Universul, decembrie 1935 (Anul 52, nr. 331-345)
1935-12-01 / nr. 331
_ y UNIVERSUE înalta Curte de casaţie şi Justiţie s’a întrunit joi din nou, în Secţiuni Unite, spre a judeca procesul răspunderilor ce incumbă fostului ministru al apărării naţionale, din 1930, d. general Henri Cihoschi, pentru chipul cum a întocmit şi perfectait ştiutul contract nr. 6102 de înarmare a ţării, cu fabricile Skoda. Şedinţa s-a deschis la om , precis sub preşedinţia d-lui Const. G. Rătescu (d. prim preşedinte Volansca fiind suferind). Fotoliul ministerului public a fost ocupat de d. procuror general Const. Viforamu. La apelul nominal au răspuns : d. general Cihoschi, atestat de d-ni avocaţi I. Gr. Perietzeanu, Mihail Ghelmegeanu şi Armand Călinescu — ■Jar — dintre martori, numai d. mareşal Presa. Ceilalţi doi martori, admişi de suprema instanţă în apărare, şi citaţi din timp, d-nii D. general CIHOSCHI recapitulează învinuirile ce i se aduc, subliniind că i se impută că a încheiat şi semnat un contract de armament, (nr. 6102, din 17 Martie 1930), pentru procurarea de armament, fără, a fi consultat în prealabil consiliul superior al armatei şi consiliul superior al apărării ţării, şi chiar fără întocmirea unui caet de sarcini. In privința primei acuzări, d-sa arată că legea pentru organizarea ministerelor din 29 iulie 1929, în vigoare pe acel timp, prescria la art. 101 că consiliul superior al armatei este dosr un organ menit să asigure continuitatea pregătirea de războiu a armatei şi că este consultat de aceea în toate chestiunile cari privesc pregătirea armatei pentru războiu, proeente de legi militare, sau moedie de legi cari interesează apărarea naţională precum şi orice chestiuni pe cari ministrul le găseşte necesare... Par legea consiliului superior al apărării ţării din 23 Martie 1®4, prevede că acest consiliu are menirea de a examina, coordona şi soluţiona, toate chestiunile relative la apărarea naţională. „încheierile consiliului sunt obligatorii şi angajează răspunderea ministrului respectiv, după confirmarea consiliului de miniștri“. Fără îndoială, chestiunea înarmărei face parte din pregătirea armatei pentru războiu și încă o parte importantă, din pregătirea, materială. Pe ce se bizue această pregătire de războiu a armatei, pe care ministrul armatei o execută, ajutat de organele sale subalterne? întreaga pregătire materială de războiu derivă și este subordonată unui plan general, întocmiit din vreme de Marele Stat Major și care poartă, numele de planul de inzestrare al oștirei In acest plan se prevede: ce trebuie să aibă ca materiale la mobilizare întreaga armată,— ce are în prezent — şi ce este necesar să mai aibă Planul de înzestrarea oştirei a fost întocmit în primăvara anului 1929 şi a fost supusconsiliului superior al armatei in zilele de 3, 5 şi 6 Iunie 1929, care, după o examinare amănunţită i-a dat aviz favorabil. In luna următoare, la 2 Iulie 1929, acest plan a fost supus şi consiliului superior al apărării ţării, care a examinat planul şi l-au admis toţi membrii depunându-şi semnătura în josul procesului verbal (IV, 3). Toate aceste şedinţe s’au ţinut in 1929, iar comanda la Skoda s’a făcut IN MARTIE 1930. D-sa conchide de aceea că aceste şedinţe ar constitui o consultare prealabilă a celor două foruri de conducere superioară cerute de lege. Odată planul de înzestrare trecut prin consiliul superior al armatei şi aprobat de consiliul superior al apărării ţării, el devine definitiv, iar executarea sa cade în sarcina ministrului armatei (cf. art. 97 din legea ministerelor) ajutat de secretarul general al departamentului (cf. art. 100 al 2 din aceiaşi lege a ministerelor). Fireşte— continuă d-sa, — că executarea planului de înzestrare nu se poate face deodată şi în întregime, ci el se execută pe tranşe, in raport cu mijloacele materiale cari i se pun ministrului la dispoziţie. Iar ministrul armatei face co imenzile ‘în ordinea urgenţei nevoitor, urgenţă care este şi ea indicată în linii mari, in planul de înzestrare. Executarea planului de înzestrare a armatei, e de acum doar o operă administrative, şi technică. Ea nu mai priveşte nici consiliul armatei şi nici consiliul apărării ţării, cari n’au nici competinţa şi nici căderea aceasta, deoarece ele nu constituesc foruri superioare technice sau administrative ci doar organe de conducere superioară, primul pentru consultare, celălalt pentru soluţionare. Păşind în examinarea răspunderii propriu zise, d. general Cihoschi aminteşte că legea răspunderei ministeriale din 1879 în art. 3, alin. a, găseşte culpabil, pe... ministrul