Universul, iunie 1938 (Anul 55, nr. 148-162)
1938-06-01 / nr. 148
Knut al Sa-Iea Fondator: LUCA CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL", S. J înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov MPLARULUI“ Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. Gle P. T. T. NO. 120.288/932 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA fi ADMINISTRATIA BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 România: 3 lei străinătate: 6 lei Compromiteri cronice Parchetul tribunalului Ilfov a deschis acţiune publică emiţând mandate de arestare contra directorului şcoalei primare din Tighina şi a complicelui său, pentru Vina de a-şi fi însuşit o însemnată sumă, adunată cu consimţimântul populaţiei din acel oraş printr’un colind în ţară. Diferite instanţe judecă delapidări comise de participanţi la eforii şcolare sau de alte organe învestite cu mânuirea fondurilor datorite dărniciei oamenilor de bine. Aceste eclipse de onestitate dăunează nu numai scopurilor urmărite, ci şi spiritului de iniţiativă, care în loc să fie stimulat prin cât mai multe realizări de folos obştesc, este slăbit prin dezamăgiri prea dese. Scuza invocată de infractori în atari împrejurări este irosirea întreagă sau în cea mai mare parte a sumelor adunate din cauza cheltuelilor de transport şi întreţinere. Desigur, acest pretext nu împiedică justiţia să pronunţe pedepse şi să condamne la acoperirea pagubelor pe consideraţiunea relei credinţe şi a falsurilor comise în socoteli. Dar sancţiunile, când prea târzii, când prea indulgente, nu exercită exemplaritatea socială, necesară, iar sumele adunate prin mărinimia publică rămân pentru totdeauna pierdute. Este și mai trist că acest abuz se practică pe o scară întinsă și în numele unei idei atât de venerabile, încât se impune să fie ferită de orice atingere. Este vorba de colectele pentru construirea de bisesrfici. Cercetări făcute la singurul loc competente să le autorize stabilesc că ele constituesc într-o măsură foarte redusă necesităţi reale şi devotamente personale, în marea majoritate reprezentând asigurarea unei existenţe fără muncă, prin aprobări obţinute dela autorităţi fără chemare, sau prin încuviinţări fictive. Ceva mai mult, au fost cazuri când colecte de peste o sută mii lei au fost prezentate cu aşa zise bilanţuri in care apostolii de asemenea natură aveau, ei, de primit dela epitropiile bisericilor protejate. S’au produs, dar fără rezultat, intervenţii autorizate spre a se pune capăt acestui sistem, care, dacă dă roadele cuvenite în unele împrejurări, în multe cazuri funcţionează în condiţiuni absolut nepotrivite cu prestigiul nobilei cauze şi dacă nu au fost încă supuse cercetărilor justiţiei se datoreşte desigur numai acestei consideraţiuni. Spiritul ce a condus la legiferarea condiţiuniior necesare pentru constituirea persoanelor morale şi pentru mersul lor, trebue să fie întins, cel puţin pe calea administrativă, la iniţiativele personale, individuale sau colective, căci altfel cele rele strică pe cele bune și ideile fericite nu pot să-și facă loc din cauza celor contrarii. La Ultima oră: Rezultatul alegerilor comunale din Cehoslovacia UNIVERSITATEA LATINA DIN BRASOV In 1936, cu prilejul alegerei sal® ca preşedinte al asociaţiei ,,Presa latină”, d. Henry Béranger, preşedintele comisiunei senatoriale a afacerilor străine, a dat un avertisment şi a făcut un apel la solidaritatea popoarelor de rasă latină. D-sa a spus: „Luaţi seama.. Epoca noastră e plină de pericole mai mari decât acelea care au precedat războiul. Civilizaţia noastră comună e ameninţată de astă dată direct şi nu ca în 1914 când se ţinea încă o mască spre a o putea doborî”. Cum civilizaţia comună de care a pomenit d. Henry Béranger este aceea latină, s’a cerut atunci, după cum se cere şi astăzi, apărarea ei. Prin ce mijloace? Deoparte, printr’o accentuată acţiune politică de apropiere