Universul, octombrie 1937 (Anul 54, nr. 270-284)

1937-10-01 / nr. 270

!­4 Amil al 54-lea 16 Pagini exemplarul­­ »*. ( In­strainata Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării"dir. G­ I. V. T. T. No. 120.288/932 FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN J.ÎJREAGA, telegrafice si telefonice REDACTIA $1 ADMINISTRAȚIA: BIRUttgsTi STR. 93REXORANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10: SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 16 Pagini Vaiul crescând al indezirabililor Sub acest titlu, marea pu­­blicaţiune „Revue des deux mondes“ face următoarele consideraţiuni pe cât de in­teresante pe atât de oportu­ne, în fruntea ultimului său număr : „In toate timpurile, Franţa a practicat în mod larg ospi­talitatea. Ea s’a arătat primi­toare cu aceia cari, din cau­za nenorocirii războaelor ci­vile, erau constrânşi să cau­te un adăpost în afară de ţara lor natală. Ea este prin firea ei generoasă şi spec­tacolul mizeriei altuia gă­seşte uşor drumul inimii sale... Dar ea nu trebue să a­­jungă să se căiască de a­­ceasta... Cum credeţi că i-au răspuns aceia cari beneficiau de o asemenea primire ? Vă închipuiţi că în schimb ei s’au întrecut, printr’o atitu­dine demnă şi recunoscătoa­re, să uşureze pe cât posibil povara cu care încărcau Franţa ? Ca s’o credeţi, ar trebui să nu fi deschis un ziar de mai multe luni... Pe când discreţiunea cea mai e­­lementară le interzicea să se amestece în treburile interne ale ţării ai cărei oaspeţi sunt, ei nu se dau înapoi să-şi urmeze uneltirile lor de propagandă şi lucrează în mod activ ca să pregătească un război civil... Ceva şi mai mult. Nu numai cei cari au luat de la început drumul spre noi se dedau în deplină libertate la această lucrare de dezorganizare, dar acei pe cari i-au expulzat alte ţări, ca Anglia sau Belgia, cei pe cari nu-i vrea nimeni pentru că sunt indezirabili de drept comun, găsesc azil la noi. Şi valul creşte mereu... Să spe­răm că autorităţile nu vor rămâne nepăsătoare la o ne­cesitate atât de apăsătoare şi că vor găsi măsura ce va împăca datoria de ospita­litate cu cealaltă datorie care­­ porunceşte: „Franţa mai­­ presus de toate !“ . Este destul să înlocuim cu­­­­vântul Franţa cu cuvântul România, ca să avem în expu­nerea de mai sus situaţiunea­­ din ţara noastră. La fel cu Franţa, România­­ este „prin firea ei generoa­­­­să“ faţă de străinii ospitali­­zaţi, dar la fel ca în Franţa, cea mai mare parte din ei, nesocotind „cea mai elemen­tară discreţiune“, nepăstrând „o atitudine demnă şi recu­noscătoare“, îşi îngădue „în deplină libertate să se ames­tece în treburile interne ale ţării ai cărei oaspeţi sunt şi nu se dau înapoi să-şi ur­meze uneltirile de propa­gandă“, sprijină sau practică comunismul, pătrund în toa­te părţile, elimină pe români şi acaparează, se strecoară în presa deşănţată şi sediţioasă, şi şantajează pe cea con­structivă şi naţionalistă, a­­meninţă siguranţa statului şi economia naţională. Acestei situaţiuni inadmi­sibile­ şi primejdioase i-a dat expresiune zilele trecute mi­nistrul industriei şi comerţu­lui recunoscând şi procla­mând necesitatea suprimării inflaţiunii de străini de du­pă război. Ecoul însă a răspuns: Ce-au făcut partidele poli­tice spre a o împiedica sau înfrâna ? Au îndurat-o şi au încurajat-o­­. Când şi cine va şti şi va putea să pună