Universul, februarie 1934 (Anul 51, nr. 30-57)

1934-02-18 / nr. 47

&wJ al 51-lea Nn 47 Duminică 18 Februarie 1934 — —fc. Â lâ-MaMi■—■ ■ ■ w li I î.it.iî ■ rn^ — ■---------------­ Al doilea raid transatlantic —■ Roma-Ch'cago- New-York-Roma —■ de IT ALO BALBO In român este de N. I ALEXANDRESCU LUII iul.O barcă cu motor brăzdează apa de la un vapor la al-Adio pământ misterios care între colinele tale acope­rite veşnic cu zăpadă adăposteşti turme de reni şi vulpi cu splendide mantii argintii, refugiu şi paradis inviolabil al cârdurilor de somoni, care coboară­ în fiecare primă-­­ vară spre apa sărată în căutarea dragostei şi a morţii. Un italian, Giovanni Caboto, în serviciul Regelui An­gliei, a descoperit acest colţ al pământului; alţi o sută de italieni îi violează azi secretul, sosind pe căile văzduhu­lui Civilizaţia pare că fuge înspăimântată de acest loc care adună grămadă toate vijeliile boreale. Despre acest colţ de pământ colonizatorii descura­jaţi au spus că Dumnezeu a strâns toate lepedăturile creaţiunii şi cu ele a format Labradorul. Nu voi fi atât de aspru faţă de acest sătişor care ne-a primit cu surâsul unui cer senin. Zburând azi deasupra coastei, o bucată de vreme văd că e mai puţin nelocuit decât pare, şi im­presia pe care mi-o face nu e atât de posomorită şi me­lancolică. E luna când se pescueşte somonul.­­ Colibe de pescari se înşiruesc în golfuleţele cele mai adăpostite şi se văd urcându-se alene în sus coloane de fum. Ceva tot trebue să dea oamenilor acest colţ de pă­mânt, pentru ca ei să se încăpăţâneze a se reîntoarce în fiecare an cu bărcile lor printre munţii plutitori de ghiaţă. Ca şi Falstaff, care visa Africa aurită, Caboto, când s’a reîntors din călătoria sa, dăruia fiecăruia o insulă... maginară şi oricărui biet călugăr îi promitea un epis­copat; noi, întorşi dintr’o călătorie poate şi mai plină de aventuri, n’am dori nimic altceva decât să încununăm cu o nouă rază de glorie aripile italiene. Pe cer se plimbă nouraşi joşi. Vântul vijelios îl vom avea necontenit potrivnic pe tot drumul. Către coastă atmosfera e limpede şi ochiul, la o înăl­ţime de 500 metri, se pierde în spaţiu şi poate îmbrăţişa peisagiul care se întinde la dreapta noastră. Ici-colo, insuleţe stâncoase înconjurate de apă gălbue, şi pretutindeni la cuşoare ce-şi încreţesc in cute faţa, îm­­ai prejmuite de copaci pe care vântul i-a deformat,făcân­­du-i să-şi plece coamele înverzite până la pământ ca într’o închinare pioasă. Multe râuleţe coboară spre mare, croin­­iu­ şi drum printre stânci şi printre bizarele, capricioa­sele întortochieri ale terenului. La 13:37 sbuxăm peste Fybelly Isle ; la stânga noastră apare un câmp de ghiaţă. Insula Bălţilor are o culoare închisă şi e toată împestriţată cu reflexele argintii ale a­­pelor înlănţuite de verdeaţă. De-a lungul coastei se întind păduri întunecate şi stânci albicioase în care valurile iz­besc fără încetare şi se frâng spumegând. Iată insula Spotted, cu maluri ce coboară repezi în nave, colorate în alb şi negru ; trecem apoi peste un ar­hipelag de insule mici, presărate dealungul coastei. Spre fundul orizontului se văd în semi-cerc sfărămă­­turi din banchiza polară, curios amestec de forme, munţi plutitori de ghiaţa. Din loc în loc, se zăresc pe lângă coastă triunghiuri de zăpadă, care nu reuşesc totuşi a da o notă mai deose­bită acestui peisagiu fără viaţă.’ La 14:05 reluăm mersul normal cu 1600 învârtitori şi puţin după aceea trecem peste Great Caribou, insulă care mpreună cu insula Battle, apără Battle Harbour, capi­tala Labradorului. Ne distrăm privind golfuleţele de sub noi In unele, cum e bunăoară Narrow Harbour, St. Michael Bay, sau fiei al capului St. Lewis, se îndesesc şi sunt mai populate sătişoarele de pescari; toate sunt la fel: mici bărci de lemn, înşiruite de-a lungul ţărmului. La adăpostul vreunei stânci mai înalte se ascund flotilele în serviciul societăţii Hudson Bay, care de secole are monopolul pescuitului şi al vânatului în toată peninsula Labradorului... De timp nu ne putem plânge. Cerul e în parte acope­rit. Spre larg e posomorit, întunecos şi marea agitată d­in cauza vântului; de partea noastră, din potrivă, to­tul merge de minune, aşa că mă hotărăsc să trimit ur­mătoarea radio-circulară: „Mulţumită timpului e cu pu­tinţă să sburăm într’o formaţie­ strânsă, dar formaţiile să nu stea prea aproape una de alta, ci să se răspândească la înălţimi diferite“. Spre larg apar din nou fărâmături de banchiză pe care curentul le duce alene. Intrăm acum în strâmtoarea Belle-Isle trecând prin faţa golfului Saint-Pierre şi a gol­fului Chateau. In mijlocul strâmtoarei e o insulă care pare pictată. Pe cer nu se zăreşte niciun nor şi nici urmă de ceaţă... Un vaporaş străbate strâmtoarea în sens con­trar sborului nostru, iar în depărtare un monstru de ghiaţă coboară dus de valuri. După ce părăsim Labradorul, drumul nostru fae strâmtoarea­­ diagonală şi se îndreaptă spre coasta Newfoundland, pe care noi o vom urma în toata lungimea ei de la farul Flower Ledge până la Rich­point... E o coastă semănată cu lacuri şi copaci Există o mare deosebire între lacurile din Labrador şi cele din Terranova, şi chiar viaţa are aci un aspect di­ferit , pustiu şi jale cât cuprinzi cu ochiul, păduri sărace tipuite de frunze, care fac una cu bălţile fără sfârşit. Vai­­le­ acela care s’ar rătăci într’un asemenea labirint. Numai după câteva zeci de mile apar pe fâşia de pă­mânt, învăluite ici-colo în ceaţă, primele sate. Cel mai mare se numeşte Sf. Gheorghe ; patronul oraşului meu, râul şi golful poartă acelaş nume. Lăsăm totul la stânga noastră şi urmăm coasta care se abate brusc spre Est. Aci dăm peste cea dintâi linie de f­um de fer cu respectivii stâlpi de telegraf. De unde vine şi încotro se duce ?... Renunţ a cerceta : în faţa noastră apare ceaţa care porneşte dintr’o extremitate a Terranovei și se întinde spre coastă. Marea e însă liberă și noi înconjurăm marele obstacol nebulos cum ai ocoli un munte pe la poalele lui Sburăm la o sută de metri deasupra mării, iar dea­supra noastră se întinde un cer nespus de frumos. Trecem peste Bird Rocks, două stânci izolate în mijlocul valurilor, unde se adăpostesc doar păsările de mare... Ochiul cată în depărtare, spre orizont. In sfârșit, apare o umbră de păr talart d de mare, apoi altă umbră. Nu cum­va e Magdalena 2 v» urma golful Cartwright înmormântarea lui Dimitrie Dobrescu Joi d. a. s’a făcut înmormân­tarea regretatului dispărut Di­mitrie Dobrescu, fost primar şi prefect al Capitalei, fost preşe­dinte al Senatului şi ministru de justiţie. ASISTENŢA La trista ceremonie a luat parte o lume imensă. Din partea M. Sale Regelui, d-nii comandor Fundăţeanu, adjutant regal şi colonel Dros­sin prefectul palatului, au de­pus o coroană, prezentând con­doleanţe familiei. Printre cei prezenţi, d-nii : mareşal Averescu, cu d-na: prof. dr. C. Angelescu, minis­trul instrucţiei publice; Al. Po­­pescu-Necşeşti, subsecretar de stat la instrucţie; C. Argetoia­­nu, Gr. Trancu-Iaşi, I. Mitili­­neu, Al. Cottescu, N. N. Săvea­­nu, Em. Dan, primarul Capita­lei; prof. dr. N. Gheorghiu, rec­torul Universităţii; A­. Kiria­­cescu, Al. Culegiu, general G. Manu, ing. I. Gigurtu, Dumi­tru Grozdea, Petre Papacostea, prof. dr. D. Săvulescu, amiral Coandă, Ercule Ful­ga, Emil Va­­siliu Cluj, Em. Protopopescu