Universul, iulie 1936 (Anul 53, nr. 194-209)

1936-07-22 / nr. 200

Anul al 53-leas Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir G-le P. FDMDAYDB. 8.VIGI CAZZAVILLAN 12 Pagini Nr. 200 NUMN­ 22 Iulie 1936 No. 120.288/932. C. P. CELE BMN­E«NA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3­ 30.10­0 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.10 DIRECTOR: STELIAN POPESCU­ INTRE STATUL FISCALIST ŞI SĂNĂTATEA PUBLICĂ Ar fi interesant de ştiut dacă vreodată conştiinţa conducătorilor acestei ţări a fost pusă în faţa unei statis­tici a consumului de alcool­­ la ţară şi, dacă întâmplător * s’a produs acest fapt de ne-­­ cesitate absolută, în ce fel s’a­­ putut evita o reacţiune care să nu contrazică ulterior op­timismul politicianului nos­tru cu răspunderea asumată. Dar o asemenea statistică este astăzi un document care trebue ţinut secret chiar şi faţă de stat. Fiindcă statul e primul negustor interesat la vânzarea alcoolului şi deci el e cel dintâi care trebue să nu cunoască adevărul care l-ar descoperi în faţa istoriei ca­ vinovat de atentat la via­ţa naţiunei. Dacă guvernele ţării, care ele reprezintă interesele sta­tului, ar fi conştiente de ra­vagiile alcoolului în lumea satelor noastre, s’ar desfiinţa monopolul­ alcoolului şi s’ar prohibi pentru o perioadă de cel puţin 10 ani vânzarea otravei. Guvernele noastre însă sunt mercantiliste — sau mai precis , fiscaliste — şi ca atare nu dau atenţie decât veniturilor pe bugete anuale. Singur ministerul şcoalelor se abate dala acest interes general punând astfel statul în echivoc : el propagă anti­­alcoolismul ! Dar propaganda prin şcoală se vădeşte fără folos câtă vreme statul prin celelalte organe încurajează viţiul. ...Şi-aşa starea sănătăţii ţăranului nostru e din zi in zi mai jalnică, iar ministerul sănătăţii publice cere mereu din veniturile alcoolului ca să intensifice opera spitali­cească de salvarea poporului! Unde ne va duce această situaţie paradoxală nu e greu de prevăzut, dacă acum cât mai e vreme nu se ia o mă­sură radicală, — odată bine­înţeles cu un ansamblu de măsuri de profilaxie socială. Ţăranul trebue smuls pri­mejdiei alcoolismului, indife­rent dacă o prohibire ar creea bugetului unele goluri importante. Cu un ţăran sănătos la o muncă intensă se pot ob­ţine pentru stat venituri care să împlinească lipsurile pro­vocate de măsura salvatoare. Ca la Ecuator 41 gr. la umbră, 52 pe sol.—4 cazuri de insolaţie Galaţi, 19 Iulie Valul de căldură a fost insu­portabil. In cursul zilei de asî. Dumi­nică, la ora 0 dim, termometrul a notat 30 gr. C. la umbră, pen­­tru ca la ora 11,30 să se urce la 35 gr. După amiază, la ora 2, termometrul a notat 41 gr. la umbră şi 52 gr. pe sol. Asfaltul de pe unele străzi s-a topit de căldură. Mare parte din populaţie a luat cu asalt bărcile, trecând Dunărea pe malul opus, răco­­rindu-se în păduricile de acolo. Pe o distanţă de 2 km. pe Dunăre se aflau peste 5000 per­soane. Lumea a stat până târziu noaptea, şi pe Dunăre a fost o aglomeraţie de nedescris. Cete nesfârşite de bărci cu motor şi cu vâsle. — Tot azi s-au înregistrat la Galaţi patru cazuri de insolaţie, bolnavii primind ajutoare la farmacii. — Băiatul Constantin Popoiu, în vârstă de 16 ani, din cartierul Demobilizaţilor, ducându-se la Dunăre să facă bae, s’a înecat în dreptul fabricat de cherestea. Cadavrul n’a fost pescuit. — Până noaptea târziu a fost mare zăpuşală. LA BELGRAD Belgrad, 19 (Telor). — Ziua de astăzi a fost cea mai caldă din vara aceasta. La umbră, ter­mometrul a arătat la Belgrad 88 de grade. -XXX©XXX­ S'au ciocnit două automobile Paris, 19 (Rador). — Azi, a fost la Deauville, o reuniune automobilistică. In timpul unei curse, automobilul condus de francezul Lehoux s’a ciocnit violent de mașina condusă de Italianul Farina. Lehoux a fost ucis pe loc, iar Farina a fost grav rănit. Trupe rebele din Maroc au debarcat la Cadix Londra, 19 (Rador).