiile acestui contract. Art. 3.— Pentru garantarea ex­­pedierii în condiţiile tarifului excepţional 11 a cantităţii de mi­­­nimum 5.000 tone anual, firma König & Lazăr depune la cassie­­ria generală c. f. r. o garanţie bancară a băncii „Societatea Bancară Română Arad”, suma de lei 2.000.000 (două miloane). In cazul când nu vom transporta în cursul unui an cantitatea de 5000 tone, ad-t­a c. f. r. are drep­­tul să retină fără nici o judecată în folosul său, diferenţa de ta­xare între tariful exceptional 11 şi tariful normal pentru artico­lele respective transportate, ban­ca „Societatea Bancară Româ­nă Arad” fiind obligată „conform scrisorii de garanţie depusă, a achita la cererea Regiei auto­nome c. f. r. suma pretinsă fără a putea face nici un fel de obiec­­ţi­une şi fără ca să aibă a face vre­o piedică, urmând ca orice diferend dintre noi să se limpe­zească posterior pe cale de sanc­ţionare aditivă respectivă, con­form dispoziţiilor regulamentu­lui de transport c. f. r., art. 84 și 87. Art. 4.— Acest contract se în­cheie pe timp de un an Sl SE VA PRELUNGI CU DEPLIN DREPT PE TERMEN DE INCA UN AN, DACA NU VA FI DE­NUNTAT DE FIRMA CU O LU­NA ÎNAINTE DE EXPIRAREA LUI. Art. 5.— In caz de modificarea tarifului excepțional înainte de împlinirea termenului de un an prevăzut în contract, firma are dreptul să declare „reziliat a­­cest contract”. In acest caz can­­titatea de 5.000 ton 0­00 nu reduf­­ce proportional cu timpul cât a fost în vigoare contractul. Dacă în caz de modificare a ta­rifului exceptional 11, firma König & Lazăr nu declară re­ziliat contractul în termen de 15 zile de la punerea în vigoare a mod­ifi­cărei, se consideră că fir­ma König & Lazăr a acceptat în mod tacit această modificare. « O singură privare asupra con­­dițiunilor stipulate în acest con­tract, e de ajuns ca și un naiv să poată pricepe ce afacere s’a pus la cale printr’un asemenea procedeu. In primul rând, CALEA FE­RATĂ, — care lucrează cu defi­cit destul de mare, — A CEDAT DIN TAXELE SALE TARIFARE IN FOLOSUL FIRMEI KÖNIG ȘI LAZAR PRIN APLICAREA LA TOATE TRANSPORTURILE A TARIFULUI EXCEPȚIONAL 11, CARE PREVEDE O REDU­CERE DE 40 % DIN TARIFUL NORMAL. De reducerea aceasta nu bene­ficiază comercianţii cari expedi­ază mărfurile, pentru ca să se poată invoca motivul unei uşu­rări a circulaţiei transporturilor, ci numai firma concesionară Kö­nig şi Lazăr. Acestea plăteşte căilor ferate taxele tarifului ex­cepţional 11, deci cu o reducere de 40%, DAR INCASEAZA DE LA COMERCIANTII EXPEDI­TORI TARIFUL NORMAL. Clauza cu încărcarea mini­mum 5000 tone anual în întreaga ţară nu este decât o farsă, fiindcă este exclus ca în decursul unui an să nu se expedieze de la 15 din cele mai mari staţiuni o canti­tate de 5000 tone, când într-o sin­gură zi numai din Timişoara se expediază cel puţin 20 vagoane. Examinând în sfârşit şi celelal­te clauze, cum este aceea prelun­girii sau rezilierii acestui contract nu se poate dovedi altceva decât tendinţa fermă a unei afaceri în stil mare. CUM OPEREAZĂ FIRMA KÖ­NIG ŞI LAZAR Partea cea mai interesantă a acestei manopere o formează mo­dul de operaţie a concesionaru­lui. Instalaţi în magaziile C.F.R. oamenii firmei König şi Lazăr au înlocuit aproape întreg persona­lul şi lucrătorii ce îndeplineau până acum acest serviciu ca an­gajaţi