Universul, iulie 1932 (Anul 49, nr. 178-208)
1932-07-01 / nr. 178
igele Românilor, nu al ţărăniştilor rele au valoare nu prin nici prin vopseaua ori argintul carele , ci prin ideea ruchipează în ele, re nu ar fi decât ţi de odinioară, ea a fost compronil cade în pulbere calcă orice netrebuel se întâmplă şi ridicaţi pe vârful sociale, unde se pot înmai atât cât fapau viaţă ideii care în ascensiunea lor, martoră a trecutuindă a viitorului, se a o fatalitate, din oamenii nu vor să i aceleaşi cauze proeaşî efecte şi că de subt legate şi datorii, multe ori, deşi mai cele dintâi, sfinţesc toria, căreia oamenii ii să i se închine spre ispitiţi să cadă în anul trecut, deşi aşef un istoric, care a toate catastifele ruşi jupâniţelor din trei prăbuşit sub oprobiu iul când opinia publică ii că cel, pe care-1 so„ apostol, nu era decât biet crampon lipit de iua regală, căreia, în loc strălucire, cum ar fi tre, îi aducea o umbră şiră. Şi astfel se va prăbuşi şi ,unul d-lui Vaida, pentru venind ca şi cel precedent o portiţă din dos, rezeraltor îndeletniciri, spste că se poate menţine nud din Regele tuturor sânilor. Regele TARANISOR. , înşeală amar d. Vaida îipuindu-şi că prin exhicarea de Duminică, îniaţă cu banii atât de rari Statului, poate prosti peineva decât pe desculţii cari i-a făcut să defileze faţa Palatului Regal, ai cărui oaspeţi fuseseră intitridaţi cu câteva zile Inaint de bombardamentul proectat de „PATRIA“ de la Cluj, — organul scump inimii d-lui Vaida—asupra Capitalei netrebnice, fiindcă s’a sacrificat ca să facă Unirea și un REGE AL TUTUROR ROMANILOR. Nu, hotărît nu. Regele nu poate fi decât al ROMANILOR, iar nu AL ŢĂRĂNIŞTILOR, cum ar vrea d. Vaida, căci mâine am putea vedea pe Moscovici spunând că este al comuniştilor, poimâine pe altul spunând altceva şi aşa mai departe. Iar exhibiţia de prost gust, comandată zilele trecute, să rămână numai ca o amintire de ce poate un cap sec; căci de-ar fi altfel, icoana Regalităţii, căreia noi Românii trebue să ne închinăm în starea de azi a politicei mondiale, s’ar transforma în pulbere, şi ar fi păcat pentru atâtea sacrificii făcute de generaţiile trecute. Nu amestecaţi pe Rege, domnilor politiciani, în ciorbele d-voastră. Lăsaţi-L acolo unde şi interesele Ţării şi dragostea Românilor L-au aşezat. Fiţi sfetnici credincioşi, nu linguşitori; drepţi, nu ipocriţi. Inlesniţi-I calea şi împiedicaţi-I greşelile. Spuneţi-I, mai presus de orice, adevărul. Nu repetaţi greşala guvernului trecut, care, spre a înfăptui criminala lege a conversiunii, se pusese la adăpostul numelui Regal, iar a doua zi, când se vede ce a eşit pe urma ei, culegem cu toţii, de SUS şi până jos, roadele ei funeste. N’avem nici o legătură cu partidele; respectăm deopotrivă pe unii din membrii lor valoroşi, dar spunem adevărul tuturor, ca să putem eşi din încurcăturile în care am intrat. Spunem adevărul fără ură şi fără părtinire tuturor în faţă. Se poate ca el să nu placă unora, dar totuş noi îl spunem, oricare ar fi consecinţele, fiindcă ştim că ne împlinim datoria faţă de Ţară. STELIAN POPESCU ODISEEA AVIATORULUI POLONEZ STANLEY HAUSNER La timp am arătat cum aviatorul polonez Hausner a încercat, să treacă singur Atlanticul din America în Europa, urmând drumul clasic, puţin mai la nord de linia urmată de vapoare. El a sburat deasupra oceanului pe o vreme foarte rea timp de 29 ore şi 30 m., după care terminând ultimele picături de benzină a fost nevoit să se lase pe valurile furioase ale oceanului, după ce căutase în zadar să zărească vreun vapor în mers care să-l ia la bord. In plin ocean Hausner a stat 8 zile fără să fi văzut altceva afară de pescăruși care sburau căutându-şi hrana. Prezenţa acestor pasări arăta naufragiatului că pământul nu e departe In a opta zi de chinuri, Hausner a fost luat de o navă de comerţ şi readus în America. In clişeul alăturat pilotul îşi ia rămas bun de la soţia sa înainte de a decola. 