Pake, Alex. Săvulescu, ing. N. Teodorescu, Costin Petrescu, Teodor Voiculescu, Const. A. Panaitescu, Al. N. Ștefănescu, Ioan Boambă, Radu Șeitan, c. C. Maltezianu, C. Musceleanu, Grigore P. Carp, Dinu Arion, colonel C. Dragalina, ing. I. Să­­băreanu, Stefan Grigoroff, Const. Mimy, avocat I. Epurea­­nu, avocat G. Cristescu, prof. Em. Brancovici, N. T. Filiti, Virgil Petrescu, N. N. Murgă­­șeanu Mc. Fi­odor, Georges Ka­prn, Radu Djuvara, A. Alexan­­dridi, colonel Eliad, C. Bagi Theodorache, Andrei Corteanu, Hurmuz Aznavorian, ing. n. Costake, Dimitrie Bădescu, Mar­tin Sain, Constantin I. Za­mfi­­rescu, Olimpiu I. Zamfirescu, avocat Paucker, Marin Geor­­gescu, etc., etc.* La ora 2 și jumătate s’a fă­cut un serviciu religios la locu­inţa defunctului, în str. Ştirbei Vodă 89. Serviciul divin a fost oficiat de P. S. arhiereul Platon Cios­­su, vicarul patriarhiei, încon­­jurat de preoţii Marin Ionescu, de la biserica Cuibul cu Barză Dincescu, de la Schitu Măgu­­reanu şi doi diaconi. Răspunsurile religioase au fost date de corul bisericii Cui­bul cu Barză, sub conducerea d-lui profesor Petre Popovici. Cuvântările După serviciul religios, d. E­­MANOIL DAN, primarul gene­ral gerant al Capitalei, a spus următoarele: In numele primăriei Capita­lei, vin să exprim adânca şi sincera durere ce simţim pen­tru pierderea fostului ei condu­cător. Dimitrie Dobrescu a făcut parte din acea generaţie care prin patriotismul, prin corecti­tudinea şi conştiinciozitatea ce o punea în toate actele vieţii publice, a contribuit într’o lar­gă măsură la mersul ascendent al ţării noastre, înzestrat de Dumnezeu cu o inteligenţă vie, masivă, cu o exerpțională putere de pătrun­dere în rezolvarea problemelor mari şi complicate. Dimitrie Dobrescu a lăsat cele mai fru­moase şi pilduitoare amintiri in instituţiunile pe care le-a condus. D. AL. COTTESCU, în numele băncii de Scont, a spus: In numele consiliului de ad­ministraţie al Băncei de Scont a României, îmi iau trista mi­siune de a aduce un suprem o­­magiu de admiraţiune şi de ve­­cinică recunoştinţă scumpului şi neuitatului meu prieten Mi­tică Dobrescu, care stă azi ne­însufleţit înaintea noastră şi care în decurs de mai bine de 30 de ani, zi de zi nu a avut altă preocupare decât a servi cu cel mai curat şi nobil devo­tament această instituţie că­reia el, în ca­itate de preşedin­te, i-a ascrificat o bună parte din puterile lui morale şi fizi­ce. Caracter de elită, suflet mare şi nobil, fire blândă şi de un patriotism arzător, Mitică Do­brescu nu a avut în jurul său decât prieteni sinceri care l-au iubit şi admirat cu adevărat. In toate înaltele situaţiuni prin care a trecut, el s’a distins prin tactul său, prin sentimen­tul său de echitate şi prin trio activitate folositoare şi neîntre­cută, lăsând cele mai frumoase amintiri despe modul său blând, drept şi demn cu care şi-a în­deplinit misiunile sale. Fie ca marea durere ce o simţim noi prietenii lui să poa­tă aduce o cât de slabă mân­gâiere in sufletul familiei îndu­rerată, şi închinându-ne cu e­­vlavie să ne rugăm ca să-i fie ţărâna uşoară. CUVÂNTAREA D-LUI E FULGA D. E. FULGA . In numele consiliului de administraţie al societăţilor „Redevenţa“ şi „Fo­rajul“, îmi îndeplinesc o tristă datorie de a aduce un ultim o­­magiu mult regretatului Dim­i­trie Dobrescu. Defunctul a fost fondator, preşedinta al consiliilor de ad­ministraţie şi membru al comi­tetului de direcţie timp de 15 ani al acestor întreprinderi. In tot acest lung interval de tim­p, el a condus, alături de ceilalţi colaboratori, aceste societăţi, La a­ căror propăşire a contribuit intr’o mare măsură prin înţe­leptele sale directive şi prin in­teresul