Universul, septembrie 1938 (Anul 55, nr. 252-266)
1938-09-16 / nr. 252
Anul al 55-lea 14 Pagini . Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL*" S. A. EXEMPĂIARUL I 10 RomSn,a 8 ,e* In străinătate 6 lei poștală plătită la numerar conform aprobării dir. G-Ie P. T. T. No. Î20. 588/958 ^ CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA fl ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. S3 - 25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 R*« 252 Viheti lé$eptemfa?ie l'9$S 14 Pagini P nu DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Cerinţele apărării naţionale Situaţia tulbure din Europa a pus pe întâiul plan organizarea apărărei naţionale. Opinia publică de pretutindeni, după ce a crezut că războaeie pot fi înlăturate, fie prin dezarmare, fie printr’o reţea de pacte de neagresiune, s’a convins de pericolele ce le prezintă într’o lume impărţită în două tabere, după ideologii opuse şi din care n’a dispărut dinamismul expansiv şi cuceritor al unor naţiuni războinice, încrederea oarbă în domnia dreptului şi a păcei eterne. Evenimentele ce s’au petrecut în ultimii ani şi criza prin care trece astăzi Europa, au scos în evidenţă însemnătatea covârşitoare ce o prezintă organizarea apărărei naţionale. Astăzi, prin această organizare nu se înţelege numai alcătuirea unor forţe armate de uscat, aeriene şi navale, ci punerea în valoare a întregului potenţial de război, a ceea ce înseamnă folosirea tuturor resurselor şi mijloacelor, precum şi a forţelor materiale şi morale, in vederea apărărei naţionale. De obicei se vorbeşte mai mult de materialul distructiv, de armament, şi mai puţin de materialul uman. Cu toată importanţa crescândă ce o are în armatele moderne, armamentul de diferite categorii, din cauza puterei focului, totuşi, într’un război, nu numai el joacă rolul de seamă, ci materialul uman, care poate fi un factor decisiv al rezistenţei şi al victoriei. Dar, resursele în material şi in elemente umane, nu sunt armamente. Specialiştii militari au constatat că, în condiţiile chiar cele mai favorabile, resursele în material nu pot să fie transformate în piese de armamente în mai puţin de 12—20 luni după începerea ostilităţilor, iar capacitatea de producţie în această materie, depinde de condiţiuni geografice şi economice şi de existenţa unei industrii naţionale de război. Noi am făcut şi trebue să facem toate sacrificiile şi sforţările, ca să putem dispune, în raport cu potenţialul nostru de război şi de nevoile apărărei naţionale de fabrici de „armament“, care să lucreze din timp de pace, în condiţiunile cele mai bune. Nu se poate apoi neglija nici factorul moral, care n’a pierdut nimic din valoarea sa, din importanţa sa. Oricât de perfecţionată ar fi o armă, ea trebue să fie îngrijită, mănuită şi folosită de oameni instruiţi. De aceia trebuie să dăm o atenţie deosebită şi factorului moral. Ar fi o greşală să ne închipuim că materialul perfecţionat, puternic, va limita iniţiativa luptătorului de mâine şi îl va condamna la pasivitate. Dimpotrivă, spiritul de iniţiativă şi acţiunea, vor predomina pe teatrul viitor de operaţiuni. De aceea în toate armatele se dă o egală importanţă celor doi factori decisivi în război: factorul-material şi factorul uman şi moral. In epoca noastră, când nu se poate conta prea mult pe concursul factorilor externi, ci în primul rând pe propriile mijloace de apărare, suntem datori să dăm toată atenţia problemelor legate de organizarea apărării naţionale, în condiţiile impuse de cerinţele moderne şi de siguranţa noastră. Paris, Septembrie Am străbătut de curând câmpiile eroice din Champagne,unde, acum 20 de ani, s’a hotărît soarta lumii. Amintiri! Au şi trecut 20 de ani de atunci! Dar cum poţi uita, în câmpiile acestea, ale căror răni nu s‘au închis încă, pe colincile acestea răscolite de mitraliere şi cari par chircite de durere, cumplita tragedie care s-a jucat acolo? E cu neputinţă. Din când în când o flamură tricoloră palpită în vârful unui catarg. Un cimitir! Cunosc unul, la poalele unui colnic sângerând, la câteva sute de metri de gloriosul sat Souain. Douăzeci de mii de cruci albe de lemn sunt aliniate la umbra drapelului... douăzeci de mii de cruci! Sunt atât de strânse aceste cruci, încât, de pe şosea, ai impresia căvezi un linţoliu imens întins pe •pământul sfârtecat. Franţa să vrea războiul? O! Doamne! Asemenea spectacole sunt un învăţământ grozav. Ele sunt, de asemenea, în clipele acestea grele de ameninţări, un simbol. Franţa nu-şi poate renega trecutul. Sacrificiile de em ar impune sacrificiile de mâine. Există tradiţii de onoare pe care o ţară nu le poate renega. Dar iată-ne pe linia Maginot. Undeva la Nord de Metz, la o bătaie de tun de regiunea Sarre. Câmpul e verde şi zâmbitor. Turmele pasc liniştite. La orizont, pe o clopotniţă, tradiţionalul cocoş de aur scânteiază la soare. Ce linişte! Câţiva tineri au pornit la drum. Glumesc, râd. La o cotitură a şoselei, se opresc o clipă. Tabăra, cu corturile ei albe, apare în faţa ochilor. Ceva mai departe, văd linia albă a sârmelor ghimpate care acoperă câmpia şi ştiu că, sub dealul vecin, este ascunsă o fortăreaţă uriaşă. Rezerviştii au sosit. Tabăra este în plină mişcare. Camioane cu provizii sunt descărcate în faţa bucătăriilor. Carne, unt, cartofi, vin, toate proviziile acestea sunt transportate de oamenii de corvoadă. Armata franceză este bine hrănită. In răstimp, în curte, un detaşament de soldaţi prevăzuţi cu echipamentul complet aşteaptă cu arma la picior. Un subofiţer face apelul... ..Prezent! Prezent! Prezent!