Universul, octombrie 1937 (Anul 54, nr. 270-284)
1937-10-01 / nr. 270
!4 Amil al 54-lea 16 Pagini exemplarul »*. ( Instrainata Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării"dir. G I. V. T. T. No. 120.288/932 FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN J.ÎJREAGA, telegrafice si telefonice REDACTIA $1 ADMINISTRAȚIA: BIRUttgsTi STR. 93REXORANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10: SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 16 Pagini Vaiul crescând al indezirabililor Sub acest titlu, marea publicaţiune „Revue des deux mondes“ face următoarele consideraţiuni pe cât de interesante pe atât de oportune, în fruntea ultimului său număr : „In toate timpurile, Franţa a practicat în mod larg ospitalitatea. Ea s’a arătat primitoare cu aceia cari, din cauza nenorocirii războaelor civile, erau constrânşi să caute un adăpost în afară de ţara lor natală. Ea este prin firea ei generoasă şi spectacolul mizeriei altuia găseşte uşor drumul inimii sale... Dar ea nu trebue să ajungă să se căiască de aceasta... Cum credeţi că i-au răspuns aceia cari beneficiau de o asemenea primire ? Vă închipuiţi că în schimb ei s’au întrecut, printr’o atitudine demnă şi recunoscătoare, să uşureze pe cât posibil povara cu care încărcau Franţa ? Ca s’o credeţi, ar trebui să nu fi deschis un ziar de mai multe luni... Pe când discreţiunea cea mai elementară le interzicea să se amestece în treburile interne ale ţării ai cărei oaspeţi sunt, ei nu se dau înapoi să-şi urmeze uneltirile lor de propagandă şi lucrează în mod activ ca să pregătească un război civil... Ceva şi mai mult. Nu numai cei cari au luat de la început drumul spre noi se dedau în deplină libertate la această lucrare de dezorganizare, dar acei pe cari i-au expulzat alte ţări, ca Anglia sau Belgia, cei pe cari nu-i vrea nimeni pentru că sunt indezirabili de drept comun, găsesc azil la noi. Şi valul creşte mereu... Să sperăm că autorităţile nu vor rămâne nepăsătoare la o necesitate atât de apăsătoare şi că vor găsi măsura ce va împăca datoria de ospitalitate cu cealaltă datorie care porunceşte: „Franţa mai presus de toate !“ . Este destul să înlocuim cuvântul Franţa cu cuvântul România, ca să avem în expunerea de mai sus situaţiunea din ţara noastră. La fel cu Franţa, România este „prin firea ei generoasă“ faţă de străinii ospitalizaţi, dar la fel ca în Franţa, cea mai mare parte din ei, nesocotind „cea mai elementară discreţiune“, nepăstrând „o atitudine demnă şi recunoscătoare“, îşi îngădue „în deplină libertate să se amestece în treburile interne ale ţării ai cărei oaspeţi sunt şi nu se dau înapoi să-şi urmeze uneltirile de propagandă“, sprijină sau practică comunismul, pătrund în toate părţile, elimină pe români şi acaparează, se strecoară în presa deşănţată şi sediţioasă, şi şantajează pe cea constructivă şi naţionalistă, ameninţă siguranţa statului şi economia naţională. Acestei situaţiuni inadmisibile şi primejdioase i-a dat expresiune zilele trecute ministrul industriei şi comerţului recunoscând şi proclamând necesitatea suprimării inflaţiunii de străini de după război. Ecoul însă a răspuns: Ce-au făcut partidele politice spre a o împiedica sau înfrâna ? Au îndurat-o şi au încurajat-o. Când şi cine va şti şi va putea să pună de acord — cum închee, alarmată, marea revistă franceză — datoria ospitalităţii cu cealaltă datorie, care porunceşte: „România mai presus de toate“ ? Arginţii lui Iuda de EM. HAGI MOSCO Tineret comunist la noi ? Glumă fără temei, aţâţări de ale „dreptei“. — Fascism cârmuitor ? Fără îndoială că da. Dovada ? Procesul elevilor de liceu din Hotin, judecat la Cernăuţi de un tribunal militar, care a osândit la închisoare pe 26 dintre aceşti mucenici în găoace ai uma- nitarismului ! Iată ce vom ceti în foile care îndrăgesc, până la sugrumare, iubirea aproapelui. Acolo, la Cernăuţi, a fost înăbuşită (!) libertatea de gândire (?) a 55 de elevi şi de eleve de liceu între 16-20 de ani şi a câtorva studenţi şi studente, unii dintre ei fugiţi peste Nistru pentru a se adăposti sub aripa ocrotitoare a dreptăţii sovietice. Căpetenia lor , studentul evreu Krivoiu Şulim, în clipele de faţă pensionar al statului la... penitenciarul Doftana, unde îşi rumegă pedeapsa luată vinovat de agitaţii comuniste. Un mic a-daos : din cei 55, 51 SUNT EVREI. Prin urmare, iarăş întrebarea fără răspuns: „De ce evreii ?