Universul, iulie 1932 (Anul 49, nr. 178-208)

1932-07-01 / nr. 178

igele Românilor, nu al ţărăniştilor rele au­ valoare nu prin nici prin vopseaua ori argintul care­le , ci prin ideea ruchipează în ele, re nu ar fi decât ţi de odinioară, ea a fost compro­­nil cade în pulbere calcă orice netreb­uel se întâmplă şi­­ ridicaţi pe vârful sociale, unde se pot înmai atât cât fap­­au viaţă ideii care în ascensiunea lor, martoră a trecutu­­indă a viitorului, se a o fatalitate, din oamenii nu vor să i aceleaşi cauze pro­­eaşî efecte şi că de sub­t legate şi datorii, multe ori, deşi mai cele dintâi, sfinţesc toria, căreia oamenii ii să i se închine spre ispitiţi să cadă în anul trecut, deşi a­­şef un istoric, care a­­ toate catastifele ru­­şi jupâniţelor din tre­­i prăbuşit sub oprobiu iul când opinia publică ii că cel, pe care-1 so­­„ apostol, nu era decât biet crampon lipit de iu­a regală, căreia, în loc strălucire, cum ar fi tre­­, îi aducea o umbră şi­ră. Şi astfel se va prăbuşi şi ,unul d-lui Vaida, pentru venind ca şi cel precedent o portiţă din dos, rezer­­altor îndeletniciri, sp­­ste că se poate menţine nud din Regele tuturor sânilor. Regele TARANIS­­OR. , înşeală amar d. Vaida îipuindu-şi că prin exhi­­ca­rea de Duminică, în­­iaţă cu banii atât de rari Statului, poate prosti pe­ineva decât pe desculţii cari i-a făcut să defileze faţa Palatului Regal, ai cărui oaspeţi fuseseră inti­­t­ridaţi cu câteva zile Inain­­t de bombardamentul pro­ectat de „PATRIA“ de la Cluj, — organul scump inimii d-lui Vaida—asupra Capitalei ne­trebnice, fiindcă s’a sacrifi­cat ca să facă Unirea și un REGE AL TUTUROR ROMA­NILOR. Nu, hotărît nu. Regele nu poate fi decât al ROMANI­LOR, iar nu AL ŢĂRĂNIŞTI­LOR, cum ar vrea d. Vaida, căci mâine am putea vedea pe Moscovici spunând că este al comuniştilor, poimâine pe altul spunând altceva şi aşa mai departe. Iar exhibiţia de prost gust, comandată zilele trecute, să rămână numai ca o amintire de ce poate un cap sec; căci de-ar fi altfel, icoana Rega­lităţii, căreia noi Românii tre­­bue să ne închinăm în sta­rea de azi a politicei mondia­le, s’ar transforma în pulbe­re, şi ar fi păcat pentru atâ­tea sacrificii făcute de gene­raţiile trecute. Nu amestecaţi pe Rege, domnilor politiciani, în cior­bele d-voastră. Lăsaţi-L aco­lo unde şi interesele Ţării şi dragostea Românilor L-au a­­şezat. Fiţi sfetnici credincioşi, nu linguşitori; drepţi, nu i­­pocriţi. Inlesniţi-I calea şi împiedicaţi-I greşelile. Spu­­neţi-I, mai presus de orice, adevărul. Nu repetaţi greşala guver­nului trecut, care, spre a în­făptui criminala lege a con­versiunii, se pusese la adă­postul numelui Regal, iar a doua zi, când se vede ce a eşit pe urma ei, culegem cu toţii, de SUS şi până jos, roa­dele ei funeste. N’avem nici o legătură cu partidele; respectăm deopotrivă pe unii din membrii lor valoroşi, dar spunem adevărul tutu­ror, ca să putem eşi din încurcăturile în care am in­trat. Spunem adevărul fără ură şi fără părtinire tuturor în faţă. Se poate ca el să nu placă unora, dar totuş noi îl spunem, oricare ar fi conse­cinţele, fiindcă ştim că ne împlinim datoria faţă de Ţară. STELIAN POPESCU ODISEEA AVIATORULUI POLONEZ STANLEY HAUSNER La timp am arătat cum avia­torul polonez Hausner a încer­cat, să treacă singur Atlanticul din America în Europa, urmând drumul clasic, puţin mai la nord de linia urmată de vapoare. El a sburat deasupra oceanu­lui pe o vreme foarte rea tim­p de 29 ore şi 30 m., du­pă care terminând ultimele picături de benzină a fost nevoit să se lase pe valurile furioase ale oceanu­lui, după ce căutase în zadar să zărească vre­un vapor în mers care să-l ia la bord. In plin ocean Hausner a stat 8 zile fără să fi văzut altceva afară de pescăruși care sburau căutându-şi hrana. Prezenţa acestor pasări arăta naufragiatului că pământul nu e departe­ In a opta zi de chinuri, Haus­ner a fost luat de o navă de co­merţ şi readus în America. In clişeul alăturat pilotul îşi ia rămas bun de la soţia sa îna­inte de a decola. 