Universul, decembrie 1935 (Anul 52, nr. 331-345)

1935-12-01 / nr. 331

_ y UNIVERSUE înalta Curte de casaţie şi Justiţie s’a întrunit joi din nou, în Secţiuni Unite, spre a judeca procesul răspunderilor ce incumbă fostului ministru al apărării naţionale, din 1930, d. general Henri Cihoschi, pentru chipul cum a întocmit şi perfectait ştiutul contract nr. 6102 de înarmare a ţării, cu fabricile Skoda. Şedinţa s-a deschis la om , precis sub preşedinţia d-lui Const. G. Rătescu (d. prim preşedinte Volansca fiind suferind). Fotoliul ministerului public a fost ocupat de d. procuror general Const. Vif­oramu. La­ apelul nominal au răs­puns : d. general Cihoschi, a­­testat de d-ni avocaţi I. Gr. Perietzeanu, Mihail Ghelme­­geanu şi Armand Călinescu — ■Jar — dintre martori, numai d. mareşal Presa. Ceilalţi doi martori, admişi de suprema instanţă în apă­rare, şi citaţi din timp, d-nii D. general CIHOSCHI reca­pitulează învinuirile ce i se a­­duc, subliniind că i se impută că a încheiat şi semnat un contract de armament, (nr. 6102, din 17 Martie 1930), pen­tru procurarea de armament, fără, a fi consultat în preala­bil consiliul superior al arma­tei şi consiliul superior al apă­rării ţării, şi chiar fără întoc­mirea unui caet de sarcini. In privința primei acuzări, d-sa arată că legea pentru or­ganizarea ministerelor din 29 iulie 1929, în vigoare pe acel timp, prescria la art. 101 că consiliul superior al armatei este dos­­r un organ menit să asigure continuitatea pregăti­rea de războiu a armatei şi că este consultat de aceea în toate chesti­unile cari privesc pregă­tirea armatei pentru războiu, proeente de legi militare, sau m­oedie de legi cari interesea­ză a­părarea naţională precum şi or­­ice chestiuni pe cari mi­nistrul le găseşte necesare... Par legea consiliului superior al apărării ţării din 23 Martie 1®4, prevede că acest consiliu are menirea de a examina, coordona şi soluţiona, toate chestiunile relative la apărarea naţională. „încheierile consiliului sunt obligatorii şi angajează răs­punderea ministrului respectiv, după confirmarea consiliului de miniștri“. Fără îndoială, chestiunea înarmărei face parte din pre­gătirea armatei pentru războiu și încă o parte importantă, din pregătirea, materială. Pe ce se bizue această pregă­tire de războiu a armatei, pe care ministrul armatei o exe­cută, ajutat de organele sale subalterne? întreaga pregătire materială de războiu derivă și este sub­ordonată unui plan general, în­­tocmiit din vreme de Marele Stat Major și care poartă, nu­mele de planul de inzestrare al oștirei In acest plan se prevede: ce trebuie să aibă ca materiale la mobilizare întreaga armată,— ce are în prezent — şi ce este necesar să mai aibă Planul de înzestrarea oştirei a fost întocmit în primăvara­­ anu­lui 1929 şi a fost supus­­consiliului superior al armatei in zilele de 3, 5 şi 6 Iunie 1929, care, după o examinare amă­nunţită i-a dat aviz favorabil. In luna următoare, la 2 Iu­lie 1929, acest plan a fost su­pus şi consiliului superior al apărării ţării, care a exami­nat planul şi l-au admis toţi membrii depunându-şi semnă­tura în josul procesului verbal (IV, 3). Toate aceste şedinţe s’au ţi­nut in 1929, iar comanda la Skoda s’a făcut IN MARTIE 1930. D-sa conchide de aceea că a­­ceste şedinţe ar constitui o consultare prealabilă a celor două foruri de conducere su­perioară cerute de lege. Odată planul de înzestrare trecut prin consiliul superior al armatei şi aprobat de con­siliul superior al apărării ţării, el devine d­efinitiv, iar exe­cutarea sa cade în sarcina mi­nistrului ar­m­a­tei (cf. art. 97 din­ legea ministerelor) ajutat de secretarul general al depar­tamentului (cf. art. 100 al 2 din aceiaşi lege a ministere­lor). Fireşte­­— continuă d-sa, — că executarea planului de în­zestrare nu se poate face deo­dată şi în întregime, ci el se execută pe tranşe, in raport cu mijloacele materiale cari i­ se pun ministrului la dispoziţie. Iar ministrul armatei face co­ i­menzil­e ‘în ordinea urgenţei­­ nevoitor, urgenţă care este şi ea indicată în linii mari, in plan­ul de înzestrare. Executarea planului de în­zestrare a armatei, e de acum doar o operă administrative, şi technică. Ea nu mai priveşte nici con­siliul armatei şi nici consiliul apărării ţării, cari n’au nici competinţa şi nici căderea a­­ceasta, deoarece ele nu cons­­tituesc foruri superioare tech­­nice sau administrative ci doar organe de conducere superi­oară, primul pentru consulta­re, celălalt pentru soluţionare. Păşind în examinarea răs­punderii propriu zise, d. gene­ral Cihoschi aminteşte că legea răspunderei ministeriale din 1879 în­ art. 3, alin. a, găseşte culpabil, pe... ministrul