— Agenţia Reuter anunţă din Gibraltar, că un nu­măr de trupe venind din Maroc ar fi reuşit să de­barce la Cadix şi se în­dreaptă spre Sevilla. Aceste efective şi-ar propune să se alăture trupelor din Sevilla, spre a porni marşul asupra Madridului. ❖ Gibraltar, 19 (Rador). — Corespondentul Agen­ţiei Havas transmite : Se pare că trupele re­bele din Maroc au debar­cat la Cadix şi se în­dreaptă spre Madrid. Sângeroase încăerări s-au produs azi diminea­ţă în satele spaniole din preajma Gibraltarului. Se crede că sunt numeroase victime. Spania în plină fierbere xo x Marocul spatii© d­in mâinile pebelilor» Paris, 19 (Rador). — O anumită agitaţie se ob­serva în cursul dimineţii la frontiera dintre Spania şi Franţa. Circulă svonurile cele mai felurite ; ele nu pot fi însă controlate. Comu­nicaţiile cu Spania sunt cenzurate. Este cu nepu­tinţă să se obţină infor­maţii asupra situaţiei in­terne. Mersul trenurilor este întârziat. De azi diminea­ţă, la ora 9, nici un tren n’a mai sosit la frontieră. SVONURI DESPRE FUGA UNOR MINIŞTRI Paris, 19 (Rador). — A­­genţia Havas anunţă: După unele svonuri cari circulă la Londra, dar care n’au fost eon­ii raiale, mai mulţi membri ai guvernului spaniol ar fi trecut fron­tiera. După aceleaşi zvonuri, trupe care au trecut de par­tea monarhiştilor şi a miş­cării fasciste ar înainta spre capitală, venind din sud. ticulară, 6.000 de mineri din Asturii s’ar af­la în drum spre Madrid. La Madrid se afirmă că a­­viaitorul Rexach a aruncat Lombé asupra rebelilor la Sevilla și Ceuta. VASE DE RĂZBOI SPANIOLE AU FĂCUT CAUZA COMUNA CU REBELII Rabat, 19 (Rador). — După știri sosite din Me­­lilla, trei vase de război spaniole trimise contra insurgenților au făcut cauză comună cu ei. Un alt vas de război a sosit în rada portului La­­rache. Membrii echipaju­lui şi cadrele au intrat în conversaţii cu trupele re­bele care stăpânesc lo­calitatea. TREI AVIOANE PUSE PE FUGA DE REBELI LA MELILLA Rabat, 19 (Rador). — Co­respondentul agenţiei Ha­vas transmite: Se des­min­te bombardarea localităţilor Larache şi Me­lilla. Trei avioane spaniole au atacat câmpul de aviaţie de la Melilla. Ele însă au fost puse pe fugă de forţele ae­riene rebele. Despre două din aceste avioane se ştie că unul a aterisat la Lyau­­tey şi altul la Taza. Despre soarta celui de al treilea a­­vion nu se știe nimic până acum. Autocarele plecate azi din Rabat au putut să treacă frontiera, în Marocul spa­niol. Guvernatorul civil din Cadix eliberat din mâinile rebelilor Madrid,19 (Rador). — In cursul nopţii nu s’a întâm­plat niciun incident serios la Madrid. Miliţiile popu­lare fac de strajă pe străzi, întovărăşite de detaşamente din gărzile de asalt. Oraşul prezintă aspectul­­său obiş- II uit. După ziarul ,,El Sol“, şi-au luat sborul de pe ae­rodromul din Madrid 40 de avioane încărcate cu bom­be ,spre a lansa proclama­ţiile guvernului deasupra oraşelor Malaga, Cadix, Ceuta, Tetuan şi Melilla. Minerii din Rio