2^350­ 0 sută ani dela căsătorie Intr’un sat sârb, aproape de Niş, doi ţărani şi-au serbat, în ziua de 26 Iunie, a o suta aniversare­­a căsătoriei lor. Bărbatul, anume Filipovici, este acum în vârstă de 117 ani, iar soţia­ de 115 ani. Mai mult de o sută de fii, nepoţi şi strănepoţi au luat parte la serbare. Soţii sunt încă valizi şi trăesc singuri într-o mică fer­mă. Primarul i-a felicitat spu­­nându-le că sunt cel mai ve­­chiu menaj din lume. TRANDAFIRI N. MANTU Unele state rup tratativele comer­ciale cu Rusia Riga, 28 (Rador). — Re­centele dificultăţi ale poli­ticii comerciale sovietice în străinătate au provocat o mare depresiune în cercu­rile conducătoare dela Mos­cova. După denunţarea con­venţiei de comerţ între Ru­sia şi Lituania, s’au între­rupt aproape simultan ne­gocierile comerciale cu Ita­lia și cu Spania. Negocierile cu Italia au fost întrerupte din cauză că guvernul italian a refu­zat să mărească contingen­tele importului din Rusia sovietică, întreruperea tratativelor cu Spania și plecarea din Madrid a delegatului sovie­tic Ostrovski a fost provo­cată de refuzul guvernului spaniol de a recunoaște o serie de privilegii în favoa­rea importului de petrol din Rusia. Deasemenea gu­vernul spaniol a respins cererea de a se acorda mi­siunii comerciale a Sovie­telor în Spania dreptul de exteritorialitate. ■ J­atilăM I Turbur­ări grave în Germania — La Lipsea s’au dat lupte pe baricade — Lipsea, 28 (Ullstein) In cursul nopţii de Luni spre Marţi s’au produs turburări grave în subur­biile Vollmarksdorf şi Pa­­umsdorf. 1300 naţional-socialişti au făcut ei, noaptea, cu aprobarea poliţiei, o mani­festaţie pe străzile oraşu­lui Lipsea. Când manifestanţii au ajuns în piaţa din subur­bia, Vollmarksdorf au fost întâmpinaţi cu focuri de armă de comunişti, care se aflau în dosul unor ba­ricade, ridicate de ei. Poliţia a intervenit şi între comunişti şi poliţişti a început un duel violent de arme. Mai târziu, poli­ţiştii, înarmaţi cu mitrali­ere, au reuşit să înainte­ze şi să ocupe baricadele, alungând pe comunişti. Piaţa din Vollmarksdorf este complet devastată. Comuniştii ridicaseră ba­ricade din vehicule iar go­lurile le-au umplut cu că­rămizi luate de la clădirile în construcţie din apropi­ere. înainte de începerea luptei comuniştii au dis­trus toate felinarele, spre a împiedica înaintarea po­liţiştilor. Aceştia au fost nevoiţi să se servească de reflectoare puternice şi au cerut şi ajutorul pom­pierilor, spre a putea ur­ca cu scările acestora ba­ricadele ridicate de comu­nişti. Focul de arme a fost deschis de comunişti. Po­liţiştii ripostând un şomer, în vârstă de 55 ani, a fost ucis pe loc. După un schimb violent de focuri, poliţiştii au por­nit la atac cu baioneta la armă, alungând pe comu­nişti în plină dezordine. 25 comunişti au fost a­­restaţi. Numărul exact al celor grav şi uşor răniţi nu se cunoaşte precis, de­oarece comuniştii au luat, în timpul retragerii, pe tovarăşii răniţi cu ei. La spital a murit azi încă un comunist grav ră­nit. LA BERLIN Berlin, 28 (Ullstein). — In cursul nopţii s’au pro­dus ciocniri în suburbia Steglitz. 