care violează un text expres de lege existentă. Or, obiectează d-sa, în toată legislaţia noastră militară nu Iuliu Maniu şi Al. Vaida Voe­­vod au comunicat că nu pot răspunde convocării, din cau­ze independente de voinţa d-lor. Apărarea a semnalat că de altfel procesul nu e încă în sitare de judecare deoarece ministerul armatei n’a satis­făcut nici până azi cererea înaltei Curţi de a comunica la dosar procesele verbale ale consiliului superior de apăra­rea ţării referitor la comanda de material artieristic impu­tată d-lui general Cihoschi. A­ solicitat de aceea să se procedeze, deocamdată, la au­dierea d-lui mareşal Preşan, urmând, ca în şedinţa viitoare să se ia depoziţiile d-lor Ma­niu şi Vaida Voe­vod. înalta Curte admite. D. procuror general Viforea­­nu cere ca — în această si­tuaţie — să se purceadă cu interogatoriul d-lui general Cir­maschi, se găseşte nici un text expres, prin care ministrul armatei să fie obligat să prezinte consiliu­lui armatei şi consiliului apă­rării ţării, contractele sau chiar numai comenzile succesive, ce decurg di­n executarea aplicărei planului de înzestrare. Singura obligaţiune pe care o are ministrul ar fi numai a­­ceea că comenzile pe cari le face pentru înzestrarea mate­rială a armatei pentru războiu, trebue să intre în cadrul acelui plan, iar nu să-l depăşească. „Tot astfel au înţeles miniş­tri de războiu cari m’au prece­dat dela războiu încoace şi toţi au procedat în acelaş fel“. Face cu aceasta dovadă cu o serie de tabele ale comenzilor militare, cu toate procesele ver­bale (ale consiliului superior al armatei şi ale consiliului supe­rior al apărării ţării). Conchide de aceea şi sub a­­cest raport că: „trebue deci să se constate că nu am violat nici­ un text expres al unei legi existente, nici fără voinţă, nici cu rea credinţă“. A DOUA ACUZAŢIUNE Aceasta ar, consta în faptul că s’a încheiat şi semnat con­tractul nr. 6102 fără întocmi­rea unui caet de sarcini, vio­­lându-se un text expres al unei legi existente. D.sa face în prealabil un scurt istoric al comenzei. Aminteşte astfel că materia­lul de artilerie comandat prin contractul 6102 din 1930 avea ca bază, ultimul model de ma­terial perfecţionat la această epocă şi anume: tunuri de câmp 75 mm.; obuziere de 100 mm.; tunuri antiaeriene de 75 mm. și obuziere de 150 mm. Asemenea tunuri fusese co­mandate deja la Uzinele Skoda şi de polonezi, cehoslovaci şi iugoslavi. La data semnărei contractu­lui (17 Martie 1930) noi pose­dam patru carte de sarcini ale modelelor de mai sus, iugo­slave şi cehoslovace, ce ne fu­sese puse la dispoziţie de uzi­nele Skoda odată cu înaintarea ultimei lor oferte, pe baza căror modele se stabilise atât obiec­tul comandei cât şi preţurile. Inspectoratul general al arti­leriei însă, nu s’a mulţumit cu un material identic celui deja realizat în 1925 şi 1928, ci a urmărit un material mai per­fecţionat, însă similar cu cel iugoslav şi cehoslovac.. Pentru realizarea per­fec­,­ţionărilor, a cerut deci uzi­nelor Skoda să determine pen­tru fiecare gură de foc, greu­tatea proectilului care cores­punde loviturei optime, adică lovitura care să asigure bă­taia, precizia și eficacitatea cea mai mare, fără ca e­­nergia la gura țevei, să fie mai mică decât a loviturei co­respunzătoare din contractul iugoslav. In contractul Iugoslav, greu­tatea fiecărui gen de proectil era dată prin o cifră fixă, pe când în contractul 6102, greu­tatea fiecărui gen de proectil s’a dat prin două limite (una superioară și alta inferioară) astfel ca între aceste limite, prin experiențe făcute la u­­zinele Skoda, să se găsească lovitura optimă. Rezolvarea acestei probleme technice a impus fabricei expe­rienţe numeroase şi costisitoa­re, făcute cu ajutorul unui mo­del de tun sau obuzier anume pre­­­ax. Numai după obţinerea a­­celor date, prin ajutorul pro­totipului se putea realiza mo­delul perfedtiurau­ căutat de noi şi numai după aceasta, se putea apoi întocmi caetele de sarcini cu ajutorul cărora sâ se po­ată trece la fabricarea­in serie a gurilor de foc coman­date. Prin urmare, fixează d-sa, nu era posibil înainte de ter­minarea acestor necunoscute, să se­ întocmească caete defi­nitive de sarcini. De alfel măsura nici nu era contrară vre­unui text expres de lege, căci legea con­tab­­i­tatei publice prevede în art. 90 că pentru furnituri, trans­porturi şi lucrări, când impor­tante interese a­le apărării naționale, cer ca operațiunile guvernului să rămână secrete, se pot încheia contracte şi prin bună învoială. Or contractul 6102 a înde­plinit condiţia de mai sus, de­oarece n’a fost semnat de mi­nistru decât după ce a., fost mai întâia aprobat de con­siliul de miniştri. In