care violează un text expres de lege existentă. Or, obiectează d-sa, în toată legislaţia noastră militară nu Iuliu Maniu şi Al. Vaida Voevod au comunicat că nu pot răspunde convocării, din cauze independente de voinţa d-lor. Apărarea a semnalat că de altfel procesul nu e încă în sitare de judecare deoarece ministerul armatei n’a satisfăcut nici până azi cererea înaltei Curţi de a comunica la dosar procesele verbale ale consiliului superior de apărarea ţării referitor la comanda de material artieristic imputată d-lui general Cihoschi. A solicitat de aceea să se procedeze, deocamdată, la audierea d-lui mareşal Preşan, urmând, ca în şedinţa viitoare să se ia depoziţiile d-lor Maniu şi Vaida Voevod. înalta Curte admite. D. procuror general Viforeanu cere ca — în această situaţie — să se purceadă cu interogatoriul d-lui general Cirmaschi, se găseşte nici un text expres, prin care ministrul armatei să fie obligat să prezinte consiliului armatei şi consiliului apărării ţării, contractele sau chiar numai comenzile succesive, ce decurg din executarea aplicărei planului de înzestrare. Singura obligaţiune pe care o are ministrul ar fi numai aceea că comenzile pe cari le face pentru înzestrarea materială a armatei pentru războiu, trebue să intre în cadrul acelui plan, iar nu să-l depăşească. „Tot astfel au înţeles miniştri de războiu cari m’au precedat dela războiu încoace şi toţi au procedat în acelaş fel“. Face cu aceasta dovadă cu o serie de tabele ale comenzilor militare, cu toate procesele verbale (ale consiliului superior al armatei şi ale consiliului superior al apărării ţării). Conchide de aceea şi sub acest raport că: „trebue deci să se constate că nu am violat nici un text expres al unei legi existente, nici fără voinţă, nici cu rea credinţă“. A DOUA ACUZAŢIUNE Aceasta ar, consta în faptul că s’a încheiat şi semnat contractul nr. 6102 fără întocmirea unui caet de sarcini, violându-se un text expres al unei legi existente. D.sa face în prealabil un scurt istoric al comenzei. Aminteşte astfel că materialul de artilerie comandat prin contractul 6102 din 1930 avea ca bază, ultimul model de material perfecţionat la această epocă şi anume: tunuri de câmp 75 mm.; obuziere de 100 mm.; tunuri antiaeriene de 75 mm. și obuziere de 150 mm. Asemenea tunuri fusese comandate deja la Uzinele Skoda şi de polonezi, cehoslovaci şi iugoslavi. La data semnărei contractului (17 Martie 1930) noi posedam patru carte de sarcini ale modelelor de mai sus, iugoslave şi cehoslovace, ce ne fusese puse la dispoziţie de uzinele Skoda odată cu înaintarea ultimei lor oferte, pe baza căror modele se stabilise atât obiectul comandei cât şi preţurile. Inspectoratul general al artileriei însă, nu s’a mulţumit cu un material identic celui deja realizat în 1925 şi 1928, ci a urmărit un material mai perfecţionat, însă similar cu cel iugoslav şi cehoslovac.. Pentru realizarea perfec,ţionărilor, a cerut deci uzinelor Skoda să determine pentru fiecare gură de foc, greutatea proectilului care corespunde loviturei optime, adică lovitura care să asigure bătaia, precizia și eficacitatea cea mai mare, fără ca energia la gura țevei, să fie mai mică decât a loviturei corespunzătoare din contractul iugoslav. In contractul Iugoslav, greutatea fiecărui gen de proectil era dată prin o cifră fixă, pe când în contractul 6102, greutatea fiecărui gen de proectil s’a dat prin două limite (una superioară și alta inferioară) astfel ca între aceste limite, prin experiențe făcute la uzinele Skoda, să se găsească lovitura optimă. Rezolvarea acestei probleme technice a impus fabricei experienţe numeroase şi costisitoare, făcute cu ajutorul unui model de tun sau obuzier anume preax. Numai după obţinerea acelor date, prin ajutorul prototipului se putea realiza modelul perfedtiurau căutat de noi şi numai după aceasta, se putea apoi întocmi caetele de sarcini cu ajutorul cărora sâ se poată trece la fabricareain serie a gurilor de foc comandate. Prin urmare, fixează d-sa, nu era posibil înainte de terminarea acestor necunoscute, să se întocmească caete definitive de sarcini. De alfel măsura nici nu era contrară vreunui text expres de lege, căci legea contabitatei publice prevede în art. 90 că pentru furnituri, transporturi şi lucrări, când importante interese ale apărării naționale, cer ca operațiunile guvernului să rămână secrete, se pot încheia contracte şi prin bună învoială. Or contractul 6102 a îndeplinit condiţia de mai sus, deoarece n’a fost semnat de ministru decât după ce a., fost mai întâia aprobat de consiliul de miniştri. In ce