Universul, martie 1932 (Anul 49, nr. 59-89)

1932-03-01 / nr. 59

Procesul comandantului Ionescu-Johnson Chestia cărbunilor din Anatolia In ziua de 15 Martie 1930, se­­ constată din procesul-verbal al consiliului de administraţie,­­ că d. comandor Ionescu a comunicat verbal consiliului, că ar putea avea cărbuni dela Zunguldak din Anatolia, cu preţul de 23 shil­ling,1 tona. Consiliul a răspuns că nu are de făcut, principial, nici o obiecţiu­ne acestei propuneri, având de­plină încredere în d. Johnson. A însărcinat, deci, pe d. comandor Ionescu să ducă tratative şi să obţină oferta ce avea să fie supu­să consiliului spre examinare. Din ceeace a urmat însă, s’a constatat cu stupefacţie, că d. co­mandor Johnson, AVEA DEJA OFERTA DELA UN D. VLASOF, CARE SE PRETINDEA REPRE­ZENTANTUL SOC. HERACLEA DIN ANATOLIA, IN MOMEN­TUL CÂND O COMUNICASE VERBAL CONSILIULUI; ba, o și înregistrase la S. M. R., dar nu o prezentase consiliului. După consiliu, d. Johnson pu­ne pe oferta ce o ţinea în biroul d-sale rezoluţia: „Prezenta ofertă s’a aprobat în şedinţa dela 15 Martie 1930. Se va cere confirmarea pentru a trata”. Iar în ziua de 17 Martie mai pune o rezoluţie: „Chestia s’a aprobat în între­gime de consiliu în şedinţa din 17 Martie”. DAR LA 17 MARTIE, DUPĂ CUM SE CONSTATA DIN RE­GISTRELE REGIEI, NU S’A ŢI­NUT NICI UN CONSILIU. Ce rost a avut această a doua rezoluţie a d-lui comandor Io­­nescu ? Tot în ziua de 17 Martie, FA­RA A AŞTEPTA CONFIRMA­REA CONSILIULUI SI FARA A TRATA, D-SA A COMUNICAT OFERTANTULUI CA I S’A A­­PROBAT OFERTA PENTRU 10 MI TONE. Abia la 18, aceeaş lună, a cerut direcţiei generale să i se confir­me aprobarea ofertei, fără a ală­tura şi textul ei. D-SA CEREA DECI, O APROBARE IN ALB. Tot în acelaş timp, şi iarăşi fă­ră a aştepta aprobarea consiliu­lui, d. comandor Johnson a dat ordin telegrafic vasului „Bucegi” — care se găsea la Constantino­­pol — să plece la Zunguldak spre a încărca 3200 tone cărbuni, FA­RA SA DEA NICI O INDICA­TIE ASUPRA MODULUI DE RE­CEPTIE SI A CONDITIUNILOR CE TREBUE SA LE INDEPLI­NEASCA CĂRBUNII. Peste alte două zile, adică la 30 Martie, a repetat cererea de a i se confirma aprobarea ofertei, anexând, de data aceasta, şi tex­tul ei. Consiliul luând în cerce­tare chestiunea în şedinţa de la 22 Martie, a găsit că oferta nu e avantajoasă. D. comandor a in­sistat arătând că a trimis deja vaporul „Bucegi” să încarce 3200 tone. Pus în faţa faptului înde­plinit, a aprobat procurarea a­­c­est­or 3200 tone, în curs de în­cărcare. Pentru restul cărbunilor necesari serviciului, consiliul a pus în vedere să se ceară oferte direct de la mină, nu prin inter­mediar. Trebue relevat, că de co­mandor, deşi dăduse comanda pentru 10.000 tone lui Vlasof, n’a suflat nici o vorbă despre acest­ lucru în faţa consiliului. D-sa a trimis la 1 Aprilie pe agentul nostru din Constantinopol la di­recţia minelor „Heraclea”, pen­tru a cere ofertă. E foarte semni­ficativ raportul agentului S. M. R., care spune : „Prezentându-mă directorului minelor, d-sa mi-a dat a înţele­ge, că nu pricepe de ce ne adre­săm direct d-sale”. De ce directorul minelor nu vorbea pe faţă, ci da numai „a înţelege”, dacă nu era nimic de ascuns ? Acelaş agent declară, că direc­torul minelor „AŞTEPTA LĂ­MURIRI” de la d. Johnson, pen­tru a putea face oferta. Deşi din aceasta reese clar că directorul minelor dela Zunguldak aştepta să facă oferta numai după primi­rea lămuririlor d-lui Johnson, când acestea au fost primite, di­rectorul minelor n’a mai ofertat şi a trimis S. M. R. la reprezen­tantul său din România.­­Care să fi fost acele „lămuriri“, care au decis schimbarea de ati­tudine a directorului minelor de la Zunguldak ? D. Johnson îi comunicase, du­pă cum se constată din copia scrisoarei aflată la dosar: „Ne aşteptam să ne cereţi, să ne a­­dresăm reprezentantului dvs.“. Deci, acestea fusese lămuririle d-lui Johnson, îi indicase direc­torului dela Zunguldak, ca S. M. R. se adreseze reprezentantu­lui său dela Bucureşti. E adevărat, că în aceeaş scri­soare d. Johnson mai spune: „V’am adresat scrisoarea în chestiune pentru a răspunde do­rinţei consiliului nostru de ad­ministraţie şi vă rugăm să ne trimiteţi răspunsul pentru a în­deplini formalităţile cerute de lege”. Prin aceste cuvinte, d. lonescu „lamurea”, că intervenţia d-sale fusese făcută nu­mai de formă. TRATATIVELE D-LUI COM JOHNSON Relevam de la încep­u­t acea­ coincidenţă de a trata, câine reese şi dim procesele verbale ale const. Mutat de administraţie şi dim în­seşi actele d-lui Ionescu. Ce să trateze ? Dim declaraţiile făcute înaltei Curţi de conturi reese că ar­ fi fost vorba să se trateze termenele de livrare , diair în textul ofertei se prevede clar : „Livrarea se va face în măsura cererilor dvs.