2^350 0 sută ani dela căsătorie Intr’un sat sârb, aproape de Niş, doi ţărani şi-au serbat, în ziua de 26 Iunie, a o suta aniversarea căsătoriei lor. Bărbatul, anume Filipovici, este acum în vârstă de 117 ani, iar soţia de 115 ani. Mai mult de o sută de fii, nepoţi şi strănepoţi au luat parte la serbare. Soţii sunt încă valizi şi trăesc singuri într-o mică fermă. Primarul i-a felicitat spunându-le că sunt cel mai vechiu menaj din lume. TRANDAFIRI N. MANTU Unele state rup tratativele comerciale cu Rusia Riga, 28 (Rador). — Recentele dificultăţi ale politicii comerciale sovietice în străinătate au provocat o mare depresiune în cercurile conducătoare dela Moscova. După denunţarea convenţiei de comerţ între Rusia şi Lituania, s’au întrerupt aproape simultan negocierile comerciale cu Italia și cu Spania. Negocierile cu Italia au fost întrerupte din cauză că guvernul italian a refuzat să mărească contingentele importului din Rusia sovietică, întreruperea tratativelor cu Spania și plecarea din Madrid a delegatului sovietic Ostrovski a fost provocată de refuzul guvernului spaniol de a recunoaște o serie de privilegii în favoarea importului de petrol din Rusia. Deasemenea guvernul spaniol a respins cererea de a se acorda misiunii comerciale a Sovietelor în Spania dreptul de exteritorialitate. ■ JatilăM I Turburări grave în Germania — La Lipsea s’au dat lupte pe baricade — Lipsea, 28 (Ullstein) In cursul nopţii de Luni spre Marţi s’au produs turburări grave în suburbiile Vollmarksdorf şi Paumsdorf. 1300 naţional-socialişti au făcut ei, noaptea, cu aprobarea poliţiei, o manifestaţie pe străzile oraşului Lipsea. Când manifestanţii au ajuns în piaţa din suburbia, Vollmarksdorf au fost întâmpinaţi cu focuri de armă de comunişti, care se aflau în dosul unor baricade, ridicate de ei. Poliţia a intervenit şi între comunişti şi poliţişti a început un duel violent de arme. Mai târziu, poliţiştii, înarmaţi cu mitraliere, au reuşit să înainteze şi să ocupe baricadele, alungând pe comunişti. Piaţa din Vollmarksdorf este complet devastată. Comuniştii ridicaseră baricade din vehicule iar golurile le-au umplut cu cărămizi luate de la clădirile în construcţie din apropiere. înainte de începerea luptei comuniştii au distrus toate felinarele, spre a împiedica înaintarea poliţiştilor. Aceştia au fost nevoiţi să se servească de reflectoare puternice şi au cerut şi ajutorul pompierilor, spre a putea urca cu scările acestora baricadele ridicate de comunişti. Focul de arme a fost deschis de comunişti. Poliţiştii ripostând un şomer, în vârstă de 55 ani, a fost ucis pe loc. După un schimb violent de focuri, poliţiştii au pornit la atac cu baioneta la armă, alungând pe comunişti în plină dezordine. 25 comunişti au fost arestaţi. Numărul exact al celor grav şi uşor răniţi nu se cunoaşte precis, deoarece comuniştii au luat, în timpul retragerii, pe tovarăşii răniţi cu ei. La spital a murit azi încă un comunist grav rănit. LA BERLIN Berlin, 28 (Ullstein). — In cursul nopţii s’au produs ciocniri în suburbia Steglitz. 