Universul, iunie 1938 (Anul 55, nr. 148-162)

1938-06-01 / nr. 148

Knut al Sa-Iea Fondator: LU­CA CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL", S. J înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov MPLARUL­U­I“ Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G­le P. T. T. NO. 120.288/932 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA fi ADMINISTRATIA­ BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 România: 3 lei străinătate: 6 lei Compromiteri cronice Parchetul tribunalului Il­fov a deschis acţiune publi­că emiţând mandate de a­­restare contra directorului şcoalei primare din Tighina şi a complicelui său, pentru Vina de a-şi fi însuşit o în­semnată sumă, adunată cu consimţimântul populaţiei din acel oraş printr’un colind în ţară. Diferite instanţe judecă delapidări comise de partici­panţi la eforii şcolare sau de alte organe învestite cu mâ­nuirea fondurilor datorite dărniciei oamenilor de bine. Aceste eclipse de onestitate dăunează nu numai scopuri­lor urmărite, ci şi spiritului de iniţiativă, care în loc să fie stimulat prin cât mai multe realizări de folos ob­ştesc, este slăbit prin deza­măgiri prea dese. Scuza invocată de infrac­tori în atari împrejurări este irosirea întreagă sau în cea mai mare parte a sumelor a­­dunate din cauza cheltuelilor de transport şi întreţinere. Desigur, acest pretext nu împiedică justiţia să pronun­ţe pedepse şi să condamne la acoperirea pagubelor pe consideraţiunea relei credin­ţe şi a falsurilor comise în socoteli. Dar sancţiunile, când prea târzii, când prea indul­gente, nu exercită exempla­ritatea socială, necesară, iar sumele adunate prin mări­nimia publică rămân pentru totdeauna pierdute. Este și mai trist că acest abuz se practică pe o scară întinsă și în numele unei i­­dei atât de venerabile, încât se impune să fie ferită de orice atingere. Este vorba de colectele pentru construirea de bise­­­srfici. Cercetări făcute la singu­rul loc competente să le au­­torize stabilesc că ele con­­stituesc într-o măsură foarte redusă necesităţi reale şi de­­votamente personale, în ma­rea majoritate reprezentând asigurarea unei existenţe fără muncă, prin aprobări obţinu­te dela autorităţi fără che­mare, sau prin încuviinţări fictive. Ceva mai mult, au fost ca­zuri când colecte de peste o sută mii lei au fost prezen­tate cu aşa zise bilanţuri in care apostolii de asemenea natură aveau, ei, de primit dela epitropiile bisericilor pro­tejate. S’au produs, dar fără re­zultat, intervenţii autorizate spre a se pune capăt acestui sistem, care, dacă dă roadele cuvenite în unele împreju­rări, în multe cazuri func­ţionează în condiţiuni abso­lut nepotrivite cu prestigiul nobilei cauze şi dacă nu au fost încă supuse cercetărilor justiţiei se dator­eşte desigur numai acestei consideraţiuni. Spiritul ce a condus la le­giferarea condiţiuniior nece­sare pentru constituirea per­soanelor morale şi pentru mersul lor, trebue să fie în­tins, cel puţin pe calea ad­ministrativă, la iniţiativele personale, individuale sau co­lective, căci altfel cele rele strică pe cele bune și ideile fericite nu pot să-și facă loc din cauza celor contrarii. La Ultima oră: Rezultatul alegerilor comunale din Cehoslovacia UNIVERSITATEA LATINA DIN BRASOV In 1936, cu prilejul alegerei sal® ca preşedinte al asocia­ţiei ,,Presa latină”, d. Henry Béranger, preşedintele com­i­­siunei senatoriale a afaceri­lor străine, a dat un avertis­ment şi a făcut un apel la solidaritatea popoarelor de rasă latină. D-sa a spus: „Luaţi seama.. Epoca noas­tră e plină de peric­ole mai mari de­cât acelea care au precedat războiul. Civilizaţia noastră comună e amenin­ţată de astă dată direct şi nu ca în 1914 când se ţinea încă o mască spre a o putea doborî”. Cum civilizaţia comună de care a pomenit d. Henry Bé­­ranger este aceea latină, s’a cerut atunci, după cum se cere şi astăzi, apărarea ei. Prin ce mijloace? Deoparte, printr’o accen­tuată acţiune politică de a­­propiere