de acord — cum închee, alarmată, marea revistă franceză — datoria ospitalităţii cu cealaltă dato­rie, care porunceşte: „Româ­nia mai presus de toate“ ? Arginţii lui Iuda de EM. HAGI MOSCO Tineret comunist la noi ? Glumă fără temei, aţâţări de ale „dreptei“. — Fascism cârmuitor ? Fără îndoială că da. Dovada ? Procesul elevi­lor de liceu din Hotin, jude­cat la Cernăuţi de un tribu­nal militar, care a osândit la închisoare pe 26 dintre aceşti­­ mucenici în găoace ai um­a-­­ nitarismului ! Iată ce vom ceti în foile care îndrăgesc, până la sugrumare, iubirea aproapelui. Acolo, la Cernăuţi, a fost înăbuşită (!) libertatea de gândire (?) a 55 de elevi şi de eleve de liceu între 16-20 de ani şi a câtorva studenţi şi studente, unii dintre ei fugiţi peste Nistru pentru a se adăposti sub aripa ocro­titoare a dreptăţii sovietice.­­ Căpetenia lor , studentul e­­­­vreu Krivoiu Şulim, în clipe­le de faţă pensionar al sta­tului la... penitenciarul Dof­­tana, unde îşi rumegă pe­deapsa luată vinovat de agi­taţii comuniste. Un mic a-­­­daos : din cei 55, 51 SUNT EVREI. Prin urmare, iarăş întrebarea fără răspuns: „De ce evreii ?“. Aceşti tineri oropsiţi ai soartei (?), necăjiţi ai vie­ţii (?) — unii îmbrăcaţi şi întreţinuţi în şcoală fără plată, alţii fii de bogătaşi — nu doreau altceva decât, dă­râmarea bisericii creştine, spânzurarea preoţilor, pregă­tirea răscoalei roşii pentru răsturnarea stării burgheze.­­ Program de partid în pecet t tea însângerată a Kominter-­­ nului din Moscova. De alt­fel, aceşti „antifascişti“ au mărturisit că făceau parte­­ din U. T. C., adică „Uniunea tineretului comunist“ şi că alcătuiau gruparea „şcolarul roşu“, după chipul şi asemă­narea „pionerilor roşii“ din Komsomolul sovietic. Aceste suflete otrăvite de timpuriu cu microbul comu- f nist oglindesc, minunat, pe p­­­dagogia sovietică. Pedagogul­­ rus,­­ potrivit destăinuirilor­­ dintr’un articol din „Reali-­­ tatea Ilustrată“ prin care se preamărea învăţământul so­vietic — nu face ca la noi unde „copiii studiază mule lucruri de care n’au câtuşi de puţin nevoe în viaţă, pe când în Rusia, învăţămân-­­­tul este strâns legat de vii­torul lor“. Acolo, bunăoară , „pentru istorie se neglijează cu desăvârşire numele regi­lor, războaielor şi al diferite­lor date. Numai revoluţia (Continuare in pag. 2-a) BISERICA BUCUR DIN CAPITALĂ Foto: ARH. ALEX. PETIT Soldaţi japonezi observând bombardarea Shanghaiului în împrejurimile acestui oraş îmi 1 Italia şi Germania sunt pacifiste Declaraţiile celor doi şefi de guverne la Berlin Berlin, 28 (Rador). — La ora 18 şi 45 d-nii Mussolini şi Hitler şi-au făcut intrarea triumfală pe câmpul lui Mai, unde se strânseseră sute de mii de oameni cari au pri­mit pe Fuehrer şi pe Duce cu aclamaţii frenetice, ce au durat mai multe minute. După ce d. Goebbels, mi­nistrul Propagandei, a anun­ţat că aproape trei min-'—­e Cancelarul Hitler, luând cu­vântul, a declarat între altele : Ziua aceasta vede manifes­­tându-se două popoare, cari do­resc sincer să asigure popoare­lor lor pacea, dar o pace „care nu e simbria renunţării şi laşi­tăţii, ci rezultatul voinţei de a garanta, în deplină conştiinţă a responsabilităţilor noastre, valorile naţionale, morale şi f­­­zice şi tot cea ce constitue mie­zul culturii noastre“. Nici un popor nu doreşte atât de mult pacea ca Germania, înainte de venirea la