11 naţional-socialişti în uniformă au fost arestaţi, deoarece au tras focuri de armă asupra unor membri ai organizaţiei republicane „Reichsbanner“. Un comu­nist a fost grav rănit. Pe la ora 1.30 noaptea i s’au produs lupte de stradă­­ în suburbia Neuköln între naţional-socialişti şi comu­nişti. Doi naţional-socialişti au fost grav răniţi. ——eher——— Maxime şi cugetări Poporul, când ajunge stă­pân, are linguşitorii săi ca şi regii. (D’Agnesseau) o­m ____________ Se va încheia pactul de neagresiune cu Rusia? Varşovia, 28 (Ullstein).— „Gazetta Warsawska“ pu­blică o știre din Geneva a­­supra tratativelor duse de d. Zaleski, referitoare la în­cheierea pactului de ne­agresiune cu Rusia. Ziarul afirmă că semnarea, res­pectiv ratificarea pactului de neagresiune dintre Ru­sia, Franţa, Polonia şi Ro­mânia se va face zilele a­­cestea. După alte ştiri, atitudinea definitivă a Poloniei în a­ceastă chestiune va depinde de mareşalul Pilsudski, care a fost, azi, informat de locţiitorul ministrului de externe, d. Beck, asupra stadiului tratativelor de la Geneva. Se mai spune că diploma­ţia polonă ar fi intervenit pentru soluţionarea dife­rendului dintre România şi Rusia şi că s-ar fi găsit o formulă de înţelegere în problema Basarabiei. Accidentul aviatorului Bădină Mare seară, căp. aviator Bă­dină, un vech­ tu sburator, a avut un accident, din care a scăpat doar cu câteva răni uşoare în aparenţă. Vrând să facă un sbor de an­trenament, a luat un avion, care e de mult timp în hangarele de la Cotroceni şi a decolat la ora 6. După o oră şi jumătate de sbor, venea la aterisaj. înainte de a trece peste cazar­ma 9 roşiori, motorul a încetat să funcţioneze. Cum avionul nu mai avea în­­nălţimea necesară a lovit cu şa­­siul de aterisaj un plop, căruia i-a retezat vârful rămânând însă şi avionul fără roţi. Ime­diat în faţa plopului e dormito­rul cazărmei peste care avionul s’a prăbuşit. Aripa, lovind în coş, s‘a rupt­ din smucitură, s'a rupt însă și ampenajul avionului­ Apoi avionul, astfel zdrenţuit s‘a prăvălit de pe acoperiş jos. Din fericire pentru aviator, res­tul avionului căzuse peste un şanţ, astfel că pilotul s‘a putut strecura mai uşor de sub sfărâ­­măturile avionului. Coincidenţă: acum câţiva ani acelaş aviator a fost surprins in pană de motor peste aceiaş ca­zarmă; a tributit să aşeze avionul pe acoperiş unde s’a înfundat­­ cu roţile. Fotografia acestui accident am reprodus-o la timp şi alaltăeri seară căpitanul Bădină întâlnin­­d­u-ne pe stradă ne-a cerut să-i înapoem fotografia la care , spu­nea că ţine foarte mult. Reeditarea involuntară a ac­cidentului rămâne totuşi între bizareriile aviaţiei. Londra, Iunie Pe când aşa zisele mari pu­teri se ceartă la Lausana pe chestia unor formule, Belgia şi Olanda profită de ocazie şi se înţeleg în vederea unei adevă­rate apropieri economice. Şti­rea că belgienii şi olandezii au reuşit să pue pe picioare un a­­ranjament vamal, care pare să fie practic, deci realizabil, a produs o mare impresie la Lon­dra. Nimic nu impune mai mult englezilor ca un fapt împlinit, din care se poate scoate prin­cipiul unei teorii. Căci spiritul lor empiric se teme de cazul contrariu, adică de acela în care se începe cu teoria. Poate că pe nedrept, — căci nu se ştie încă dacă comerţul brita­nic va profita, — oamenii de aci se înclină în faţa unei ini­ţiative care li se pare făcută să deslănţue o acţiune menită să scoboare tarifele vamale în Europa. Belgia şi Olanda sunt de mai mulţi ani în ceartă asupra u­­nor drepturi relative la marile lor porturi, Anvers şi Rotter­dam. Interesele lor se mai cioc­nesc încă asupra altor puncte. Totuşi aceasta nu le-a împie­dicat să se înţeleagă asupra vămilor. Politica a cedat în faţa con­sideraţiilor de ordin economic. Ce lecţie bună pentru celelalte ţări europene şi mai ales pen­tru Germania, care se grăbeşte să subordoneze totul interesu­lui politic, ca