11 naţional-socialişti în uniformă au fost arestaţi, deoarece au tras focuri de armă asupra unor membri ai organizaţiei republicane „Reichsbanner“. Un comunist a fost grav rănit. Pe la ora 1.30 noaptea i s’au produs lupte de stradă în suburbia Neuköln între naţional-socialişti şi comunişti. Doi naţional-socialişti au fost grav răniţi. ——eher——— Maxime şi cugetări Poporul, când ajunge stăpân, are linguşitorii săi ca şi regii. (D’Agnesseau) om ____________ Se va încheia pactul de neagresiune cu Rusia? Varşovia, 28 (Ullstein).— „Gazetta Warsawska“ publică o știre din Geneva asupra tratativelor duse de d. Zaleski, referitoare la încheierea pactului de neagresiune cu Rusia. Ziarul afirmă că semnarea, respectiv ratificarea pactului de neagresiune dintre Rusia, Franţa, Polonia şi România se va face zilele acestea. După alte ştiri, atitudinea definitivă a Poloniei în această chestiune va depinde de mareşalul Pilsudski, care a fost, azi, informat de locţiitorul ministrului de externe, d. Beck, asupra stadiului tratativelor de la Geneva. Se mai spune că diplomaţia polonă ar fi intervenit pentru soluţionarea diferendului dintre România şi Rusia şi că s-ar fi găsit o formulă de înţelegere în problema Basarabiei. Accidentul aviatorului Bădină Mare seară, căp. aviator Bădină, un vech tu sburator, a avut un accident, din care a scăpat doar cu câteva răni uşoare în aparenţă. Vrând să facă un sbor de antrenament, a luat un avion, care e de mult timp în hangarele de la Cotroceni şi a decolat la ora 6. După o oră şi jumătate de sbor, venea la aterisaj. înainte de a trece peste cazarma 9 roşiori, motorul a încetat să funcţioneze. Cum avionul nu mai avea înnălţimea necesară a lovit cu şasiul de aterisaj un plop, căruia i-a retezat vârful rămânând însă şi avionul fără roţi. Imediat în faţa plopului e dormitorul cazărmei peste care avionul s’a prăbuşit. Aripa, lovind în coş, s‘a rupt din smucitură, s'a rupt însă și ampenajul avionului Apoi avionul, astfel zdrenţuit s‘a prăvălit de pe acoperiş jos. Din fericire pentru aviator, restul avionului căzuse peste un şanţ, astfel că pilotul s‘a putut strecura mai uşor de sub sfărâmăturile avionului. Coincidenţă: acum câţiva ani acelaş aviator a fost surprins in pană de motor peste aceiaş cazarmă; a tributit să aşeze avionul pe acoperiş unde s’a înfundat cu roţile. Fotografia acestui accident am reprodus-o la timp şi alaltăeri seară căpitanul Bădină întâlnindu-ne pe stradă ne-a cerut să-i înapoem fotografia la care , spunea că ţine foarte mult. Reeditarea involuntară a accidentului rămâne totuşi între bizareriile aviaţiei. Londra, Iunie Pe când aşa zisele mari puteri se ceartă la Lausana pe chestia unor formule, Belgia şi Olanda profită de ocazie şi se înţeleg în vederea unei adevărate apropieri economice. Ştirea că belgienii şi olandezii au reuşit să pue pe picioare un aranjament vamal, care pare să fie practic, deci realizabil, a produs o mare impresie la Londra. Nimic nu impune mai mult englezilor ca un fapt împlinit, din care se poate scoate principiul unei teorii. Căci spiritul lor empiric se teme de cazul contrariu, adică de acela în care se începe cu teoria. Poate că pe nedrept, — căci nu se ştie încă dacă comerţul britanic va profita, — oamenii de aci se înclină în faţa unei iniţiative care li se pare făcută să deslănţue o acţiune menită să scoboare tarifele vamale în Europa. Belgia şi Olanda sunt de mai mulţi ani în ceartă asupra unor drepturi relative la marile lor porturi, Anvers şi Rotterdam. Interesele lor se mai ciocnesc încă asupra altor puncte. Totuşi aceasta nu le-a împiedicat să se înţeleagă asupra vămilor. Politica a cedat în faţa consideraţiilor de ordin economic. Ce lecţie bună pentru celelalte ţări europene şi mai ales pentru Germania, care se grăbeşte să subordoneze totul interesului politic, ca de