ai C. F. R. Toate mărfurile de coletărie ce se predau trebue să treacă prin mâna firre­i König şi Lazăr, in­diferent dacă cei ce le expediază consimt sau nu la aceasta. De la fiecare transport pe lân­gă taxa tarifului normal, se mai încasează o mulţime de sume ne­justificate. In caz că parte din mărfuri mai au şi rambursuri, acestea cu toate că sosesc în mod normal prin C.F.R. nu sunt res­tituite de concesionar decât cu întârzieri. Organele de control C.F.R. văd toate aceste anomalii, dar ştiind de cine este patronată afacerea , nu pot să facă nimic. ȘI FISCUL ESTE FRUSTRAT Un fapt grav constatat de noi cu această ocaziune mai este şi frustrarea fiscului Potrivit re­gulamentului de transport C. R. R. şi conform legii timbrului fiecare transport este expediat cu o descrisoare de trăsură pe care urmează să se aplice tim­bre fiscale în valoare de 40 lei. De când a fost acordată con­cesiunea firmei König și Lazăr — cu toate că se strâng într'un va­gon 50—100 de expedieri — nu se face decât o singură scrisoare de trăsură cu un timbru de 40 lei. Acel transport când era pri­­mitit de C. F. R. trebuia — cum este şi legal — să fie timbrat de atâtea ori 40 lei câte expedieri sunt. Avându se in vedere că numă­rul unor asemenea expedieri in­­tr’un an se cifrează la minimum un milion pentru cele 15 staţiuni din ţară, rezultă că şi FISCUL E FRUSTRAT PRIN ACEASTA CONCESIUNE CU CEL PUTIN 40 MILIOANE LEI. Demasrând această scandaloa­să afacere prin care avuţia şi ve­niturile statului sunt lăsate pra­dă concesionarilor, cerem ca in­sistenţă să se ordone p am­­ch©fă. S. Ghiţulescu ntreaga familie a unui morar piere in mijlocul valurilor — Un episod dramatic al inundaţiilor de pe valea Lăpuşului — Dej, 2 Decembrie şului, la nişte rude ale femeii lui. Din nenorocire, nu i-a fost dat să-şi ducă planul la bun sfârşit. MOARTEA IN MIJLOCUL A­­PELOR REVĂRSATE Pe la mijlocul apei, luntrea a fost izbită ,de un val mai puter­nic, şi s'a răsturnat. Primul gând al celor doi părinţi, în cele câ­teva clipe înspăimântătoare ca­­re­ au urmat, a fost să-şi salveze copiii. Lupta lor di­sperată a fost însă zadarnică. Zadarnic au în­cercat să înoate până la ţărm, zadarnic s'au agăţat de luntrea răsturnată, zadarnic au strigat după ajutor. încleştaţi unul de altul, în singurătatea înfiorătoa­re a apelor, părinţii s’au înecat împreună cu copii lor. Printr’o adevărată minune, moşneagul de aproape 80 ani, Vasile Sabău, care îşi pusese viaţa în pericol pentru a veni în ajutorul sărmanei familii a vecinului său, a scăpat cu zile, refugiindu-se în vârful unui co­pac, ale cărui ramuri nu fuse­seră acoperite cu totul de apă. Acolo l’au găsit, câteva ceasuri mai târziu, nişte oameni din sat, cari apropindu-se de locul neno­rocirii, l-au luat în bărcile lor. Dar pe morarul Alexandru Gliguţ, pe femeia şi pe cei patru copii, nimeni nu-i mai putea mântui din fundul mormântului lor de valuri. Revărsarea apelor pe­­ valea abruptă a Lăpuşului, pricinuind atâtea stricăciuni gospodăriilor ţărăneşti din această regiune, a făcut şi câteva victime omeneşti în împrejurări într-adevăr tra­gice. O familie întreagă şi-a gă­sit sfârşitul în mijlocul puhoiu­lui de valuri, după o luptă su­praomenească împotriva morţii, întâmplarea, prinsă în cadrul simplu şi groaznic al realităţii, ar