ce priveşte lipsa de con­comitentă îrntre contract şi cadtul de sarcini, d-sa mai ob­­observă că nu există, nicâeri scris în lege, pentru cazul con­­toaiei liui prin bună învoială că trebuie neapărat să fie­ făcut caetul de sarcini ante­rior, sau concomitent cu con­tractul. Sau că unui asemenea caet de­ sarcini, nu i se poate aduce nici o modificare după aprobarea sa. Asemenea prescription! nici nu puteau fi trecute în textul legei din cauza experienţelor trecutului. In adevăr o comandă de ar­mament bunăoară se execută în ani de zile. In acest timp, teehnica face conţinute pro­grese. Or dacă cartele de sar­cini nu s’ar mai putea modi­fica, am risca după câţiva ani, adică la sfârșitul comen­zei, să avem un material nou, însă de model vechiu. ..Din această cauză chiar contractul 135 din 25 Aprilie 1935, încheiat de guvernul care m’a trimis în judecata tot cu u­­zinele Skoda în valoare de peste două miliarde lei, la art. XI prescrie: „Uzinele Skoda se obligă ca furnătura care face obiectul prezentului contract, să pro­fite de ameilii mării.­S, perfec­ţionările şi progresele ce vor fi descoperite sau Inventate , introdus apoi d. mareşal Presam. După legiuita formalitate preliminară a identificării şi jurământului, răspunzând în­trebării d-lui av. I. Gr. Periet­­z­anu dacă îşi menţine decla­raţiile făcute la Senat în care a apreciat contractul făcut de d. general Cihoschi şi a relevat gândul bun — închinat organi­zării temeinice a apărării ţării — de la baza acestui contract, d. mareşal Prezan face o amplă declaraţie, în acest sens. — Confirm în totul si men­, ţin cuvântarea mea cuvânt cu cuvânt,, adică tot ceeace am spus la Senat. Dar voieec a desvolta unele lucruri, fiindcă după această cuvântare s’au produs oare cari comentarii, cari ar putea induce în eroare. S’a acordat, după 10 ani de la război, un prim credit de vreo 7 miliarde lei pentru înarmarea României,, pe când toate cele­lalte ţări se înarmau, punând toate progresele industriale la dispoziţia armatei. Am contribuit şi eu la, acor­darea acestui credit, de 7 mi­liarde, prin o audienţă la înal­ta Regenţă. In urma acestei audienţe, d. general Cihoschi a venit şi mi-a spus de aprobare. Iar după a­­ceea m’a­ informat că s’a făcut şi comanda. Acel material era de primă urgenţă. Tocmai când a apărut ches­tia, Skoda, am ştiut, că se sista­se între timp comanda. Am cerut atunci dosarul şi am văzut­ că se lucrase serios şi nimeni nu se gândea decât la înarmarea ţării. Pentru a se vedea adevăratul obiect al ieşitei mele de la Se­nat, amintesc, că armata era deprimată în acel moment. Nu m-am amestecat în nici o chestie de contract sub nici o formă. Prin o declaraţie făcută în comisia de cercetări a chestiei Skoda s’a vizat numele meu. Generalul Amza declară anu­me c­um că eu întorcându-mă din străinătate, aş fi spus că preţurile contractului făcut de d. general Cihoschi ar fi foarte scumpe, la material. Iată adevărul: Mă găseam în străinătate şi întorcându-mă de acolo m’am prezentat Majestăţii Sale Re­gelui spre a propune să-l con­siderăm pe generalul Scerbacet ca ofiţer român. M. S. Regele a acordat deocamdată un ajutor pentru anul de doliu al aces­tuia. D. general Amza a venit a­­tunci la mine. I-am cerut să îmi comunice dacă nu are po­sibilitatea să pună suma ime­diat­ la dispoziţie. D-sa a fost binevoitor. Cu acea ocazie i-am­ spus că un inginer care a lucrat la Sko­da îşi oferă serviciile pentru ministerul apărării naţionale. Aed inginer, care fusese la Skoda, a declarat că înălţătorul tunului este plătit scump. Starea generală în ţară nu era liniştitoare. Eu n’am controlat însă ştirile asupra celor ce se petreceau la­­ frontiera, de Răsărit. Chiar în primăvara lui 1930, însă, au venit două crucişătoa­re ruseşti ce ne-au dat îngri­­j­­orări.­­ Acesta e adevărul.­­ Niciodată însă n’am spus şi nu mi s’a spus că preţurile contractului ar fi fost exage­rate. La atât se reduce totul. D. PERIETZEANU : Care era starea politică şi militară, a în cursul livrărei şi pe cari ministerul armamentului le va judeca utile de a fi aplicate, cu con­di­ţi­unea ca nici terme­nul­ de furnizare şi nici preţul stabilit, să nu fie influen­ţate. Acest articol — spume d-sa — însemnează pur şi­ simplu modificarea cartelor de sar­cini chiar in timpul fabrica­­ţiunei comenzei. Dar înc’odată aceasta, nu este o inovaţie, căci se găseş­te şi în contractul 6102/1930 şi se găsea şi în alte contrac­tate mari anterioare, şi ea nu poate să lipsească în nici-un contract de armament însem­nat, alcătuit de foruri cari ţin să aibă un armament mo­dern, chiar dacă durata fabri­­caţiunei ar fi de 5 sau 10 ani. In cazul nostru special fiind vorba a se determina anu­mite necunoscute, nu ne pu­team hazarda să întocmim un caet de sarcini , care lipseau date a căror valoare trebuia să fie determinată, din punct de vedere al realizărei unui material modern perfecţionat; căci alminteiri riscam să a­­vem un material de războiu... nou, însă de model învechit. Nici în această chestiune, deci a întocmirei castelor de sarcini, nu am violat nici un text expres, al unei legii e­­xistente...