de exemplu în relaţiile sale cu Polonia împo­triva căreia, de zece ani, duce un înverşunat război vamal cu scopul de a o forţa la capitu­lare politică. Dar adevărata lecţie e pentru marile puteri în general, care, în Europa de du­pă război, şi-au închipuit prea des că nimic nu se poate a­­ranja fără ele. Belgia şi Olanda, sătule de a mai face anticameră pe­ când marile puteri se ceartă, s’au pus singure pe lucru. Au elaborat un proect, care nu numai că e în avantajul lor, dar serveşte drept pildă şi altor ţări. Iată un precedent, care trebue reţinut. E bine ca Europa să înţeleagă însfărşit, că nu e deajuns să faci sluj aşteptând bucăţica din mâna stăpânului; trebue să aplici principiul: Ajută-te singur­ şi Dumnezeu te va ajuta. Mân­tuirea noastră nu constă în­tr’un miracol. Trebue să recunoaştem, că formula miraculoasă pentru re­zolvarea crizei nu există, şa mai ales că aşa-zisele mari puteri nu posedă decretul acestei for­mule magice. Mântuirea­ noas­tră nu poate veni decât dela o muncă răbdătoare şi conti­nuă, la care vor participa toţi după puterile lor. O casă mare e construită din mici pietre şi o mare acţiune politică se com­pune din elemente pregătite mai dinainte. Iniţiativa luată de Belgia şi de Olanda va fi urmată poate chiar mâine de o decizie similară a celor trei state scandinave: Suedia, Da­nemarca şi Norvegia. Toate a­­­ cestea sunt foarte bune şi ne­­ arată calea practică pe care trebue s’o urm­eze Euro­ţia spre a scăpa de dezordinea sa eco­nomică. Se găsesc de pe acum oa­meni la Londra, cari cred că au descoperit în uniunea belgo­­olandeză argumentul, pe care Continu&se­m SCRISORI DIN LONDRA Ajută-te singur de AUGUR Continuare In pag. 2-a POARTA de I. Simionescu, prof. univ. Carpaţii noştri sunt asemuiţi cu zidurile unei cetăţi. Ca să pătrunzi în cetate, treci prin porţi păzite cu străşnicie. Şi prin Carpaţii apuseni nu poţi răsbate de­cât prin văi îngus­te, numite de popor Porţi. Porţile-de-fier sunt vestite. Exista şi zăvoare cari făceau mai anevoiasă trecerea dela Vârciorova. Intr’o veche stam­pă din bogata colecţie a Aca­demiei române, desenatorul e­­xagerând înălţimile, a pus în curmezişul Dunării stânci as­cuţite, ca nişte vârfuri semeţe de munţi inundaţi. Azi, colţii, nu se văd de­cât când Dună­rea este scăzută, par spinări de bivoli ce se răcoresc in apă. Mai există o Poartă-de-fer. Prin ea armata romană, a pă­truns pe valea Bistrei, către Sarmisagetuza. Ca să ajungă la Caransebeş, oştile lui Traian au mai tre­­cut prin o Poartă, străbătută azi in tihnă, cu trenul ce duce spre Timişoara. E unul din drumurile boga­­te în variaţii din cuprinsul României. E plin de amăgiri, mai ales pentru doritorii de meleaguri străine, prea nume­roşi printre noi. Te amăgesc apele, munţii, aşezările ome­neşti. Te socoţi, la început, in drumul către Triest, te tre­zeşti apoi în plină păşune svi­­teriană, pentru a te crede a­­poi la poalele După ce părăseşti­ frurioasa aleie de plopi piramidali de la Orşova, trenul urcă pe valea Cernei tot mai adânc săpatâ’n piatră. La Topleţ, grămada de case cu păreţi de­ cărămizi ne­­tencuite, unele chiar pe mi­cul de piatră, arată sărăcia lo­curilor stâncoase, goale, cenu­şii, unde şi unde cu câte un pâlc de verdeaţa. La Bâile- Erculane, Cerna apucă pe sub coasta priporoasa a Domogle­dului, bătut în plin de soare. Drumul continuă­ pe valea Mehadiei. Locurile se lărgesc. Stâncile negre, arătarea căr­bunilor din adânc, răsar din păşuni rare. Pe un colţ de piatră din spatele satului, bas­tionul cu vârful duruit, arată apărarea de demult, pe vre­mea frământărilor dese ome­neşti, care n’au fost restrânse numai în vremea inchegării naţiunii