“. Deai, mm mai putea fi vorba de tratative. De altfel, nkca um act du­m dosar mm arată că ar fii exis­tat vre’un fel de tra­tative după ce d. comandor lonescu a apro­bat oferta. De altminteri, de ce, în ședin­ța dela 22 Martie, eitimc­ câmd d s’a comumidicat că mm d se aprobă oferta, d-sa nu a protestat atră­gând atenția consiliului că a co­­mmunificat deja furnizorului apro­barea ofertei ? Nu minimai că d-sa ata făcut a­­cest lucru, diair chiar a îndeplinit acea executare de formă a hotă­­rîriii comsiliului cerând oferte, di­recţiei minelor dela Zumguldiaik. Apărarea mai adrace în spriji­nirea tezei sale o scrisoare a d-lu­i consilier Nikcolau, prim care a­­cestta afirmă că-şi aimjiintesta, îm adevăr, că s’ar fi dat aprobarea ofertei. Lăsând la o parte faptei că procesul-verbal e semnat şi de d. Nicolau, dar câmd s’a discutat 4 UNIVERSUL în faţa înaltei Curţi de conturi '■ în foia Indrtei Orarei de con­tari s’a judeciait aitaltaeirii druipă amiază, în continiuare, procesul d-lui comandor Iomescu-Johnson pentru gestiune neregiuteită a tot timpul cât la firaciţioiniat ca direc­tor al S. M. R. în cursul etniilor 1950 şi o prirte din 1931. UN INCIDENT DE INCOMPE­TENTA « D. V. AL Jean, în numele apă­rării», a căultat să arate că împo­triva dluli comendor Ionescu- Johnson s’a dus o prigoană sis­­temiaitică pentru dezomorarea lui A ridicat, apoi, chestiiuena imcoim­­potentei înaltei Curți de conturi de a judeca pe Fostul diirector generali el S. M. R., de­oarece a­­ces­ta n’a fost gestionat, iar acte­le sale administrative au fost infiirmia­te de judecătorul de ins­trucție. în consiuiliu reportul comisiei _ în­sărcinate cu cercetarea chestiunii cărbunilor, d. Nicolaiț n'a făcut nici o obiecţiune şi nm­ atras a­­tenţia celorlalţ­i membri, că a­­probarea ar fi fost dată ; din contră, din procesul-ver­bal se constată, că d-sa a fost primul care a votat trimiterea în jude­cata Curţii de conturi a d-lui co­mandor Ionescu, ceea«e n'a­r fi avut rost, dacă, după cum pre­tinde apărarea, d. consilier Ni­colian era de părere că oferta ar fi fost aprobată de consiliu. Cuvântul acuzării î­­n numele regiei P. C A. a ■vorbit d.. Gristed Niculescu, mem­bru in consiliu, fost secretar ge­neral al ministerului de industrie şi comerţ. D-sa a combătut tema apărării, că d. comandor Ionescu Johnson a fost prigonit de con­­siliu­uil­ de administraţie al regiei polituiciilor. Consiliul, în faţa ne­regulilor constatate, l-a trimis în judecata înaltei pu­rţi fără a lua altă măsură împotriva sa. D. co­­maimjor­­Io­n­escu a fost a­cela care în loc să aştepte rezultatele pro­cesului a lu­at ofensiva împotri­va consiliul­uii, educându-i acu­zaţii prin presă şi pe alte căi şi sabotând sistematic toate măsu­rile administrative ce te lua pen­tru bunul mers al serviciului. A arătat că e inexactă afirma­ţia apărării, că parchetul a în­chis dosarul neregulilor de la _ S. M. R. La dosarul înaltei Curţi de Conturi se găseşte o serie întrea­gă de adrese ale judecătorului de instrucţie, prin care acesta cere dosarul original pentru a putea face cercetările de rigoare. PRICINA DEFICITELOR DE LA S. M. R. Intrând în expunerea propriu zisă a procesului, d. Cristea N­i­­culescu a arătat că chiar i­dei la începutul fuincţion­ării regiei­­ P­­C. A. s’a pus problema deficite­lor S. M. R. Aceste deficite, însă, nu trebue să sperie. S. M. R.poa­te aduce economiei naţionale ser­vicii atât de mari, încât să com­penseze deficitele. Nu e maii pu­ţin adevărat,, că deficitele tre­buiesc reduse la minimum seu la zero. In această ordine de id­ei există documente, care e arată că proble­ma originei deficitelor a preocu­pat pe alţii decât­ pe d. coman­dor Johnson. Dar d. comandor Ionescu a, mers până acolo încât, atunci când consiliul i-a dat ordin CA­TEGORIC, să nu mai cumpere de la firma Lazopol din Cons­­stantinopol, ci numai prin licita­ţie publică, d-sa a redactat un raport prin care susţinea, că Re­gia P. C. A. n’a dat preavizul le­gal firmei Lazopol şi, în conse­cinţă, că aceasta ar avea drept la daune şi d. Johnson a dat ordine să se continue aprovizionările fără nici o licitaţie, de la o singu­ră firmă din Constantinopol, anu­lând astfel ordinul expres al consiliului de administraţie. Consiliul P. C. A. a luat în cer­cetare pricina deficitelor de la S. M. R., cum am spus, imediat du­pă înfiinţarea regiei, în 1929. D. comandor Bâlănescu, azi amiral, arătând că unele din cauzele de­ficitelor prea mari ale acestui serviciu, sunt aprovizionarea ne­regulată cu materiale dela Con­­stantinopol şi defectuozitatea a­­provizionării cu cărbuni. S’a numit atunci o comisie, ca­re să cerceteze aceste defectuo­­zități. La 1 Ianuarie 1950, d. co­mandor Johnson a fost numit di­rector al S. M. R.