putere a naţional­­socialismului, Germania trăise 15 ani de continue presiuni şi su­presiuni, de mizerii materia­le şi mentale. In acea perioadă de grele încercări, mai cu sea­mă Italia a fost aceea care nu a participat la umilirea Reichu­­lui. Italia fascistă a dat dovadă de o largă înţelegere a nevoi­lor Germaniei, tot aşa precum de la venirea la conducerea ţării a regimului naţional-socialist ea a dat dovadă de o largă în­ţelegere a ideilor şi doctrinelor, cari conduc actuala Germanie, de­­ oameni sunt adunaţi pe câmpul lui Mai şi în împre­jurimi pentru a asculta cu­vintele celor doi stegari ai­­redeşteptării Europei, a ară­tat că poporul german ex­primă adânca sa gratitu line pentru vizita pe care i-o face Ducele, repr­ientantul po­porului italian, amic încer­cat în vremuri tulburi. Azi această comunitate între cele două ţări este nu numai de idei ci şi de acţiune. Această comunitate este spre fericirea epocii noastre şi a lumii întregi, azi când tendinţele de distru­gere şi deformare sunt active aproape pretutindeni. Forţa ce­lor două imperii — german şi italian — constitue o garanţie solidă a menţinerii unei Europe care păstrează încă noţiunea misiunii sale culturale şi care nu este dispusă să devină victi­ma forţelor distrugătoare. Câte două regimuri naţionale şi au­toritare au găsit calea unei uniuni bazate pe o comunitate de interese temeinice tocmai a­­tunci când ideile unei interna­ţionale democratice şi socialiste nu se manifestă decât prin de­monstraţii de ură şi distrugere. Orice încercare de a se dis­truge această comunitate a ce­lor două popoare — german şi italian — prin intrigi şi calom­nii se va frânge graţie voinţei a 115 milioane oameni cari azi manifestă prin glasurile şi voin­ţa noastră, a terminat d. Hitler, pacea şi suntem oricând gata să luptăm şi acţio­năm pentru pace, pentru o pace adevărată şi rod­­îţîr­ă, care să nu ignoreze şi să rezolve problemele puse de viaţa în comun a popoarelor. „Tuturor acelora cari i se întrebă cu îngrijorare ! In lumea întreagă ce va I putea eși din întrevede­­rea dela Berlin, — pace sau război ? — Fuehre­­rul și cu mine, noi le pu­tem răspunde împreună cu voce puternică s PACE". Noua Germanie — puter­nică, cu drept cuvânt mân­­j dră, pacifică — este un ele- I ment fundamental al vie­­­­ţii europene. Cred că mo-­­ tivul a numeroase neînţele- | j geri şi bănueli între popoare i j este necurnoştinţa în care se află cei responsabili de rea­lităţile noi cari se formea­ză. Viaţa popoarelor, ca şi a indivizilor, nu este statică ci în continuă transformare. A­­ judeca un popor de azi cu datele de acum 20 sau 50 de ani este o greşeală care poa­­­­te fi fatală. Este greşeala ce­­ se comite adesea faţă de Ita­lia. Dacă revoluţiile naţio­nale din Germania şi Italia ar fi mai bine cunoscute, nu­meroase prejudecăţi ar dis­pare, numeroase polemici n’ar mai avea nici un rost. „Nazismul şi fascismul nu numai că au pretutindeni a-­­­celaş duşman servind acelaş stăpân , a treia internaţio-­­ nală ; ele au şi în comun­­ mai multe concepţii de viaţă­­ şi de devenire istorică. A­­mândouă cred în forţa voin­ţei ca forţă determinantă în viaţa popoarelor şi resping materialismul istoric. Amân­două preamăresc munca în numeroasele sale ma­nifestări ca o dovadă a no­­bleţii omului. Amândouă se bazează pe tineret cărora le arată virtuţile