pe care l-a pus în ser­viciul lor în mod permanent. Noi, colegii săi, pierdem prin moartea lui Dimitrie Dobrescu, Pe preşedintele nostru iubit şi un bun şi în vechi regretat prieten. CUVÂNTAREA D-LUI ING N. TEODORESCU încă unul din cei mai demni şi mai valoroşi reprezentanţi ai generaţiei care apune, trece pragul veşniciei. Cel ce ne părăseşte astăzi, Dimitrie Dobrescu, a fost un om bun în toată accepţiunea acestui cuvânt, bun şi în sensul creştinesc şi în sensul etic. , Structura sa sufletească, ca­racterul său ferm, educaţiunea sa aleasă, temperamentul său echilibrat, spiritul său ponde­rat, desvăluia acea armonie a ideilor şi a sentimentelor din care se desprindea o judecată limpede şi cumpănită. Dimitrie Dobrescu a fost uto bărbat cumpănit, un bărbat cu­­minte. El a făcut parte din acea ge­­neraţie care şi-a dat seama că numai prin îndeplinirea conş­tiincioasă a datoriei, prin mun­că rodnică şi constructivă, mai mult prin fapte decât prin vorbe şi în fine printr’un des­­voltat simţ al răspunderii, se va putea asigura Ţării noastre posibilităţi de propăşire şi de înălţare în ordinea socială, po­litică, culturală, economică şi morală. Avea convingerea nestrămu­tată­ că renaşterea noastră po­litică şi naţională se va înde­plini numai prin intrarea în a­­re­na publică a elitei Intelectua­­le prin îndulcirea şi aisânarea moravurilor prin respectarea tradiţiilor sănătoase ca şi prin îndeplinirea unor reforme im­puse de cerinţele vremii şi de interesele superioare ale popo­rului român. A aplicat cu sfinţenie şi lo­ialitate acest crez în toate dem­nităţile pe care le-a ocupat, până când nu mult după răz­boi* mondial s’a retras ctta a. wa» politică. După această retragere Di­mitrie Dobrescu a avut până la sfârşitul vieţii sale pe lângă alte ocupaţi­uni cu caracter e­­conomic şi acela de Preşedinte al consiliului de administraţie al societăţii forestiere „Drajna“. __ In această calitate el a adus servicii preţioase acestei socie­­tăţi, contribuind cu tactul, cu­­ priceperea şi cu munca sa la desvoltarea şi propăşirea ei. In numele societăţii „Draj­na“ exprim adâncul nostru re-­­ gret pentru pierderea acestui­­ bun român, acestui prieten res- I pectat şi iubit, acestui nepre-­­­ţuit colaborator a cării amin­­tire o vom păstra veşnic cu sfinţenie în inimile noastre. Fie ca regretul şi veneraţia in care vor învălui memoria lui cei ce au avut norocul sau cin­stea de _ a.l apropia să coorjsti­­tu© o cât de palidă mângâiere pentru mult încercata sa fam­i­­lie. IN NUMELE SOCIETĂŢII REDEVENŢA „ MARTIN ŞAIN, directorul general al soc. Redevenţa, a spus următoarele: Cu­­ sufletul îndurerat, îmi îndeplinesc o pioasă îndatorire, atât in numele societăţii „Re­­devenţa“, cât şi în numele meu personal, aducând un ultim o­­magiu memoriei aceluia care a fost Dimitrie Dobrescu. Dăruit de D-zeu cu o minte ageră şi cu un bun simţ rar, el făcea farmecul nostru, al tu­turora. Fire ponderată prin ex­celenţă, el avea insă un suflet tânăr şi entuziast, care ştia să se asocieze la orice iniţiativă creatoare şi să o stimuleze cu munca şi prestigiul său. Noi, colaboratorii săi pierdem un conducător înţelept şi price­put. Pierderea sa este irepara­bilă pentru toţi şi noi care­ l-am apropiat, l-am iubit sincer şi vom păstra întotdeauna în sufletul nostru, imaginea sa no­bilă şi senină. ALTE CUVÂNTĂRI Au mai vorbit d-nul: avocat Em. Vasiliu-Cluj, în numele partidului poporului, al cărui membru a fost defunctul şi Vir­gil Petrescu, din partea Fede­raţiei Naţionale pentru salva­rea Creditului. * După seria cuvântărilor, s’a format cortegiul, care s’a în­dreptat spre cimitirul Bellu,, unde s’a făcut