Universul, octombrie 1931 (Anul 49, nr. 264-294)
1931-10-14 / nr. 277
Sfiul XLIX / 12 Pagini exemplarul: In Ţară: 3 Lei In Străinătate: 6 Lei In Austria: S. C.30 12 Pagini Nr. 277 Miercuri 14 Octombrie 1931 P REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. BroXoiaBBNC FONDATOR: LUIGI GASZ AVILLAN TELEFON: DIRECŢIA 313/72—364/04 ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98-335/31 ól Cei trei î --------Trimes în Martie 1917 de Marele Cartier General comisar regal la divizia 13, răspândită în arhipelag în regiunea Hârlăului, găsesc la postul de comandă din primărie pe colonelul Ioan Popescu, secondat de șeful său de stat-major, colonelul Constantin Dragu. Colonelul Ştefan Panaitescu comanda regimentul 47 infanterie. In cursul sforţărilor de refacere, încercare crud de tifosul exantematic dar însufleţite de nădejdea biruinţei, legăturile dintre diferitele grade se strânsese atât de mult, încât se cunoşteau, se iubeau şi se sprijineau ca membrii unei singure şi puternice familii ameninţată de o mare primejdie dar conştientă de înfrângerea ei. Generalul Popescu desfăşura o muncă neobosită şi o isteţime recunoscută. Cunoscând desăvârşit toate aspectele marei şi complicatei sale răspunderi, dând primul exemplu de tenacitate neclintită, încarnează pe comandantul năcut. Demn cu superiorii, drept cu inferiorii, impune acea disciplină morală, pe care savantul general Bonnal o definea la şcoala de război din Paris: încrederea comandanţilor în devotamentul inferiorilor şi convingerea acestora despre superioritatea celorlalţi. Când, la 6 August 1917, în capuldiviziei, dă armatei inamice lovitura finală de la Răzoare, când, la sfârşitul lui August, comandant al grupului de divizii 9- 11, 13, zădărniceşte atacul formidabilelor cuiburi de mitraliere de la Muncel, unde moare ca un viteaz Ecaterina Teodoroiu, generalul Popescu îndreptăţeşte pe de-a-ntregul gestul Regelui Ferdinand, care-l săruta pe front după victoria de la Mărăşeşti prinzându-i la piept Mihai Viteazul, şi se înscrie în primele linii în cartea glorioasă a întregirii neamului. Colonelul Dragui, animator puternic, pandur romantic, înalţă sufletele oriunde apare silueta-i masivă şi privirea-i vecinie strălucind de speranţe nemărginite. Demonstrându-şi îndrumările înnaripate prin propriile sale fapte de mare avânt, alternându-şi activitatea febrilă între biurourile încărcate de hărţi, ordine, rapoarte, şi între tranşeele cele mai expuse, el se găseşte în primul rând de trăgători în ziua atacului suprem, simbolizând şi întrupând solidaritatea deplină şi identificarea admirabilă a soldaţilor şi ofiţerilor pentru aceeaş cauză sfântă. Colonelul Panaitescu, după fapte de laudă în prima parte a campaniei, lăsase la şefia statului-major al diviziei urmele unui deosebit spirit, metodic pe care acum îl aplica la reg. 47 infanterie, transformat în unitate model. Toţi trei es cu fală din război. Generalul Popescu comandă în urmă coiful 2 de armată, unde serveşte cu destoinicie ordinea şi siguranţa în momente dificile ,după ce fusese ministru în guvernul militar. Generalul Dragu dă comandamentului Basarabiei funcţiunea complicată şi abilă cerută de împrejurări, servind prestigiul autorităţii prin îndemnuri nesfârşite, întărite prin fapte nenumărate de utilitate publică. Generalul Panaitescu intră în Budapesta ca şef de stat major al armatei generalul Mărdărescu, participând în această importantă calitate la sigura pătrundere a unei armate aliate în o capitală duşmană. Comandă corpurile de armată din Bucureşti