Universul, decembrie 1935 (Anul 52, nr. 346-358)

1935-12-16 / nr. 346

t" Populaţia rurala şi problema sanitară Oricine ar consulta cu atenţie datele statistice privitoare la mişcarea populaţiei României din ultimii ani va fi pe drept cuvânt Îngrijorat de pericolul ce ameninţă imensi, populaţie a satelor noastre din cauza creşterii mortalităţii Infantile. Cum mortalitatea infantilă este problema centrală a sănătăţii publice din ţară noastră, să vedem in ce proporţie a crescut In ultimul timp faţă de natalitate. Din Buletinul demografic al României, se constată că, In cele mai multe din ţările civilizate, natalitatea nu atinge proporţia de 25 la mia de locuitori, iar cifra mortalităţii nu atinge nicăeri proporţia extraordinară din România. Din Buletinul demografic al României reese că În satele din judeţele Iaşi, Alba, Odorhei şi Someş, în cursul lunii Iunie 1934, mortalitatea infantilă a trecut de 30 la sută din cifra noilor născuţi, proporţie unică In literatura demografică Internaţională. Cu alte cuvinte, România ţine recordul In această privinţă. Nu numai atât. Populaţia rurală, mult mai accentuat decât cea urbană, este secerată de bolile aşa zise sociale. In frunte cu tuberculoza şi sifilisul. Cauzele sunt cunoscute: Insuficienţa mijloacelor de combatere a acestor boli; numărul neînsemnat de spitale, de Infirmerii şi de sanatorii; condiţiile de trai ale ţăranului nostru şi absenţa unui serviciu medical la sate In condiţiile impuse de cerinţele imperioase ale sănătăţii publice. In raport cu populaţia rurală, numărul medicilor de plasă este neînsemnat. Tinerii noştri doctori In medicină sunt atraşi de centrele urbane. Din această cauză, multe locuri de medici de plasă au rămas neocupate. Iată o situaţie anormală şi Îngrijorătoare. Anormală, — deoarece şi la oraşe o mare parte din medici n’au locuri In spitale şl sanatorii şl nici clientelă şl deci sunt fără mijloace de existenţă, îngrijorătoare — deoarece populaţia rurală, secerată an după an de boli cu caracter epidemic şl endemic, prezentând şi cea mai urcată proporţie din lume. In ce priveşte mortalitatea Infantilă, este grav ameninţată In Înseşi forţele sale de rezistenţă şi creatoare. Rasa Însăşi este pusă In primejdie. In asemenea Împrejurări, sunt necesare măsuri eroice pentru salvarea populaţiei noastre rurale. Tinerii noştri medici ar trebui să renunţe la prejudecăţile lor cu privire la exerciţiul profesiunii lor numai In centrele urbane şi să se stabilească la sate, unde vor putea Îndeplini o misiune de cea mai mare importanţă de Interes naţional şl social. L-am prins! Am reprodus eri, după oficiosul naţional - ţărănist „Dreptatea“, actul autentic prin care fericitul subsecretar de stat de azi, mizerul ziarist de ieri, Eugen Titeanu, curpară o „moşioară“ cu pădure, conac, etc. pe un milion de lei. Proaspătul moşier, bâigue un răspuns lamentabil Intr’un ziar de seară, răspuns cu o argumentare atât de şubredă şi de neverosimilă, încât o vom spulbera cu foarte puţine cuvinte. Aşadar, d-sa personal, NUMAI PE NUMELE D-SALE, cumpără o moşie in Romanaţi dela un proprietar domiciliat in Bucureşti ! Până să lămurească toate celelalte contraziceri, din şirul scuzelor pe care le invocă (creanţa, preţul real, etc., etc.) să ne spună : Pentru ce, dacă nu avea nimic de ascuns, a autentificat la Ploeşti actul de cumpărare, când şi cumpărătorul şi vânzătorul domiciliază la Bucureşti şi când terenul e situat in judeţul Romanaţi ? De ce ţinea să nu se afle că şi-a cumpărat o „moşioară“ cu pădure şi conac micul ctitor al „Fundaţiilor de danii Eugen Olteanu“ ? Casele din calea Victoriei 186 ii vor fi adăpostit copilăria şi cel 40 de cai de curse — uite domnule ! —, dar avocat de la 1925, şmecher şi bun de gură, e nevoit — cum mărturiseşte singur — să accepte, spre a avea din ce trăi, diferite slujbe la stat, până să ajungă pe strapontinul pentru care nu s’a ferit dinaintea nici unei nimicnicii şi nici unul lichelism. Ce proces a pledat palavragiul care are aerul să ne spună că, Încă de pe vremea când umbla cu ghetele cârpite, dar cu obrazul nefeştelit, adunând ban cu ban, a reuşit astăzi să aibă milioane, să-şi cumpere moşii, loc la Predeal, să dea sute de mii de lei cu Împrumut şi să facă „fundaţie de danii“ ? Vom arăta pe rând deci, cum, intr’o regiune unde se vinde cu 9—10.000 lei pogonul, Olteanu a reuşit să cumpere doar cu un milion, moşia cu pădure şi conac; vom lămuri chestiunea „creanţei“ CARE NU ERA NUMAI PE NUMELE SAU şi mai ales vom lămuri cum un om, care nu avea ieri după ce bea apă — cu toţi caii şi grajdurile cari existau in amintirile fanteziei copilăreşti — azi, după un an de subsecretariat („fără leafă“ spunea d. prim-ministru Tătărăscu), reuşeşte să agonisească atâta avere... Vom da o satisfacţie opiniei publice în general, şi In special tuturor ziarelor şi tuturor ziariştilor molestaţi de cenzura Iul Infamă, o satisfacţie pentru toate neomeniile şi toate detestabilele lul procedee de poliţism şi spionaj telefonic pe care el, fostul ziarist, le Întrebuinţează faţă de foştii Iul confraţi cari continuă să-şi exercite cu demnitate spinoasa lor profesiune. L-am prins ! L-am prins solid de guler și nu-1 vom lăsa până nu-1 vom scoate masca de pe obrajii cari nu mai roșesc ! -TOT Camera franceză a început discutarea bugetului Paris, 13 (Rador). — Camera a Început discuţia la bugetul pe 1936. D. Barety, raportorul general al bugetului, a cerut ca votarea să se facă cât mai grabnic, pentru a se ajunge la o consolidare a Încrederii şi la o remiiorare a afacerilor. Amnistia in Grecia .Cabmeilul Sarafis, care fusese condamnat la muncă silnică pe vață, inkiDl. SIGHET (Maramureş) (Parcul unirii) Condiţiile de pace propuse de Franţa şi Anglia " X ' '■■■■■...."■ Textul comunicării făcută la Roma Roma, 13 (Rador). — Iată textul comunicării făcută guvernului italian de către ambasadorii Franţei şi Marei Britanii, cu privire la propunerile pentru aplanarea conflictului italo-abisinian : „înainte de reuniunea de la 12 Decembrie a comitetului de 18, guvernele Marei Britanii şi Franţei, preocupate de a vedea punându-se repede capăt, în Interesul general şi printr-o soluţie de bună Înţelegere, conflictului italo-abisinian şi conformându-se invitaţiei de a-şi continua sforţările de conciliere, care le-a fost făcută la 2 Noembrie la Geneva de reprezentanţii unui mare număr de state, membre ale Societăţii Naţiunilor, au căutat să desprindă bazele unui aranjament în cursul schimburilor de vedere, pe care d-nii Laval şi Boare le-au avut la Paris. „In acest, scop, d-nul Laval şi Hoare s’au referit la sforţările făcute mai înainte la Geneva şi la schimburile de vederi pe care le-au avut cu guvernul italian. Guvernele Marei Britanii şi ale Franţei s’au convins că aranjamentul care urmează să intervină, trebue să fie elaborat sub conducerea comitetului de cinci, care a primit din partea consiliului Societăţii Naţiunilor Ip lana Septembrie, un mandat de conciliere. Ele au hotărât să sesizeze de urgenţă acest comitet cu privire la anumite sugestiuni Invitaţia către d. Mussolini „D-nii Hoare şi Laval ţin totuşi să asigure pe d. Mussolini că dacă ar accepta în principiu această