-ului, din ac­tele aflate în arhiva regiei, NU REESE CA D-SA AR FI FĂCUT IN ACEST INTERVAL VRE-O PROPUNERE CONCRETA. A­­TAT IN PRIVINTA APROVIZI­ONĂRII CU MATERIALE, CÂT ŞI CU CĂRBUNI, PENTRU ÎN­LĂTURAREA DEFICITELOR. La 22 Februarie 1930, consiliul de administraţie, în urma unui raport al d-lui comandor Iones­­cu, prin care cerea un avans de 6 milioane şi jumătate lei pentru a face plăţi de cărbuni, materia­le şi altele, a numit o altă comi­sie compusă din d. amiral Bălă­­i­nescu și d. inginer Georgescu, care să studieze chestiunea. In ziua de 1 Martie 1930, consiliul a aprobat concluziile acestei co­misii, conform cărora un număr foarte restrâns de cheltueli pu­teau fi plătite direct de S. M. R. Dar în ce priveşte materialele în general, s-au dat instrucţiuni speciale, ca ele să nu fie cumpă­rate de la Constantinopol, ci nu­mai prin concurenţă. Cât despre cărbuni, să se creeze un depozit de circa 2000 tone , Constanţa, verbeil, că d Z. N­icolaiu a întrebat dei că nu există şi o aşa zisă „kapă”, caire se plăteşte comain­­danituluii şi caire el justifica ma­jorarea preţului din facturi. Cu alte cuvinte, d. Nicolau, invocat în ajutorul său de d. John­son, şi-a exprimat convingerea că facturitite de cărbuni au fost ma­jorate pentru a se plăti comem­­diantu­lipit de vase anumite surme, pe care legea nu le îngăduie, ţie, că facturile de cărbuni au fost majorate. FACTURI FALSE La verificarea facturilor a tras atenţia d-lui Ionescu, ele sunt în neregulă, că nu sunt timbrate şi nici semnate de cei în drept. D-sa a susţinut că fac­turile sunt emise în Turcia, în conformitate cu legile locale, sa că poate constata din factura de la dosar. EXISTĂ DECI, PROBA NE­­INDOIOASA, CĂ FACTURILE AU FOST MAJORATE DE LA 19 LA 23 SHILLINGI. In fața acestor fapte, subdirec­torul general al regiei P. C. A., d. Mihalopol, a fost însărcinat să meargă la Constantinopol pentru a verifica exactitatea facturilor, după registrele so­cietăţii. Direcţia minelor „Heraclea” a recunoscut că numărul facturi-Se mai constată din procesul-­­ lor prezentate corespundea nu-­­ merelor unor facturi emise de societatea aceasta la acele date­ , DAR FACTURILE CE I SE A­­RĂTAU, NU ERAU ALE SALE. Cerându-se să arate facturierul,­­ DIRECŢIA MINELOR A REFU­­­­ZAT CATEGORIC. Mai mult, ulterior, în urma intervenţiilor ce se făcuse pen­­tru reluarea relaţiilor cu mina (pe care consiliul le rupsese toc­mai în urma refuzului acesteia Reţinem, în orice caz, afirma­ de a arăta copia facturii), se ....................... “ * scrie din nou la Zunguldak, ara­tându-se că pentru a putea relua relaţiile, consiliul pune o primă condiţie: arătarea facturierului. Cererea direcţiei generale a P. C. A. a fost din nou refuzată. Nu este curios, cum d. coman­dor lonescu nu a luat loc ală­turi de consiliu? N’ar fi fost d-sa cel mai interesat să fie arătate facturile, pentru a se înlătura orice bănuială ce plana asupra Din corespondența aflată la dosar reese, însă, că d. Vlasol­­ d-sale ? deciy.-ă şi el, că facturile se emit ! _ de direcţia minelor dela Zun- j CHESTIA CALITĂŢII CARBU- guldak. Totuşi, ulterior, s’au gă- j NILOR ___ sit dovezi, că în realitate îactu- * Trecând la chestiunea calităţii nule au fost emise în ţară, dar pe formularele societăţii. Repre­zentantul din ţară al minei dela Zunguldak a fost nevoit să re­cunoască în scris, că în adevăr, facturile sunt emise de el aci la Bucureşti. De unde reese că pe lângă contravenţia la legea timbrului, s’a mai săvârşit un fals, prin a­­firmaţia constant făcută ante­rior, că facturile sunt emise în Turcia. Consiliul şi direcţia generală a P. C. A. n’a avut cunoştinţă de comanda de cărbuni dată de d. comandor lonescu decât spre cărbunilor, d. Cristea Niculescu a arătat că leit-motivul apărării e că cu 19 shilingi tona se putea procura cărbuni marine-lavee o­­bicinuiţi, pe când d. comandor cumpărase o calitate specială, numai cu 15% praf. De aceea plă­tise 24 shilingi tona. Justificarea aceasta e trasă de păr. Coman­da ce d. comandor o dăduse lui Vlasof la 18 Martie, în concor­danţă cu oferta acestuia de altfel, nu vorbea decât de cărbuni „ma­rine-lapce“ — fără nici o altă in­dicaţie de cărbuni speciali. Şi nu­mai când, la 22 Martie, a văzut că consiliul nu-i aprobă oferta din civizia prețului mu. d­­tru justificarea cheltuelilor, a înaintat facturile pe care d-sa le achitase prin casa Müller din Londra, reprezentantul S. M. R., fără a avea viza consilierului controlor impusă de lege. •In acelaș timp se punea chestia Johnson ii scrie lui Vlasof la 24 Martie intrebându-l intr'o scri­soare, ce calitate de cărbuni are să-i livreze. Vlasof i-a răspuns in aceeaș zi, că îi va livra o calita­te specială .