ce se află în disciplină, curaj, stăruinţă, dragoste pentru ţară şi în dispreţul pentru viaţa co­modă. Germania şi Italia urmea­ză o cale comună şi în dome­niul autarhiei economice, fă­ră independenţa economică însăşi autonomia politică a unei naţiuni este compromisă şi un popor cu deosebită ca­pacitate militară poate fi în­­genunchiat de o blocadă e­­conomică. Atunci când 52 de state au aplicat sancţiuni economice contra Italiei s-a evidenţiat pentru prima dată necesita­tea unei solidarităţi între Germania nazistă şi Italia fascistă. Axa Rom»'Berin, născută în toamna anului 1935, a funcţionat splendid apropiind ma* cele două pot**7 noastre. (continuare in pag. 2-a) Declaraţiile cancelarului Hitler Declaraţiile d-lui Mussolini pan copleşitoarea emoţie care l-a cuprins. Ducele continuă apoi: . " Vizita mea nu trebue să fie considerată pe acelaşi plan cu vizitele politice şi di­plomatice obişnuite. FAP­TUL CA AM VENIT IN GER­MANIA NU ÎNSEMNEAZĂ CA MAINE MA VOI DUCE IN ALTA PARTE. Am venit în Germania nu numai ca şef al guvernului italian ci mai cu seamă ca şef al re­voluţiei naţionale italiene, căci am ţinut să dau măr­turie a solidarităţii făţişe şi hotărîte cu revoluţia voastră. Amândouă au acelaşi ţel: u­­nitatea şi mărirea popoare­lor noastre. Fascismul şi na­zismul sunt două manifes­tări ale acelui paralelism de poziţii istorice ce uneşte viaţa celor două naţiuni ale noastre, trezite la unitate naţională în cursul aceluiaşi secol şi prin aceiaşi acţiune. Călătoria mea în Ger­mania nu are scopuri as­cunse. Aci nu se unel­teşte nimic pentru a fă­­­rămiţa Europa, şi aşa­­ destul de fărâmiţată.­­ Reafirmarea solemnă a existenţei şi solidarităţii axei Roma-Berlin nu este îndreptată contra altor state căci noi — nazişti şi fascişti —­ noi vrem D. Mussolini este primit cu aplauze cari par că nu vor să se mai termine. De pretutin­deni se strigă „Duce, Duce”. D. Mussolini pare adânc miş­cat, şi ţine să arate de la înce­t ! Grevă la o mare uzină din Mantes Paris, 28 (Rador). — Lucră­torii şi fochiştii unei mari uzi­ne din Nantes, în număr de 1000 au declarat grevă, deoarece direcţiunea uzinelor a refuzat să concedieze doi lucrători, cari s’au bătut cu un alt lucră­tor. Primii doi lucrători fac par­te dintr’un sindicat profesional, iar celălalt este membru al Confederației generale a mun­cii. --------xoxO^ox------­ Numeroase perchiziţii la Paris Paris, 28 (Rador).­­ In cursul dimineţii, poliţia a făcut 42 per­chiziţii la domiciliile mai mul­tor extremişti, în legătură cu recentele atentate teroriste de la Paris. Cu acest prilej au fost confis­cate numeroase documente la a căror cercetare se procedează acum. FILME — Ce plăcere! Dacă nu mă în­șel, nu ne-am văzut dela demo­bilizare. -r — Exact. Nu ne-am­ înapoiat din­­ Moldova în acelaş tren? |* j — Trei zile până la București! — Şi la Chitila, când credeam că am, ajuns,,, trimiși la Turftfi- Măgurele. - , ' -— Pentru deparazitare.. . — Și pentru cercetări .în bâteie acelora cari’ ceruse intrarea ■ în război alături de Aliaţi şi pentru retrimiterea peste Siret' a celor găsiţi în ele.. Cum au trecut anii!