“, termină d-sa. ţării, în vremea aceea ? Putea provoca îngrijorări ? D. mareşal Presan precizează încă odată că starea generală nu era de loc liniştitoare... D. PERIETZEANU. Finalul cuvântării dv. de la Senat era în sensul că, în locul d-lui ge­neral Cihoschi şi faţă cu inte­resele superioare, vitale, ale ţării aţi fi procedat ca şi d-sa. Este exact ? D. mareşal PRESAN : repetă declaraţiunea iniţială că îşi menţine în totul cuvântarea şi convingerile rostite atunci. D. procuror general VIFO­­RANU : Credeţi că starea de primejdie de la frontiera răsă­riteană a ţării era de natură să impue atâta urgenţă în­cât să se treacă peste obligaţia consultării celor două foruri ? D. mareşal PRESAN: Eu n’am spus „primejdie“, ci stare de nelinişte, atmosferă de ne­linişte... Tocmai de aceea când s’a sistat comanda am fost sur­prins şi îngrijorat. Am opinat că mai degrabă se cuvenea să se rectifice contractul dacă era ceva de rectificat, s­ă se reducă orice... numai să nu se lase ţa­ra dezarmată... Am pierdut doară, patru ani din posibilităţile noastre de înarmare a ţării. Deabia acum s’a început­­ să se remedieze această întâr­ziere. Şi ferească Dumnezeu ca e­­venimentele să ne surpareze..... D. cons. ANDREI RADULES­­CU : întreabă care era practica obişnuită în materia confec­ţionării contractelor de acest fel? D. mareşal PRESAN: aceas­ta este o chestiune de ordin administrativ. Nu m’a interesat niciodată. Formele nu le cu­nosc. Mă interesează — termină d-sa — numai dotarea castei ţării mele. Şi orice bun român nu se poate gândi de­cât la aceasta: am pierdut zece ani, zece ani, din timpul ce trebuia închinat înarmării noastre. Par’că o mână diabolică ne-a oprit, ne-a întârziat. Şi când s’a încercat să se facă ceva, s’a întâmplat ce vedeţi... * D-nii avocaţi Perietzeanu şi Ghelmegeanu — de acord cu concluziile d-lui procuror ge­neral Viforeanu — propun ca pentru cercetarea actelor ce nu s-au depus la dosar să se proce­deze la constituirea unei de­legaţion­ din sânul înaltei curţi pentru examinarea documente­lor chiar la Statul Major al armatei, înalta curte intră în delibe­rare. După câteva minute şedinţa e deschisă spre a se pronunţa următoarea deciziune: Admite ca o comisiune, com­pusă din d-nii preşedinte Const., G. Rătescu, D. Lupu şi Al. lupa secretar d. Aurel G. Oprescu, magistrat asistent la înalta curte , însoţită de uL procu­ror general al Curţii, şi în pre­zenţa învinuitului, să se tran­sporte la marele stat major spre a constata printr’un pro­ces - verbal punctele la care s-a referit învinuitul, adică : dacă contractul cu nr. 6102/930, execută planul de dotare al ar­matei, întocmit în anul 1929 de statul major al armatei şi apărare naţională, şi dacă con­tractele de armament încheiate în intervalul dela 1924—1929 au fost supuse spre aprobare consiliului superior al apărării ţărei. Termen la 23 Ianuarie 1933. Interogatoriul d-lui g-ral Cioioschi # Procesul răspunderilor contractului de înarmarea țârii _ ^ ................................................................— Interogatoriul d-lui general Cihoschi. Depoziţia d-lui mareşal Presan — Depoziţia d-lui mareşal Presan Bancherul Rudolf Sebesth jen audiat in afacerea Skoda D’, juide instar. Stămiescu a au­diat joi un nou martor în afa­cerea Skoda, pe d- Rudolf Se­besten, bancher, directorul . Băncii de credit comercial din Cluj (fostă „InsertUftu­l de Cre­­i­dit comercial”,. • Martorul a dat­ ample refe­rințe j şi precizări asupra, con­turilor diverse, bancare, culti­vate de d. Romul Boilă, în banca d-sale şi asupra evoluţiei aces­tor conturi. 1 Ocdondetr. SAMBATA, 30 NOEMBRIE Ortodox: Sfântul Apostol An­drei întâiul olteanait. Catolic : Sfântul Apostol Andrei. Protestant : Apostol Andrei. Evreesc : 4 Kislev 5696. Satoaith. Mahomedan : 4 Ramazan 1354. Darea Coranului.