şi de înţelegere între toate statele latine, care să asigure solidaritatea lor, în faţa pericolului comun ce le ameninţă şi, pe de altă parte, prin dezvoltarea culturii de esenţă latină. E vorba de spiritualitatea latină şi de dinamismul latin, în Franţa, Unversităţile populare, întemeiate la începutul acestui secol şi apoi diferite asociaţiuni culturale cum este aceea a „Frontului latin”, iar în Italia de azi, Grupurile universitare fasciste, au căutat şi caută să răspândească cunoştinţa geniului latin şi forţa morală a latinităţii, prin care ea s’a manifestat în lume, în cursul veacurilor, atât în epoca cesărilor din Roma, cât şi în aceea a Renaştere şi din vremurile modemne. In legătură cu această nouă renaştere latină, s’a întemeiat, la Braşov, o Universitate latină, unde se pot studia temeinic limbile franceză, italiană şi latină pentru români, precum şi limba română pentru străini şi cetăţenii noştri de altă origină etnică. Aceasta este unica instituţie din lumea întreagă, care urmăreşte scopul nobil şi binefăcător al desvoltării culturii latine şi al solidarităţii spirituale între toate naţiunile ce au moştenit glorioasele tradiţii şi comori ale civilizaţiei mediteranee , prin învăţământul ce-l predă. Nu numai atât. Universitatea latină din Braşov, aşa cum a fost organizată de întemeietorii săi şi cum este condusă de rectorul său, d. dr. Şerban, atrage, în ţară, la cursurile sale din timpul verei, un număr din ce în ce mai mare de auditori din Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, ba chiar din ţările nordice, ca Finlanda şi Suedia, aşa că ea contribuie la expansiunea culturii latine în Europa centrală şi septentrională, care s’ar putea întinde şi în celelalte părţi ale continentului. Ea face şi o rodnică propagandă naţională. Pe de altă parte, prin numeroasele sale cursuri — 840 ore de curs şi 2080 ore de conversaţii în timp de şase săptămâni — Universitatea latină din Braşov contriibue şi la pregătirea profesorilor de specialitate din învăţământul nostru secundar, ca şi la completarea cunoştinţelor studenţilor şi celorlalţi auditori, români, sau străini. Dacă este o mare cinate pentru noi preţioasa colaborare a eminenţilor profesori francezi, cari au fost autorizaţi de guvernul francez să ţină cursuri la Universitatea latină din Braşov — cum sunt d-nii Henri Chamard, Felix Gaiffe, Jacques Langlade, Raymond Labéque, Adrien Cort, Emile Monssat, Mor Zuorro, René Bray, ş. a. — precum şi a profesorilor universitari italieni de o egală reputaţie şi valoare, ce ţin cursurile lor la secţia italiană — d-nii Italo Siciliano, Enzo Loreti, Berardo Pompei, d-soarele Dora Siciliano, Elena Otolli, Anna Folii, Amedeo Mammallela, Aldo Mieli ş. a,— înregistrăm cu vădită satisfacţie rezultatele binefăcătoare ce le-a dat până azi acest însemnat institut de cultură latină şi pe care l-au subliniat personalităţile intelectuale din occident, — ca d-nii Henri Chamard, Raymond Labéque şi Italo Siciliano. Rezultate morale, culturale şi naţionale. Morale — prin apropierea sufletească între profesorii şi auditorii lor; culturale, — prin învăţământul temeinic al limbilor şi literaturii latine; naţionale, — prin cea mai bună şi rodnică propagandă , ce putem face, contribuind şi noi la întreţinerea focului sacru al culturii latine şi la apărarea civilizaţiei latine. Aşa se vor putea stabili şi bazele solidarităţii între naţiunile latine, de care a pomenit d. Henri Béranger, spre a putea înfrunta pericolul ce le amenință. R. SEIȘANU — XX — STATELE UNITE ŞI EUROPA CENTRALA O veste neaşteptată ne vine din Statele Unite. Vorbind reprezentanţilor presei, d. Cordel Huli, secretarul departamentului de Stat, care în guvernul federal este ministrul de externe al marii republici nord americane, şi-a exprimat dorinţa ca Germania şi Cehoslovacia să găsească o soluţie paşnică pentru rezolvarea problemei germanilor sudeţi