putea să primească un singur titlu : Inundaţia ! La marginea comunei Gurău din jud. Someş, la o depărtare de douăzeci de kilometri de Dej, era aşezată moara modestă a lui Alexandru Gliguj. Apa Lăpuşu­­lui punea în mişcare singura spată a morii, procurând lui A­­lexandru Gliguj, femeii şi celor patru copii ai săi, câştigul nece­sar vieţii de toate zilele. Dar tot apa, în nepotolita ei furie i-a înghiţit într’o zi pe toţi. Iată cum s’a petrecut nenoro­cirea: PRIZONIERII DE BUNA VOIE AI VALURILOR Lăpuşul, ca toate râurile din ţinuturile muntoase, creşte brusc şi se revarsă torenţial în fiecare perioadă ploioasă a anului. Zi­lele trecute, apele umflate de ploi au părăsit albia, lor şi au inundat o mare întindere de te­ren pe ambele maluri Oamenii, obişnuiţi cu asemenea necazuri, şi-au strâns în grabă ce aveau mai de preţ, şi s’au pus la adă­post aşteptând să treacă potopul. Morarul Alexandru Ghiguţ, nevoind să-şi părăsească avutul, a rămas cu toţi ai lui, ca pe o insulă, în moara înconjurată de toate părţile de valuri. Avea merinde destule pentru cele câ­teva zile cât avea să dureze, după ştiinţa lui, inundaţia. A aşteptat şi el să se retragă apele. Dar apele nu s’au retras atât de repede. După câteva zile, morarul a început să bage de seamă, cu îngrijorare, că locu­inţa sa, lovită necontenit de pu­hoiul valurilor, ameninţă să se prăbuşească. Atunci s’a hotărît să părăsească moara, dimpreună cu femeia şi cu cei cinci copii". S’a suit în vârful casei, şi, prin strigăte repetate, prin gesturi desnădăjduite, a dat de veste consătenilor săi despre primej­dia care-l aştepta, şi i-a făcut să înţeleagă, că viaţa îi e primej­duită. Un bătrân locuitor din comu­nă, Vasile Sabău, s’a oferit să scape cu luntrea lui, pe nenoro­ciţii rămaşi în mijlocul apei Luntrea, prea puţin încăpătoare, abia a putut cuprinde numeroa­sa familie a lui Alexandru Gliguţ, dimpreună cu cele câteva lu­cruri trebuincioase, pe care mo­rarul­­le luase cu el. Morarul plă­nuia să se refugieze în comuna vecină, pe malul stâng al Lăpii­EPILOGUL PROCESELOR­­VERBALE Cadavrele celor înecaţi nu au fost găsite decât a doua zi, după o lungă căutare, la o mare de­părtare în josul râului. Cei şase morţi au fost îngropaţi în cimi­tirul din Gurău, laolaltă aşa cum au pierit. Autorităţile, urmând unor in­variabile prescripţii legale, au descins pe malul Lă­puşului ca să cerceteze pricinele nenoroci­rii. N’au putut să constate alt­ceva, decât fatala putere de dis­trugere a firei deslănţuite. îm­potriva ei, procesele-verbale nu pot să facă nimic... A. -------JOi--------­C­rima Mercurea Cine, 1 Dec. Tânărul Sekereş loan, din com. Ineu, a fo­st omorît pe stradă prin lovituri de ciomag, de tinerii Garbon loan, Marton Peter, Mar­ton Ioisu­f şi Farkas Antal, tot din comuna Ineu, în urma unei certe. Criminalii au fost arestaţi. -----~xCx-------­Incendii in iad. Cine Mercurea Cine, 1 Dec. Grajdul lui Rita Iosif, din Po­iana Mărului pendinte de com. Tulgheiș, a ars compl­ect. Se crede că focul a fost pus. * A ars locuința comerciantului Blantz Lazár, din com. Dixitău. * 7 Adunarea organizaţiei din Cluj a partidului naţional-liberal Cluj, 2 Dec. La clubul partidului naţional­­liberal din Cluj, s-a ţinut luni seară o întrunire la care a par­ticipat multă lume. Adunarea a fost