“. Aceşti tineri oropsiţi ai soartei (?), necăjiţi ai vieţii (?) — unii îmbrăcaţi şi întreţinuţi în şcoală fără plată, alţii fii de bogătaşi — nu doreau altceva decât, dărâmarea bisericii creştine, spânzurarea preoţilor, pregătirea răscoalei roşii pentru răsturnarea stării burgheze. Program de partid în pecet t tea însângerată a Kominter- nului din Moscova. De altfel, aceşti „antifascişti“ au mărturisit că făceau parte din U. T. C., adică „Uniunea tineretului comunist“ şi că alcătuiau gruparea „şcolarul roşu“, după chipul şi asemănarea „pionerilor roşii“ din Komsomolul sovietic. Aceste suflete otrăvite de timpuriu cu microbul comu- f nist oglindesc, minunat, pe pdagogia sovietică. Pedagogul rus, potrivit destăinuirilor dintr’un articol din „Reali- tatea Ilustrată“ prin care se preamărea învăţământul sovietic — nu face ca la noi unde „copiii studiază mule lucruri de care n’au câtuşi de puţin nevoe în viaţă, pe când în Rusia, învăţămân-tul este strâns legat de viitorul lor“. Acolo, bunăoară , „pentru istorie se neglijează cu desăvârşire numele regilor, războaielor şi al diferitelor date. Numai revoluţia (Continuare in pag. 2-a) BISERICA BUCUR DIN CAPITALĂ Foto: ARH. ALEX. PETIT Soldaţi japonezi observând bombardarea Shanghaiului în împrejurimile acestui oraş îmi 1 Italia şi Germania sunt pacifiste Declaraţiile celor doi şefi de guverne la Berlin Berlin, 28 (Rador). — La ora 18 şi 45 d-nii Mussolini şi Hitler şi-au făcut intrarea triumfală pe câmpul lui Mai, unde se strânseseră sute de mii de oameni cari au primit pe Fuehrer şi pe Duce cu aclamaţii frenetice, ce au durat mai multe minute. După ce d. Goebbels, ministrul Propagandei, a anunţat că aproape trei min-'—e Cancelarul Hitler, luând cuvântul, a declarat între altele : Ziua aceasta vede manifestându-se două popoare, cari doresc sincer să asigure popoarelor lor pacea, dar o pace „care nu e simbria renunţării şi laşităţii, ci rezultatul voinţei de a garanta, în deplină conştiinţă a responsabilităţilor noastre, valorile naţionale, morale şi fzice şi tot cea ce constitue miezul culturii noastre“. Nici un popor nu doreşte atât de mult pacea ca Germania, înainte de venirea la putere a naţionalsocialismului, Germania trăise 15 ani de continue presiuni şi supresiuni, de mizerii materiale şi mentale. In acea perioadă de grele încercări, mai cu seamă Italia a fost aceea care nu a participat la umilirea Reichului. Italia fascistă a dat dovadă de o largă înţelegere a nevoilor Germaniei, tot aşa precum de la venirea la conducerea ţării a regimului naţional-socialist ea a dat dovadă de o largă înţelegere a ideilor şi doctrinelor, cari conduc actuala Germanie, de oameni sunt adunaţi pe câmpul lui Mai şi în împrejurimi pentru a asculta cuvintele celor doi stegari airedeşteptării Europei, a arătat că poporul german exprimă adânca sa gratitu line pentru vizita pe care i-o face Ducele, reprientantul poporului italian, amic încercat în vremuri tulburi. Azi această comunitate între cele două ţări este nu numai de idei ci şi de acţiune. Această comunitate este spre fericirea epocii noastre şi a lumii întregi, azi când tendinţele de distrugere şi deformare sunt active aproape pretutindeni. Forţa celor două imperii — german şi italian — constitue o garanţie solidă a menţinerii unei Europe care păstrează încă noţiunea misiunii sale culturale şi care nu este dispusă să devină victima forţelor distrugătoare. Câte două regimuri naţionale şi autoritare au găsit calea unei