Tron­to, împreună cu detaşamente din garda civilă, au plecat spre Sevilla spre a lupta contra rebelilor. Minerii poartă asupra lor nume­roase cutii cu dinamită. Minerii din Linares au o­­cupat defileul Penaperros, spre a bara drumul insur­genţilor ce se îndreaptă spre Andaluzia. Acelaş ziar „El Sol“ a­­nunţă că poporul şi gărzile civile au reușit să elibereze din mâinile rebelilor pe gu­vernatorul civil din Cadix. După știri din sursă par- ■BiMiBWB——m Scoaterea mo­aștelor Sf. Dumitru din pa­latul patriarhal. a*m—M—a—BBs^ngn—^—MKn—«— Portul Aigesiras şi regiunea din Nordul Gibraltarului in mâinile rebelilor Gibraltar, 19 (Rador). — Corespondentul Agen­ţiei Havas transmite : O canonieră rebelă a ancorat în rada portului Aigesiras, trăgând în aer o primă salvă de cinci o­­buze, spre a face trupele guvernamentale să înţe­leagă că trebue să se predea. La al şaselea o­­buz, pe toate edificiile publice şi pe toate cazăr­mile din Algesiras a fost arborat drapelul alb. întreaga regiune si­tuată la nordul Gibralta­rului s-a supus rebelilor. Frontiera spre Gibraltar este închisă. DOI GENERALI UCIŞI Paris, 19 (Rador). — Agenţia Havas află din Oran că la Tetuan ar fi­­ fost ucişi doi generali, iar 1 30 de ofiţeri au fost a- I­restaţi. La Ceuta, trupele re­bele au ocupat punctele strategice cele mai în­semnate din zona spanio­lă a Marocului Ceaţă şi a produs un con­traatac al trupelor ră­mase credincioase gu­vernului Generalul Franco şi mai mulţi ofiţeri superi­ori ar fi fost arestaţi în apropiere de Tetuan. Marina şi aviaţia au refuzat să treacă de par­tea mişcării insurecţio­nale. TANGERUL COMPLET IZOLAT Tanger, 19 (Rador). — Trimisul special al agenţiei Havas apreciază la 18500 numărul rebelilor aparţi­nând armatei regulate şi le­giunii străine. Tangerul este complet izolat de restul Marocului. Se semnalează ciocniri se­rioase în diferite localităţi, precum la Zogo, Angera şi Bebiaros. Rebelii au încer­cat eri seară să ia cu asalt poşta din Tanger, dar au fost respinși. Numărul victimelor nu se cunoaște, dar el pare a Se anunță că ori dinii- i fi foarte însemnat. Citiţi Noi amănunte la Ultima Oră Bte OI I Redeschiderea catedralei Sf. Patriarhii Intrarea cu moaştele în Sf. Patriarhie. (Citiţi darea de seamă în pag. lll-a). m Drama din str. General Anghelescu Fo. Opunându-se la arestarea fiului său vitreg, uşierul Eugen Novac a fost împuşcat de un agent al comendurii O dramă s’a petrecut Sâmbă­tă noapte, în str. General An­­ghelescu 12, la locuinţa lui Novac Eugen, uşier la căile fe­rate. Pe când un soldat dela co­­menduirea pieţei căuta să ares­teze pe fiul vitreg al acestuia, uşierul a fost împuşcat mortal de reprezentantul comenduirii. Iată cum s’au petrecut fap­tele : Eugen Novac, de 50 ani, uşier la secţia B. a căilor ferate din str. Viting, se căsătorise pen­tru a doua oară, pe când era cu serviciul la Cernăuţi cu vă­duvia Maria Slobozeanu, care era de meserie maseuză. Uşierul acceptase ca şi cei doi copii ai soţiei, Lydia şi Leopold Slobozeanu, să locuiască la el. Acum doi ani, fata Lydia Slobozeanu s-a căsătorit cu un operator de cinematograf, de fel din Tighina, dar din cauza neînţelegerilor conjugale, Ly­dia a revenit la domiciliul ta­tălui său vitreg. In ultimul timp însă, fata era în vorbă cu un şofer anume Iosif Moţian, ceea ce nu era de fel pe placul fratelui său Leo­pold, care îşi făcea stagiul la ministerul apărării,naţionale. CEARTA INTRE FRAŢI Sâmbătă