priveşte lipsa de concomitentă îrntre contract şi cadtul de sarcini, d-sa mai obobservă că nu există, nicâeri scris în lege, pentru cazul contoaiei liui prin bună învoială că trebuie neapărat să fie făcut caetul de sarcini anterior, sau concomitent cu contractul. Sau că unui asemenea caet de sarcini, nu i se poate aduce nici o modificare după aprobarea sa. Asemenea prescription! nici nu puteau fi trecute în textul legei din cauza experienţelor trecutului. In adevăr o comandă de armament bunăoară se execută în ani de zile. In acest timp, teehnica face conţinute progrese. Or dacă cartele de sarcini nu s’ar mai putea modifica, am risca după câţiva ani, adică la sfârșitul comenzei, să avem un material nou, însă de model vechiu. ..Din această cauză chiar contractul 135 din 25 Aprilie 1935, încheiat de guvernul care m’a trimis în judecata tot cu uzinele Skoda în valoare de peste două miliarde lei, la art. XI prescrie: „Uzinele Skoda se obligă ca furnătura care face obiectul prezentului contract, să profite de ameilii mării.S, perfecţionările şi progresele ce vor fi descoperite sau Inventate , introdus apoi d. mareşal Presam. După legiuita formalitate preliminară a identificării şi jurământului, răspunzând întrebării d-lui av. I. Gr. Perietzanu dacă îşi menţine declaraţiile făcute la Senat în care a apreciat contractul făcut de d. general Cihoschi şi a relevat gândul bun — închinat organizării temeinice a apărării ţării — de la baza acestui contract, d. mareşal Prezan face o amplă declaraţie, în acest sens. — Confirm în totul si men, ţin cuvântarea mea cuvânt cu cuvânt,, adică tot ceeace am spus la Senat. Dar voieec a desvolta unele lucruri, fiindcă după această cuvântare s’au produs oare cari comentarii, cari ar putea induce în eroare. S’a acordat, după 10 ani de la război, un prim credit de vreo 7 miliarde lei pentru înarmarea României,, pe când toate celelalte ţări se înarmau, punând toate progresele industriale la dispoziţia armatei. Am contribuit şi eu la, acordarea acestui credit, de 7 miliarde, prin o audienţă la înalta Regenţă. In urma acestei audienţe, d. general Cihoschi a venit şi mi-a spus de aprobare. Iar după aceea m’a informat că s’a făcut şi comanda. Acel material era de primă urgenţă. Tocmai când a apărut chestia, Skoda, am ştiut, că se sistase între timp comanda. Am cerut atunci dosarul şi am văzut că se lucrase serios şi nimeni nu se gândea decât la înarmarea ţării. Pentru a se vedea adevăratul obiect al ieşitei mele de la Senat, amintesc, că armata era deprimată în acel moment. Nu m-am amestecat în nici o chestie de contract sub nici o formă. Prin o declaraţie făcută în comisia de cercetări a chestiei Skoda s’a vizat numele meu. Generalul Amza declară anume cum că eu întorcându-mă din străinătate, aş fi spus că preţurile contractului făcut de d. general Cihoschi ar fi foarte scumpe, la material. Iată adevărul: Mă găseam în străinătate şi întorcându-mă de acolo m’am prezentat Majestăţii Sale Regelui spre a propune să-l considerăm pe generalul Scerbacet ca ofiţer român. M. S. Regele a acordat deocamdată un ajutor pentru anul de doliu al acestuia. D. general Amza a venit atunci la mine. I-am cerut să îmi comunice dacă nu are posibilitatea să pună suma imediat la dispoziţie. D-sa a fost binevoitor. Cu acea ocazie i-am spus că un inginer care a lucrat la Skoda îşi oferă serviciile pentru ministerul apărării naţionale. Aed inginer, care fusese la Skoda, a declarat că înălţătorul tunului este plătit scump. Starea generală în ţară nu era liniştitoare. Eu n’am controlat însă ştirile asupra celor ce se petreceau la frontiera, de Răsărit. Chiar în primăvara lui 1930, însă, au venit două crucişătoare ruseşti ce ne-au dat îngrijorări. Acesta e adevărul. Niciodată însă n’am spus şi nu mi s’a spus că preţurile contractului ar fi fost exagerate. La atât se reduce totul. D. PERIETZEANU : Care era starea politică şi militară, a în cursul livrărei şi pe cari ministerul armamentului le va judeca utile de a fi aplicate, cu condiţiunea ca nici termenul de furnizare şi nici preţul stabilit, să nu fie influenţate. Acest articol — spume d-sa — însemnează pur şi simplu modificarea cartelor de sarcini chiar in timpul fabricaţiunei comenzei. Dar înc’odată aceasta, nu este o inovaţie, căci se găseşte şi în contractul 6102/1930 şi se găsea şi în alte contractate mari anterioare, şi ea nu poate să lipsească în nici-un contract de armament însemnat, alcătuit de foruri cari ţin să aibă un armament modern, chiar dacă durata fabricaţiunei ar fi de 5 sau 10 ani. In cazul nostru special fiind vorba a se determina anumite necunoscute, nu ne puteam hazarda să întocmim un caet de sarcini , care lipseau date a căror valoare trebuia să fie determinată, din punct de vedere al realizărei unui material modern perfecţionat; căci alminteiri riscam să avem un material de războiu... nou, însă de model învechit. Nici în această chestiune, deci a întocmirei castelor de sarcini, nu am violat nici un text expres, al unei legii existente...