bază de negocieri, aceasta ar fi fără prejudiciu pentru rezultatul discuţiilor care vor avea loc ulterior în faţa comitetului. In consecinţă, au hotărît să comunice d-lui Mussolini chiar de acum şi cu titlu strict confidenţial propunerile pe care guvernele Franţei şi Angliei au intenţiunea să le supună comitetului de cinci. Guvernele Franţei şi Marei Britanii ar dori ca d. Mussolini să le comunice cât mai repede cu putinţă că acceptă să negocieze în aceste condiţiuni şi că e gata să asigure colaborarea sa comitetului de cinci „Convinşi că şeful guvernului italian va aprecia spiritul amical care le dictează acest demers, guvernele Franţei şi Marei Britrr,il adresează d-lui pel să primească, fără întârziere, a lua parte la negocierilor care ar deschide pentru îmbunătăţi„Guvernele Mare! Britanii şi Franţei sunt de acord pentru a recomanda guvernului abisinian să consimtă la următoarele schimburi teritoriale cu Italia: a) Cedarea către Italia a provinciei Tigre, mărginită aproximativ la sud de râul Gheva, iar la vest de o linie nord-sud, care ar trece între Axum, care rămâne Abisiniei, şi Adua care va fi cedat Italiei. b) Rectificarea frontierei între ţinutul Danaki- Elor şi Eritreea, lăsând la sud regiunea Aussa şi o porţiune din teritoriul Eritreei, spre a se da Abisiniei o eşire la mare In condiţiile care vor fi definite mai jos. c) Rectificarea frontierei Intre Ogaden şi Somalia italiană. Plecând dela punctul de întâlnire a frontierelor Abisiniei, coloniei Kenya şi Somalia italiană, noua frontieră italo-abisiniană s’ar îndrepta spre nord-est, rea situaţiei internaţionale perspectivele cele mai favorabile, ar trece peste râul Shibeli la Ididole, lăsând Gorahai la est şi Uarandah la vest, şi ar Întâlni de Abisinia va primi în deplină proprietate i eşire la mare. Acest debuşeu ar putea fi constituit de preferinţă prin cedarea pe care Italia ar consimţi-o a portului Assab şi a unei fâşii de teritoriu în lungul frontierei de nord a Somaliei frontiera Somaliei britanice la intersecţia ei cu meridianul 4S. Drepturile pe care le au triburile din Somalia britanică de a folosi păşunile şi fântânile, situate în teritoriile recunoscute Italiei prin această delimitare, ar trebui să fie salvgardate franceze. Guvernele Marei Britanii şi Franţei îşi vor da silinţa să obţină din partea guvernului abisinian garanţii în ce priveşte executarea pe teritoriile dobândite a obligaţiunilor care îi revin în materie de sclavie şi comerţ de arme. Schimbările teritoriale propuse Abisiniei ieşire la mare pentru Abisinia Zonă de expansiune economică şi de populare rezervată Italiei Guvernele Marei Britanii şi Franţei vor folosi influenţa lor la Addis Abeba şi Geneva pentru a face ca Negusul să accepte, iar Societatea Naţiunilor să consfinţească, înfiinţarea în Abisinia meridională a unei zone de expansiune economică și de populare, rezervată Italiei. Limitele acestei zone ar fi la est frontiera rectificată dintre Abisinia și Somalia italiană, la nord a opta paralelă, la vest meridianul 35, iar la sud frontiera dintre Abi(Continuare in pag. III-a) S’a amânat extinderea sancţiunilor împotriva Italiei xx Hotărârea comitetului de 18 Geneva, 13 (Rador).