şi a lăsat să se înţeleagă, la sfârşitul expunerii sale, că „Statele Unite nu ar putea rămâne indiferente faţă de o eventuală încercare a Germaniei de a pune stăpânire pe anumite ţinuturi ale Cehoslovaciei“. Motivarea acestei atitudini este interesantă. D. Huli arată, în expunerea sa, că Statele Unite sunt extrem de preocupate de situaţia din Europa Centrală. Izbucnirea unui conflict armat, în orice parte a lumii şi în orice condiţii, ar avea urmări fatale şi ar pricinui pagube incalculabile tuturor popoarelor. Statele Unite s’au străduit să aibă o atitudine cu totul independentă faţă de Europa, s’au abţinut de la orice demers în continentul vechiu şi n’au fost solicitate prin nici un demers al statelor europene. Politica americană urmăreşte însă menţinerea păcii şi guvernul Statelor Unite, care împreună cu alte 62 de State a semnat pactul Briand-Kellog, care scoate răsboiul afară din lege, consideră că „respectarea acestui legământ nu este astăzi mai puţin obligatorie, decât în ziua, când a fost semnat“. Acest fel de a se exprima al conducătorului politicii externe americane este nou. El dovedeşte că diplomaţia Statelor Unite se interesează din ce în ce mai mult de Europa. „Omul din stradă“ american cunoaşte foarte puţin Europa, diviziunile ei şi conflictele ei. Omul cu răspundere politică nu are de multe ori nici el cunoştinţe cu mult mai precise decât marele public, a căruia opinie modelează politica americană. Cehoslovacia spre exempplu este pentru el o noţiune foarte puţin lămurită. Lucrul nu e de mirare. America e mai mult un continent decât o ţară. Are starea ei de spirit, interesele şi tendinţele ei foarte diferite de acelea ale Europei. Americanul cunoaşte ţările continentului nostru şi îndeosebi Europa răsăriteană cât cunoaştem şi noi cele 48 de State ale federaţiei nord americane. Lucrurile se schimbă însă, dacă pacea este ameninţată şi dacă un conflict în Europa orientală deschide perspectiva unei conflagraţii generale. Lumea politică americană îşi dă seama din în ce în ce mai bine că există toate riscurile ca un viitor răsboiu să fie imposibil de localizat. Politica de azi a marilor puteri nu e numai europeană, e mondială. Ea nu pune numai problema unor cuceriri teritoriale locale, ci pune în chestiune două concepţii despre lume, două forme de viaţă şi organizare politică şi economică, două ideologii, două prozelitisme, două feluri de imperialisme. Ruperea echilibrului actual ar sfârşi prin a fi fatală şi Statelor Unite. Politica americană începe să se desfăşoare din ce în ce mai mult, pe aceleaşi linii ca cea britanică. Diplomaţia Statelor Unite îşi dă toate silinţele să asigure menţinerea păcii. Este primul şi principalul ei obiectiv. Dar odată pacea compromisă se simte că ea va fi obligată să ia atitudine, căci într’altfel Statele Unite sunt condamnate la o izolare periculoasă. De aceia politica de agresiune va vedea Statele Unite ridicându-se contra ei. Baza juridică și morală a acestei politici este pactul Briand-Kellogg, semnat la Paris la 27 August 1928. El condamnă recursul la răsboiu pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi renunţă la el ca instrument de politică naţională în relaţiile mutuale ale Statelor. De zece ani Statele Unte sunt credincioase acestei politici, pe care o afirmă — în toate prilejurile — din ce în ce mai viguros. Pactul din 1928 nu prevede sancţiuni, este adevărat. Dar agresiunea neprovocată dă dreptul la legitima apărare. In vederea acestei apărări a propriilor ei interese, solidare cu ale celorlalţi semnatari ai pactului Kellogg, Statele Unite procedează şi ele la formidabile înarmări, care vor atârna greu în cumpăna păcii sau a răsboiului. D. Hull declară astăzi că pactul Kellogg rămâne obligatoriu. Această declaraţie e importantă şi trebue reţinută. Făcută în împrejurările actuale trebue să dea de gândit agresorilor eventuali, căci ea arată