şi Sibiu. Astăzi, cei trei generali nu mai sunt în armată decât cu amintirea slăvită şi cu sufletul lor întreg. Cuvintele cu care sau despărţit de ea, înălţătoare şi sfâşietoare, au avut un răsunet adânc, fiindcă s’a putut deduce din ele că i s’ar fi consacrat şi de aci înainte, dacă fatalităţile legilor, alcătuite fără destule prevederi pentru împrejurări excepţionale, aplicate în unele cazuri cu o viziune prea limitată, n’ar fi condus la aceste pierderi premature şi simţitoare pentru marea forţă de apărare a Statului. Căci, oricât de necesară ar fi întinerirea cadrelor, spre a se asigura evoluţia normală a elementelor capabile mai noi, apărarea naţională n’ar putea decât să câştige din prezenţa acelora cari au trecut cu succes înfricoşătorul examen din cea mai năpraznică încercare, in Franţa ,legea a dat posibilitate armatei să-şi prelungească concursul marilor generali prin figurarea lor în consiliul superior de război. Aci nu s’a găsit necesar. Nu rămâne decât că, amintirea lor, evocarea strălucitelor lor fapte să însufleţească şi de aci înainte pe urmaşi, să-i înalţe pe culmile pe unde ei au tre- I cut cu un patriotism superb şi de unde se retrag cu o abnegaţie memorabilă, decoraţi, mai presus de orice ordin, cu Recunoştinţa Naţonală. M. MORA —-------,x%x.------- Alegerile din Barcelona Barcelona I (Rador). — Alegerile legislative complimentare s'au efectuat în deplină liniște. D. Esteve, candidatul republican catalan, a fost ales cu 40 mii de voturi, împotriva candidatului comunist Maurin, care a avut 13.800 voturi. Colaborarea franco - engleză La şedinţa ţinută Joia trecută la Paris între lordul Reading, ministrul de externe al Angliei şi d-nii Laval şi Briand, s-a accentuat încă odată strânsa colaborare între cele două ţări în interesul păcii şi al restaurării economice mondiale. Dela stânga la dreapta d-nii Laval, primul ministru al Franţei ; lordul Reading ; Briand, ministru de externe al Franţei şi lordul Tyrrel, ambasadorul Angliei la Paris. In picioare d-nii Flandin, ministru de finanţe al Franţei şi Rollin Louis, ministru comerţului. [mii iii iii® pn _ _ o ....- ■■ S’a Gerat demiterea guvernelor german şi prusac -OfT.O— Cuvântările d-Ior Hugenberg, Hitler şi dr. Schacht. — Moţiunea votată — Harz,burg, 11 (Uilsteim)..— Azi ■ s'a ţinut aci mult anunţatul şi 'pregătitul congres aî opoziţiei de dreapta, la care au participat partidele nalional-socialist, naţional-german, agrar şi organizaţiile ■ „Cailor de oţel“. Sala cazituthii era tixită de oam««V ' t ..„..ro, ’ MOŢIUNEA Congresul a votat următoarea moţiune : „Suntem dispuşi să preluăm guvernul atât în Prusia cât şi în Reich şi să ne asumăm răspunderea completă a situaţiei. Nu refuzăm pe nimeni, care ne întinde mâna pentru o colaborare cinstită Suntem decişi să combatem cu toate mijloacele actualul sistem şi cursul politic al unui guvern, care stă la cârma statului, sub mantaua unui guvern naţional. Orice guvern, care lucrează contra principiilor opoziţiei naţionale unite, trebue să ţină seama, că vom combate din toate puterile. DEMITEREA GUVERNULUI BRUENING Cerem demiterea guvernului Bruening şi cel al lui Braun, abrogarea dispoziţiilor dictatoriale, date de un guvern a cărui alcătuire nu reprezintă voinţa poporului. , Cerem alegeri noui atât în Reich cât şi în Prusia. Deplin conştienţi de răspunderea pe care ne-o luăm, declarăm în numele opoziţiei naţionale, că vom apăra viaţa şi avutul tuturor acelor, cari se declară partizani ai naţionalismului integral. Cerem pentru Germania acelaş sistem de apărare