înhumarea. Federalizarea societăţilor de asistenţă socială Din iniţ­iativa d-nei Lia Bră­­tianu, preşedinta societăţii „Pricipele Mircea“, a luat fu­­­piţă, principiul federalizării so­cietăţilor de asistenţă socială, socotit ca singurul mijloc de a face din asistenţă un organ de muncă demnă, folositoare, res­pectată şi ajutată de toată lu­mea. Federalizarea­­va putea fixa definitiv şi precis noţiunea de societate de binefacere ; va pu­tea limita numărul societăţilor după posibilităţile de desvol­­t­are, in viitor şi vor putea pune o frână uşurinţei cu ca­re se creează şi se admit soc­ de binefacere. Federalizarea ar deveni ca exponent al societăţilor de bi­nefacere şi ca organism cons­tituit adevăratul colaborator al statului în opera de asis­tenţă şi educaţie. Apelul d-nei Brătianu a gă­sit repede ecou şi înţelegere la toate marile societăţi de bine­facere, cari ca şi societatea „Principele Mir­cea“ s’au lovit de toate neajunsurile isvorâte din neînţelegere şi nearmoni­­zare în munca lor. Ca urmare încă de astă va­ră s’au ţinut şedinţe la d­na Brătianu în cari s’au discutat şi s’au stabilit întâi în Unii generale principiile fundamen­tale ale federalizării şi apoi împărţirea pe secţii a diferi­telor ramuri de activitate im­puse de această federalizare. La şedinţa de Marţi 13 Febr. au participat ca delegaţi din partea diferitelor societăţi d-nele: Mareşal Averescu, Filiti Gh. Grigorescu, Valentin Focşa, Caragea, Hurmuzescu, g-rai Dobrescu, d-ra Cantacuzta o, d-ra Costache, etc., şi d. Emil Cerchez director în ministerul muncii, ca delegat al ministe­rului. S’a hotărît ca până la defi­nitiva alcătuire a federalizării întrunirile să aibă loc, mn fie­care Marţi la d-na Brătianu ara 8 juni. Totodată s’a luat hotărlrea să se ţină o şedinţă sub pre­­şedenţia &L­S. Regina Maria. uni ivoluitussi ^ififireiwi hí m ■um* «r Cu «Turismul Român» în Italia Cu «Turismul Român» la Paris Pentru zilele minunate ale pri­mei jumătăţi a lunei lui April, So­cietatea Academică de turism „Tu­rismul Român” pregăteşte o foarte interesantă excursie în Italia. Această plimbare nu presupune numai zile de recreaţie desăvârşi-­­ tă în ţara unde în curând se vor sărbători 2090 ani de la naşterea celui care prin personalitatea sa şi-a dăruit numele unui întreg se­col — Împăratul August — el tinde să intereseze şi din punct de vedere artistic, social, moral, intelectual. Excursioniştii nu vor cerceta nu­mai capod­operele din muzeele Ve­neţiei, ale Florenţei, Romei, Na­­polelui, nu se vor înfiora numai de măreţele vestigii ale lumii antice dela Pompei sau gingăşia naturii uneori, de măreţia ei adesea, ci vor Panorama Romei,­­fi uimiţi mai ales de uriaşa muncă ce se desfăşoară dela un cap la celălalt al Peninsulei, muncă făcu­tă cu înţelegere şi dragoste, până in cel mai sărac petec de pământ E măreţ ceiace au putut să facă Italienii din ţara lor in ultimul de­ceniu. Ecursiunea în Italia, dela 1 la 15 Aprilie presupune vizitarea ur­mătoarelor centre : VENEZIA cu o oprire de trei zile — unde se va cerceta tot ce trebue neapărat cunoscut, ca palate, mu­zee, biserici, piețe celebre. Se va face și o excursiune cu vaporetto la faimoasa plaje de la LIDO. Apoi NAPOLI, așezat în golful minunat, vestit în lumea întreagă, cu muzeele lui bogate, cu portul interesant, cu grădini şi privelişti extraordinare , cu posibilităţi de multe excursii interesante la Sor­rento, insula Capri cu Grotta Az­­zurra, Sofia,tare, Vesuviu. Se va face excursiunea la Pom­pei, pentru a se cerceta vechile şi noile săpături cari au dat la iveală viaţa de acum 2000 de ani, a stră­moşilor Romani. ROMA către care de totdeauna au dus toate drumurile, presupune