seara, Lydia l-a in­vitat acasă pe şoferul Iosif Moţian. După miezul nopţii, a venit şi fratele ei, care i-a făcut as­pre mustrări, poruncindu-i să-l lase pe şofer, deoarece nu este încă divorţată de operatorul de cinematograf. De aci s’a născut ceartă vio-­­ lentă, care a determinat pe şo-­­­fer să se ducă la comenduirea­­ pieţii şi să reclame pe Leopold­­ Slobozeanu, că e dezertor şi are­­ asupra lui trei revolvere. DRAMA Pe la ora 2 noaptea, şoferul şi Lydia Slobozeanu s’au îna­poiat de la comenduirea pieţei însoţiţi de doi soldaţi. Cum uşa încăperii lui Eugen Novac a fost închisă, şoferul Iosif Moţian a forţat-o. Când soldatul Mihai Petre, din regimentul 21 infanterie, detaşat la comenduirea pieţei, a trecut pragul casei, a fost în­tâmpinat de bătrânul Novac, care nu i-a permis să-l ares­­teze pe fiul său vitreg. In timp ce uşierul oprise pe agentul comenduirei ca să a­­resteze pe militar, arma solda­tului Mihai Petre s’a descărcat în capul bătrânului Novac, care a murit pe loc. ANCHETA AUTORITĂŢILOR Cazul a fost imediat anun­ţat reprezentanţilor poliţiei şi ai comenduirei. La locul dramei s’au dus d. chestor Gh. Moţăţeanu, un re­prezentant al comenduirii pie­ţei, comisarii şefi A. Perieţea­­nu şi Palade, cari au făcut pri­mele cercetări. S’a stabilit că glonţul, care a zdrobit capul uşierului, a găurit tavanul casei, pătrun­zând la etaj, într’o cameră a apartamentului locuit de d. ju­decător Manolescu. Soldatul Leopold Slobozeanu avea în casă trei revolvere, care însă i-au fost încredințate spre a fi reparate. Din ordinul procurorului de serviciu, cadavrul lui­ Eugen Novac a fost transportat la institutul medico-legal, iar sol­datul Mihai Petre, de la comen­duirea pieţei, a fost arestat de autorittăţile militare. De asemenea au mai fost a­­restaţi: şoferul Iosif Moţian şi soldatul Leopold Slobozeanu. Cazul a fost adus la cuno­ştinţa parchetului militar. ■sa Caracterul măsurilor luate la Danzig Varşovia, 19 (Rador). — Cer­curile poloneze autorizate subli­niază că măsurile luate la Dan­zig nu privesc, pentru moment, decât chestiunile interne. Ele a­­daugă că nu este încă posibil a se vedea dacă a fost violată constituţia. T­otuşi, ziarul guvernamental „Kurier Poranny" publică știrile din Danzig sub titlul ,,Atentatul Senatului din Danzig împotriva constituției“. ■ -----------XXX# XXX----------­ Pază la ambasada germană din Londra Londra, 19 (Rador). — Scot­land Yard a luat măsuri spe­ciale pentru paza ambasadei ger­mane, unde azi noapte au fost manifestaţii de protest contra condamnării la moarte a frun­taşului muncitorilor germani, numit Andre. Manifestanţii ce­reau punerea lui în libertate. A­zi dimineaţă ,au fost ares­tate mai multe persoane care au participat la manifestaţiile de azi noapte. Solemnitatea reocupării militare a Carc analelor Ziua de 21 Iulie deeperată de turei sărbătoare­a naţiosaală Ankara, 19 (Telor). — Gu­vernul a ţinut azi un impor- j tant consiliu de miniştri sub­­ preşedinţia preşedintelui re-­­ publicii Kemal Atatürk. De altfel, primul ministru şi­­ membrii guvernului nu au părăsit capitala tot timpul­­ cât a durat conferinţa dela­­ Montreux.