şi de înţelegere între toate statele latine, care să asigure solidaritatea lor, în faţa pericolului comun ce le ameninţă şi, pe de altă parte, prin dezvoltarea culturii de esenţă latină. E vorba de spiritualitatea latină şi de dinamismul latin, în Franţa, Unversităţile populare, întemeiate la în­ceputul acestui secol şi apoi diferite asociaţiuni culturale cum este aceea a „Frontului latin”, iar în Italia de azi, Grupurile universitare fascis­te, au căutat şi caută să răs­pândească cunoştinţa geniu­lui latin şi forţa morală a la­tinităţii, prin care ea s’a ma­nifestat în lume, în cursul veacurilor, atât în epoca ce­­sărilor din Roma, cât şi în aceea a Renaştere­ şi din vremurile modemne. In legătură cu această nouă renaştere latină, s’a în­temeiat, la Braşov, o Univer­sitate latină, unde se pot studia temeinic limbile fran­ceză, italiană şi latină pen­tru români, precum şi limba română pentru străini şi ce­tăţenii noştri de altă origină etnică. Aceasta este unica institu­ţie din lumea întreagă, care urmăreşte scopul nobil şi bi­nefăcător al desvoltării cul­turii latine şi al solidarităţii spirituale între toate naţiu­nile ce au moştenit glorioa­sele tradiţii şi comori ale ci­vilizaţiei medite­ranee , prin învăţământul ce-l predă. Nu numai atât. Universitatea la­tină din Braşov, aşa cum a fost organizată de întemeie­torii săi şi cum este condusă de rectorul său, d. dr. Şer­­ban, atrage, în ţară, la cursu­rile sale din timpul verei, un număr din ce în ce mai mare de auditori din Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, ba chiar din ţările nordice, ca Finlanda şi Suedia, aşa că ea contribuie la expansiunea culturii latine în Europa centrală şi septentrională, care s’ar putea întinde şi în celelalte părţi ale continen­tului. Ea face şi o rodnică propagandă naţională. Pe de altă parte, prin nu­meroasele sale cursuri — 840 ore de curs şi 2080 ore de conversaţii în timp de şase săptămâni — Universitatea latină din Braşov con­triibue şi la pregătirea profesorilor de specialitate din învăţă­mântul nostru secundar, ca şi la completarea cunoştinţe­lor studenţilor şi celorlalţi auditori, români, sau străini. Dacă este o mare cinate pentru noi preţioasa colabo­rare a eminenţilor profesori francezi, cari au fost auto­rizaţi de guvernul francez să ţină cursuri la Universitatea latină din Braşov — cum sunt d-nii Henri Chamard, Felix Gaiffe, Jacques Lan­glade, Raymond Labéque, A­­drien Cort, Emile Monssat, Mor Zuorro, René Bray, ş. a. — precum şi a profesorilor universitari italieni de o ega­lă reputaţie şi valoare, ce ţin cursurile lor la secţia ita­liană — d-nii Italo Siciliano, Enzo Loreti, Berardo Pompei, d-soarele Dora Siciliano, E­­lena Otolli, Anna Folii, Ame­deo Mammallela, Aldo Mieli ş. a­,— înregistrăm cu vădită satisfacţie rezultatele binefă­cătoare ce le-a dat până azi acest însemnat institut de cultură latină şi pe care l-au subliniat personalităţile inte­lectuale din occident, — ca d-nii Henri Chamard, Ray­mond Labéque şi Italo Sici­liano. Rezultate morale, cultu­rale şi naţionale. Morale — prin apropierea sufletească între profesorii şi auditorii lor; culturale, — prin învă­ţământul temeinic al limbi­lor şi literaturii latine; na­ţionale, — prin cea mai bună şi rodnică propagandă , ce putem face, contribuind şi noi la întreţinerea focului sacru al culturii latine şi la apărarea civilizaţiei latine. Aşa se vor putea stabili şi ba­­­zele solidarităţii între naţiu­nile latine, de care a pome­nit d. Henri Béranger, spre a putea înfrunta pericolul ce le amenință. R. SEIȘANU — XX — STATELE­ UNITE ŞI EUROPA CENTRALA O veste neaşteptată ne vine din Statele Unite. Vorbind re­prezentanţilor presei, d. Cor­­del Huli, secretarul departa­mentului de Stat, care în gu­vernul federal este ministrul de externe al marii republici nord americane, şi-a expri­mat dorinţa ca Germania şi Cehoslovacia să găsească o soluţie paşnică pentru rezol­varea problemei germanilor sudeţi şi a lăsat