# Răsăritul soarelui 753 , apusul 16.36. CALENDAR ISTORIC SI LITERAR 30 NOEMBRIE In această zi, în anul... 1654, „întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt şi întru ajutorul prea-luminafiriu şi făcă­torul de ciude hramul sfintei­, bi­serici şi al casei noastre, Sveti Niculiae, arhiepiscop Mih­lichens­­chiih, în zlele Domnului, creştin, şi de Dumnezeu iubit Constantin Şerban Voevod, cu vreaj­a lui Dumnezeu Domn Tîri-Româneştii Adecă cu robul lu­i Dumnezeu ju­pan Misco Vel, Căpitan za Sirbi,­­ şi­ jupaniţa ego Ioana i­st­ovi­ca (­ şi fiii lor) Florica­­ Pîrna, Nicola­i Nicola brat Căpi­­an,­­ Dumitru brat Câpitănesei,­­ cu ajutorul milostivului Dumne­zeu început-am această sfântă bi­serică, sfîntă, dumnezeiasca, de o am ridicat pentru temelie până in sfârşit, ca să ne fie pomană şi de iertare sufletelor noastre, şi alle­ părinţilor noştri, şi să ne fie ajutor întru împărăţia Cerului. Şi o am început în luna lui Ion (ie) dnî 10, şi­ o am sfrăşit în luna lui Noem dnî 30, văleat 7163“ (= 1654). Stă scris pe inscripţia dela in­trarea în biserica Sf. Nicolae Si­­mulease den Târgovişte. 1850: M. Kogălnceanu face par­te din comisiumiea numită de Dom­nitorul Moldovei pentru reforma codului civil (din lucrarea în ma­nuscris: Lucian Predescu, Viaţa şi opera lui M. Kogălniceanu). 1894, în calitate de deputat li­beral, B. Delavrancea ţine un dis­curs în Cameră despre Regim. Dis­cursul cuprinde două părţi dis­tincte: In prima parte, Delavrancea a­­cuză guvernul conservator de ale­gerile făcute cu bătăi, cu agenţi plătiţi, cu ştergerea persoanelor o­­j poziţioniste din listele electorale, I cu votanţi absenţi, în sfârşit, o o­­­­glindă a alegerilor din zilele noas­tre (minus imovaţia morţilor cari..­­ ■votează). I In a doua parte a discursului,­­ Delavrancea dasbşte problema Ro­­­­mânilor ardeleni. Arată cum stu- I­denţimea ardeleană, vizitând la Bucureşti pe studenţii regăţeni, a­­ fost primită de guvern cu împun­­­­săturii de baionetă, din cauza „con­­, venţii infi­i”’ guvernului român cu Budapesta. Şi Delavrancea termină proble­ma ardelenilor astfel: „Nu înţele­gem să facem iredentism, înţele­gem să ne călăuzim sentimentele cu înţelepciune şi chibzuinţă, dar­ nu înţelegem să înăbuşm orice sentiment naţional în ţară. Nu în­­­­ţelegem să oprim orice avânt când este vorba de o cauză care este­ a­­ noastră, căci de drepturile fraţilor noştri, de a fi români, atârnă e­­xistenţa întregului neam românesc. Simţim datori ca cu inima şi cu­­ oboiul nostru să ajutăm pe marti­rii de peste Carpaţi”. LUCIAN PREDESCU SAMBATA, 30 NOEMBRIE BUCURESTI, 364,5 m. RADIO-ROMANIA, 1875 nr. 13: Ora, Calendar, Actualităţi, Cota Dunării. 13.05: Concert de prânz (discuri) Uvertură la opera „Martha“ de Flotow, (arch. Operei din Berlin, diriij. de Visbig); Două arii din o­­pereta „Fredstika,“ de Debar, (vo­ce: Wilbtriisch); Bacchanalia, fan­täzia de Finck, (arch. Herman Finck); Potpuriu din „Vânzătorul de păsări“ de Zeller. 18,49-13,50: Muzică uşoară (di­scuri) : Melancolie, fox de Head­man şi Când visez die Burcke; Ne­bunie, de Fi­sher şi Dacă­ ai fi voit­­ de Tost, (voice: Pizslla); Fox şi I Tango din filmul „O fată străbate­­ lumea“ de Kielow, (voce: Magda Sc­hmen­der), I 14,15: Rad’o-Jurnal. 14,30: Muzică uşoară (discuri) : i IIWlhiiliitel’ii I minifirtilhii Vals serenadă de Themé şi Mazur­ka de Arienzo* (mandolină: Gali­­gano)­. Două Boxtiroturi de Dubin şi Friend; Sufletul’ îma plânge, de Mirea şi Cântă-mi să uit: dragos­tea, de Vasilescu, (voce: Jean Marcu); Două cântece de Kahn şi Parish., (pian: Caroll Gibbons). 15. Ultimele ştiri. 18. Concertul Fanfarei Reg. 4 Roşiori* condus de d. Lt. Juncu: Primirea, comandantului, marş de Lt. Juncu; O zi de toamnă, ro­manţă de Cutrupi; Rapsodia ro­mână de­ Fotino; Din­ toata inima, vals de Petrovici; Da dlacă, de Paschill. 18.50:­ Comemorarea Liceului „Andrei Şaguna“ din Braşov (Transmisiunea de la Braşov). 19: Actualităţi italiene de prof. Alexandru Marcu. 19.15: Continuarea concertului­: Din toată inima, vals de Popoviei; Marionete, intermezzo de Rothe; Departe de bal, vals die­ Gilbert; La clacă, de PaschM. 20: Radio-Jurnal, Turism. 20,15: Noutăti (discuri) : A fost odată, Slowfox die Ralf şi Bria-o grădină japoneză de Rolf; Valen­tina de Barry şi Fox din filmul „Domnul da la Folies Bergére“ de Meskilî; Frumoasa Isaball,­ passo doble de Evans; Avalon, fox de Turk. 20,40; Irinach Ruset de pr. Nae Popesc­u. 21. Jazzul Radio vă poftește la dans (Refren vocal: Radu Moldo­­vanu, Jenny Boerescu și Sandu Stellan). Din cap în picioare, fox­trot­ de Revel; Bonjour Mamsell, stow de­ Reval; O floare uitată, tango de Amdraescu, (refren vo­cal); Valuri fierbinţi, foxtrot de Berlin; Cântând pentru Baby, fox­trot de­ Wilson; La capătul drumu­lui, slow de Allan,. Havana, tango de EUy Roman; Vals din „Fiica rozelor, foxtrot de Rainger; Fiica rozelor, slow de Rangar; Nimeni nu mă aşteaptă, tango de Eugen Seno. (refren vocal); In ritmul obrăziii, foxtrot de WoMey; Aştep­tând în noapte, foxtrot, de Berlin; Extra, foxtrot de Hepburn; Binema Ch­quita, tango de Petre Romeo, (refren vocal); Glumeţii, foxtrot de Berlin; Umbre pe­ Swanne, slow de Waren; Strada Lenax, foxtrot, de Revel; Pentru dv. doamnă, tango de Billy Roman, (refren vo­cal); Dulce ești, foxtrot de MĂ. 22.30: Radio-Jurnal, Sport. 