Întrebarea firească ce majorării preţului. Există la do- oricine şi-o poate pune e : cum sar o adresă a Consulatului tur- 1 se poate ca cineva să facă^ o co­­cesc din Bucureşti, prin care se m­andă atât de importantă, de arată, că preţul cărbunilor In Zinculdak a fost cam de 19—20 shilling­­tonn, în loc de 23 (cât s’a facturat). Pe lângă aceasta, regia P. C. A. posedă facturi originale tot dela „Heraclea”, pentru unii din vasele închi­­riate de către S. M. R., cu prețul de 19 shillingi tona. Mai grav încă, la unul din transporturile de cărbuni din comanda Vlasof- Jofinson, s’a găsit certificatul de origină al Camerei de comerţ din Zunguldak, semnat şi de delegatul minelor, din care reese că preţul a fost de 19 shillingi şi 1/3. Aceşti cărbuni — şi nu 10.000 tone (în valoare de 11 mi­lioane lei) şi abia după o săptă­mână dela darea comenzii, să în­trebe ce calitate i se na furniza... că scrisorile schimbate intre d. i?Jli­f,onvllsof in privinţa că­utaţii cărbunilor nu aveau alt rost decât să justifice majorarea preţului, o dovedeşte faptul că d. comandor lonescu na luat nici o măsură să comunice căpitanii ca­de vapoare, că pot avea de pri­mit o calitate specială Există chiar la dosarul înaltei Curţi de­claraţia căpitanului Marcu, de la vaporul „Bucegi", prin care se spune că na primit calitatea alţii — ne-au fost facturaţi­e specială decât o singură dată, nouă cu 23 shillingi, cum se după ce se începuse cercetările. Recepţii nelegale Im ce priveşte oai­iiiit’ăţile, niu s’a (Scurt miri o recepţie lega­­l­­ă oaire să gairamteze .oamiiiităţilîte I irecepţioniate.­­ D. Cristea Niculescu a dait o­­ serie de detalii tehnice, oaire do­­­­ved­esc acest lucru. D-sa. a muni citat um fapt, duim oare reese atum s’a putut jongla la S. M. R. Cil cantităţile. Agemitmil dela Cons­tanţa a raportat direcţiei genera­le, că la transporturile de căr­buni făcute pentru reprezentam­­tel minelor di­m Zungifeaik şi im­ponitul său personal, vama Cons­tanţa a găsit o serie de diferenţe în plus caire am mers până la 1500 tonne la mm singur transport. D. comandor Johnson nu a fă­cut nici o cercetare, şi a admis d­rept bumiă «fiirmaţii a reprezen­tantul­u­i minelor, că aceste dife­renţe îm plus provin dim. faptul că apa aflată im Cărbune la în­cărcare, s’a... scurs în tiimpul tramsportai lunii, deşi încă dim cla­sele primare se învaţă că apa scursă dn­mitr’um material, face să-i scadă greutatea, mm să crească. Ia această explicaţiie, d. co­mandor Johnson a adăugat alta: defectuozitnitea cântarului C. F. H., fără să curgere un moment, că o instituţie cum e calea fera­tă, nu poate avea cântare care să măsoare 27% în plus peste greutatea adevărată. Controlând însă la uzina de gaz du­m Bucuireştii, unde a fost expediată mijorit­atea acestor căr­bunii, s’a constatat între cântarul C. F. R. dela Constanţa ,şi acel al uzinelor de gaz din Bucureşti o diferenţă de 20 tone la o can­titate de peste 6000 tone. Aşa în­cât, nu există decât trei posibi­lităţi : cam S. M. R. a fost furat la taxele de transport, sau uzina de gaz din Bucureşti a fost fu­rată la cantitatea ce a plătit, prim complicitatea organifelor C. F. R. de la Constanţa şi a acelo­ra dela uzina de gaz dim Bucu­reşti, sau S. M. R. a fost furat. Luându-se cărbunii diim depozitul săiu dela Constanţa şi exped­iin­­du-se la uzina de gaz diim Bu­cureşti. Im orice caz, directorul S. M. R. era dator să lămurească de atunci lucrul, iar dacă nu putea, era dator să defere chestia par­chetului, nu să o închidă pe mo­tive ce nu stau în picioare. Trecând la afirmaţia d-luii co­mandor Ionescu, că treafease un câştig de 2.160.000 lei din trams­­porturiile făcute în contul repre­zentantu­lui minelor dieita Zunguil­­da,k. d. Cristea Niculescu a arătat. Că această cifră se bazează nu­mai pe nişte prevederi aife d-luî lonescu.,şi că până azi, deşi i s’au cerut di­m­emiul trecut­, d-sa n’a comunicat datele dim care să reiasă , care a fost câştigul real, nu cel prevăzut de d-sa. D. comandor Johnson prevedea în toate socotelile d-saife, că va­sele noastre, la întoarcerea lor spre ţară, vor lua cărbuni dela Zmniguldak, dar nu îmtotdeauna sta realizat prevederea d-sale, pentru că au fost cazumi când vapoarele am fost trimise chiar goale dela Constanţa şi nicioda­­tă ntam încărcat caricul complet. D. Cristea Niculescu a mai e­­xamntimat