calea, pe care diplomaţia americană se strădueşte să asigure pacea, dar şi calea, pe care — în caz de conflict — îşi va putea afirma solidaritatea cu Europa, a căreia soartă n’o poate lăsa indiferentă. ............... Un apel al preşedintelui Lebrun pentru unirea tuturor francezilor Paris, 29 (Rador). — Intr-un discurs rostit azi la Saint Brieux, preşedintele Lebrun a lansat tui apel pentru unirea tuturor francezilor. D. Lebrun a arătat că aceasta se poate realiza dacă toţi fiii Franţei se vor strădui să practice, în libertatea republicană şi democratică, iubirea de aproape şi dacă îşi vor impune să urmeze aspiraţiile guvernului actual, expresie a voinţei naţionale, care se sileşte să readucă Franţa pe calea prosperităţii, făcând astfel ca Franţa să regăsească acea sănătate morală, acea siguranţă şi acea încredere în viitor, pe care le-a cunoscut în zilele glorioasei sale victorii din 1918. -WParis, 29 (Rador). — D. Lebrom, preşedintele republicii, însoţit de d-nii Zay, ministrul educaţiei naţionale şi de Chaippedelauinne, ministrul marinei comerciale, și-a început atrei călătoria oficială in Bretaria. Plecat aseară la ora fii din Paris, d. Lebrun a sosit dimineață la ora 9 la Catot Brieuc.^. M. S. Regele iscălind în cartea de aur a reg. de pionieri de gardă Soluţia problemei agrare de A. CORTEANU Primesc scrisori şi de la anonimi şi de la persoane cunoscute, prin care sunt îndemnat să dau pe faţă secretul cugetului meu şi să spun care este după părerea mea soluţia problemei agrare. Această nerăbdare a cititorilor mei este un semn bun. Ea arată că problema pasionează pe cititori şi că unii din ei, mai nerăbdători, ar vrea să afle sfârşitul fără a mai aştepta desfăşurarea tuturor episoadelor, întocmai cum fac — probabil — cu o piesă de teatru sau cu un roman, care îi interesează. Problema agrară însă, la noi ca şi pretutindeni, nu este nici roman, nici piesă de teatru. Este o problemă de viaţa naţională pe care cine o cercetează mai de aproape o vede tot mai nelămurită. O deslegare a acestei probleme , aşa cum o dorim cu toţii, nuexistă. Şi nu există pentru căfiecare din noi înţelegm, printr’o soluţie a acestei probleme, împăcarea şi coexistenţa unor termeni, care se exclud unul pe altul. Noi dorim şi ne aude înmulţirea populaţiei rurale, dar vrem în acelaş timp ca toţi ţăranii să fie bogaţi, să aibă ştiinţă de carte şi să fie agricultori de mâna întâia. Numai o soluţie care să împace realităţile date, adică ţăranii şi pământul cu dorinţele noastre, de cum ar trebui să fie ţăranul şi agricultura, numai o astfel de soluţie ar fi primită de toată lumea ca o adevărată deslegare a problemei agrare. Dorinţele noastre nu pot însă merge împreună cu realităţile date şi din această cauză o soluţie a problemei agrare nu există. Populaţia noastră rurală se înmulţeşte cu aproximativ un milion de oameni la fiecare cinci ani. Dacă acest spor va continua încă mulţi ani, termenul de cinci ani se va reduce. Vom ajunge astfel să avem la 4 sau chiar la 3 ani un milion de ţărani mai mult. Nimeni dintre oamenii care dau tonul la noi nu s’a alarmat in faţa acestei primejdii asuprapopulaţiei rurale. Din (Continuare în pag. 2-a) II*. 14& MIss?eus?II Iunie 1958 14 Pagini P II I DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT: STELIAN POPESCU Nouă amănunte asupra exploziei din str. Pictor Obedeanu Am vorbit Duminică despre explozia întâmplată Sâmbătă seara în str. pictor Obedenaru nr. 25, explozie în urma căreia, un depozit de benzină şi petrol lampant, aparţinând societăţii „Creditul Minder“, a fost aruncat în aer. După ancheta făcută în cursul zilei de Duminică, de către d. judecător de instrucţie Simionescu- Atanasiu, secondat de comisarul, şef Emil Furduescu, şeful circumscripţiei 18 poliţieneşti, s‘au putut stabili următoarele cu privire la împrejurările în cari s‘a produs această nenorocire: CUM S-A PRODUS EXPLOZIA ? • ' ' 