­­ Consiliul de miniştri de azi­­ s’a ocupat cu detaliile ocu-­­ pării militare a Dardanelelor. Ocuparea se va face Marţi, în zorii zilei. Concomitent cu reocuparea Dardanelelor se institue dealungul lor, pe o lungime de 19 km, pe ambele maluri, o zonă interzisă, în care niciun străin nu va avea acces. Pe ziua de Marţi se vor da mari festivităţi, spre a se sărbători redobândirea securităţii naţionale a Tur­ciei. Festivităţile principale vor avea loc la Cianak-Kaile, la Dardanele, unde primul ministru Ismet Paşa va ţine o mare cuvântare, în care se va ocupa şi cu situaţia in­ternaţională. Acestei cuvân­tări se atribue în cercurile politice o mare importanţă. Dar şi în celelalte oraşe din Turcia vor avea loc Marţi mari serbări, cu parade mili­tare, adunări populare, etc. ziua de Marţi, 21 Iulie, va fi decretată sărbătoare naţio­nală. Dreptate istorică de prof. I. LUPAŞ Cei ce riscă afirmaţiuni ca cele atribuite unui reprezentant al României la conferenţa in­terparlamentară din Budapesta, ignorează cu desăvârşire faptul că nici unul dintre cârmuitorii Ungariei nu a fost şi nu va fi în stare să aducă vre-o jertfă ’­nici pe altarul justiţiei, nici pe acela al înfrăţirii cu vreunul dintre popoarele, cari au scăpat la 1918 din jugul asupririlor se­culare ale urmaşilor lui Arpad. Ei nu vor desarma în propa­ganda lor revizionistă nici de cum. Chiar văzând că în urma efectelor problematice, pe cari le-a înregistrat costisitoarea propagandă revizionistă buda­pestană, ar fi în propriul lor interes, să aibă curajul cetăţe­nesc a trage concluziile fireşti, —totuş nu vor contribui la poto­lirea nefastului hiperzel revizio­nist, care ar putea să împingă spre prăpastie şi pe iniţiatorii din împărăţia lui Horthy şi pe naivii creduli dintre minorita­rii statelor din Mica înţelegere, cari s’ar lăsa prinşi în mrejile agitatorilor revizionişti. Efectul faimoaselor conferinţe de propagandă revizionistă, în­treprinsă de contele Ştefan Bet­hlen in mai multe centre euro­pene, s-a întâmplat să fie une­ori diametral opus celui­ aştep­tat din partea conferenţiarului şi ai partizanilor săi. Chiar la conferinţa din Londra fiind printre auditori şi profesorul universitar R. Seton Watson (Scotus Viator), — unul dintre cei mai buni cunoscători ai po­liticei ungureşti ante—şi post­belice, — a ridicat câteva o­­biecţiuni, răsturnând afiirmaţiu­­nile neîntemeiate ale contelui Bethlen şi aducându-l într’o Situaţie din cele mai penibile. Zadarnic se amăgea el cu ilu­zia de a fi reuşit să trecoare în opinia publică credinţa deşartă, că revizuirea tratatelor de’ pace ar fi posibilă, în temeiul artico­lului 19 din pactul Societăţii Naţiunilor, fără a provoca un nou război. Din răspunsurile, ce i s’au dat de către cei mai au­torizaţi tălmăcitori ai textului din acest articol, s’a putut lă­muri­­ opinia publică despre im­posibilitatea oricărei revizuiri de graniţe pe cale pacinică şi în temeiul acestui articol, care nu prevede nici un fel de rectifi­care teritorială, ci numai revi­zuirea unor dispoziţiuni ale tratatelor, cari ar fi rămas nea­plicate, deci fără efect practic, până în timpul de faţă. Tot atât de amăgitoare s’au dovedit şi speranţele într’un e­­ventual sprijin efectiv, pentru scopurile revizioniste budapes­­tane, fie din partea Romei lui Mussolini, fie din partea Berli­nului hitlerist sau a Varşoviei colonelului Beck. In sfârşit, speranţa într’o a­­propiată dismembrare a Micii înţelegeri, din care se zicea,, pe la începutul anului 1934, că se va desface Iugoslavia, nu a fost nici ea decât o himeră din do­meniul celor mai puerile plăs­muiri. In locul cisatei dismembrări, propagandiştii generalului Göm­bös s’au pomenit în faţa celei mai neclintite hotărîri a sta­telor din Mica înţelegere de a-şi consolida şi adânci alianţa defensivă, construind împreju­rul ei un întreg sistem de forti­­ficaţiuni diplomatice, cu ajuto­rul cărora să poată asigura in­­tangibilitatea tratatelor menite a servi ca temelie pentru des­­­­voltarea lor viitoare şi pentru­­ aşezământul păcii europene.