“, termină d-sa. ţării, în vremea aceea ? Putea provoca îngrijorări ? D. mareşal Presan precizează încă odată că starea generală nu era de loc liniştitoare... D. PERIETZEANU. Finalul cuvântării dv. de la Senat era în sensul că, în locul d-lui general Cihoschi şi faţă cu interesele superioare, vitale, ale ţării aţi fi procedat ca şi d-sa. Este exact ? D. mareşal PRESAN : repetă declaraţiunea iniţială că îşi menţine în totul cuvântarea şi convingerile rostite atunci. D. procuror general VIFORANU : Credeţi că starea de primejdie de la frontiera răsăriteană a ţării era de natură să impue atâta urgenţă încât să se treacă peste obligaţia consultării celor două foruri ? D. mareşal PRESAN: Eu n’am spus „primejdie“, ci stare de nelinişte, atmosferă de nelinişte... Tocmai de aceea când s’a sistat comanda am fost surprins şi îngrijorat. Am opinat că mai degrabă se cuvenea să se rectifice contractul dacă era ceva de rectificat, să se reducă orice... numai să nu se lase ţara dezarmată... Am pierdut doară, patru ani din posibilităţile noastre de înarmare a ţării. Deabia acum s’a început să se remedieze această întârziere. Şi ferească Dumnezeu ca evenimentele să ne surpareze..... D. cons. ANDREI RADULESCU : întreabă care era practica obişnuită în materia confecţionării contractelor de acest fel? D. mareşal PRESAN: aceasta este o chestiune de ordin administrativ. Nu m’a interesat niciodată. Formele nu le cunosc. Mă interesează — termină d-sa — numai dotarea castei ţării mele. Şi orice bun român nu se poate gândi decât la aceasta: am pierdut zece ani, zece ani, din timpul ce trebuia închinat înarmării noastre. Par’că o mână diabolică ne-a oprit, ne-a întârziat. Şi când s’a încercat să se facă ceva, s’a întâmplat ce vedeţi... * D-nii avocaţi Perietzeanu şi Ghelmegeanu — de acord cu concluziile d-lui procuror general Viforeanu — propun ca pentru cercetarea actelor ce nu s-au depus la dosar să se procedeze la constituirea unei delegaţion din sânul înaltei curţi pentru examinarea documentelor chiar la Statul Major al armatei, înalta curte intră în deliberare. După câteva minute şedinţa e deschisă spre a se pronunţa următoarea deciziune: Admite ca o comisiune, compusă din d-nii preşedinte Const., G. Rătescu, D. Lupu şi Al. lupa secretar d. Aurel G. Oprescu, magistrat asistent la înalta curte , însoţită de uL procuror general al Curţii, şi în prezenţa învinuitului, să se transporte la marele stat major spre a constata printr’un proces - verbal punctele la care s-a referit învinuitul, adică : dacă contractul cu nr. 6102/930, execută planul de dotare al armatei, întocmit în anul 1929 de statul major al armatei şi apărare naţională, şi dacă contractele de armament încheiate în intervalul dela 1924—1929 au fost supuse spre aprobare consiliului superior al apărării ţărei. Termen la 23 Ianuarie 1933. Interogatoriul d-lui g-ral Cioioschi # Procesul răspunderilor contractului de înarmarea țârii _ ^ ................................................................— Interogatoriul d-lui general Cihoschi. Depoziţia d-lui mareşal Presan — Depoziţia d-lui mareşal Presan Bancherul Rudolf Sebesth jen audiat in afacerea Skoda D’, juide instar. Stămiescu a audiat joi un nou martor în afacerea Skoda, pe d- Rudolf Sebesten, bancher, directorul . Băncii de credit comercial din Cluj (fostă „InsertUftul de Creidit comercial”,. • Martorul a dat ample referințe j şi precizări asupra, conturilor diverse, bancare, cultivate de d. Romul Boilă, în banca d-sale şi asupra evoluţiei acestor conturi. 1 Ocdondetr. SAMBATA, 30 NOEMBRIE Ortodox: Sfântul Apostol Andrei întâiul olteanait. Catolic : Sfântul Apostol Andrei. Protestant : Apostol Andrei. Evreesc : 4 Kislev 5696. Satoaith. Mahomedan : 4 Ramazan 1354. Darea Coranului.