prezidată de d. Al. Lapeda­­tu, fost ministru, care a vorbit despre ultimele evenimente po­litice, şi despre audienţa d-lui Vintilă Brătianu, care a preo­cupat atât de mult presa adver­sară. In realitate, s-au dat pro­porţii mari unui eveniment, ca­re nu trebuia să provoace atâ­ta vâlvă. Felul cum şeful parti­dului naţional-liberal a acţionat nu poate fi interpretat greşit de­cât cu rea credinţă, căci el a ţinut să accentueze, că partidul stă la dispoziţia Coroanei. De altfel partidul are o atitudine tradiţională, faţă de Tron, care nu poate fi răstălmăcită, însăşi reintrarea în parlament a par­tidului la cererea Suveranului dovedeşte acest lucru. Organi­zaţia din Cluj a partidului îşi exprimă deplina încredere în d. Vintilă Brătianu. Sala primeşte cu mari ovaţii cuvintele d-lui prof. Alex. Lape­­datu. In ce priveşte rezolvarea cri­zei politice, d. prof. Alex. Lape­­datu a spus că, după actualul guvern, care nu va mai sta la pu­tere. u6Cât timp foarte SCUZ­t, socotind după oarecari indicii, ar putea să urmeze un guvern de concentrare, sau de persona­lităţi. In ce priveşte guvernul de concentrare, partidul îşi menţi­ne vechiul său punct de vedere. El nu es­te împotriva guverne­lor de concentrare, dar în ce priveşte guvernul de personali­tăţi, atitudinea lui este alta. Un astfel de guvern nu ar putea a­­vea la baza lui o reprezentare constituţională a ţării. Cum în­suşi M. Sa Regele a declarat că înţelese să guverneze in mod constituţional, zvonul guverne­lor de personalităţi pare neve­rosimil. D. Partenie Dan a vorbit des­pre congresul de la Oradea al partidului. D. prof. Candrea a arătat ca­re este situaţia în munţii apu­seni, unde domneşte o vie ne­mulţumire împotriva actualului guvern şi o mare sărăcie. Vorbeşte pe urmă d. prof. Paşca, cerând solidaritate com­plectă cu șeful partidului, d. Vintilă Brătianu. Pentru că l-a găzduit Cluj, 1 Decembrie Karesztes Carol din str. Traian 66, a reclamat pe Karlisztes A­­dalbert din comuna Lopodia Un­gurească (Alba), că în ziua de 28 Noembrie a. c„ i-a cerut voe să locuiască la el până când își va găsi de lucru, dar, în aceeaş zi, pe când gazda lipsia de acasă, a dispărut furând 7000 lei și al­bituri. Se fac cercetări. O regiune bântuită de malarie Satu-Mare, 1 Dec. Defectul sistemului de irigaţii, din regiunea Ghilvaci, a făcut, ca întreaga reţea de căi ferate cu ateliere, depou de maşini, gări, precum şi numeroase sate, să fie înconjurate de bălţi, infec­tate de ţânţari. Aceşti propaga­tori­­ai­­materiei au răspândit boala la sute de familii. Astăzi, în regiunea Ghilvaci, de la acar până la şef de gară sunt bolnavi de malarie. Revizorul şcolar ne-a declarat că boala face mari rexagii şi printre copiii de şcoală. Sunt şcoli săteşti, unde 90% dintre elevi sunt bolnavi de malarie. Mai grav este faptul, că ţăranii nu vor să audă de tratamentul cu chinină. Ei ascund bolnavii sau distrug medicamentul Inginerii căilor ferate au fă­cut planul secării bălţilor. Chel­­tuelile s’ar ridica la 3 milioane lei. Credem că această sumă s’ar putea găsi, dacă ar contribui calea ferată, județul și comunele din jur. Este o mare operă de igienă socială și se impune ca lucrările să înceapă cât mai cu­rând. Scrisori din Baia Sprie — Noua situaţie a oraşului Baia-Sprie.— Un pri­mar foarte democrat! — Şcoala de meserii.