uniuni bazate pe o comunitate de interese temeinice tocmai atunci când ideile unei internaţionale democratice şi socialiste nu se manifestă decât prin demonstraţii de ură şi distrugere. Orice încercare de a se distruge această comunitate a celor două popoare — german şi italian — prin intrigi şi calomnii se va frânge graţie voinţei a 115 milioane oameni cari azi manifestă prin glasurile şi voinţa noastră, a terminat d. Hitler, pacea şi suntem oricând gata să luptăm şi acţionăm pentru pace, pentru o pace adevărată şi rodîţîră, care să nu ignoreze şi să rezolve problemele puse de viaţa în comun a popoarelor. „Tuturor acelora cari i se întrebă cu îngrijorare ! In lumea întreagă ce va I putea eși din întrevederea dela Berlin, — pace sau război ? — Fuehrerul și cu mine, noi le putem răspunde împreună cu voce puternică s PACE". Noua Germanie — puternică, cu drept cuvânt mânj dră, pacifică — este un ele- I ment fundamental al vieţii europene. Cred că mo- tivul a numeroase neînţele- | j geri şi bănueli între popoare i j este necurnoştinţa în care se află cei responsabili de realităţile noi cari se formează. Viaţa popoarelor, ca şi a indivizilor, nu este statică ci în continuă transformare. A judeca un popor de azi cu datele de acum 20 sau 50 de ani este o greşeală care poate fi fatală. Este greşeala ce se comite adesea faţă de Italia. Dacă revoluţiile naţionale din Germania şi Italia ar fi mai bine cunoscute, numeroase prejudecăţi ar dispare, numeroase polemici n’ar mai avea nici un rost. „Nazismul şi fascismul nu numai că au pretutindeni a-celaş duşman servind acelaş stăpân , a treia internaţio- nală ; ele au şi în comun mai multe concepţii de viaţă şi de devenire istorică. Amândouă cred în forţa voinţei ca forţă determinantă în viaţa popoarelor şi resping materialismul istoric. Amândouă preamăresc munca în numeroasele sale manifestări ca o dovadă a nobleţii omului. Amândouă se bazează pe tineret cărora le arată virtuţile ce se află în disciplină, curaj, stăruinţă, dragoste pentru ţară şi în dispreţul pentru viaţa comodă. Germania şi Italia urmează o cale comună şi în domeniul autarhiei economice, fără independenţa economică însăşi autonomia politică a unei naţiuni este compromisă şi un popor cu deosebită capacitate militară poate fi îngenunchiat de o blocadă economică. Atunci când 52 de state au aplicat sancţiuni economice contra Italiei s-a evidenţiat pentru prima dată necesitatea unei solidarităţi între Germania nazistă şi Italia fascistă. Axa Rom»'Berin, născută în toamna anului 1935, a funcţionat splendid apropiind ma* cele două pot**7 noastre. (continuare in pag. 2-a) Declaraţiile cancelarului Hitler Declaraţiile d-lui Mussolini pan copleşitoarea emoţie care l-a cuprins. Ducele continuă apoi: . " Vizita mea nu trebue să fie considerată pe acelaşi plan cu vizitele politice şi diplomatice obişnuite. FAPTUL CA AM VENIT IN GERMANIA NU ÎNSEMNEAZĂ CA MAINE MA VOI DUCE IN ALTA PARTE. Am venit în Germania nu numai ca şef al guvernului italian ci mai cu seamă ca şef al revoluţiei naţionale italiene, căci am ţinut să dau mărturie a solidarităţii făţişe şi hotărîte cu revoluţia voastră. Amândouă au acelaşi ţel: unitatea şi mărirea popoarelor noastre. Fascismul şi nazismul sunt două manifestări ale acelui paralelism de poziţii istorice ce uneşte viaţa celor două naţiuni ale noastre, trezite la unitate naţională în cursul aceluiaşi secol şi prin aceiaşi acţiune. Călătoria mea în Germania nu are scopuri ascunse. Aci nu se unelteşte nimic pentru a fărămiţa Europa, şi aşa destul de fărâmiţată. Reafirmarea solemnă a existenţei şi solidarităţii axei Roma-Berlin nu este îndreptată contra altor state căci noi — nazişti şi fascişti — noi vrem D. Mussolini este primit cu aplauze cari par că nu vor să se mai termine. De pretutindeni se strigă „Duce, Duce”. D. Mussolini pare adânc mişcat, şi ţine să arate de la încet ! Grevă la o mare uzină din Mantes Paris, 28 (Rador). — Lucrătorii şi fochiştii unei mari uzine din Nantes, în număr de 1000 au declarat grevă, deoarece direcţiunea uzinelor a refuzat să concedieze doi lucrători, cari s’au bătut cu un alt lucrător. Primii doi lucrători fac parte dintr’un sindicat profesional, iar celălalt este membru al Confederației generale a muncii. --------xoxO^ox------ Numeroase perchiziţii la Paris Paris, 28 (Rador). In cursul dimineţii, poliţia a făcut 42 perchiziţii la domiciliile mai multor extremişti, în legătură cu recentele atentate teroriste de la Paris. Cu acest prilej au fost confiscate numeroase documente la a căror cercetare se procedează acum. FILME — Ce plăcere! Dacă nu mă înșel, nu ne-am văzut dela demobilizare. -r — Exact. Nu ne-am înapoiat din Moldova în acelaş tren? |* j — Trei zile până la București! — Şi la Chitila, când credeam că am, ajuns,,, trimiși la Turftfi- Măgurele. - , ' -— Pentru deparazitare.. . — Și pentru cercetări .în bâteie acelora cari’ ceruse intrarea ■ în război alături de Aliaţi şi pentru retrimiterea peste Siret' a celor găsiţi în ele.. Cum au trecut anii!. Dar înainte de ă-ţi spune cemi’aduce la fostul’ camarad, explică-mi ceva, care m’a mirat când am intrat.... Dincolo, aşteaptă câteva persoane ■ - - • - - —- Clienţii mei- -u. ’ — Desigur... Dar unii stau pe scaune, iar alţii sunt în picioare, în faţa unui gramofon în funcţiune. — Da. —■ Ii distrează până le • vine rândul? ' • ’ — Nu. Le spune, tocmai din contra, că nu le va veni rândul niciodată. — Mărturisesc că nu pricep. — Şi cu toate acestea.'';. este foarte simplu. Eu nu primesc decât clienţii cu procese de pledat, şi de pledat, numai în sala de şedinţă, nu şi ‘în camera de chibzuire Eu nu intru la nici o autoritate, nu mă vei..crede când iţi voi spune că nu cunosc sediile unora dintre ministere. Totuşi se apelează la mitie pentru intervenţii de toate felurile, şi sunt silit să spun tuturor că nu-i pot servi, să le explic de ce, şi de multe ori să-i conduc spre uşă din cauza insistenţelor. înţelegi cât timp pierdut în paguba clienţilor şi a proceselor, câtă enervare. După multă gândire, m-am oprit la soluţia pe care o cunoşti. Dacă ştii alta mai bună, sunt gata s-o prefer. Am reprodus pe o placă următoarea declaraţie: „Nu mă ocup cu intervenţii de nici un fel. Nu primesc decât procese. Salutare“. Scurt, clar, precis şi politicos — nu? Femeea care ţi-a deschis este instruită astfel, încât, după ce întreabă pe cei veniţi, dacă au procese sau altceva, anunţă numai pe cei din prima categorie şi dă drumul gramofonului în faţa ceor din a doua categorie. Desigur că aceştia nu se consideră.. distraţi — dar nici eu nu mai sunt distrat. i Ni. 270 Vineri 1 Octombrie 1937 Autorităţile in orariul Cu începere dela 1 Octomb, toate autorităţile publice tră în orariul de iarnă, adie fiecare zi dela orele 7.30 13.30, iar în fiecare Mar' Vineri dela orele 16 la doua zi după Duminici şi s. Generalul Grelui stat mai al armatei fr( ţară la încep] brie, spre a regale, la ca: dorinţa Majei Până la î!lor regale, ge însoţitorii să restii şi di. triale ale In acest rea manevre, cari ai] greb, d. ge la Belgrad pe bordul uî| va călători 11 Turnu Severii1 un monitor di noastre. La îmbarcări armatei francezi salutat de o del române compus;' G. Rozin, lt.-color descu şi căpitan marele Stat Major,' ca în acest scop la La T.-Severin melin va fi primit Sichitiu, şeful marei jor român, general mandantul corpului 7 autorităţile civile şi gel I Noiii confiunt dind excluderi si destituiri in Moscova, 23 (Rador). —Plenul partidului comunist din republica sovietică a Armeniei a destituit şi exclus din partid pe preşedintele comisarilor poporului, Guldian, pe comisarul poporului la agricultură, Gumedin, pe primul secretar al comitetului partidului, Amatun şi pe secretarul adjunct, Akopov. Ei sunt acuzaţi de complicitate cu naţionaliştii armeni şi în deosebi de a fi protejat bandele de terorişti naţionalişti