# Răsăritul soarelui 753 , apusul 16.36. CALENDAR ISTORIC SI LITERAR 30 NOEMBRIE In această zi, în anul... 1654, „întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt şi întru ajutorul prea-luminafiriu şi făcătorul de ciude hramul sfintei, biserici şi al casei noastre, Sveti Niculiae, arhiepiscop Mihlichenschiih, în zlele Domnului, creştin, şi de Dumnezeu iubit Constantin Şerban Voevod, cu vreaja lui Dumnezeu Domn Tîri-Româneştii Adecă cu robul lui Dumnezeu jupan Misco Vel, Căpitan za Sirbi, şi jupaniţa ego Ioana istovica ( şi fiii lor) Florica Pîrna, Nicolai Nicola brat Căpian, Dumitru brat Câpitănesei, cu ajutorul milostivului Dumnezeu început-am această sfântă biserică, sfîntă, dumnezeiasca, de o am ridicat pentru temelie până in sfârşit, ca să ne fie pomană şi de iertare sufletelor noastre, şi alle părinţilor noştri, şi să ne fie ajutor întru împărăţia Cerului. Şi o am început în luna lui Ion (ie) dnî 10, şi o am sfrăşit în luna lui Noem dnî 30, văleat 7163“ (= 1654). Stă scris pe inscripţia dela intrarea în biserica Sf. Nicolae Simulease den Târgovişte. 1850: M. Kogălnceanu face parte din comisiumiea numită de Domnitorul Moldovei pentru reforma codului civil (din lucrarea în manuscris: Lucian Predescu, Viaţa şi opera lui M. Kogălniceanu). 1894, în calitate de deputat liberal, B. Delavrancea ţine un discurs în Cameră despre Regim. Discursul cuprinde două părţi distincte: In prima parte, Delavrancea acuză guvernul conservator de alegerile făcute cu bătăi, cu agenţi plătiţi, cu ştergerea persoanelor oj poziţioniste din listele electorale, I cu votanţi absenţi, în sfârşit, o oglindă a alegerilor din zilele noastre (minus imovaţia morţilor cari.. ■votează). I In a doua parte a discursului, Delavrancea dasbşte problema Românilor ardeleni. Arată cum stu- Idenţimea ardeleană, vizitând la Bucureşti pe studenţii regăţeni, a fost primită de guvern cu împunsăturii de baionetă, din cauza „con, venţii infii”’ guvernului român cu Budapesta. Şi Delavrancea termină problema ardelenilor astfel: „Nu înţelegem să facem iredentism, înţelegem să ne călăuzim sentimentele cu înţelepciune şi chibzuinţă, dar nu înţelegem să înăbuşm orice sentiment naţional în ţară. Nu înţelegem să oprim orice avânt când este vorba de o cauză care este a noastră, căci de drepturile fraţilor noştri, de a fi români, atârnă existenţa întregului neam românesc. Simţim datori ca cu inima şi cu oboiul nostru să ajutăm pe martirii de peste Carpaţi”. LUCIAN PREDESCU SAMBATA, 30 NOEMBRIE BUCURESTI, 364,5 m. RADIO-ROMANIA, 1875 nr. 13: Ora, Calendar, Actualităţi, Cota Dunării. 13.05: Concert de prânz (discuri) Uvertură la opera „Martha“ de Flotow, (arch. Operei din Berlin, diriij. de Visbig); Două arii din opereta „Fredstika,“ de Debar, (voce: Wilbtriisch); Bacchanalia, fantäzia de Finck, (arch. Herman Finck); Potpuriu din „Vânzătorul de păsări“ de Zeller. 18,49-13,50: Muzică uşoară (discuri) : Melancolie, fox de Headman şi Când visez die Burcke; Nebunie, de Fisher şi Dacă ai fi voit de Tost, (voice: Pizslla); Fox şi I Tango din filmul „O fată străbate lumea“ de Kielow, (voce: Magda Schmender), I 14,15: Rad’o-Jurnal. 14,30: Muzică uşoară (discuri) : i IIWlhiiliitel’ii I minifirtilhii Vals serenadă de Themé şi Mazurka de Arienzo* (mandolină: Galigano). Două Boxtiroturi de Dubin şi Friend; Sufletul’ îma plânge, de Mirea şi Cântă-mi să uit: dragostea, de Vasilescu, (voce: Jean Marcu); Două cântece de Kahn şi Parish., (pian: Caroll Gibbons). 15. Ultimele ştiri. 18. Concertul Fanfarei Reg. 4 Roşiori* condus de d. Lt. Juncu: Primirea, comandantului, marş de Lt. Juncu; O zi de toamnă, romanţă de Cutrupi; Rapsodia română de Fotino; Din toata inima, vals de Petrovici; Da dlacă, de Paschill. 18.50: Comemorarea Liceului „Andrei Şaguna“ din Braşov (Transmisiunea de la Braşov). 19: Actualităţi italiene de prof. Alexandru Marcu. 19.15: Continuarea concertului: Din toată inima, vals de Popoviei; Marionete, intermezzo de Rothe; Departe de bal, vals die Gilbert; La clacă, de PaschM. 20: Radio-Jurnal, Turism. 20,15: Noutăti (discuri) : A fost odată, Slowfox die Ralf şi Bria-o grădină japoneză de Rolf; Valentina de Barry şi Fox din filmul „Domnul da la Folies Bergére“ de Meskilî; Frumoasa Isaball, passo doble de Evans; Avalon, fox de Turk. 20,40; Irinach Ruset de pr. Nae Popescu. 21. Jazzul Radio vă poftește la dans (Refren vocal: Radu Moldovanu, Jenny Boerescu și Sandu Stellan). Din cap în picioare, foxtrot de Revel; Bonjour Mamsell, stow de Reval; O floare uitată, tango de Amdraescu, (refren vocal); Valuri fierbinţi, foxtrot de Berlin; Cântând pentru Baby, foxtrot de Wilson; La capătul drumului, slow de Allan,. Havana, tango de EUy Roman; Vals din „Fiica rozelor, foxtrot de Rainger; Fiica rozelor, slow de Rangar; Nimeni nu mă aşteaptă, tango de Eugen Seno. (refren vocal); In ritmul obrăziii, foxtrot de WoMey; Aşteptând în noapte, foxtrot, de Berlin; Extra, foxtrot de Hepburn; Binema Chquita, tango de Petre Romeo, (refren vocal); Glumeţii, foxtrot de Berlin; Umbre pe Swanne, slow de Waren; Strada Lenax, foxtrot, de Revel; Pentru dv. doamnă, tango de Billy Roman, (refren vocal); Dulce ești, foxtrot de MĂ. 22.30: Radio-Jurnal, Sport. 