să se înţe­leagă, la sfârşitul expunerii sale, că „Statele Unite nu ar putea rămâne indiferente faţă de o eventuală încercare a Germaniei de a pune stăpâ­nire pe anumite ţinuturi ale Cehoslovaciei“. Motivarea acestei atitudini este interesantă. D. Huli a­­rată, în expunerea sa, că Sta­tele Unite sunt extrem de preocupate de situaţia din Europa Centrală. Izbucnirea unui conflict ar­mat, în orice parte a lumii şi în orice condiţii, ar avea ur­mări fatale şi ar pricinui pa­gube incalculabile tuturor po­poarelor. Statele Unite s’au străduit să aibă o atitudine cu totul independentă faţă de Europa, s’au abţinut de la orice demers în continentul vechiu şi n’au fost solicitate prin nici un demers al state­lor europene. Politica ameri­cană urmăreşte însă menţi­nerea păcii şi guvernul State­lor Unite, care împreună cu alte 62 de State a semnat pactul Briand-Kellog, care scoate răsboiul afară din lege, consideră că „respectarea a­­cestui legământ nu este as­tăzi mai puţin obligatorie, de­cât în ziua, când a fost sem­nat“. Acest fel de a se exprima al conducătorului politicii exter­­ne americane este nou. El do­vedeşte că diplomaţia State­lor Unite se interesează din ce în ce mai mult de Europa. „Omul din stradă“ ameri­can cunoaşte foarte puţin Europa, diviziunile ei şi con­flictele ei. Omul cu răspun­dere politică nu are de multe ori nici el cunoştinţe cu mult mai precise de­cât ma­rele public, a căruia opinie modelează politica america­nă. Cehoslovacia spre exemp­­plu este pentru el o noţiune foarte puţin lămurită. Lucrul nu e de mirare. America e mai mult un continent de­cât o ţară. Are starea ei de spi­rit, interesele şi tendinţele ei foarte diferite de acelea ale Europei. Americanul cunoaş­te ţările continentului nostru şi în­deosebi Europa răsări­teană cât cunoaştem şi noi cele 48 de State ale federaţiei nord americane. Lucrurile se schimbă însă, dacă pacea este ameninţată şi dacă un conflict în Europa orientală deschide perspecti­va unei conflagraţii generale. Lumea politică americană îşi dă seama din în ce în ce mai bine că există toate riscurile ca un viitor răsboiu să fie im­posibil de localizat. Politica de azi a marilor puteri nu e numai europeană, e mondia­lă. Ea nu pune numai pro­blema unor cuceriri terito­riale locale, ci pune în ches­tiune două concepţii despre lume, două forme de viaţă şi organizare politică şi econo­mică, două ideologii, două prozelitisme, două feluri de imperialisme. Ruperea echili­brului actual ar sfârşi prin a fi fatală şi Statelor Unite. Politica americană începe să se desfăşoare din ce în ce mai mult, pe aceleaşi linii ca cea britanică. Diplomaţia Sta­telor Unite îşi dă toate silin­ţele să asigure menţinerea păcii. Este primul şi principa­lul ei obiectiv. Dar odată pa­cea compromisă se simte că­­ ea va fi obligată să ia atitu­dine, căci într’altfel Statele Unite sunt condamnate la o izolare periculoasă. De aceia politica de agresiune va vedea Statele Unite ridicându-se contra ei. Baza juridică și morală a acestei politici este pactul Briand-Kellogg, semnat la Pa­ris la 27 August 1928. El con­damnă recursul la răsboiu pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi renunţă la el ca instrument de politică naţională în relaţiile mutuale ale Statelor. De zece ani Sta­tele Unte sunt credincioase a­­cestei politici, pe care o afir­mă — în toate prilejurile — din ce în ce mai viguros. Pac­tul din 1928 nu prevede sanc­ţiuni, este adevărat. Dar a­­gresiunea neprovocată dă dreptul la legitima apărare. In vederea acestei apărări a propriilor ei interese, soli­dare cu ale celorlalţi semna­tari ai pactului Kellogg, Sta­tele Unite procedează şi ele la formidabile înarmări, care vor atârna greu în cumpăna păcii sau a răsboiului. D. Hull declară astăzi că pactul Kellogg rămâne obli­gatoriu. Această declaraţie e importantă şi trebue reţinu­tă. Făcută în împrejurările actuale trebue să dea de gân­dit agresorilor eventuali, căci ea arată calea, pe care