— Mişcarea culturală — Baia-Sprie, 2 Dec. Oraşul Baia-Sprie fusese ane­xat altădată oraşului Baia-Mare spre a forma laolaltă reşedinţa judeţului Satu-Mare. A venit Insă in urmă modificarea legii administrative. A fost fixat ora­şul Satu-Mare ca reşedinţă de judeţ. Se spera totuşi că Baia Mare să rămână mai departe un cen­tru de atracţie pentru poziţia sa pitorească. Toţi primarii, cari s’au perindat au cerut, ca Baia- Sprie să continuă să facă parte Integrantă din Baia Mare. Aces­tui fapt i s’au opus locuitorii din Baia Sprie, şi după mari stăruinţe s'a ajuns ca Baia Sprie să-şi recapete din nou indepen­denţa, devenind comună de sine stătătoare. In urma alegerilor ce au avut loc, a fost încredinţat cu condu­cerea comunei fostul notar Ni­­coară. Acesta însă în loc să cau­te, ca printr’o politică împăciui­toare a tuturor elementelor, să armonizeze interesele şi să lucre­ze la propăşirea comunei, acti­vează tocmai un sens contrariu. D. Nicoară, după mărturisirea tuturor din comună voeşte să se amestece in atribuţiunile tutu­ror instituţiilor. De aceea îl vez­i dem în conflict cu toată lumea. Vrea să conducă minele statu­lui, pădurile statului, cu alte cuvinte peste tot. Acest lucru a dat loc în nenumărate rânduri la conflicte destul de grave, fi­indcă primarul din Baia Sprie, văzându-se pus la locul lui de câţiva oameni în a căror atribu­ţie s’a amestecat, a început să se dea drept apărător al mineri­lor, creind în mijlocul acestora o atmosferă ostilă şefilor de di­recţie. Credem nu acesta ar fi interesul unui primar, chiar cu pregătirea d-lui Nicoară, ci cu totul alta. Ar trebui, ca acei ce l-au susţinut de aproape, să a­­jungă în postul important ce o­­cupă, să-i atragă atenţia asupra imprudenţelor ce săvârşeşte în fiecare zi. Unul dintre aceştia ar fi d. deputat Breb­an. Baia-Sprie este foarte slab re­prezentată din punct de vedere cultural. Şcoalele minoritare, cu corpul lor didactic sunt active, şcoalele româneşti mai puţin. A­­ceasta desigur nu din cauza corpului didactic, ce şi-a făcut totdeauna datoria, cât mai ales din cauza primarului ce nu în­curajează iniţiativele frumoase. Odinioară oraşul era cu succes reprezentat la toate sărbătorile naţionale şi de ordin cultural. In prezent nici vorbă de aşa ceva. Şcoala de meserii, absolut ne­cesară în aceste ţinuturi de mi­neri, este boicotată. Se vorbeşte, că va fi desfiinţată, ca în locul ei să se înfiinţeze o şcoală de agricultură. Cu alte cuviinţe, în­tr’un ţinut muntos nu trebue o şcoală de meserii, ci una agri­colă. Stranie concepţie! De o bibliotecă cu cărţi folo­sitoare pentru populaţia minoră nu se poate vorbi aici; nici de o societate culturală cere să-şi me­rite numele. La Baia-Sprie intelectualii ro­mâni sunt într’o continuă cear­tă, fapt care contribue ca bise­rica şi şcoala să fie goale, iar cârciumele pline. INSPECTORATUL GENERAL AL CAVALERIEI P­UB­LIGAŢIE Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi că în ziua de 22 Dec. 930 orele 16 se va ţine licitaţie publică cu oferte închise în lo­calul Ministerului Armatei, In­spectoratul General al Cavale­riei Serv. Intendenţei din Piaţa Walter Mărăcineanu Bucureşti, pentru următoarele efecte gata confecţionate: 2.000 buc. mantale kaki 2.000 buc. vestoane kaki 2.000 buc. capele kaki 2.000 perechi pantaloni negri 2.000 buc. bluze kaki 2.000 buc. pături de cai 2.000 perechi cisme­­ 2.000 buc. căpestre 2.000 găleţi . Ofertele vor fi însoțite de ga- I rantia de 5% în recipisa casei de Depuneri. Cartele de sarcini se vor pu­tea vedea în orice zi de lucru între orele 12—13 dimineața. Licitația se va tine conform dispozițiunilor art. 89—110 din­ Legea Generală de Contabilitate a Statului și art. 31—53 din re­gulamentul de funcţionare al Oficiului Central de Licitaţie. 