22.40: D-ra Viorica Anghel, canto; La revedere, de Harry Revel; Coktail pentru doi, de Arthur Johnstone; Să îndrăisnesc, de Harry Revel; Două melodii din filmul „Roberta“ de Kern; Mâna ta, de Jean Deletere; Doamna în roșu, melodie din flmul „Calinete“ de Wrttbel. 23,10: Concert nocturn al Orchestrei Ionel Giurgea, retransmis de la restaurantul Modern. 23,45": Jurnalul pentru străinătate in limba franceză si germană. 23,55: Ultimele știri. 24-1: Continuarea concertului nocturn al orchestrei Sandu Marcu retransmis de la restaurantul Grand Hotel Lafayette. &■ Deutschlandsender, 1500. m. — 21,10; Stuttgart. „Martha“, operă de Flotow. 23: Meteor, tof;, Sport. 23,30: Concert nocturn. 23,45; Inf. locate. 24: Orchestră de dans. Varşovia, 1345 _____10,45; Plăci. 20,35; Sport. 21; Lwow. Audiţie veselă. 22,30: Humor regional. 23: Concert de orchestră. 24; Meteor. 0,05; Orchestră de dans. Luxemburg. 1304 m. — 21,15: Concert variat. 21,45: Buf. şi revista piesei. 22,10: Concert de Quintet. 22,25: Concert de muzică variată. 23,40: Concert de gală. 6,B5: Continuarea, comncertul lui.. l. Muzică de dans pe plăci. Budapesta, 550,5 m. — 18: Concertul orchestrei muzicanţilor şomeri. 10,50: Recital de canto. 20,55: Concert de orchestră. 21,50: Canserie. 1,05: Ultimele inf. Viena, 596,8 m. — 19: învățăm cântece populare. 20: Ora, Inf., Meteor, Programul pentru mâine. 29,30; Sport. 21,35: Cabaret radiofonic 23: Bif, Meteor. 23,10: Concert vocal. 23,50; Inf. 0,05: MUzica de dans. Fraga, 470,2 m. — 19,55: Plăci. 20: Ora, Inf., Meteor. 20,15: Brno. 20,55: M Ostrava. 22,05: Recita de canto. 23: Ora, Inf., Cronica zilei, Sport. 23,15: Plăci. 23,30: Concert de orchestră. Belgrad, 437,3 m. — 20: Anunţuri, Plăci. 20,30: Ora, naţiunii. 21: „Sânge polonez“, operetă de. Nedbal. 24. Muzică de dans pe plăci. Discuţii asupra primei la cursul devizelor Conferinţa de la ministerul de industrie Joi d. a., s-a ţinut la ministe-rul de industrie şedinţa comisiunei speciale, prevăzută de jurnalul consiliului de miniştri I pentru aplicarea noului regim al devizelor. Au participat d-nii dr. Costi- Inescu, ministrul Industriei, subsecretarii de stat Gh. Leon şi M. Negură. Gh. Gheorghiu, secretarul general al ministerului de industrie, I. Lapedatu, a star delegat la Banca Naţională, Manoilescu şi Dimitriu inspectori generali la Banca Naţională, C. Osiceanu şi ing. Mătăsaru de la soc. „Steaua Română“, în numele Uniunei Camerelor de comerţ, Brăncovici din partea cerealiştilor, ing. Costinescu, Penescu-Keirtch, din partea, Ugir-ului şi I. Trancu, Creţeanu şi Ehrenstein, din partea băncilor autorizate. Comisiunea a discutat modalitatea aplicării jurnalului consiliului de miniştri întocmit pentru fixarea plafonului primelor valutare. Reprezentanţii exportatorilor au arătat necesitatea unui curs liber, cât mai mult determinat de legea cererii şi a ofertei, spre a se desfiinţa bursa neagră ,care a făcut aşa de mult rău comerţului. Totodată s’ar face imposibilă fraudarea devizelor, fiindcă nimeni n’ar mai avea interes să nu le prezinte spre cumpărare Băncii Naţionale, când ar şti că va putea primi adevăratul curs. Pe de altă parte s’ar ajunge cu timpul la stabilirea unui curs oficial al leului, care să nu mai sufere fluctuaţiunile de până acum. Exportatorii au mai adus în sprijinul lor şi părerea băncilor cari socotesc că numai transacţie liberă va putea duce la scăderea cursului devizelor. Reprezentanţii importatorilor cer pe de altă parte fixarea unui plafon la cursul devizelor forte, care să varieze între 30—40 la sută asupra cursului oficial. D. ministru Costinescu a discutat timp de 2 ore luni, diferitele puncte de vedere, întrucât, dacă se acceptă un plafon prea scăzut, atunci nu se desfiinţează bursa neagră, aşa cum este în intenţia d-lui ministru de industrie. Discuţiunile au rămas în continuare pentru ieri. *• La ministerul de finanţe a continuat joi examinarea de către oficiul de studii a modului de funcţionare a noului oficiu al devizelor, al cărui program de funcţionare va fi deplin fixat până la sfârșitul acestei săptămâni. m ♦ ♦♦♦♦■♦♦♦ +++♦♦++ UHUHAHH ♦++♦+•»+♦♦+ ».»+.