înarmaţi, care au asasinat în regiunea Stepanabad 18 kolkhozieni, în timp de opt luni, profitând de o impunitate totală din partea autorităţilor. „Leningradskaia Pravda“ din 26 Sepembrie anunţă că membri ai unei bandetV revoluţionare au fost comp.naţi la moarte la Staraia Rus, fiind acuzaţi de a fi distrus 6v. mii tone grâu. Ziarul „Krasnaia Karelia“ anunţă deasemeni în numărul din 26 Septembrie că opt persoane, care s-au dedat la acte de sabotaj în regiunea Podoje, au fost condamnate la moarte. Pe de altă parte, ziarele din Rostov anunţă condamnarea la moarte a patru funcţionari din administraţia înmagazinării recoltei din regiunea Aramvir, care au săvârșit deasemeni acte de sabotaj. SCRISORI DIN LONDRA CHINA ŞI EUROPA de AUGUR Londra, Septembrie Din punct de vedere al viitorului Europei, dar şi din acela al popoarelor de rasă albă, ce se petrece in China e de un interes mai mare decât incidentele, adevărate sau plăzmuite, al căror teatru este Meditera- Ina. Un diplomat japonez ne -a spus liniştit: „China se va retrage din Liga Naţiunilor“. Fraza aceasta cuprinde un program întreg. Desvălue, deasemenea, motivul războiului în China. Japonezii socotesc că a venit vremea să înlăture înrâurirea albilor in China. Caută să rezerve numai pentru ei bogăţiile naturale ale imperiului ceresc. Japonia, mai ales, vrea sa aibă ferul şi cărbunele chinez, precum şi orezul şi celelalte produse ale agriculturii, astfel ca massele, întrebuinţate în industria Japoniei, să se poată sătura. China trebue să ajungă rezervorul care să absoarbă aproape întreaga producţie a industriilor japoneze. Planul acesta nu-i un secret pentru nimeni, afară doar pentru diplomaţii cari trăiesc parcă în nori. Planul acesta e diametrul opus intereselor naţiunilor, care populează Europa şi America de Nord. In mod logic, Europa întreagă şi cu ea Statele Unite ar fi trebuit să alcătuiască, de multă vreme, un front comun, ca să reziste cuceririi pieţii materiilor prime din China de japonezi. Dar aceasta nu s-a întâmplat şi puterile europene, mai ales Germania, sunt favorabile politicii japoneze în Asia. Antagonismele, care împart Europa în tabere inamice, slujesc interesele Japoniei, paralizând sforţarea obştească. Totuşi, acest argument nu ajunge ca să explice succesul agresuunii japoneze. Mai este ceva. De câtva, timp, fără ca opinia publică să-şi dea seama, Europa şi Statele Unite socoteau că incumbă, în primul rană Rusiei, apărarea intereselor comune în China. Constatarea e curioasă, dar perfect îndreptăţită, căci boieril Moscova îşi luaseră dec ani, în ochii europenilor şi americanilor, rolul de apărători ai patrimoniuluirus:. ■. Extremul-Orgint. Putem arăta exact clipa în care această idee a misiunii Rusiei în Asia s’a înfipt cu tărie în spirite. Aceasta s’a intâpiplat acum vreo doi ani, când d. Litvinov a vizitat Washington-ul. Comisarul afacerilor străine a vorbit, cu acest prilej, cu multă tărie. A expus ce a făcut Rusia ca să creeze pe Pacific o armată puternică. Kremlinul n’a șovăit să facă mari jertfe, ca să procure generalilor săi toate mijloacele moderne la graniţele Manciuriei. S’a creat atunci impresia că la cea mai mică mişcare agresivă ■ a japonezilor pe continentul asiatic, sute de avioane ruse îşi vor lua sborul ca să distrugă Tokio şi celelalte cetăţi ale Japoniei. Deci, Rusia veghea. Dar azi, vedem că ea nu reacţionează cănd în jurul ei casa e incendiată. Japonia a năpădit China şi Rusia nu s’a clintit. Rusiaiu s’a mişcat, iar China e pe cale să se prăbuşească. Fiindcă nu poate fi vorba de o înţelegere ruso-japoneză pentru împătrirea Chinei, încheerea ce se impune inevitabil e că atitudinea pasivă a Rusiei se datoreşte linei marislăbiciuni. Ce s’a petrecut oare ? Americanii, cari au în Asia unul din cele mai bune servicii de informații, pretind că, afară de motivele de ordin de politică internă, armata din Extremul Orient suferă din cauză că se(Continuare in pag. 2-a)