60281 2 Dec. 1930 MINISTERUL DE RĂZBOI INSPECTORATUL GENERAL AL ARMATEI PUBLICAŢIE Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi că în ziua de 19 Dec. 1930 orele 16 se va ţine licitaţie publică cu oferte închise în lo­calul Ministerului Armatei, In­spect. G-ral al Cavaleriei Serv. Intendenţei Piaţa Valter Mără­cineanu Bucureşti, pentru apro­vizionarea cu următoarele ma­teriale : 4.000 metri postav kaki pentru mantale 2.000 metri postav kaki pentru vestoane 2.000 metri postav negru pen­tru pantaloni 4.000 metri pânză de bluze 7.000 metri pânză de căptu­şeală 28.000 bucăţi nasturi pentru mantale 12.000 bucăţi nasturi pentru vestoane 1.400 000 metri ată kaki 2.000 pături cai 2.000 perechi cisme 2.000 căpestre 2.000 găleţi Ofertele vor fi însoţite de ga­ranţia de 5% în recip. Casei de Depuneri. Cartele de sarcine şi mode­lele ţipe se vor putea vedea în orice zi de lucru între orele 12-13. Licitaţia se va ţine conform dispoziţiunilor ari 88—110 din Legea Generală de Comptabili­­tate a Statului şi ari 31—53 din reg. de funcţionare al Of. cen­tral de Licitafie No. 60280 2 Dec. 1930 D­nul H. R­ARŢIN Colaborator al Inst. Psycho-physiolo­gic (Berillon Paris). VINDECA numai Psychonevrosele. Impotenţa Histeria, Me­lancolia, Timiditatea Fobia (Frica) NEVROSA INIMEI $1 A STOMACU­LUI : (palpitaţie, sughiţul, noduri, vără sticuri, aerofagie). Paralisia, nevralgia, contracturi tremurături psihice. In­somnie, somnolenta, dureri de cap. Tratamentul copiilor întârziate impul­sivi. ONANIA, INCONTINENTA DE URINA ELECTRICITATE. HYPNO­TISM persuasiune, autosugestie. Calea Victoriei 54. Peste drum de Teatrul National 2454 AVIS Domnul Moise Finkelstein, vo­iajor, ne mai fiind în serviciul nostru, nu mai este în drept a In­casa și a prelua comenzi în nu­mele nostru. DAVID GOLDENBERG I’ll 17 Brăila VIŢE ALTOITE de prima calitate foarte desvol­­tate, selecţiunii garantate vinde pepin­­erite JVICOEJtE nUVUMTI Proprietar Focşani La cantităţi mari se fac preţuri spe­ciale. Se caută reprezentanţi serioşi. Ca­talog gratis la cerere. 6g7 5000 lei Primeşte acela care restitue palto­nul negru cu guler de lutru căptuşit plus mătase purtând iniţialele C. T. dispărut din localul Cinematografului „Select” în seara zilei de 28 Noem­brie. Persoana poate depune fără frică de urmări paltonul sau denunţa pe autorul furtului, primind imediat suma oferită la Portalul Hotelului Stănescu, Bucureşti, Str. Regală. 884 Vinuri vechi, de cea mai bună calitate, din viile proprii, am adus transport nou, la pivniţa din Calea Moşilor 134, în sticle înfundate şi damigene. ION DONESCU 864 VIŢE ALTOITE Port altoi şi butaşi cu rădă­cini livrează din soiurile cele mai cunoscute, în calitate cea mai bună garantat soiuri autentice. Fr. C­ASP­AR­-Mediaș catalog gratuit 756 SPECIALITATE „NEUBURGER“

Next