­­ Poate nu e o simplă întâm-­­ plare că printre des repetatele­­ strigăte asurzitoare „dreptate­a Ungariei!” — a putut străbate, chiar din Budapesta revizionis­tă, şi un glas al ştiinţei istorice care spune că Ungariei aevea i s’a făcut dreptate prin tratatul dela Trianon...­­ La 1933 s’a tipărit o carte de­­ sinteză istorică, al­­ cărei autor, I Francisc Eckhardt, este profe-­­­sor la Universitatea din Buda­­­ pesta.­­ Dar se vede că, spre deosebire de colegii săi Homan şi Szekfü, Eckhardt face parte din tagma istoricilor, cari izbutesc a nu se I lăsa înduplecaţi să sacrifice a­­j­devărul de dragul unor preocu- I pari sau tendinţe ale actualităţii politice. El mărturiseşte, fără înconjur, că in timpul când au pătruns ungurii în patria lor de azi, regiunea din sudul lacului Balaton era stăpânită de ele­mente etnice, cari vorbeau o limbă neolatină. Iar cu privire la întinderea teritorului ocupat de către cetele lui Arpad, spune lămurit: ,,Să nu ne închipuim că au populat cuceritorii ţara întreagă. Numărul lor, poate şi din cauza înfrângerii suferite în patria de mai înainte, era prea mic pentru aceasta. Teritoriul ocupat de ei se potrivea apro­ximativ cu cel stabilit prin pa­cea dela Trianon, la care a fost redusă după o mie de ani Un­garia”. . . Iată deci că mult clevetitul tratat dela Trianon nu este de­cât actul internaţional, prin care se aduce cuvenitul respect adevărului istoric, mărturisit de însăşi ştiinţa oficială ma­ghiară, ’cu­­ privire la graniţele teritoriului, pe care au fost in stare să-l ocupe şi populeze un­gurii lui Arpad, la sfârşitul vea­cului IX. Ca naţie puţin prolifică şi lipsită de vre­o deosebită forţă de expansiune, maghiarimea neaoşă nu a fost în stare să îm­pingă graniţele acestea mai de­parte spre Est, Nord şi Sud, de­cât cu­ ajutorul unei serii în­tregi de colonizări, ale diverse­lor elemente etnice, în regiunile căzute treptat sub porunca şi ascultarea coroanei ungare. Dar timp de multe veacuri, chiar până în zilele noastre, Un­garia a rămas numai la supra­faţă, prin organele ei de condu­cere, o aşa numită ţară ungu­rească. In adâncime şi la peri­ferie — la toate periferiile — popoarele de baştină şi-au con­tinuat traiul patriarhal, prin aşezăminte şi datini cu totul deosebite de ale stăpânitorilor vremelnici, prin neîntrerupte manifestări de viaţă obştească ignorată, neînţeleasă, dispreţui-t­­ă de înfumurata şi trândava­­ oligarhie maghiară. „ Dacă tratatul de la Trianon a izbutit a spulbera o ficţiune multiseculară, pentru ca să­­ scoată, din întunerec la lumină , realităţile etnice ale Europei centrale. Însemnează că a să­vârşit, înainte şi mai presus de toate, operă de dreptate isto­rică. Pentru consolidarea acestei opere, cârmuitorii Ungariei nu au înţeles să aducă până acum nici un fel de sacrificiu, nici pe altarul justiţiei, nici pe al ten­dinţelor de înfrăţirea popoare­lor. Au făcut dimpotrivă tot ca le-a stat în putinţă pentru sur­parea ei. Vor putea fi înduplecaţi in viitor să-şi modifice această a­­titudine ostilă şi să aibă respec­tul cuvenit dreptăţii istorice? Ne îndoim. e­ ­xtrajKxx­­. LUPAŞ !

Next