o oprire de 3 zile pentru cunoaş­terea acestui admirabil tot pe care-l formează îmbinarea hunii vechi cu cea de azi. Apoi FLORENZA, oraşul artistic prin excelenţă, cu atâtea comori­i de artă, cu o ambianţă specială, Firenze de care mai toţi călătorii se îndrăgostesc. Piaţa „del Popolo“ Costul acestei excursioni este de lei 11.850, în care se cuprinde: că­lătoria cu trenul special dus-întors, paşaport colectiv şi toate vizele, hoteluri şi pensiune în toate ora­şele, t­oate taxele de muzee şi ins­­tituţiuni, excursii şi circuite cu au­tocare, transportul bagajelor, for­malităţi, bacşişuri. Avantagiile de a călători cu So­cietatea de turism „Turismul Ro­mân” sunt foarte mari, fiind sin­gura societate din ţară care timp de 10 ani a avut o activitate neîn­treruptă pe tărâmul turistic şi care a realizat dintre cele mai impor­tante călătorii, de pildă călătoria de anul trecut a ziarului „Univer­sul”, cu 500 participanţi, care a fost cum nu se poate mai izbutită. Paris cu Italia de nord şi Lausanne Concomitent cu excursia, din I­­talia 1—15 Aprilie, Societatea Aca­demică de turism „Turismul Ro­mân” Isal organizează şi o călăto­rie la Paris cu vizitarea, la ducere, a oraşelor din Nordul Italiei, Ve­nezia şi Milano — centrul comer­cial şi industrial atât de impor­tant al Italiei, — şi la întoarcere cu o oprire în Elveţia, la Laus­­sanne. La Paris se va rămâne din ziua de 1 şi până la 11 Aprilie, vizitân­­du-se in aceasta săptămână ma­ximum posibil din tot ce oferă marele oraş, cu autocare, ghizi ca­lificaţi, etc. Costul acestei excursiuni e de 12.850 lei, preţ în care se cuprinde tot ceea ce Societatea oferă în chip obişnuit participanţilor la excursiu­­nile sale, înscrierile contra unui aconto de 3000 lei se primesc la Biroul de Turism ARPA Piaţa Palatului Regal. Telefon 38083 pentru Socie­tatea Academică de turism Turis­mul Român. „Figuri contimporane” — Conferinţa d-lui dr. I. Costinescu D. dr. I. Costinescu a vorbit joi seară, la 9, la fundaţia Dal­les, despre ,,figuri contimpora­ne“, în celul conferinţelor soc. culturale „Tinereţea“. D. N. BATZARIA a făcut elo­giul lui I. G. Duca, care a inau­gurat, cel dintâi, conferinţele so­­ci­etăţii. D. dr. I. COSTINESCU spune că nu va putea cuprinde în du­rata unei ore toate figurile con­­timporane cari au avut roluri însemnate în istoria noastră po­­litică naţională, cu privire la momentul întregirii neamului. Sunt prea mulţi contimporanii, apuşi de curând, cari s-au jert­fit pentru înfăptuirea idealului naţional. De data aceasta ne vom opri câte o clipă asupra a trei dintre mar­i bărbaţi fixaţi în cadrul CTITORILOR ÎNTREGIRII: dr. Istrati, B. Delavrancea şi N. Fi­ Lipescu. Şi fiindcă e vorba de fi­gurile cari şi-au înscris viaţa în istoria împlinirii idealului naţio­­nal nu vom uita să pomenim pe sfântul Rege Ferdinand, marele jertfit pentru cea mai sfântă cauză a Românilor şi pe M. S. Regina Maria, al cărui suflet ră­mâne pe veci legat de întregi­rea neamului Câteşi trei din cei pomeniţi au murit înainte de sfârşitul războ­­iului, dar toţi trei au avut cre­dinţa, v­oiunea chiar, a întregirii neamului. In ajunul pregătirii războiu­lui o mână de buni români începe acţiunea de întreţinere a senti­­merntului naţional, înfiripăndu-se „Acţiunea naţională“, în jurul d-nului Istralii. I se alătură cu entuziasm: N. Filipescu, Take Io­­nescu, B. Delavrancea, d-rul Cantacuzdino, E. Pangratti părin­tele Lucaci, I. Grădişteanu, Go­­ga, Toma Ionescu, Titulescu, Vic­tor Ionescu, — şi cu mine, deşi eram tânăr deputat guvernamen­­tal şi fiul ministrului de f­ranţe al guvernului de pe atunci. Sco­pul acelei asociaţii era să spri­jine politica instinctului