diplo­maţia americană se strădu­­eşte să asigure pacea, dar şi calea, pe care — în caz de conflict — îşi va putea afir­ma solidaritatea cu Europa, a căreia soartă n’o poate lăsa indiferentă. ............... Un apel al preşedintelui Lebrun pentru unirea tuturor francezilor Paris, 29 (Rador). — In­­tr-un discurs rostit azi la­­ Saint Brieux, preşedintele Lebrun a lansat tui apel­­ pentru unirea tuturor fran­cezilor. D. Lebrun a arătat că a­­ceasta se poate realiza dacă toţi fiii Franţei se vor stră­dui să practice, în liberta­tea republicană şi democra­tică, iubirea de aproape şi dacă îşi vor impune să ur­meze aspiraţiile guvernului actual, expresie a voinţei naţionale, care se sileşte să­­ readucă Franţa pe calea­­ prosperităţii, făcând astfel ca Franţa să regăsească a­­cea sănătate morală, acea siguranţă şi acea încredere în viitor, pe care le-a cu­noscut în zilele glorioasei sale victorii din 1918. -W­Paris, 29 (Rador). — D. Le­­brom, preşedintele republicii, însoţit de d-nii Zay, ministrul educaţiei naţionale şi de Chaip­­pedelau­inne, ministrul marinei comerciale, și-a început atrei că­lătoria oficială in Bretaria. Plecat aseară la ora fii din Paris, d. Lebrun a­ sosit di­mineață la ora 9 la Catot Brieuc.­^. M. S. Regele iscălind în cartea de aur a reg. de pionieri de gardă Soluţia problemei agrare de A. CORTEANU Primesc scrisori şi de la a­­nonimi şi de la persoane cu­noscute, prin care sunt în­demnat să dau pe faţă secre­tul cugetului meu şi să spun care este după părerea mea soluţia problemei agrare. A­­ceastă nerăbdare a cititorilor mei este un semn bun. Ea arată că problema pasionează pe cititori şi că unii din ei, mai nerăbdători, ar vrea să afle sfârşitul fără­­ a mai aştepta desfăşurarea tuturor episoa­delor, întocmai cum fac — probabil — cu o piesă de tea­tru sau cu un roman, care îi interesează. Problema agrară­­ însă, la noi ca şi pretutindeni, nu este nici roman, nici piesă de teatru. Este o problemă de viaţa naţională pe care cine o cercetează mai de aproape o vede tot mai nelămurită. O deslegare a acestei probleme , aşa cum o dorim cu toţii, nu­­există. Şi nu există pentru că­­fiecare din noi înţelegm, prin­­­tr’o soluţie a acestei probleme, împăcarea şi coexistenţa unor termeni, care se exclud unul pe­­ altul. Noi dorim şi ne au­­de înmulţirea populaţi­ei rurale, dar vrem în acelaş timp ca toţi ţăranii să fie bo­gaţi, să aibă ştiinţă de carte şi să fie agricultori de mâna întâia. Numai o soluţie care să împace realităţile date, a­­dică ţăranii şi pământul cu dorinţele noastre, de cum ar trebui să fie ţăranul şi agri­cultura, numai o astfel de so­luţie ar fi primită de toată lumea ca o adevărată desle­gare a problemei agrare. Do­rinţele noastre nu pot însă merge împreună cu realităţile date şi din această cauză o soluţie a problemei agrare nu există. Populaţia noastră rurală se înmulţeşte cu aproximativ un milion de oameni la fiecare cinci ani. Dacă acest spor va continua încă mulţi ani, ter­menul de cinci ani se va re­duce. Vom ajunge astfel să avem la 4 sau chiar la 3 ani un milion de ţărani mai mult. Nimeni dintre oamenii care dau tonul la noi nu s’a alar­mat in faţa acestei primejdii a­suprapopulaţiei rurale. Din (Continuare în pag. 2-a) II*. 14& MI­ss?eus?I­I Iunie 1958 14 Pagini P II I­­ DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT: STELIAN POPESCU Nouă amănunte asupra exploziei din str. Pictor Obedeanu Am vorbit Duminică despre ex­­plozi­a întâmplată Sâmbătă seara în str. pictor Obedenaru nr. 25, ex­plozie în urma căreia, un depozit de benzină şi petrol lampant, aparţinând societăţii „Creditul Minder“, a fost aruncat în aer. După ancheta făcută în cursul zilei de Duminică, de către d. ju­decător de instrucţie Simionescu- Atanasiu, secondat de comisarul, şef Emil Furduescu, şeful cir­cumscripţiei 18 poliţieneşti, s‘au putut stabili următoarele cu privire la împrejurările în cari s‘a produs această nenorocire: CUM S-A PRODUS EXPLOZIA ? • ' ' 