22.40: D-ra Viorica Anghel, can­to; La revedere, de Harry Revel; Coktail pentru doi, de Arthur Johnstone; Să îndrăisnesc, de Har­­ry Revel; Două melodii din filmul „Roberta“ de Kern; Mâna ta, de Jean Deletere; Doamna în­ roșu, melodie din flmul „Calinete“ de Wrttbel. 23,10: Concert nocturn al Or­chestrei Ionel Giurgea, retransmis de la restaurantul Modern. 23,45": Jurnalul pentru străină­tate in limba franceză si germană. 23,55: Ultimele știri. 24-1: Continuarea concertului nocturn al orchestrei Sandu Mar­cu retransmis de la restaurantul Grand Hotel Lafayette. &■ Deutschlandsender, 1500. m. — 21,10; Stuttgart. „Martha“, operă de Flotow. 23: Meteor, tof;, Sport. 23,30: Concert nocturn. 23,45; Inf. locate. 24: Orchestră de dans. Varşovia, 1345 _____10,45; Plăci. 20,35; Sport. 21; Lwow. Audiţie veselă. 22,30: Humor regional. 23: Concert de orchestră. 24; Meteor. 0,05; Orchestră de dans. Luxemburg. 1304 m. — 21,15: Concert variat. 21,45: Buf. şi re­vista piesei. 22,10: Concert de Quintet. 22,25: Concert de muzică variată. 23,40: Concert de gală. 6,B5: Continuarea, comncertul lui.. l­. Muzică de dans pe plăci. Budapesta, 550,5 m. — 18: Con­certul orchestrei muzicanţilor şo­meri. 10,50: Rec­ital de­ canto. 20,55: Concert de orchestră. 21,50: Can­­­serie. 1,05: Ultimele­ inf. Viena, 596,8 m. — 19: învățăm cântece populare. 20: Ora, Inf., Meteor, Programul pentru mâine. 29,30; Sport. 21,35: Cabaret radio­fonic 23: Bif, M­eteor. 23,10: Con­cert vocal. 23,50; Inf. 0,05: MUzica de dans. Fraga, 470,2 m. — 19,55­: Plăci. 20: Ora, Inf., Meteor. 20,15: Brno. 20,55: M Ostrava. 22,05: Recita­ de canto. 23: Ora, Inf., Cronica zilei, Sport. 23,15: Plăci. 23,30: Concert de orchestră. Belgrad, 437,3 m. — 20: Anun­ţuri, Plăci. 20,30: Ora, naţiunii. 21: „Sânge polonez“, operetă de. Ned­­bal. 24. Muzică de dans pe plăci. Discuţii asupra primei la cursul devizelor Conferinţa de la ministerul de industrie Joi d. a., s-a ţinut la ministe-­­­rul de industrie şedinţa comi­­siunei speciale, prevăzută de­ jurnalul consiliului de miniştri I pentru aplicarea noului regim­­ al devizelor. Au participat d-nii dr. Costi- I­nescu, ministrul Industriei, sub­secretarii de stat Gh. Leon şi­­ M. Negură. Gh. Gheorghiu, se­cretarul general al ministerului de industrie, I. Lapedatu, a s­­tar delegat la Banca Naţională, Manoilescu şi Dimitriu inspec­tori generali la Banca Naţiona­lă, C. Osiceanu şi ing. Mătăsa­­ru de la soc. „Steaua Română“, în numele Uniunei Camerelor de comerţ, Brăncovici din par­tea cerealiştilor, ing. Costines­­cu, Penescu-Keirtch, din partea, Ugir-ului şi I. Trancu, Creţea­­­­nu şi Ehrenstein, din partea băncilor autorizate. Comisiunea a discutat moda­litatea aplicării jurnalului con­siliului de miniştri întocmit pentru fixarea plafonului pri­melor valutare. Reprezentanţii exportatori­lor au arătat necesitatea unui curs liber, cât mai mult deter­minat de legea cererii şi a o­­fertei, spre a se desfiinţa bur­sa neagră ,care a făcut aşa de mult rău comerţului. Totodată s’ar face imposibilă fraudarea devizelor, fiindcă ni­meni n’ar mai avea interes să nu le prezinte spre cumpărare Băncii Naţionale, când ar şti că va putea primi adevăratul curs. Pe de altă parte s’ar ajunge cu timpul la stabilirea unui curs oficial al leului, care să nu mai sufere fluctuaţiunile de până acum. Exportatorii au mai adus în sprijinul lor şi părerea bănci­lor cari socotesc că numai transacţie liberă va putea duce la scăderea cursului de­vizelor. Reprezentanţii importatorilor cer pe de altă parte fixarea u­­nui plafon la cursul devizelor forte, care să varieze între 30—40 la sută asupra cursului oficial. D. ministru Costinescu a dis­cutat timp de 2 ore luni, dife­ritele puncte de vedere, întru­cât, dacă se acceptă un plafon prea scăzut, atunci nu se desfi­inţează bursa neagră, aşa cum este în intenţia d-lui ministru de industrie. Discuţiunile au rămas în continuare pentru ieri. *• La ministerul de­ finanţe a continuat joi examinarea de către oficiul de studii a modu­lui de funcţionare a noului o­­ficiu al devizelor, al cărui pro­gram de funcţionare va fi de­plin fixat până la sfârșitul a­­cestei săptămâni. m ♦ ♦♦♦♦■♦♦♦ +++♦♦++ UHUHAHH ♦++♦+•»+♦♦+ ».»+.