­. Dar înainte de ă-ţi spune cemi’a­­duce la fostul’ camarad,­ expli­că-mi ceva, care m’a mirat cân­d am intrat.... Dincolo, aşteaptă câ­teva persoane ■ - - • - - —- Clienţii mei- -u. ’ — De­sigur... Dar unii stau pe scaune, iar alţii sunt în picioare, în faţa unui gramofon în func­ţiune. — Da. —■ Ii distrează până le • vine rândul? ' • ’ — Nu. Le spune, tocmai din contra, că nu le va veni rândul niciodată. — Mărturisesc că nu pricep. — Şi cu toate acestea.'';. este foarte simplu. Eu nu primesc de­cât clienţii cu­ procese de pledat, şi de pledat, numai în sala de şe­dinţă, nu şi ‘în camera de chib­­zuire Eu nu intru la nici o auto­ritate, nu mă vei..crede când iţi voi spune că nu­ cunosc sediile unora dintre ministere. Totuşi se apelează­ la mitie pentru inter­venţii de toate felurile, şi sunt silit să spun tuturor că nu-i pot servi, să le explic de ce, şi de multe ori să-i conduc spre uşă din cauza insistenţelor. înţelegi cât timp pierdut în paguba clien­ţilor şi a proceselor, câtă ener­vare. După multă gândire, m-am oprit la soluţia pe care o cunoşti. Dacă ştii alta mai bună, sunt gata s-o prefer. Am reprodus pe o placă următoarea declaraţie: „Nu mă ocup cu intervenţii de nici un fel. Nu primesc de­cât procese. Salutare“. Scurt, clar, precis şi politicos — nu? Fe­­meea care ţi-a deschis este ins­truită astfel, în­cât, după ce în­treabă pe cei veniţi, dacă au pro­cese sau altceva, anunţă numai pe cei din prima categorie şi dă drumul gramofonului în faţa ce­­or din a doua categorie. De­si­­gur că aceştia nu se consideră.. distraţi — dar nici­­ eu nu mai sunt distrat. i Ni­. 270 Vineri 1 Octombrie 1937 Autorităţile in orariul Cu începere dela 1 Octomb, toate autorităţile publice tră în orariul de iarnă, adie fiecare zi dela orele 7.30 13.30, iar în fiecare Mar' Vineri dela orele 16 la­­ doua zi după Duminici şi s. Generalul G­­relui stat mai al armatei fr( ţară la încep] brie, spre a regale, la ca: dorinţa Majei Până la î!­lor regale, ge însoţitorii să restii şi di. triale ale In acest rea manev­re, cari ai] greb, d. ge la Belgrad pe bordul uî| va călători 11 Turnu Severii1 un monitor di noastre. La îmbarcări armatei francezi salutat de o del române compus;' G. Rozin, lt.-color descu şi căpitan marele Stat Major,' ca în acest scop la La T.-Severin melin va fi primit Sichitiu, şeful marei jor ro­mân, general mandantul corpului 7 autorităţile civile şi­­ gel I Noiii confiunt dind excluderi si destituiri in Moscova, 23 (Rador). —Ple­nul partidului comunist din re­publica sovietică a Armeniei a destituit şi exclus din partid pe preşedintele comisarilor poporu­lui, Guldian, pe comisarul popo­rului la agricultură, Gumedin, pe primul secretar al comitetu­lui partidului, Amatun şi pe se­cretarul adjunct, Akopov. Ei sunt acuzaţi de complici­tate cu naţionaliştii armeni şi în deosebi de a fi protejat ban­dele de terorişti naţionalişti înarmaţi, care au asasinat în regiunea Stepanabad 18 kolkho­­zieni, în timp de opt luni, pro­fitând de o impunitate totală din partea autorităţilor. „Leningradskaia Pravda“ din 26 Sepembrie anunţă c­ă membri ai unei bande­t­V revoluţionare au fost comp.­­­naţi la moarte la Staraia Rus,­­ fiind acuzaţi de a fi distrus 6v. mii tone grâu. Ziarul „Krasnaia Karelia“ a­­nunţă deasemeni în numărul din 26 Septembrie că opt per­soane, care s-au dedat la acte de sabotaj în regiunea Podoje, au fost condamnate la moarte. Pe de altă parte, ziarele din Rostov anunţă condamnarea la moarte a patru funcţionari din administraţia înmagazinării re­coltei din regiunea Aramvir, care au săvârșit deasemeni acte de sabotaj.