situaţia, din punct de vedere legal, arătând ca nefun­­dată tem­a apărării, că Curtea de conturi n’ar fi competentă să ju­dece chestiunea, că legea conta­bilităţii Statului m nu e aplicabilă în cazul de faţă, d. lonescu-John­son nefiiind gestionar. CONCLUZII In concluzie, d-sa a cerut ca înalta Crunte să constate, că la facturile de cărbuni există o în­cărcare de 1.115.200 lei, la care se adaugă 149.458 lei dobânzile plătite de S. M. R. casei Müller de la Londra, căreia de comandor îi ceruse să achite facturile lui Vlasof, fără să aibe acoperire. A mai arătat că autoritatea con­siliului, aşa cum au decur­s lucrurile a fost ştirbită, că con­siliul e împiedicat a face să se execute măsurile ce trebuesc luate pentru ca bunul mers al Regiei P. C. A. să num sufere, şi a cerut condamnarea d-l­uii Io­­nescu- Johnson. Orele fiind îmaimitate. înalta Guinte a decis amânarea desbate­­rillor Vineri 4 Martie. 21 -X □ X­ Congresul de presa al studenţilor catolici Federaţia studenţilor aparţi­nând facultăţilor catolice din Lille (Franţa) organizează în a­­cel oraş în zilele de 4, 5 şi 6 Martie un congres internaţional de presă universtară catolică. La acest congres, vor asista delegaţii de grupări studenţeşti ale principalelor naţiuni din Europa. Şedinţa de închidere va fi pre­zidată de cardinalul Lienart, episcopul din Lille. Simultan la şcoala de jurnalism din Lille se va ţine o expoziţie a principa­lelor reviste studenţeşti. Iniţiativa acestui congres a întâlnit o unanimă aprobare şi succesul său va fi punctul de plecare al unei mişcări de strânsă cooperaţie intelectuală. Asociaţia studenţilor români­­uniţi din Bucureşti a fost invi­tată să participe la congres. Corpurile Legiuitoare Şedinţele de la 27 Februarie C­AMERA Şedinţa se deschide la ora 3.30. Pe banca ministerială d. C. Argetoianu. D. general CANTACUZINO­­GRANICERUL declară că cei de la liga „Vlad Ţepeş” resping a­­cuzaţiile d-lui Mihalache la a­­dresa d-lui inginer Mareş, care dacă umblă prin diferite minis­tere­­, că are lucrări interesante pentru ţară şi că Liga e strâns­mnită în jurul d-lui Mareş. D. ministru ARGETOIANU cere Camerei să voteze un pro­­iect de lege relativ la introduce­rea unor aliniate în legea con­tribuţiilor directe. D. OTETELEŞANU protestea­ză că se vine mereu cu modifi­cări fără ca deputaţii să ia cu­noştinţă. D. ARGETOIANU: Faţă de obstrucţia sistematică a opoziţi­ei declar că-mi retrag proectul, iar comercianţii şi industriaşii să afle cine se opune la uşura­rea sarcinelor fiscale. D. RADUCANU: Regret că a­­cest parlament trebue să-şi mo­difice legile înainte de a le a­­plica. D. preşedinte dr. TOPA dă citire următoarei telegrame pri­mite de d. preşedinte al Came­rei din partea preşedintelui Scupcinei: „Parlamentul naţional iugo­slav în şedinţa de astăzi expri­mă cu entusiasm viile sale mul­ţumiri parlamentului naţional român, pentru expresiunea fră­­ţeşlei solidarităţi şi pentru ma­­nifestaţiunea sentimentelor ce ne sunt comune. Parlamentul naţional iugo­slav e legat prin cea mai sin­ceră prietenie, întemeiată pe o nestrămutată fidelitate de aliat. Trăiască M. S. Regele Ca­rol II. Trăiască poporul român. Preşedintele scupcinei iuge­ţină şedinţe de noapte cu in- ’ cepere de Luni. MODIFICAREA LEGII CONTRI­BUŢIILOR DIRECTE D. M. ZAHARIA propune ca coeficientul de 1 şi 15 din le­gea contribuţiilor directe să fie scăzut, pentru că el este împo­vărător pentru meseriaşi. D. C.ARGETOIANU dă expli­caţii la modificările introduse şi roagă Camera să voteze aceste aliniate. D. LEONTE MOLDOVANU, în nume­le partidului liberal, de­clară că primeşte aliniatele pro­puse. D. TRANCU-IAŞI a cerut la aliniatul 8 ca venitul minimal al comercianţilor particulari, în care valoarea locativă joacă rol­ secundar, să se înmulţească nu­mai cu 1%. La alin. 9 a cerut ca cifra impozitului minimal, care fusese fixată la 75.000 să fie redusă la 50.000 lei. A mai cerut d-lui Argetoianu să explice ce se face când un comerciant are registrele ţinute în regulă. D. ARGETOIANU: In acest caz, fiscul se va orienta după registre. D MIHAI ZAHARIA susţine că modificările aduse legii nu sunt favorabile comercianţilor şi industriaşilor, întrucât coeficien­tul pentru impunerea minimală prin valoarea locativă de 1,5 este exorbitant. Acest coeficient tre­bue redus la 1. I­n ce priveşte plafonul mini­mal şi maximal la întreprinderile particulare comerciale şi indu­striale, să fie între 50.000 şi 14.000 lei, în joc de 75.000 şi 18.000 lei cum este în aliniatul modificat. D. ministru scoate apoi în e­­videnţă unele articole scrise de­spre legea d-sa­le. Să vedeţi cu­m ne combate un ziar de opoziţie... VOCI: Spuneţi-i numele... D. EDUARD MIRTO : Vă pro­vocăm O VOCE: „Universul“. D. prof. G. IONESCU-SIŞEŞTI: Pardon! In ce priveşte „Univer­sul“­ trebue să vă mărturisesc, că in această problemul a avut o atitudine foarte obiectivă. „Universul” mi-a îngăduit in nenumărate rânduri să-mi spun in coloanele lui părerea aşa cum îmi îngăduiţi şi dv. azi. A­m scăpat de grâul nostru din vreme, înainte de criza K­re­­stenii­ne şi înainte de criza mo­netară care bântue ţara-Regret că mijloacele financia­re ale ţării nu ne permit să des­­voltăm acest sistem şi să-l apli­căm şi la porumb. In incheere d. ministru spu­ne că trebue să muncim mai mult, să producem mai mult, să vindem chiar la preţuri joase şi să biruim. Prin măsura pe care d­v. aţi votat-o nu am făcut altceva, de­cât să ajutăm această muncă, a noastră românească, s’o ajutăm şi s’o ferim de a fi fără nădejde de a fi sterilă şi de a fi fără perspectivă» Se cere afişarea d-lui ministru al Majoritatea aprobă­ discursului domeniilor. Şedinţa se ridică. Cea viitoare Luni la ora 3 d. a. slave, (ss) indiu. Dr. Kosta Kouma­j mi*c, dar este mult mai rău, este­­ o adevărată nenorocire să nu * i vinzi de loc. Noi am vândut. în D. MIRESCU propune să se­­ timp, când alţii n’au vândut. Am razbatut prin ba­rierele celle mai teribile. Şi mai este ceva : am restabilit reputa­ţia grâului românesc. D. Sişeşti face apoi o lungă expunere asupra unor vizite fă­cute în ţară, spre a constata da­că ţăranii sunt pentru primă sau contra. CUVINTE PENTRU VERSUL” „UNI­ Chestiunea primei de export D. RADUCANU în chestiunea primei de export socoteşte că gu­vernul, rău a făcut că a venit cu această măsură. Rezultatele n’au corespuns aşteptărilor. Totalul cantităţei de grâne ex­portate se ridică la 95—96.000 vgaoanei. Am exportat de trei ori mai mult cât credea acum opt luni de zile, d. ministru Ionescu- Siseşti. D. ministru IONESCU-SI­­SEŞTI: Asta înseamnă că grâ­ul românesc a fost cerut. D. G. CIPRIANU (liberal) își desvoltă interpelarea tot în ches­tia primelor de export. In actualele împrejurări, a spus d-sa, e greu să mai facem o politică, de export intensiv. Toate ţările s-au îngrădit cu toţi care-şi protejază produsele agricole Interne. Trebue să ne schimbăm poli­tica şi să intrăm în înţelegere cu statele cu care avem relaţii co­merciale întinse, spre a ne ra­ţionaliza producţia agricolă du­pă necesităţile generale a sta­telor cu care ne vom înţelege. Greşelile făcute până acum de guvern trebue îndreptate. „Erare humanum est, perseverare dia­­bolicum”. A reveni asupra greşelilor pe care le-a făcut guvernul nu este a-şi ştirbi din demnitate ci din contră ar da dovadă de loiali­tate şi de o bună înţelegere a situaţiei. D. OTETELEŞANU critică a­­tât prima de export cât şi tim­brul pe pâine. Recunoaşteţi că măsurile de tră sunt rele şi retrageţi-le! După cum a spus şi d. prim-ministru nu e deloc urât sa retragi o mă­sură când constaţi că e rea. D. CORNAŢE­ANU: Idem­ pri­mei la export nu e rea şi dacă este privită su­b raportul frau­delor se face o mare g­reşală, căci în ce domenii nu se fac fraude. D. MIHALACHE intervine şi critică taxele de export D. ministru IONESCU-IS­I­­SEŞTI : Deci partidul naţional­­ţărănesc n’a suprimat taxa de export, pe vite, pe carne, pe lem­ne, pe ouă ? D. MIHALACHE: Am făcut scăderi, treptat, treptat D. CORNATEANU, în continu­are, arată care e situaţia pri­melor în­­Iugoslavia şi termină spunând că politica dusă de gu­vern în chestia primelor e ne­cesară pentru apărarea produ­cătorului. D. STANOIU a cetit trei bu­­letine de încheerea bursei cerea­lelor din Marsilia de la 8 Mai 1931 şi din ziarul „Argus” 1931, vrând să demonstreze relaţia dintre prima de export şi preţul grâului. Prima, dată de stat, — a spus d-sa — a înviorat mult comer­ţul nostru de export de grâu. Guvernul ar trebui acum s­ă ia măsuri să protejeze şi cele 400 mii vagoane de porumb pe care le avem şi care valorează mai mult ca cele 100.000 vagoane de grâu pe care le-am exportat D. CORTEANU: Datorită de­vizelor venite din a­fară prin ex­portul făcut, datorită primei da­tă de guvern, s’a înviorat mult viaţa noastră economică. Suntem într’un război eco­nomic de lungă durată şi lupta nu va înceta până când Rusia şi România nu-şi vor ocupa lo­cul lor în exportul grânelor, aşa cum 11 aveau în timp normal. Politica americană îşi susţin® srâut aşa de mult că noi trebue să­ luptăm din greu. Noi cu pro­ducţia noastră ajutată de mă­sura guvernului d® a da prima, am forţat preţurile la grâu pe pieţele străine şi am isbutit să ne strecurăm 100.000 de va­goane. RĂSPUNSUL D-LUI PROF. IONESCU-SIŞEŞTI, MINIS­TRUL