române. Variaţia de acum începe. După vre­o două tuneluri mici, lumina inundă un nod impor­tant de aşezări­­ omeneşti din­­tr’o largă depresiune, la uni­rea unui mănunchiu de râuri. Satele se ţin de calea apelor, se mută pe povârnişurile domoa­­ie. Unde sunt Îngrămădiri de oameni, podoaba pădurilor de­vastate se trage, cu frică, mai la o parte. Arborii vesleţi, sunt ciuntiţi; devin forme fantas- I ties, în năzuinţa lor de a da i­smicele tinere în jurul rănii, care arată locul crengii ve- I che, tăiată pentru frunzar. Lupta norodului îngrămădit pe un petec de pământ nu toc­mai­ rodnic este aspră. Se prin­de străduinţa omului de a în­vinge greutăţile prin lucrarea Întinsă a ogorului restrâns. Se­ceta îl îndrumă către arborele mereu schilodit, fără să mur­mure. Puhoaiele îl silesc să urce maldărul de fân preţios sau de strujeni adunaţi cu grea tru­dă, sus, printre crengile capa­cului. E o caracteristică etno­grafică a regiunei Banatului şi Olteniei, in legătură cu sgârce­­nia pământului şi năvala ploi­lor repezi. Dar tot nevoia a îm­podobit locurile cu grădini de pruni, ce dau aspect deosebit spaţiului larg, înecat spre sală în scama uşoară a fumului ce se lasă peste vale. Drumul urcă d­in ţinuturi mi­nunate, pline de sfinţenia mun­cii intense, de­ blândeţa plaiu­rilor acoperite cu luţernării, vrăstate cu pâlcuri de păduri. Amestecul de fagi, cu brazi resleţi, plantaţi, cu mesteceni delicaţi, strânşi în jurul ferme­lor răsleţe, dau un pitoresc pro­priu ce se întâlneşte rar în alte ţinuturi româneşti. Mai sus de Domaşna pârăoasele limpezi sunt resfirate. Şerpuesc prin pajişti verzi peste tot anul, din primăvară când orhideele le presară pe rubine, până’n toamnă târziu, când ametistul brânduşelor e mai viu în apus de soare. Sunt tablouri de Boedlin, pline de vioiciune dar şi de seriozitatea muncii. Fe­meia cu oprege, toarce păzând văcuţa tarcată, cu pete roşca­te. Silueta boilor ce trag la plug şi a plugarului îndoit de şale, apăsând cu toată nădejdea de coarnele plugului, se iţeşte o bucată de vreme pe spinarea colnicei, în cadrul asfinţitului de soare, se îmbujorează ză­pada de curând căzută pe vâr­ful mai înalt al Prelucăi. Nici în Munţii Apuseni nu întâl­neşti o atare îmbinare plină de farmec între varietatea na­turei, rămase în putere până’n preajma iernii şi între hărnicia românului ca să nu peardă ul­timele zile de muncă. Toată regiunea până’n Luncaviţa şi spre Poarta, e o apoteoză fi­rească a strădaniei omeneşti pentru agonisita vieţii, într’un cadru al naturei cu veşnică fră­gezime. Artistul care s’ar aşeza aice pentru o bucată de vreme ar avea subiecte minunate de pictat. Găseşte tot ce poate deştepta închinarea pentru fru­mosul din natură dar şi pentru măreţia muncii omeneşti, le­gată de pământ şi de agonisita grea a vieţii. Turme de oi prin­tre trunchiuri albe de meste­ceni, vite grăsune şi tărcate ,fel de fel, resleţite pe întinsul pa­jiştei, arămiul frunzelor de fag mai vioi în vecinătatea verde­­lui de primăvară a păşunelor, boschetele de curpeni argintaţi, drumurile şerpuite de la casă la casă, in jurul cărora stau a-’­dunate stogurile de fân, se gâ­sesc atâtea motive variate de veşnicire a plaiurilor noastre pe cât de mândre pe atât de necunoscute. Tunelul lung arată locul Por­ţii. De la gară Poarta, cu pâlc des de brazi în faţă, pârâoa­pele se scurg grăbite cătră nord. Dau în Timiş. Nici nu ştii cum şi de unde ţ’a ieşit Timişul în cale. Vine format, bogat, vijelios, strâns în sghiab de piatră; vâjâie la coturi, spumegă lovind bolova­nii din drum. II priveşti de sus de pe coasta muntelui, numai piatră. H treci pe pod înalt. Îl ocoleşte; trenul îl ajunge prin

Next