naţională, cât şi acelaş drept la înarmări, ca şi celelalte state. Conjurăm pe mareşalul Hindenburg, preşedintele Reichului, să asculte cererea milioanelor de bărbaţi şi femei, înscrişi în organizaţiile naţionaliste şi să schimbe în ultimaara cursul politic într’unul care corespunde unui guvern adevărat naţional“. Cuvântările T.n . congres ■ au luat cuvântul d-nii Hugenberg, Hitler şi ,dr. Schacht, fostul guvernor al Băncii Treichului. Toţi oratorii au fost primiţi cu coaţituţii entuziaste, iar discursurile lor au fost des întrerupte de aplauzele mulţimei. DECLARAŢIILE LUI HUGENBERG D. Hugenberg declară, că la această întrunire este reprezentată majoritatea populaţiei germane. Milioane stau în spatele opoziţiei naţionale şi din puterea aceasta trebue să renască o Germanie nouă şi tânără. Actualul guvern nu este naţional şi cine îl sprijină nu poate îi socotit ca făcând parte din opoziţia naţională. Dacă nu se doreşte ca marxismul să fie întronat în Germania, dacă nu se doreşte ca Reiche să fie adus la mizeria bolşevică, atunci trebue să se dea tot concursul opoziţiei naţionale. Alegerile din primăvară din Prusia ne vor aduce cu siguranță la putere, a declarat oratorul încheind discursul său. Continuare in pag. 2-a Agitaţiile comuniste din Spania Cordoba, 11 (Rador). — In cursul nopţei trecute, comuniştii încercuiţi de trupe, s’au înapoiat la Villanueva, unde s’au predat autorităţilor. Nici un comunist nu avea asupra sa arme. Alaru de câteva miei grupe de comunişti care încă nu s’au predat, mişcarea din această regiune poate fi considerată ca terminata. România va figura printre cele dintâi ţări ale Europei — Ne declară d. senator Ferdinand Merlin, şeful delegaţiei parlamentare franceze — .Cât de multa dreptate are istoricul francez Camille Jullian, când susţine că urmele celţilor sunt încă îndeajuns de vizibile în structura poporului român. E atâta asemănare între tipul unora din ţăranii noştri şi acel al francezilor din Bourges şi Berry, din Auvergne, Besançon, Poitiers şi Poitou, incât persistenţa puri-, laţii şi a înrudirilor de rasă se afirmă biruitoare. Doctorul Ferdinand Merlin — şeful delegapei parlamentare franceză, — oferă o strălucită confirmare a acestor puternice afinităţi. Figura d-sale, căreia cari, catum nu-i poate reda nici aerul, nici scânteetoarea radiaţiune a ochilor şi a expresivităţii, e aidoma cu a unui plăeş bucovinear, sau a moţilor , din păgările munţilorApuseni. Dealtminteri, în tot timpul desbaterilor congresului interparlamentar, d-sa a constituit afirmaţia continuă şi elocventă a acestui fond comun. * In prima şedinţă, şi-a început expunerea prin a releva motivele speciale de simpatie pe care orice francez le are pentru România, o a doua patrie. Şi toate acestea spuse cu sinceritate şi mai ales cu un remarcabil talent. In această privinţă merită relevat faptul că, deşi clinician eminent şi devotat practician al profesiunii sale, doctorul Ferdinand Merlin, popularul senator de Leira, s’a impus în desbaterile congresului prin inepuizabila sa peroă şi printr o elocinţă cu adevărat clasică. Franţa a avut astfel in d-sa nu numai un reprezentant autorizat al Ştiinţei şi al tribunei parlamentare, ci un exemplar superior al rasei intelectualităţii de care dispune. Iar noi, ascultându-l cu toată admiraţii, simţeam cum puterni- i cul săutalent de vorbitor, era însufleţit şi de o dragoste caldă pentru ţara noastră. VOM URMA ÎNDEMNULUI ŞI SLGESTIUNILOR M. SALE REGELUI D. doctor Merlin mi-a acordat ultima jumătate de oră, înaintea plecării