1 Un alt vânzător al depozitului decât cel de serviciu, anume Gheorghe Botezau, domiciliat în șos. Gării Obor nr. 17, a trimis seara, pe la ora 9, pe un fiu al său, Jean Botezau, în etate de 11 ani, la colegul său Gheorghe Pârvu, să-i dea niște scânduri, pe care acesta le ţinea — ceea ce nu era permis, — în subsolul depozitului, unde erau îngropate cele două rezervoare de fer, conţinând unul 5000 litri de benzină iar celalt 5000 litri de petrol lampant. Copilului fiindu-i vrut să meargă singur, a plecat însoţit de alţi doi băeţi din vecini, Alexandru Vultur în etate de 16 ani şi Creşte Clipa, de 15 ani, ambii ucenici la fabrica „Voinea". Când au ajuns la depozit, toţi trei au rămas în cabina de deasupra, în timp ce vânzătorul Gheorghe Pârvu, a coborît scara cabinei ce ducea la subsol, spre a aduce scândurile cerute de colegul său. Când a eşit apoi afară, aprinzăndu-şi o ţigară, a asvârlit, din imprudenţă chibritul, pe uşa ce rămăsese deschisă, jos, în subsol, iar gazele acumulate acolo, aprinzându-se de la flacăra chibritului, au produs puternica explozie, ce a aruncat în aer cabina precum şi parte din planşeul de beton, din care o bucată apreciabilă a căzut pe acoperişul înaltului imobil cu câteva etaje, situat la câteva zeci de metri şi în care funcţionează cinematograful „Florida“. UN SINGUR MORT ŞI UN RĂNIT In urma exploziei, copilul Joam Botezanu împreună cu ucenicul Oreste Clipo şi vânzătorul Gheorghe Pârvu, au fost aruncaţi în stradă. Vânzătorul, căpătând arsuri de gradul II pe faţă şi mâini, a trebuit să fie internat de „Salvare“, — cum am arătat, — la spitalul Colentina. Ceilalţi doi băeţi în cădere s-au ales doar cu uşoare leziuni şi contuziuni la mâini şi picioare, aşa că şi-au putut vedea de drum, înnapoindu-se acasă. Ucenicul Vultur Alexandru, care se afla de asemenea în cabină, în momentul acela, a fost prins, însă, intre o mare bucată de planşeu şi cabina prăbuşită, unde a fost strivit şi apoi carbonizat de flăcările incendiului izbucnit în urma exploziei. Duminică dim, la orele 8 juni, o echipă specială de pompieri de la postul „Regele Ferdinand“, sub comanda d-lui căpitan Paulian, a procedat la ridicarea dărâmăturilor şi curăţarea terenului, cu care ocazie a fost ridicat şi cadavrul nefericitului ucenic şi transportat la „Institutul iftodiaco-legal“. • ■ Pompierii la locul exploziei S’au ciocnit două vapoare in golful New-York New-York, 29 (Rador). — Din cauza ceţei, vaporul de excursii „Mandalay” s’a ciocnit în golful New-York cu pachebotul „Aquadia” de pe linia New-York—Bermude. Vaporul „Mandalay” care transporta 335 pasageri, s’a scufundat în 15 minute. Toţi pasagerii au fost salvați, ca și membrii echipagiului. Misiunea aeronautică franceză a sosit la Londra Londra, 29 (Rador). — Misiunea aeronautică franceză în frunte cu generalul Vuillemin, invitată de guvernul britanic, a sosit azi după amiază la Croydon. Misiunea va vizita diferite unităţi şi instalaţii ale aviaţiei de războiu britanice. 1 21••iw:'.:st V Vv®*.v-Meats «..»'in Mnmnd HM Atentatorul şi victima atentatului de la Rotterdam au fost identificaţi Amsterdam, 29 (Rador). — Biroul de presă olandez comunică: „Este stabilit acum că explozia bombei de la Rotterdam, în ziua de 23 Mai, a constituit un atentat politic. Victima se numeşte Eugen Konalalec, şeful mişcării contrarevoluţionare ucrainene şi director al Biroului de presă ucranian din Berlin. Autorul atentatului este numitul Walluk, agent sovietic, care probabil a reuşit să părăsească Olanda în ziua atentatului“. & Varşovia, 29 (Rador).— Opinia publică polonă este viu impresionată de noua identificare a victimei atentatului de la gara din Rotterdam, care este colonelul ucrainian Konowalec. Şef al organizaţiei teroriste ucrainiene, scrie corespondentul agenţiei „Pat“. Konowalec conduce de 13 ani din străinătatea acţiunea teroristă ucrainiană în Polonia Mică de Răsărit. "