1 Un alt vânzător al depozitului decât cel de serviciu, anume Gheorghe Botezau, domiciliat în șos. Gării Obor nr. 17, a trimis seara, pe la ora 9, pe un fiu al său, Jean Botezau, în etate de 11 ani, la colegul său Gheor­ghe Pârvu, să-i dea niște scân­duri, pe care acesta le ţinea — ceea ce nu era permis, — în sub­solul depozitului, unde erau în­gropate cele două rezervoare de fer, conţinând unul 5000 litri de benzină iar celalt 5000 litri de petrol lampant. Copilului fiindu-i vrut să mear­gă singur, a plecat însoţit de alţi doi băeţi din vecini, Alexandru Vultur în etate de 16 ani şi C­­reşte Clipa, de 15 ani, ambii uce­nici la fabrica „Voinea". Când au ajuns la depozit, toţi trei au rămas în cabina de dea­supra, în timp ce vânzătorul Gheorghe­ Pârvu, a coborît scara cabinei ce ducea la subsol, spre a aduce scândurile cerute de co­legul său. Când a eşit apoi afară, aprinzăndu-şi o ţigară, a asvârlit, din imprudenţă chibritul, pe uşa ce rămăsese deschisă, jos, în subsol, iar gazele acumulate a­­colo, aprinzându-se de la flacăra chibritului, au produs puternica­­ explozie, ce a aruncat în aer ca­bina precum şi parte din plan­­şeul de beton, din care o bu­cată apreciabilă a căzut pe aco­perişul înaltului imobil cu câ­teva etaje, situat la câteva zeci de metri şi în care funcţionează cinematograful „Florida“. UN SINGUR MORT ŞI UN RĂNIT In urma exploziei, copilul Joam­ Botezanu împreună cu ucenicul Oreste Clipo şi vân­zătorul Gheorghe Pârvu, au fost aruncaţi în stradă. Vân­zătorul, căpătând arsuri de gradul II pe faţă şi mâini, a trebuit să fie internat de „Salvare“, — cum am ară­tat, — la spitalul Colentina. Ceilalţi doi băeţi în cădere s-au ales doar cu uşoare le­ziuni şi contuziuni la mâini şi picioare, aşa că şi-au pu­tut vedea de drum, înnapoin­­du-se acasă. Ucenicul Vultur Alexandru, care se afla de asemenea în cabină, în momentul acela, a fost prins, însă, intre o mare bucată de planşeu şi cabina prăbuşită, unde a fost strivit şi apoi carbonizat de flăcă­rile incendiului izbucnit în­­ urma exploziei. Duminică dim, la orele 8 juni, o echipă specială de pompieri de la postul „Regele Ferdinand“,­ sub comanda d-lui căpitan Pau­­lian, a procedat la ridicarea dă­râmăturilor şi curăţarea terenu­lui, cu care ocazie a fost ridicat şi cadavrul nefericitului ucenic şi transportat la „Institutul iftodia­co-legal“. • ■ Pompierii la locul exploziei S’au ciocnit două vapoare in golful New-York New-York, 29 (Rador). — Din cauza ceţei, vaporul de excursii „Mandalay” s’a cioc­nit în golful New-York cu pa­chebotul „Aquadia” de pe li­nia New-York—Bermude. Vaporul „Mandalay” care transporta 335 pasageri, s’a scufundat în 15 minute. Toţi pasagerii au fost salvați, ca și membrii echipagiului. Misiunea aeronautică franceză a sosit la Londra Londra, 29 (Rador). — Mi­siunea aeronautică franceză în frunte cu generalul Vuille­­min, invitată de guvernul bri­­tanic, a sosit azi după amiază la Croydon. Misiunea va vizita diferite unităţi şi instalaţii ale­­ avia­ţiei de războiu britanice. 1 21••iw:'.:st V Vv®*.v-Meats «..»'in Mnmnd HM Atentatorul şi victima atentatului de la Rotterdam au fost identificaţi Amsterdam, 29 (Rador). — Biroul de presă olandez co­­munică: „Este stabilit acum că ex­plozia bombei de la Rotter­dam, în ziua de 23 Mai, a constituit un atentat politic. Victima se numeşte Eugen Konalalec, şeful mişcării contrarevoluţionare ucrain­­ene şi director al Biroului de presă ucranian din Berlin. Autorul atentatului este numitul Walluk, agent sovi­­etic, care probabil a reuşit să părăsească Olanda în ziua atentatului“. & Varşovia, 29 (Rador).— Opi­nia publică polonă este viu im­presionată de noua identificare a victimei atentatului de la ga­ra din Rotterdam, care este co­lonelul ucrainian Konowalec. Şef al organizaţiei teroriste ucrainiene, scrie coresponden­tul agenţiei „Pat“. Konowalec conduce de 13 ani din străină­tatea acţiunea teroristă ucrai­­niană în Polonia­ Mică de Ră­sărit. "

Next