expresului cu care s’a înapoiat in Franţa. După ce s’a scuzat amabil faţă de numeroşii prieteni şi admiratori veniţi să-i uiteze drum bum, iutei declarat cu acel ton * simpatic, căruia nu poate reziista nimric: — „Acum, iată-mă prizonierul ziarului ,,Universul“. Cumse să încep? Fireşte, nu aţi putea decât prin a-mi exprima regretul că părăsesc atât de curând România pe care n-o bănuiam atât de frumoasă, de însufleţită şi mai ales, de fină. „Ducem cu noi amintirea nepieritoare a acestei zile, şi faţă de atenţiunea deosebită cu căite ne-a onorat tot timpul M. S. Regele Carol la Sinaia, vom da urmă re* îndemnului’ şi sugestiunilor Maiestăţii Sale şi vom reverii în România, spre a... lucra. NAŢIUNILE NOASTRE SE, COMPLETEAZĂ D.' doctor Merlin, a*;;sii,rpj*%i« mişcarea de 'interes Şi curiozitatea cu care am păr,iuţit, ipărtulsurei d-sale. Spre a evita întrebarea indiscretă a ziaristuluiprofesionist, mă priveşte în odăi ,şi-mi declară cu un ton de afecţiune, care mă impresionează: — „Noi francezii z—reeite vă priveşte, nu avem decât o singura dorinţă, aceea , ca românii, fraţi de rassă, de cultură şi de aspiraţii comune, să fie cât mai puternici spre a-şi împlini şi în viitor, aşa cum şi-au împlinit şi în trecut, menirea lor istorică şi civilizatoare, aici, în sud-estul european. „Naţiunile noastre se completează admirabil. Avem nevoi identice şi aceleaşi interese morale şi economice. Iată pentru ce Franţa va fi totdeauna alături de România nu numai cu sufletul, ci cu toate puterile ei". Continuare im pag. 2-a D. F. MERLIN După oficierea slujbei funebre in biserică, cortegiul se Îndreaptă spre cimitir. (Vezi darea de seamă în corpul ziarului) Cifrele preliminare ale recensământului in Transilvania de prof. SILVIU DRAGOMIR Am naigdit cu mare interes rezultatele pentru Transilvania, aii recensământului din 1950. Intr un foileton publicat la locul acesta am încercat chiar să facem un bilanț pentru cele două decenii trecute stabilind, pe baza numărătoarei din 1927 la ce ne putem aştepta de la noul recensământ. • Publicaţia de curând apărută a direcţiei recensământului şi redactată în limba franceză spre a fi oferită membrilor congresului interparlamentar ne dă acum cele dintâiu cifre oficiale, al căror importanţă trebuie îndeosebi subliniată. D. dr. Sabin Manuilă, directorul recensământului, având grija lăudabilă de a ne da o desăvârşită operă,de precizie, califică aceste prime rezultate sumare ca „cifre preliminare“, totuş după modul cum mi se arată că s-a executat controlul buletinelor și verificarea datelor, avem convingerea că cifrele publicate sunt aproape definitive. Modificările, ce le vor mai suferi până la prelucrarea completă a materialului, nu vor fi decât foarte reduse, așa că, pe temeiul celor publicate, se poate construi un tablou veridic al realităţilor statistice dela noi. Transilvania, sub care înţelegem tot teritoriul de dincoace de munţi, inclusive Banatul, Crişana şi Maramureşul, după rece, sămânitu! din 1930, are 3346896 locuitori. In 1910, când s’a făcut ■ultima numărătoare ungurească, acest teritoriu avea 3242024 suflete. Deci creşterea populaţiei în tot răstimpul de două decenii este de numai 504872 suflete. Din această populaţie în oraşe sunt aşezaţi 935344 locuitori sau 17,2 % iar în comunele rurale 4391352, sau 82,8%. Dintre 49 oraşe din Transilvania opt sunt oraşe mari, iar 41 oraşe mai mici. Cele opt municipii au cu totul 542273 locuitori, pe când la 1910 ele nu aveau decât o populaţie de 411466 suflete. Creşterea populaţiei din oraşele principale