+ Urmăriţi în UNIVERSUL“ Cadoul de Sărbătorile Crăciunului Pentru cititorii „UNIVERSULUI” Anul al 52-lea Nr. 331 Duminica 1 Decembrie 1936 ^——————IMM———■■ imn ii —— 'iilimn­um Noi femeile, care, oricât am fi de moderne, stăm mai mult acasă, suntem mai interesate de programul radio-ului. Sunt seri când toate pos­turile se întrec a la progra­me plicticoase. întruna din zi­lele astea, la ora când toată lumea are vreme, după şapte, am încercat să ascult radio. Am vrut să am informaţii. Postul nostru, cum se ştie, dă informaţiile la ora două, cam aceleaşi din ziarele de dimi­neaţă, într’o formă mai sibi­­lică. Parisul nu se auzea din cauze atmosferice sau techni­ce, nu ştiu, celelalte posturi dau târziu, veşti după ora noastră. La postul Varşovia era o conferinţă numismatică, in Germania altă conferinţă. Postul de la Londra nu se pu­tea prinde, la noi, cineva vor­bea despre mamă, copil şi can­tităţi de lapte. Budapesta, mai la îndemână, dădea cunoscu­tele fanifare şi lăutari, echi­valentul orchestrei unei nunţi. Am închis radio,, mărtu­risind­ că aşa cum sunt a­­cum organizate programul şi teehnica Vai, este mai mu­lt o lecţie de răbdare şi o încer­care­ a nervilor. Pentri ce la radio să dăm iar de confuzia cacofonică ce­ ne urmăreşte în­destul în viaţa actuală? Fiind vorba de radiofonie, adică de­ sunet, nu putem oare să transmitem muzică şi nu­mai muzică bună ? Muzica este singurul lucru care cu a­­devărat şi cu plăcere se poate asculta la radio. De ce să fie programul încărcat cu lecţii, conferinţe, lecturi, pentru cari ascultătorul de radio nu are atmosfera, decorul, sugestiile, care alcătuesc imponderabilul unei elaboraţii didactice, sau al unei afirmări gândite? Nu ştiu încă să se fi închis şcoli­le, sălile de conferinţă, cursu­rile de adulţi, ca să avem ne­voie pentru acestea de radio. Dimpotrivă. Logic de ascultat la radio ar fi numai operele muzicale. Să­ fie programul astfel întocmit, ca o reprezentaţie bună la un post să nu ne facă să regre­tăm alta tot atât de intere­santă la alt post. Să cerem pentru informaţii o oră unifi­cată. Ar fi cu cale ca la radio să nu vorbească decât conducă­torii statelor, când găsesc ei de cuviinţă, la ora lor consa­crată şi dinainte anunţată, ca spiritul public să fie pregătit. In felul cum este întocmit astăzi programul, nu răspun­dă la menirea lui şi are să a­­ducă cu vremea indiferenţă totală sau confuzie de atribu­ţii cu alte manifestări care nu au nimic radiofonic. ______MARIELLA SEULESCU COLȚUL FEMEII PROPUNEREA UNEI VICTIME A RADIO-ULUI ACTUAL H­Y­B­E­A (Umm diai pagina I«a) rate comerciale sau de datorii văpaia flacărei. In 1932, nu mai era nimic, tot acest­ tezaur era sleit. in­ locul lui,­ însă, a rămas cuponul acestei datorii. Ne-am milogit la creditorii noștri — şi ne-au mai redus dirn el — dar nici aşa redus cum. el este, noi tot nu putem să-l plătim. Pentru că balanţa comerţului nostru — nu numai că nu lasă un excedent asupra valorii im­portului nostru, dar din contra este deficitară. Şi atunci statul — prin Ban­ca Naţională — se aruncă a­­supra devizelor pe care ex­portatorii le dobândesc în schimbul exportului lor, le a­­caparează pe preţul pe care ea îl fixează — în scop de­ a putea plăti întâi el — statul — nevoile lui în străinătate. Este evident că aceea ce mai rămâne disponibil este prea puţin pentru a acoperi dato­ria contractată de comerţul nostru pentru mărfurile im­portate de el— de unde acest deficit enorm — aşa zisele a­­rierate — care se stie la mi­liarde şi miliarde, pe toate pieţele lumii, — arierate care au ucis bunul renume al Ro­mâniei, i-au tăiat orice credit— public şi privat. In faţa acestei realităţi, ce este de făcut? Cauza generatoare a mono­polului Băncii Naţionale asu­pra devizelor este numai acea­stă imperativă nevoe a statu­lui , de a plăti datoriile lui in străinătate, acaparând devize­le produse de comerţul nostru. Criza teribilă prin care lu­mea intreagă trece — mai a­­les ţările agricole — ale căror produse au pierdut din valoa­rea lor, ne îndritueşte să ce­rem creditorilor noştri o păsui­re — de cel puţin 10 ani — până ce această criză va tre­ce , să le dăm 100% alte efec­te pentru cupoanele scăzut® şi acele ce vor mai scădea în acest răstimp de 10 ani. Ne aducem aminte că Ro­mânia Mică s’a găsit, la 1902, într’o situaţie foarte gravă: ea nu a putut plăti la scadenţă bonurile­ de tezaur — în va­loare de 275 milioane mărci aur — şi băncile germane o ameninţau cu comisia finan­ciară internaţională sau să re­cedeze terenurile petrolifere ale Statului. In urma Intervenţiei Rege­lui Carol I, aceste bănci au amânat scadenţa pe cinci ani, — iar noi ne-am pus pe­ eco­­nomii, am înfiinţat faimoasa curbă a lui Haret şi nu numai ca am plătit această datorie, dar am realizat excedente în anii următori, de 100—150 mi­lioane lei aur pe an. Cum creditorii francezi, a­­liaţii noştri de eri — de