naţional ,cu un cuvânt, acţiunea ală­turi de aliaţi. In 1915 se întemeează „Acţiu­nea patriotică“, sub preşedinţia d-rului Istrati, din care făceau parte cei enumeraţii mai sus, d. Stelian Popescu, directorul­­ de azi al „Universului” şi toată re­dacţia ziarului „Acţiunea“. „Acţiunea patriotică“ trebuia să comba­tă propaganda germană — şi devine curând: „Uniunea latină“. Preşedintele ,,Uniunii latine“, d-rul Istrati, pe atunci preşedin­tele Academiei române, voia să opună pangermanismului reac­­ţiunea panlatinismului DOCTORUL ISTRATI Profesorul dr. Istrati, întors temeinic prefgăt, din ţara liber­tăţii, egalităţii şi fraternităţii, a fost cunoscut ca un naţionalist de reală acţiune. Nu era orator, care să poată antrena, dar un mare creator pe tărîmul ştiinţi­fic şi naţ­onal. E destul să ne aruncăm privi­rile la ce a făcut din locurile mocirloase de pe acele vremuri, cari au devenit tai frumosul gara Carol. Dar trăsătura care ’l caracte­riza era tot naţionalismul. Oda­tă, la Sorbona, pe când ne gă­­siam la Paris, eu şii d-rul Canta­­­­cuzino, într’o miş­une specială, I d-rul Istrati ţine o conferinţă I plină de entuziasm şi adresându­­se ,surorilor latine de pretu- I tindem", le cere să se unească J pentru salvarea civilizaţiei ame­­­­ninţată de Germania. Tot el a­­ propus, ca după victorie, pe care, , cu 3 ani înainte o profeţia, toţi­­ latinii să se unească spre a clădi un templu al latinităţii în oraşul Louvain. DELAVRANCEA Un alt ctitor al Întregirii Nea. .inului a fost Barbu Delavrancea. Pentru mine este o adevărată strângere de inimă când îi pro­nunţ numele şi -i evoc chipul. Era un bun prieten al tatălui meu, venia ades la noi Tată-meu îl botezase Leu. Delavrancea avea o figură cu totul caracteristică. D. dr. Costinescu citeşte câte­­va pas­agii din Vlahuţă şi Locus­­teanu, carii au descris pe Dela­­vrancea, N. FILIPESCU in toată activitatea politică a lui Nicolae Filipescu stăpâneşte mai distinct decât orice dragos­tea neţărmurită de neam. D. dr. Costinescu ilustrează cu câteva pasagii citate, caracterul său politic, în legătură cu con­versaţia din August 1914 avută cu Regele Carol, despre intrarea în acţiune. In timpul celor doi anii de neu­tralitate e în continuă fierbere. Ia parte activă la toate întruni­­rile „Acţ­inii naţionale”, ale „Acţiunii patriotice”, „Ligii cul­turale“ şi „Uniunii latină“, unde se pune la cale lupta pentru îm­plinirea Idealului naţonal Deşi certat cu Taxe Ionescu,­­ pe care ’l numia pasăre de pra­­i­dă. La apelul acestuia: „dacă ’mi ajută să cucerim Ardealul, îi ră­mân slugă toată viaţa”. Nicolae Filipescu se duce cel dintâi şi ’i înt­ide mâna. Pasiunea sa mergea până aco­lo, încât era nedrept cu Ionel Brătianu, cu toate că era ţinut în curent cu ferma hotărîre a guvernului de a intra în război, prin tatăl meu, Emil Costinescu, ministrul finanţelor, în care a­­vea cea mai mare încredere. România intră în război. N. Fi­­lîpescu se îmbolnăveşte. Robert de Flers vine să-l vadă. Vorbesc de războiu, de intrarea noastră ală­turi de aliaţi: „Vezi, eu voiu muri de inimă. Şi e logic: am a­­vut în viaţă, mai puţine idei şi mai mult sent­ment... Am cugetat mai puţin decât am iubit!“ Murind, nu-şi mai rămâne de­cât să mângâe cu degetele ei slabe harta ţării întregite şi ur­­măreşte tot mai atent, atacurile trupelor. Conferința d-lui dr. Costines­cu a fost viu aplaudată. Sala i-a făcut o puternică manifestație es fling--------------- - -* ■ S­cade brusc­­febra,­­şi nu dăunează inimei Anotimpul acesta cel mai periculos pentru sănătate, căci pricinueşte răceli cari la rându-le dau gripa însoţită de febră. Pentru a face să dispară brusc tem­­­­peratura care slăbeşte organicul nu­­ există decât un remediu a cărui utilitate a fost dovedită într’o sumedenie de boli infecţioase ; acest remediu vi-l recomandăm cu toată încrederea.: îl găsiţi la farmacii şi drognerii, şi se numeşte : 1100 QURDRONRL Tub cu 10 comprimate Lei 30. Tub cu 20 comprimate Lei 55. Cereţi furnizorului d-vo­astră" Em­il­ul nichelat de po­şetă sau buzunar cu 8 compri urate. •M.