se poate evalua prin urmare la 150807 suflete,desigur, nu prea mare dacă vom considera cifrele goale. Tre-Din acest tablou se vete, că sporul populaţiei în oraşele principale din Ardeal s’a menţinut şi între anii 1910—1930. Ele nu bune să ţinem însă seamă! de faptul, că prin instalarea noului regim românesc transformările cele mai • însemnate au avut loc, tocmai în sânul populaţiei orăşeneşti, unde s’a produs un exod al funcţionarilor unguri şi în aceeaş vreme -aşezarea în rânduri groase a elementului românesc. Creşterea populaţiei în aceste oraşe, în ultimii 40 de ani, prezintă următorul tablou : au suferit în urma trasării nouilor frontiere, cum anunţase delegaţia ungurească la conferinţa păcii, prevestind completa ruină economică şi culturală a acestor focare de civilizaţie ungurească, ci dimpotrivă, adaptându-se nouilor împrejurări, atât municipiile, cât şi oraşele mici şi transformă cu ■ încetul potrivit mediului etnic, în care sunt aşezate. Cele mai multe (Cluj, Timişoara, Braşov, Oradea, Arad) au ajuns la o stare de prosperitate, pe care nici n’au visat-o sub imperiul maghiar. Procesul acesta s’a petrecut, în aceleaşi proporţii, şi în oraşele mai mici din Ardeal, fenomenul de urbanizare având tendinţa de progres cu mult mai rapid, ca înainte. Când se va prelucra şi coloana etnică a buletinelor din oraşele noastre suntem siguri, că ea ne va confirma pe deantrregui aceste observaţiuni: creşterea dementului românesc, în centrele urbane din Ardeal se va dovedi cel puţin întreit aşa de mare ca a celorlalte naţionalităţi din Ardeal, graţie faptului că noi am înlocuit pe cei căzuţi în răsboi şi pe ungurii „refugiaţi" şi continuăm a cuceri teren cu massele mari, cari se îndreaptă de acum în chip firesc spre porţile oraşelor. Dar nu tot atât de îmbucurător se conturează mişcarea populaţiei rurale din Ardeal. Rezultatele scoase la iveală de numărătoarea din 1927, se confirmă din nenorocire şi prin recensământul din 1930, astfel, că , cu multă îngrijorare trebuie să constatăm deficitul populaţiei în numeroase judeţe. Tabloul de mai jos ne arată mişcarea populaţiei în următoarele : „ După cum se vede mimai în patru judeţe din Ardeal sporul populaţiei în ultimii 20 ani prezintă o cifră îmbucurătoare (Sălaj, Braşov, Mureş şi Cluj), în alte 9 judeţe sporul e mediocru ori chiar slab, iar în restul de 10 judeţe nici nu există o creştere a populaţiei, ci deficit mai mult sau mai puţin însemnat. Judeţele deficitare sunt, în afară de treiscaune, care are majoritate ungurească, toate româneşti. In categoria acestora trebuie să se mai adauge de acum şi judeţele Arad, Turda şi Cluj, care dela 1927 încoace arată o pronunţată I tendinţă de scădere. Se pare, că I acest primejdios fenomen a cu-1 prins acum toată regiunea Mun-I ţilor Apuseni. Sporiri neobişnuiţi de mare al populaţiei din jude-l ţul Clujului se explică prin creş- terea oraşului Cluj, care, încelând, nu mai poate să compeniseze deficitul dela sate. Dintre judeţele săcuieşti,' Ciucul careal fost deficitar în 1927, s-a refăcut în ultimii trei ani, iar Odobeiull Continuare Insag. 2 , ....' Numărul locuitorilor Orașele co muni-___________________________________ cipru 1890 I 1900 i 1910 1 1930 Cluj 37957 49295 60808 98550 Timișoara 48403 59229 72555 91866 Oradea 40750 50Í77 64169' 82355 Arad 45682 56260 63166 77225 Braşov 52549 56646 41056 56234 Satu-Mare , 21218 , 26881 34892 49914 Sibiu 2476629577 41995 48015 Târgul-Mureș 15627 19522 52827 38116 Total . . , 264952 327587 411466 542275 Sporul rb 62655 di 83879 di 130807