« Comitetul de 18 s’a întrunit azi după amiază spre a examina raportul experţilor în ce priveşte rezultatele aplicării sancţiunilor prevăzute de articolul 16 din pactul Societăţii Naţiunilor. Comitetul a aprobat acest raport. In numele guvernului britanic, d. Eden a adus mulţumiri experţilor pentru lucrările lor. D-sa a subliniat că două au fost scopurile urmărite de membrii Societăţii Naţiunilor: restabilirea păcii şi menţinerea autorităţii Societăţii Naţiunilor. „Nu ne vom da înapoi, a spus d. Eden, de la atingerea acestor două obiective. Pentru a atinge al doilea scop, suntem o Mussolini un stăruitor obligaţi să luăm anumite măsuri, a căror aplicare efectivă constitue una din cele mai de seamă îndatoriri ale comitetului de 18. Pentru a face ca aplicarea acestor măsuri să fie efectivă, experţii au adus mari servicii. Ţin să declar că vom continua, fireşte, să fim gata de a da întregul nostru concurs, în măsura mijloacelor noastre, lucrărilor noastre, lucrărilor acestui comitet”. După aprobarea raportului experţilor, preşedintele comitetului de 18, d. de Vasconcelios, a arătat că, deoarece au fost prezentate propuneri de pace, în vederea unei aplanări a conflictului itaioabisinian, nu i se pare oportun să se treacă actualmente la discuţia celui de al doilea punct de pe ordinea de zi a comitetului şi anume extinderea sancţiunilor împotriva Italiei. D-nii Westman, delegatul Suediei, şi Gomez, delegatul Mexicului, au declarat că sunt gata să se asocieze la extinderea sancţiunilor, inclusiv interzicerea exportului de petrol în Italia. Ambii delegaţi au afirmat însă că se raliază cu părere de rău la amânarea discuţiei cu privire la extinderea sancţiunilor, propusă de d. Vasconcelios. D-nii Westman şi Gomez au cerut ca comitetul de 18 să se întrunească imediat după şedinţa de Miercurea viitoare a consiliului Societății Națiunilor. Comitetul a luat o hotărâre în acest sens. In cinstea celor 16 La puţine zile după congresul economic dela Cluj, ale cărui organice legături cu imperativul efectivei stăpâniri româneşti In provinciile transcarpatine se pare că n’a găsit încă înţelegerea cuvenită înaintea sferelor conducătoare, Ardealul ne înfăţişează azi un nou şi înălţător act de solidaritate românească, închinat de data aceasta cinstirii acelei pleiade de ostaşi ai scrisului ardelenesc, cari de decenii ostenesc în slujba sfintelor lăcaşuri de viaţă ale poporului român. E vorba de sărbătorirea a 16 ziarişti din Transilvania şi Banat, cari întrunesc mai mult de 25 de ani de activitate pe frontul unirii şi consolidării româneşti. Această pleiadă are în fruntea ei nume venerabile ca al octogenarului publicist şi luptător Th. V. Păcăţian, cu o activitate publicistică de 63 ani, părintele Moţa de la Orăştie, Septimiu Popa, I. Agărbiceanu, Horia Petru-Petrescu, dr. Gh. Stoica, Ion Montani, Al. Lupeanu-Molin, Iuliu Maior, Victor Branisce, Nic. Bratu, Lucian Bolcaş, Ion Bretea, Sebastian Bornemisa, Ion Clopoţel şi Ecaterina Pitiş. Numele lor este legat, uneori chiar ca fondatori, de toate acele admirabile organe de luptă, care, sub stăpânirea ungurilor, au fost candela de veghe şi de călăuzire a sufletului românesc din provinciile de peste munţi. In frunte cu decana presei ardeleneşti, Gazeta Transilvaniei, de la Braşov, cu Drapelul din Lugoj, cu Unirea din Blaj, cu Libertatea de la Orăştie,cu Foaia Noastră, Foaia Literară, Tribuna şi Românul din Arad, şi atâtea altele, pe care noi, cei din vechiul regat, le desfăceam cu evlavie, ca în faţa unei taine, care ascundea comoara unei minuni ce trebuia să se împlinească. Gândul acestei sărbătoriri, care a pornit, precum se şi cuvenea, din rândurile Sindicatului presei române din Transilvania şi Banat, este din cele mai fericite şi la el participă toţi slujitorii cu suflet românesc din presa Vechiului Regat şi a celorlalte provincii, cum şi întreg poporul românesc, In care sentimentul de cuviinţă şi de recunoştinţă faţă de îndrumătorii şi binefăcătorii săi s’a