exemplu în relaţiile sale cu Polonia împotriva căreia, de zece ani, duce un înverşunat război vamal cu scopul de a o forţa la capitulare politică. Dar adevărata lecţie e pentru marile puteri în general, care, în Europa de după război, şi-au închipuit prea des că nimic nu se poate aranja fără ele. Belgia şi Olanda, sătule de a mai face anticameră pe când marile puteri se ceartă, s’au pus singure pe lucru. Au elaborat un proect, care nu numai că e în avantajul lor, dar serveşte drept pildă şi altor ţări. Iată un precedent, care trebue reţinut. E bine ca Europa să înţeleagă însfărşit, că nu e deajuns să faci sluj aşteptând bucăţica din mâna stăpânului; trebue să aplici principiul: Ajută-te singur şi Dumnezeu te va ajuta. Mântuirea noastră nu constă într’un miracol. Trebue să recunoaştem, că formula miraculoasă pentru rezolvarea crizei nu există, şa mai ales că aşa-zisele mari puteri nu posedă decretul acestei formule magice. Mântuirea noastră nu poate veni decât dela o muncă răbdătoare şi continuă, la care vor participa toţi după puterile lor. O casă mare e construită din mici pietre şi o mare acţiune politică se compune din elemente pregătite mai dinainte. Iniţiativa luată de Belgia şi de Olanda va fi urmată poate chiar mâine de o decizie similară a celor trei state scandinave: Suedia, Danemarca şi Norvegia. Toate a cestea sunt foarte bune şi ne arată calea practică pe care trebue s’o urmeze Euroţia spre a scăpa de dezordinea sa economică. Se găsesc de pe acum oameni la Londra, cari cred că au descoperit în uniunea belgoolandeză argumentul, pe care Continu&sem SCRISORI DIN LONDRA Ajută-te singur de AUGUR Continuare In pag. 2-a POARTA de I. Simionescu, prof. univ. Carpaţii noştri sunt asemuiţi cu zidurile unei cetăţi. Ca să pătrunzi în cetate, treci prin porţi păzite cu străşnicie. Şi prin Carpaţii apuseni nu poţi răsbate decât prin văi înguste, numite de popor Porţi. Porţile-de-fier sunt vestite. Exista şi zăvoare cari făceau mai anevoiasă trecerea dela Vârciorova. Intr’o veche stampă din bogata colecţie a Academiei române, desenatorul exagerând înălţimile, a pus în curmezişul Dunării stânci ascuţite, ca nişte vârfuri semeţe de munţi inundaţi. Azi, colţii, nu se văd decât când Dunărea este scăzută, par spinări de bivoli ce se răcoresc in apă. Mai există o Poartă-de-fer. Prin ea armata romană, a pătruns pe valea Bistrei, către Sarmisagetuza. Ca să ajungă la Caransebeş, oştile lui Traian au mai trecut prin o Poartă, străbătută azi in tihnă, cu trenul ce duce spre Timişoara. E unul din drumurile bogate în variaţii din cuprinsul României. E plin de amăgiri, mai ales pentru doritorii de meleaguri străine, prea numeroşi printre noi. Te amăgesc apele, munţii, aşezările omeneşti. Te socoţi, la început, in drumul către Triest, te trezeşti apoi în plină păşune sviteriană, pentru a te crede apoi la poalele După ce părăseşti frurioasa aleie de plopi piramidali de la Orşova, trenul urcă pe valea Cernei tot mai adânc săpatâ’n piatră. La Topleţ, grămada de case cu păreţi de cărămizi netencuite, unele chiar pe micul de piatră, arată sărăcia locurilor stâncoase, goale, cenuşii, unde şi unde cu câte un pâlc de verdeaţa. La Bâile- Erculane, Cerna apucă pe sub coasta priporoasa a Domogledului, bătut în plin de soare. Drumul continuă pe valea Mehadiei. Locurile se lărgesc. Stâncile negre, arătarea cărbunilor din adânc, răsar din păşuni rare. Pe un colţ de piatră din spatele satului, bastionul cu vârful duruit, arată apărarea de demult, pe vremea frământărilor dese omeneşti, care n’au fost restrânse numai în vremea inchegării naţiunii