AGRICULTUREI D. prof. G. IONESCU-SIŞEŞTI ministrul agriculturei, spune că este greşit să se creadă că mă­sura acestei tezi de valorifica­re a cerealelor, are un caracter permanent, că, prin ea se revo­luţionează agricultura româ­nească.. Măsura aceasta nu a fost decât o măsură de oportu­nitate, de expedient O astfel de lege trebue examinată în raport cu situaţia econmitică­în 1920 s-a început cu înca­sarea taxelor la exportul de ce­reale ; în total, cerealele româ­neşti au plătit în a­cest interval de timp o sumă de 15 miliarde lei, drept taxe de export. Vitele noastre au plătit tot in­terval de 10 ani, ca taxe de ex­port­, suma de 3.182.000.000 lei, iar produsele animale au plătit 322 milioane lei, deci în total 19 miliarde lei ; acesta este bilan­ţul deficitar al agriculturii ro­mâneşti în regimul acesta gre-­­ muluţe la noui impuneri, sit de prohibiţiune şi taxe. Când s’a făcut o astfel de po­litică, greşită de­­prohibiţiune, când agricultura românească a plătit tezaurului peste impozi­tele obicinuite şi această contri­buţie extraordinară, nu s’a fă­cut o opoziţie aşa de violentă, de înverşunată contra acestei mărsuri greşite, cum se face azi unei mărsuri, care nu es­te decât inversul taxelor de export In timp de 10 ani s’au luat agricultorilor români miliarde în fiecare an. Ţeluri depărtate să ne punem într’un program de ridicare a agriculturii, printr’o sforţare co­lectivă, a tuturor, începând dela guvern până la ultimul sătean, ca să producem mai mult şi mai bine şi să învingem în răz­boiul economic. Acesta este proectul nostru şi voi prezenta un proect de lege de organizare şi prod­ucţiune a agriculturii. D. ministru relevă apoi că o mare parte din ţările agricole plătesc prime de export la ce­reale. Prin urmare, nu este o inovaţiune, şi atunci de ce atâ­tea critici, pentru ce atâta în­verşunare. Ţara cere să nu facem poli­tică de partid în ce priveşte, de pildă, armata, şcoala, politica­­ externă şi politica economică. f SENATUL Şedinţa se deschide la ora 4 jum. d. a., sub preşidenţia d-lui Mihail Sadoveanu. Pe banca ministerială d-nii Vasilescu-Karpen, Stanciu şi V. Cristi. D. ŞT. TATARASCU cere să i se fixeze ziua de interpelare anunţată privitor la desvolta­­rea radiofoniei naţionale. D. PREŞEDINTE cu consimţă­mântul senatului, fixează ziua de Miercuri, 2 Martie, in mod excepţional pentru desvoltarea interpelării d-lui Tătărăscu. D. RAUL CRĂCIUN cere d-lui preşedinte să fie absolvit de pedeapsa chemării la ordine, a­­plicată în şedinţa trecută. D. PREŞEDINTE, după ce cere avizul d-lui Traian Alexandres­­cu, care a prezidat şedinţa de la 26 col., declară incidentul în­chis. D. PREŞEDINTE Invită pe d-nii senatori să ia parte la sărbătorirea care are loc la templul coral din Capitală în onoarea d-lui rabin-şef Nie­­merower, care împlineşte 60 ani. D. ministru ARGETOIANU se uneşte cu această propunere. D. ministru ARGETOIANU depune proectul pentru modifi­carea art. 39—40 din legea con­­trib­uţiunilor directe. D-sa cere urgenţa. Şedinţa se suspendă; d-nii senatori trec în secţii pentru a studia proectul prezentat de d. ministru Argetoianu. Şedinţa se redeschide la ora 3. Se ia în discuţia propriul pen­tru modificarea legii con­trib­uţiu­­nilor directe. D. OR GHID­AN cere ministu­­luii de finanţe să fie îngăduitor cu comerţul şi industria; fiscul nu ia în consideraţie registrele comerciale şi impune la sume im­portante firmele ajunse în impo­sibilitate de a face faţă plăţilor curente. De aceea roagă pe d- mi­nistru de finanţe să reducă cote- I le din proectul de l­egie şi să re­D. ministru ARGETOIANU: N’am văzut firme ajunse la fali­ment din cauza impunerilor ex­cesive. Sunt firme care nu şi-au plătit impozitele de 7—8 ani. Dacă luăm măsuri atât de dureroase, nu trebue să neglijăm că trecem prin momente foarte grele. Cere să se voteze proectul aşa cum a fost prezentat. Pus la vot, proectul a întrunit majoritatea Se continuă, apoi, discuţia a­­supra proectului de lege pentru ainificarea metodei de vesrificare a vaselor prin măsurătoare di­rectă. D VIRGIL POTARCA spune că d­ laimnistru de industrie a de­clarat că acest proect de lege se va trimite mai întâi în discuţia Camerei şi în urmă va fi adus în Senat. Acest punct de vedere a fost at­­is şi de Senat, printr’un vot special. Vreau să ştiu dacă d. ministru de industrie revine asupra decla­raţiei pe care a făcut-o în acea­­stă privinţă. D. ministru ARGETOIANU spune că d ministru de indus­trie a adus proectul în discu­ţie, crezând că Senatul nu ar face vre­o obiecţie. Nu cunosc proectul, dar dacă legea pre­supune deschidere de credite extraordinare şi atinge bugetul, atunci