păstrat încă neatins In adâneîmile lui de valul anarhiei morale, care bântue azi In toată lumea. Ziarul „Universul, ca decan al presei şi al conştiinţa româneşti, luptătoare, salută cu însufleţire acest înălţător testimoniu de preţuire şi recunoştinţă închinat de sufletul românesc celor 16 stegari pe frontul scrisului şi luptelor naţionale şi ia parte cu adâncă emoţie la sărbătoarea de azi iniţiată de Sindicatul presei române din Transilvania şi Banat. Şi cu atât mai vârtos, cu cât mulţi din ziariştii sărbătoriţi au avut încă dinainte de unire legături de muncă şi de năzuinţi cu ziarul nostru, în calitate de colaboratori şi de corespondenţi. Manifestări ca acestea sunt menite să strângă şi să întărească frăţia românească în urmărirea grelelor îndatoriri şi nouilor ţeluri ce avem de atins in cadrul României unite şi indivizibile. SCRISORI DIN LONDRA Colaborarea anglo franceză Londra, 10 Decembrie Jocul diplomaţiei în criza actuală devine tot mai strâns. Franţa şi Marea Britanie se apropie spre a începe o politică în comun, ca să împiedice realizarea războiului în Europa. Nu mai încape îndoială că o atare colaborare între Londra şi Paris ne aduce făgăduiala că urmărirea unui angajament amical cu Italia va continua cu mai multă energie decât oricând. Totuşi, aceasta nu înseamnă că se va putea evita chestiunea privind embargo-ul asupra petrolului. Şi aceasta pentru simplul motiv că toţi participanţii in chestiunea aceasta sunt prizonierii cuvintelor rostite şi a poziţiilor luate. In jocul diplomatic e mai uşor de a zări o greşală decât să o îndrepţi brusc. Ceea ce afirmăm aici se aplică deopotrivă la Roma ca şi în capitalele ţărilor sancţioniste. Va sosi ziua în care toţi se vor grăbi spre a se ajuta mutual. Dar timpul acesta n’a sosit încă. In jocul diplomatic există ceea ce noi calificăm drept formule intermediare. Ele îşi au utilitatea pentru un timp, deoarece permit să se dea o explicaţie logică demersurilor făcute. Dar devin stânjenitoare când se apropie momentul adevăratei hotărîri. La această categorie aparţine formula uinei soluţii,u care convine Lipii Naţiunilor, Italiei şi Etiopiei“. Ca un mijloc de a evita aplicarea rigidă a definiţiei agresorului adoptată la Geneva, această definiţie îşi are utilitatea. Totuşi, nu încape îndoială că — fiind luată drept baza unui acord final—ar avea aceiaşi soartă de a fi aplicată ca şi quadratura cercului. Pentru ca, fireşte, dacă Liga Naţiunilor şi Etiopia sunt satisfăcute în întregime, Italia nu poate fi în nici un caz. Dacă Liga Naţiunilor nu e satisfăcută în acelaş timp cu Italia, aceasta nu se poate face decât în paguba Etiopiei. Dacă, dimpotrivă, cele două ţări beligerante găsesc mijlocul de a-şi da satisfacţia mutual, aceasta nu se poate înfăptui decât făcând de prisos sau ridiculă intervenţia Ligii Naţiunilor. In ciuda acestora, formula intermediară de care am vorbit a avut un efect util, pentru că sub mantia ei s’a putut discuta satisfacţia care trebue acordată inevitabil cel puţin unei părţi a cererilor Italiei. Chiar în luna August trecut, când s’au petrecut conversaţiile tripartite dela paris, ceeace s’a discutat n’au fost măsurile ce se vor lua împotriva statului agresor, ci concesiile cari s’ar putea oferi ca agresiunea să înceteze. De atunci, la Geneva, comitetul celor 5 n’a făcut altceva, iar azi conversaţiile intre Sir Samuel Hoare şi d. Laval se învârtesc din nou în jurul pro (Continuare in pagina 2-a) de AUGUR Conferinţa navală D. Baldwin, prim-ministrul Angliei (X) în mijit gaţilor britanici, la prima şedinţă a conferinţei na deschis la Londra.