+-M-»~»-»-»44 + 4MM4M4 4»»M4»-44"4*-»*4»4444444»**4+ CAL­AR­AŞII CU SCHIMBUL îşi pot procura cu ui 3000 U­NIFO­RMA compusă din şapcă, veston cu rever, că­m­a­şe kaki cu cravată, bluză, pantaloni, manta, cisme şi centiron cu port-sabie, toate confecţionate din ma­teriale garantate, DE LA FABRICILE Saesriţii, Sinii Hod­e Minerali Is. ÎS P S­ocietatea Comunale entru construirea de locuințe eftine Piaţa Rosetti ?, colţ B-dul Domniţei 1. Primeşte înscrieri pentru lo­cuinţe ce va construi în campania 1934, cu înlesniri de plată pe termen lung. Se va construi în cartierele: Prelungirea Bd. Pache (Şo­­seaua Iancu­ri); Str. Barbu Văcăresc® (Drumul la Teii ; Strada Caraiman (Calea Griviţei-Filantropia). Valoa­rea unei case individuale va fi între 280.080 şi 600.000 lei. Informaţiuni la Socie­tate în fiecare zi de la 16 jani.—19, afară de Sâmbătă. 202 DIRECŢIUNEA Conferinţa de la ministerul comuni­caţiilor Joi seară la ora 17, s-a ţinut la ministerul lucrărilor publice con­ferii­nţa preliminară a delegaţiei româneşti care va discu­ta la 1 Martie a. c., la Satu Mare, îm­preună cu o delegaţie cehoslova­că, reînoirea convenţiei ferovia­re de peiaj cu Cehoslovacia. D. secretar general Traian Pîr­­vu, care a prezidat, a făcut de­legaţiei o expunere sumară a chestiunei arătând că sunt de examinat două proecte de con­venţie, unul întocmit de direc­ţiunea generală a regiei C. F. R. şi altul de căile ferate ceho-clos­­­vace. După ce s’a ascultat opinia c. f. r. exprimată de d. ing. I. A­­postolescu, s’a decis ca cele două proecte de convenţie să fie im­primate într’un număr suficient de exemplare şi distribuite fie­­cărui membru al delegaţiei spre a Ie examina până joia viitoare, când se va întruni din nou. -----------xpx- Pentru clopotarul din Târnava Au mai subscris: „Şcoala technică a aeronau­ticei“ (Mediaş) , ing. Stăncu­­lescu Sofronie 50 lei, lt. Mari­­naş Vasile 40 lei, prof. Ştef. Stă­­noiu 50 lei ing. loan Balmuş 40 lei ing. Manoilescu Eug. 40 lei, d-na prof. Mariana Popes­cu 40 lei d-na prof. Gh. Ale­xandru 40 lei, preot Gh. Sim­­plăceanu 20 lei, lt. Stematiu Cornelia 20 lei It. Dolea loan, lt. dr. Gheţan Alex. 20 lei, prof. Gh. Celăreanu 40 lei, maestru Ghică Marin 20 lei, conductor technic Neacşu V. 20 lei și ma­estru Olani loan 20 lei, elevii! ! scoalei technice a aeronauticei ! ! 330 lei Total lei *10 I­­ Smst urmă lei 4­888 I Institutul Naţional Zootechnic incunoşt­inţează pe cei intere­saţi că se va face la Sibiu dela 12—17 Martie un curs de­ pisci­cultura (creşterea păstrăvilor şi a crapilor). Cursul se compune din con­ferinţe şi demonstraţii practice la diferite Instalaţii de pisci­cultura de la Sibiu şi Făgăraş. Taxa frecventării a­cestui curs este de 100 lei. înscrierile împreuna cu taxa se primesc până la 31 Februa­rie la Institut în Bucureşti, str. M. Kogâlniceanu 63. Partic­panţii la aceste cursuri beneficiază de reducere pe C. F R. de la staţia de plecare până la Sibiu şi unele avanta­­gii de hotel şi restaurant. 1 a­i/isan couriA TijTueoe Arcovumae „„ CA/LOt eesci&ATâb­ LEMNE DE FOC 6­00 lei mia kg. de bucătărie 600 lei tag 700 cer și 8 3­0 cojite tăiate și transportate la domleflî® I. O. SIMIAN & Cf. Str. Puișor nr. 18—20 Telef. 399 72. Tramvai nr. 28 205 H4m­4l4riMllt|­IUIU

Next