e drept ca proectul să treacă întâi în discuţia Camerii. Senatul, consultat, a aprobat să se trimită proectul la Cameră, respingând discuţia lui, înainte de a fi fost votat de Cameră. Probabil, prevenit de acest in­succes, d. ministru Vasilescu- Karpen s-a făcut nevăzut înainte de a se pronunţa Senatul. Cu a­­ceiaşi discreţie a dispărut şi d. ministru Argetoianu. D. ministru VALER POP de­pun® proectul de leg© pentru modificarea articolelor 115 şi 142 din legea învăţământului primar, proect votat de Came­ră. Cere urgenţa. Şedinţa se suspendă­. La redeschidere, s© ia în dis­cuţie proectul de lege depus d© d. ministru Vaier Pop. D. ŞTEFAN ION face unei« observaţii în legătură cu ino­­­vaţiile laitodufie în proect» cum est© desfiinţarea ac­­­tualelor grad© din învăţS.Tnânii. D-sa declară că partidul liberal este împotriva acestor desfiin­ţări el a definitivatului î­n­ special. Recompensele ar trebui date pentru realizările la cate­dră în primul rând şi apoi pen­tru merite culturale, etic. In ori­ce caz acest proect renunţă la selecţionare, care a dat atât de frumoase roade în trecut Pentru faptul că proectul pre­zentat desfiinţează gradele din învăţământul primar, partidul, liberal va vota contra. D. prim-ministru N. IORGA spune că desfiinţează examenele de definitivat, pentru că înainte de a fi selecţionare, examene!« Sunt de foarte multe ori prile­juri de boli, de slăbire a orga­nismelor, tocmai la vârsta când tineretul este ameninţat de tu­berculoză. S’a obiectat că în străinătate sunt examene, selecţionări, etc. Acolo sunt tradiţii; legile sunt intrate în sângele lor. La noi ele sunt împrumutate şi putem în­lătura ce este rău, ne as­im­iabi? D. ŞTEFAN IOAN e de acord cu d. prim-ministru Iorga asu­pra activităţii extra-şcolare a în-­­văţătorilor, care a fost inaugu­rată de regret­atul Spiru Hairet. Proectul de lege a fost luat în consideraţie, după care a fost votat cu bile. Viitoarea şedinţă, Joi 3 Martie. Şedinţa ei a ridicat jum, la ora 1. Incendiul din schela Mislea 1 ' . '■ ■ i — Pagube de două milioane jumătate lei •— Ploești, 27 Febr. dela cu apă șî astfel salvată incendiu. n T MTTTM AGITE • Nei nn­­t. incendiu a, is- j in acelaș timp, alte echipe D. I. MIHALACHE . M nu , h t astazi de dim­ineata, la i de lucrători săpau la facerea facem din aceasta o chestiune : staţia de pompe a soc. „Unirea de partid şi de prestigiu politic D. ministru IONESCU-SI­­SEŞTI: Grâul românesc înce­tase de a mai fi cunoscut pe pia­ţa europeană, el era o frumoa­să amintire, dar nu mai era o realitate. D. ministru al agriculturii precizează că acum avem 200 mii de ha. cu grâu mai puţin în­sămânţate ca anul trecut. Scă­derea aceasta însă este o varia­­ţiune normală, ea este numai de 9%. Această scădere nu este rea , este bună fiindcă ne va duce la echilibru. La auto vom avea destul pentru export şi nu vom avea niici o grije, în ce pri­veşte aprovizionarea interioară, a populaţiei Nu mai rămâne nici o îndo­irină că în ce priveşte unul din scopurile principal© ale legii, a­­cela de­­ a influenţa preţul în­tr’un mod moderat, a fost atins. Este rău să vinzi cu un preţ din schela petroliferă Mislea. Pe la ora 8, lucrătorii din schelă au fost alarmaţi de sem­nalele care anunţau incendiu. In acelaş timp, limbi mari de foc eşiau din clădirea în care se afla staţia de pompe a sus numitei societăţi. Flăcările s’au întins cu repe­ziciune uimitoare şi au cuprins întreaga instalaţie a staţiei. De aici, focul s’a propagat la un rezervor de ţiţei, cu o capacita­te de aproape 50 vagoane, care se afla în imediată apropiere. Rezervorul făcând explozie, păcura arzân­d, a început să curgă spre satul Mislea. Echi­pele de lucrători sosite încă din primul moment la faţa locului, sub conducerea şefului regiunii miniere, d. ing. Cezar Râpeanu şi a celorlalţi conducători din schelă, au luat măsuri pentru localizarea incendiului. Sonda Nr. 471 a soc. ,Steaua Română?“, care era în vecinăta­te, a fost încontinuu stropită unui batal în care să se scurgă păcura incendiată care, după cum am arătat mai sus, se scurgea spre sat. Pe la ora 12 din zi, după o muncă neîntreruptă de patru­ ore, focul a putut fi stins şi pe­ricolul înlăturat. Autorităţile miniere au des­chis o anchetă, spre a stabili căror cauze se datoreşte in­cendiul. Se crede, că focul a provenit de la o sobă de gaze defectă, care se afla în staţia de pompe. Victime omeneşti nu sunt. Pagubele cauzate de incendiu, se ridică la suma de două mili­oane jum. lei. In cursul după amiezei, a în­ceput instalarea altor pompe, deoarece societatea n’are cu ce transporta producţia schelei, la Ploeşti. ­ws

Next