+ Urmăriţi în UNIVERSUL“ Cadoul de Sărbătorile Crăciunului Pentru cititorii „UNIVERSULUI” Anul al 52-lea Nr. 331 Duminica 1 Decembrie 1936 ^——————IMM———■■ imn ii —— 'iilimnum Noi femeile, care, oricât am fi de moderne, stăm mai mult acasă, suntem mai interesate de programul radio-ului. Sunt seri când toate posturile se întrec a la programe plicticoase. întruna din zilele astea, la ora când toată lumea are vreme, după şapte, am încercat să ascult radio. Am vrut să am informaţii. Postul nostru, cum se ştie, dă informaţiile la ora două, cam aceleaşi din ziarele de dimineaţă, într’o formă mai sibilică. Parisul nu se auzea din cauze atmosferice sau technice, nu ştiu, celelalte posturi dau târziu, veşti după ora noastră. La postul Varşovia era o conferinţă numismatică, in Germania altă conferinţă. Postul de la Londra nu se putea prinde, la noi, cineva vorbea despre mamă, copil şi cantităţi de lapte. Budapesta, mai la îndemână, dădea cunoscutele fanifare şi lăutari, echivalentul orchestrei unei nunţi. Am închis radio,, mărturisind că aşa cum sunt acum organizate programul şi teehnica Vai, este mai mult o lecţie de răbdare şi o încercare a nervilor. Pentri ce la radio să dăm iar de confuzia cacofonică ce ne urmăreşte îndestul în viaţa actuală? Fiind vorba de radiofonie, adică de sunet, nu putem oare să transmitem muzică şi numai muzică bună ? Muzica este singurul lucru care cu adevărat şi cu plăcere se poate asculta la radio. De ce să fie programul încărcat cu lecţii, conferinţe, lecturi, pentru cari ascultătorul de radio nu are atmosfera, decorul, sugestiile, care alcătuesc imponderabilul unei elaboraţii didactice, sau al unei afirmări gândite? Nu ştiu încă să se fi închis şcolile, sălile de conferinţă, cursurile de adulţi, ca să avem nevoie pentru acestea de radio. Dimpotrivă. Logic de ascultat la radio ar fi numai operele muzicale. Să fie programul astfel întocmit, ca o reprezentaţie bună la un post să nu ne facă să regretăm alta tot atât de interesantă la alt post. Să cerem pentru informaţii o oră unificată. Ar fi cu cale ca la radio să nu vorbească decât conducătorii statelor, când găsesc ei de cuviinţă, la ora lor consacrată şi dinainte anunţată, ca spiritul public să fie pregătit. In felul cum este întocmit astăzi programul, nu răspundă la menirea lui şi are să aducă cu vremea indiferenţă totală sau confuzie de atribuţii cu alte manifestări care nu au nimic radiofonic. ______MARIELLA SEULESCU COLȚUL FEMEII PROPUNEREA UNEI VICTIME A RADIO-ULUI ACTUAL HYBEA (Umm diai pagina I«a) rate comerciale sau de datorii văpaia flacărei. In 1932, nu mai era nimic, tot acest tezaur era sleit. in locul lui, însă, a rămas cuponul acestei datorii. Ne-am milogit la creditorii noștri — şi ne-au mai redus dirn el — dar nici aşa redus cum. el este, noi tot nu putem să-l plătim. Pentru că balanţa comerţului nostru — nu numai că nu lasă un excedent asupra valorii importului nostru, dar din contra este deficitară. Şi atunci statul — prin Banca Naţională — se aruncă asupra devizelor pe care exportatorii le dobândesc în schimbul exportului lor, le acaparează pe preţul pe care ea îl fixează — în scop de a putea plăti întâi el — statul — nevoile lui în străinătate. Este evident că aceea ce mai rămâne disponibil este prea puţin pentru a acoperi datoria contractată de comerţul nostru pentru mărfurile importate de el— de unde acest deficit enorm — aşa zisele arierate — care se stie la miliarde şi miliarde, pe toate pieţele lumii, — arierate care au ucis bunul renume al României, i-au tăiat orice credit— public şi privat. In faţa acestei realităţi, ce este de făcut? Cauza generatoare a monopolului Băncii Naţionale asupra devizelor este numai această imperativă nevoe a statului , de a plăti datoriile lui in străinătate, acaparând devizele produse de comerţul nostru. Criza teribilă prin care lumea intreagă trece — mai ales ţările agricole — ale căror produse au pierdut din valoarea lor, ne îndritueşte să cerem creditorilor noştri o păsuire — de cel puţin 10 ani — până ce această criză va trece , să le dăm 100% alte efecte pentru cupoanele scăzut® şi acele ce vor mai scădea în acest răstimp de 10 ani. Ne aducem aminte că România Mică s’a găsit, la 1902, într’o situaţie foarte gravă: ea nu a putut plăti la scadenţă bonurile de tezaur — în valoare de 275 milioane mărci aur — şi băncile germane o ameninţau cu comisia financiară internaţională sau să recedeze terenurile petrolifere ale Statului. In urma Intervenţiei Regelui Carol I, aceste bănci au amânat scadenţa pe cinci ani, — iar noi ne-am pus pe economii, am înfiinţat faimoasa curbă a lui Haret şi nu numai ca am plătit această datorie, dar am realizat excedente în anii următori, de 100—150 milioane lei aur pe an. Cum creditorii francezi, aliaţii noştri de eri — de