azi — de mâine, vor fi ei oare mai duri decât germanii? Nu cred să se încerce acea­­sta pe faţă, cinstit — arătând situaţia exactă a­ ţârii noastre — şi eu sunt convins că atât guvernul francez cât şi băncile franceze şi engleze vor admite această păsuire. Aceasta este singura cale pentru a eşi din impas, alta nu este. In zadar o căutăm — în strangularea comerţului, o dată scăpaţi de stafia cu­ponului şi a angarajelor ex­terne — şi lăsăm comerţul li­ber­­— să se vândă şi să se cumpere devizele libere pe pia­ţa , legea cererii şi a ofertei, legea eternă şi universală, va reţei asperităţile, va pune bot­mî*lăcomiei va restabili echlibrul natural — do ut des al schimbului nostru extern. Nu taiaţi în zadar capul Hydrei, căci el va creşte din nou. * financiare de orice fel, precum şi pentru alte plăţi în străinăta­te de cât în baza unei autoriza­­ţiuni eliberate in conformitate cu dispoziţiunile actualmente în vigoare“, — adică a Băncei Na­ţionale şi a organelor ei. Iată clar că nimic nu este schimbat. Restul dispoziţiunilor din a­­cest jurnal sunt secundare — ele nu modifică, nu atenuează în nimic rigoarea principiului că vânzarea şi cumpărarea de devize este un monopol al Băn­cii Naţionale, care­ le va cum­păra şi le va vinde pe preţul pe care ea­ — prin Comisia de îndrumare — îl va fixa. Unde­ este noul regim, pen­tru a cărei naştere atât s’au scremut munţii ? Şi acest regim va avea soar­ta­ celor­ precedente: el va îi tă­iat, pentru ca Hydra să nască altul. Ceea ce surprinde pe acest o­­bijduit popor este că, cum de nu se găseşte în toată Româ­nia Mare — de 19.000.000 locui­tori — un singur om — un sin­gur doctor — destoinic, care să-i ghicească boala şi să-i indice remediile cele mai apropiate ei? Şi cu toate acestea, soluţiu­­nea acestei probleme este atât de aproape de noi: ea ese ca lumina zilei din principiile e­­terne, care au călăuzit şi că­lăuzesc naţiunile de pe acest, glob de atâtea milioane de ani. Viaţa economică a indivizi­lor şi a popoarelor — fondată pe principiul, proprietăţii indi­­dividuale —■ este guvernată de legi — neschimbătoare — cel puţin atât cât principiul însuşi al proprietăţii individuale nu va fi schimbat. Fenomenul economic, capital, care domină această viaţă în relaţiunile dintre oameni şi dintre popoare este fenomenul schimbului, do­ ut des, — îţi dau ca să-mi dai. Oamenii schimbă între ei ser­vicii sau valori equivalente,— atât îţi dau cât îmi dai şi tu. Atât vom putea cumpăra în străinătate cât vom putea vin­de­ bob pentru bob. Nimeni nu ne va da un bob, mai mult de­cât noi înşine i-am dat. De unde urmează, ca o axio­mă matematică, că noi nu vom putea obţine de la celelalte po­poare mai multe valori, mai multe devize, decât noi le-am dat lor. Şi precum noi nu vom voi ca celelalte popoare să vândă mai multe mărfuri la nod, de­cât noi am putea vinde la ele, — rezultă că între import şi ex­port se stabileşte naturalmen­­te­ o balanţă, — mărfurile ex­portate de noi plătesc mărfu­rile ce noi am importat. Dar noi nu ne mulţumim cu atât­: noi voim ca din valoa­rea exportului nostru să plă­tim : a) Valoarea importului nos­tru din toate ţările din lume; b) Cuponul datoriei statului în străinătate — care se sue la peste cinci miliarde lei; , c) şi toate cheltuelile pe care Statul le are în străinătate cu legaţiile şi misiunile lui, — ba chiar şi toate cumpărăturile pe care el este silit să le facă în străinătate, — cum de exem­plu toate furniturile de arma­ment al căror cost se știe la miliarde de lei. Iată realitatea, — realitatea pe care d. ministru al indus­­t­­riei în zadar o caută în capul Hydrei, pe care și d-sa l-a tăiat acum. Cum se poate oare plat! cu un leu — doi — trei sau zece lei? Nimeni nu va putea rezolva această problemă de­cât un alchimist, — el singur poate descoperi piatra filosofală ca­re va face dintr’un leu doui, trei sau zece lei. De ce nu voim să vedem realitatea ?, Am eșit din război cu cea mai mică datorie — datoria către Germania dinainte de război se putea compensa cu despăgubirile ce ea ne datora. Iar datoriile de război către Franţa, Anglia, Italia urmau să aibă soarta tutulor datoriilor si­milare, şi dispărea când Ger­mania nu va mai voi sâ plă­tească. Dar ce am făcut? Ne-am împrumutat, în anii 1929-1931 cu peste un miliard franci aur, — care s’a topit ca ceara la­ ­XCX­FiPocesul cap. C. Con­stantines­cu , Cluj, 28 i­brie La consiliul de război din lo­calitatea au început, azi dim., dezbaterile procesului căpitanu­lui Constantin Constantinescu, dat în judecată pentru insulta superiorului. Până acum au fost ascultaţi 20 martori. Desbaterile au fost secrete. Procesul va continua mâin® dimineață.

Next