­ ­ SCRISORI DIN LONDRA CHINA ŞI EUROPA de AUGUR Londra, Septembrie Din punct de vedere al viito­rului Europei, dar şi din acela al popoarelor de rasă albă, ce se petrece in China e de un in­teres mai mare decât inciden­­t­­ele, adevărate sau plăzmuite, al căror teatru este Meditera- I­na. Un diplomat japonez ne -a spus liniştit: „China se va re­trage din Liga Naţiunilor“. Fraza aceasta cuprinde un program întreg. Desvălue, de­­asemenea, motivul războiului în China. Japonezii socotesc că a venit vremea să înlăture înrâu­rirea albilor in China. Caută să rezerve numai pentru ei bogă­ţiile naturale ale imperiului ce­­resc. Japonia, mai ales, vrea sa aibă ferul şi cărbunele chinez, precum şi orezul şi celelalte produse ale agriculturii, astfel ca massele, întrebuinţate în in­dustria Japoniei, să se poată să­tura. China trebue să ajungă rezervorul care să absoarbă a­­proape întreaga producţie a in­dustriilor japoneze. Planul acesta nu-i un secret pentru nimeni, afară doar pen­tru diplomaţii cari trăiesc parcă în nori. Planul acesta e diame­trul opus intereselor naţiunilor, care populează Europa şi Ame­rica de Nord. In mod logic, Europa întreagă şi cu ea Statele­ Unite ar fi tre­buit să alcătuiască, de multă vreme, un front comun, ca să reziste cuceririi pieţii materiilor prime din China de japonezi. Dar aceasta nu s-a întâmplat şi puterile europene, mai ales Germania, sunt favorabile poli­ticii japoneze în Asia. Antago­nismele, care împart Europa în tabere inamice, slujesc intere­sele Japoniei, paralizând sfor­ţarea obştească. Totuşi, acest argument nu a­­junge ca să explice succesul a­­gresuunii japoneze. Mai este ceva. De câtva, timp, fără ca opinia publică să-şi dea seama, Europa şi Statele­ Unite soco­teau că incumbă, în primul rană Rusiei, apăr­area interese­lor comune în China. Constata­rea e curioasă, d­ar perfect îndreptăţită, căci boier­il Moscova îşi luaseră de­c ani, în ochii europenilor şi a­­mericanilor, rolul de apărători ai patrimoniului­­rus:. ■. Extremul-Or­gint. Putem arăta exact clipa în care această idee a misiunii Ru­siei în Asia s’a înfipt cu tărie în spirite. Aceasta s’a intâpi­­plat acum vreo doi ani, când d. Litvinov a vizitat Washing­­ton-ul. Comisarul afacerilor străine a vorbit, cu acest prilej, cu multă tărie. A expus ce a făcut Rusia ca să creeze pe Pa­cific o armată puternică. Krem­linul n’a șovăit să facă mari jertfe, ca să procure generali­lor săi toate mijloacele moderne la graniţele Manciuriei. S’a creat atunci impresia că la cea mai mică mişcare agresivă ■ a japonezilor pe continentul asia­tic, sute de avioane ruse îşi vor lua sborul ca să distrugă Tokio şi celelalte cetăţi ale Japoniei. Deci, Rusia veghea. Dar azi, vedem­ că ea nu reacţionează cănd­ în jurul ei casa e incen­diată. Japonia a năpădit China şi Rusia nu s’a clintit. Rusia­­iu s’a mişcat, iar China e pe cale să se prăbuşească. Fiindcă nu poate fi vorba de o înţelegere ruso-japoneză pentru împătri­rea Chinei, încheerea ce se im­pune inevitabil e că atitudinea pasivă a Rusiei se datoreşte li­nei mari­­slăbiciuni. Ce s’a petrecut oare ? Ameri­canii, cari au în Asia unul din cele mai bune servicii de infor­mații, pretind că, afară de mo­tivele de ordin de politică in­ternă, armata din Extremul­ Orient suferă din cauză că se­(Continuare in pag. 2-a)

Next