azi — de mâine, vor fi ei oare mai duri decât germanii? Nu cred să se încerce aceasta pe faţă, cinstit — arătând situaţia exactă a ţârii noastre — şi eu sunt convins că atât guvernul francez cât şi băncile franceze şi engleze vor admite această păsuire. Aceasta este singura cale pentru a eşi din impas, alta nu este. In zadar o căutăm — în strangularea comerţului, o dată scăpaţi de stafia cuponului şi a angarajelor externe — şi lăsăm comerţul liber— să se vândă şi să se cumpere devizele libere pe piaţa , legea cererii şi a ofertei, legea eternă şi universală, va reţei asperităţile, va pune botmî*lăcomiei va restabili echlibrul natural — do ut des al schimbului nostru extern. Nu taiaţi în zadar capul Hydrei, căci el va creşte din nou. * financiare de orice fel, precum şi pentru alte plăţi în străinătate de cât în baza unei autorizaţiuni eliberate in conformitate cu dispoziţiunile actualmente în vigoare“, — adică a Băncei Naţionale şi a organelor ei. Iată clar că nimic nu este schimbat. Restul dispoziţiunilor din acest jurnal sunt secundare — ele nu modifică, nu atenuează în nimic rigoarea principiului că vânzarea şi cumpărarea de devize este un monopol al Băncii Naţionale, care le va cumpăra şi le va vinde pe preţul pe care ea — prin Comisia de îndrumare — îl va fixa. Unde este noul regim, pentru a cărei naştere atât s’au scremut munţii ? Şi acest regim va avea soarta celor precedente: el va îi tăiat, pentru ca Hydra să nască altul. Ceea ce surprinde pe acest obijduit popor este că, cum de nu se găseşte în toată România Mare — de 19.000.000 locuitori — un singur om — un singur doctor — destoinic, care să-i ghicească boala şi să-i indice remediile cele mai apropiate ei? Şi cu toate acestea, soluţiunea acestei probleme este atât de aproape de noi: ea ese ca lumina zilei din principiile eterne, care au călăuzit şi călăuzesc naţiunile de pe acest, glob de atâtea milioane de ani. Viaţa economică a indivizilor şi a popoarelor — fondată pe principiul, proprietăţii indidividuale —■ este guvernată de legi — neschimbătoare — cel puţin atât cât principiul însuşi al proprietăţii individuale nu va fi schimbat. Fenomenul economic, capital, care domină această viaţă în relaţiunile dintre oameni şi dintre popoare este fenomenul schimbului, do ut des, — îţi dau ca să-mi dai. Oamenii schimbă între ei servicii sau valori equivalente,— atât îţi dau cât îmi dai şi tu. Atât vom putea cumpăra în străinătate cât vom putea vinde bob pentru bob. Nimeni nu ne va da un bob, mai mult decât noi înşine i-am dat. De unde urmează, ca o axiomă matematică, că noi nu vom putea obţine de la celelalte popoare mai multe valori, mai multe devize, decât noi le-am dat lor. Şi precum noi nu vom voi ca celelalte popoare să vândă mai multe mărfuri la nod, decât noi am putea vinde la ele, — rezultă că între import şi export se stabileşte naturalmente o balanţă, — mărfurile exportate de noi plătesc mărfurile ce noi am importat. Dar noi nu ne mulţumim cu atât: noi voim ca din valoarea exportului nostru să plătim : a) Valoarea importului nostru din toate ţările din lume; b) Cuponul datoriei statului în străinătate — care se sue la peste cinci miliarde lei; , c) şi toate cheltuelile pe care Statul le are în străinătate cu legaţiile şi misiunile lui, — ba chiar şi toate cumpărăturile pe care el este silit să le facă în străinătate, — cum de exemplu toate furniturile de armament al căror cost se știe la miliarde de lei. Iată realitatea, — realitatea pe care d. ministru al industriei în zadar o caută în capul Hydrei, pe care și d-sa l-a tăiat acum. Cum se poate oare plat! cu un leu — doi — trei sau zece lei? Nimeni nu va putea rezolva această problemă decât un alchimist, — el singur poate descoperi piatra filosofală care va face dintr’un leu doui, trei sau zece lei. De ce nu voim să vedem realitatea ?, Am eșit din război cu cea mai mică datorie — datoria către Germania dinainte de război se putea compensa cu despăgubirile ce ea ne datora. Iar datoriile de război către Franţa, Anglia, Italia urmau să aibă soarta tutulor datoriilor similare, şi dispărea când Germania nu va mai voi sâ plătească. Dar ce am făcut? Ne-am împrumutat, în anii 1929-1931 cu peste un miliard franci aur, — care s’a topit ca ceara la XCXFiPocesul cap. C. Constantinescu , Cluj, 28 ibrie La consiliul de război din localitatea au început, azi dim., dezbaterile procesului căpitanului Constantin Constantinescu, dat în judecată pentru insulta superiorului. Până acum au fost ascultaţi 20 martori. Desbaterile au fost secrete. Procesul va continua mâin® dimineață.