române. Variaţia de acum începe. După vreo două tuneluri mici, lumina inundă un nod important de aşezări omeneşti dintr’o largă depresiune, la unirea unui mănunchiu de râuri. Satele se ţin de calea apelor, se mută pe povârnişurile domoaie. Unde sunt Îngrămădiri de oameni, podoaba pădurilor devastate se trage, cu frică, mai la o parte. Arborii vesleţi, sunt ciuntiţi; devin forme fantas- I ties, în năzuinţa lor de a da ismicele tinere în jurul rănii, care arată locul crengii ve- I che, tăiată pentru frunzar. Lupta norodului îngrămădit pe un petec de pământ nu tocmai rodnic este aspră. Se prinde străduinţa omului de a învinge greutăţile prin lucrarea Întinsă a ogorului restrâns. Seceta îl îndrumă către arborele mereu schilodit, fără să murmure. Puhoaiele îl silesc să urce maldărul de fân preţios sau de strujeni adunaţi cu grea trudă, sus, printre crengile capacului. E o caracteristică etnografică a regiunei Banatului şi Olteniei, in legătură cu sgârcenia pământului şi năvala ploilor repezi. Dar tot nevoia a împodobit locurile cu grădini de pruni, ce dau aspect deosebit spaţiului larg, înecat spre sală în scama uşoară a fumului ce se lasă peste vale. Drumul urcă din ţinuturi minunate, pline de sfinţenia muncii intense, de blândeţa plaiurilor acoperite cu luţernării, vrăstate cu pâlcuri de păduri. Amestecul de fagi, cu brazi resleţi, plantaţi, cu mesteceni delicaţi, strânşi în jurul fermelor răsleţe, dau un pitoresc propriu ce se întâlneşte rar în alte ţinuturi româneşti. Mai sus de Domaşna pârăoasele limpezi sunt resfirate. Şerpuesc prin pajişti verzi peste tot anul, din primăvară când orhideele le presară pe rubine, până’n toamnă târziu, când ametistul brânduşelor e mai viu în apus de soare. Sunt tablouri de Boedlin, pline de vioiciune dar şi de seriozitatea muncii. Femeia cu oprege, toarce păzând văcuţa tarcată, cu pete roşcate. Silueta boilor ce trag la plug şi a plugarului îndoit de şale, apăsând cu toată nădejdea de coarnele plugului, se iţeşte o bucată de vreme pe spinarea colnicei, în cadrul asfinţitului de soare, se îmbujorează zăpada de curând căzută pe vârful mai înalt al Prelucăi. Nici în Munţii Apuseni nu întâlneşti o atare îmbinare plină de farmec între varietatea naturei, rămase în putere până’n preajma iernii şi între hărnicia românului ca să nu peardă ultimele zile de muncă. Toată regiunea până’n Luncaviţa şi spre Poarta, e o apoteoză firească a strădaniei omeneşti pentru agonisita vieţii, într’un cadru al naturei cu veşnică frăgezime. Artistul care s’ar aşeza aice pentru o bucată de vreme ar avea subiecte minunate de pictat. Găseşte tot ce poate deştepta închinarea pentru frumosul din natură dar şi pentru măreţia muncii omeneşti, legată de pământ şi de agonisita grea a vieţii. Turme de oi printre trunchiuri albe de mesteceni, vite grăsune şi tărcate ,fel de fel, resleţite pe întinsul pajiştei, arămiul frunzelor de fag mai vioi în vecinătatea verdelui de primăvară a păşunelor, boschetele de curpeni argintaţi, drumurile şerpuite de la casă la casă, in jurul cărora stau a-’dunate stogurile de fân, se gâsesc atâtea motive variate de veşnicire a plaiurilor noastre pe cât de mândre pe atât de necunoscute. Tunelul lung arată locul Porţii. De la gară Poarta, cu pâlc des de brazi în faţă, pârâoapele se scurg grăbite cătră nord. Dau în Timiş. Nici nu ştii cum şi de unde ţ’a ieşit Timişul în cale. Vine format, bogat, vijelios, strâns în sghiab de piatră; vâjâie la coturi, spumegă lovind bolovanii din drum. II priveşti de sus de pe coasta muntelui, numai piatră. H treci pe pod înalt. Îl ocoleşte; trenul îl ajunge prin