“. Toată lumea e acolo. Răsună comenzi: „— Drepţi. La umăr arm', înainte marş“. (Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN PARIS O vizită la linia Maginot de RENE SAIVE — II . Schitul de pe muntele „Măgura“ FOTO AL. GREGORIAN im discursul Heia niksibeg Congresul de la Nürnberg, a lămurit — pentru pesimişti ca şi pentru optimişti, — atitudinea Germaniei in chestiunea sudeţilor. Discursul cancelarului Hitler a aruncat greutatea forţei in cumpăna războiului şi a păcii. Fapt esenţial nu este că această forţă va intra în acţiune astăzi, mâine sau poimâine, ci că întrebuinţarea ei a fost hotărîtă şi că pentru cine a urmărit cu atenţie politica Führerului, această ameninţare nu este o simplă expresiune retorică. Până astăzi, speranţa , dacă nu credinţa generală era că deslegtirea problemei sudeţiior poate fi căutată Intr’un compromis. Cuvântarea cancelarului Hitler precizează, fără putinţă de îndoiala, că Germania va interveni in favoarea sudeţiior, dacă aceştia nu obţin soluţia integrală a autonomiei lor teritoriale, naţionale şi politice. Misiunea Runciman a avut de fapt scopul de a realiza o tranzacţie intre Cehoslovacia şi sudeţi, sau mai bine zis Intre Praga şi Berlin. Această tranzacţie este respinsă de cancelarul german. Acţiunea mediatorului britanic a avut drept rezultat obţinerea —din partea guvernului din Praga — a unor concesiuni, cari nu se opresc decât la limita suveranităţii şi unităţii statului cehoslovac. Aceste concesiuni sunt considerate ca neîndestulătoare de conducătorul suprem al politicii şi forţelor armate germane. Germanii sudeţi vor dreptul de autodeterminare şi cancelarul Hitler pretinde la rândul său pentru „compatrioţii săi germani“ dreptul de a dispune de ei înşişi şi adaugă că „nu are intenţiunea de a vedea la frontiera Germianiei născându-se a doua Palestină. Bieţii arabi sunt fără aparare şi părăsiţi. Germanii din Cehoslovacia nu sunt nici fără apărare, nici părăsiţi“. Această situaţie trebue să ia sfârşit. Negocierile nu se pot prelungi şi târguelile nu sunt cu putinţă asupra drepturilor sudeţilor. Führerul nu fixează termen, nu indică modalităţi, nu cere plebiscit, dar limbajul său este atât de limpede, că nu lasă margini pentru îndoială : e gata să întrebuinţeze forţa, dacă sudeţii nu obţin dreptul de a dispune de soarta lor. Marea Britanie şi Franţa nu au căderea să intervină în chestiunea ceholsovacă. Cancelarul Hitler înţelege ca ele să-şi apere interesele lor proprii, dar apărarea germanilor sudeţi este un interes german şi oamenii de stat de la Londra şi Paris sunt avertizaţi, în discursul de la Nürnberg, că Germania „este hotărîtă să-şi apere propriile ei interese în toate împrejurările“. Problema sudeţilor trebue deci rezolvată, în fond, între Germania şi Cehoslovacia. Dacă Franţa sau Marea Britanie ar interveni, formidabile fortificaţii, în curs de construcţie, sunt gata să zădărnicească asistenţa pe care ele ar fi dispuse să o acorde Cehoslovaciei. Aceasta riscă deci, dacă nu cedează, să se găsească în fapt singură în faţa sdrobitoarei superiorităţi germane. Fapt esenţial în fine , Italia este asociata Reichului în această politică. Tot discursul de la Nürnberg este dominat de tema solidarităţii imperiale a Italiei fasciste şi a Reichului naţional socialist. Discursul de la Nürnberg este epilogul unei acţiuni diplomatice de trei ani, pe care cancelarul Hitler a condus-o cu îndemânare, îndrăzneală şi stăruinţă şi — trebue să arogăm’— cu un spirit politic excepţional. (Continuare in pag. 2 a) 11Strigătul munţilor în „Strigătul munţilor“, executat fie şoimi şi şoimane la serbările Astrei de la Abrud Citiţi în pag. 9-a: Evenimente grave in Cehoslovacia Stare de asediu in regiunea sudeţilor Organizarea apărării pasive in Franţa Paris, 13 (Rador).— Agenţia „Havas“ transmite: Reorganizarea serviciilor de apărare pasivă, care sunt în clipa de faţă alipite la ministerul apărării naţionale, a fost terminată. O serie de consfătuiri au loc în momentul de faţă între ministerele de război şi interne. Ele au îngăduit să se pună la punct diferite dispoziţiuni de interes permanent pentru principalele aglomerări de pe teritoriul Franţei. Mari depozite de nisip, destinat a fi distribuit pentru a fi aşezat în podurile caselor, au şi fost constituite la Paris şi în suburbii. Distribuirea nisipului la populaţie va începe foarte curând. Paris, 13 (Rador). — O conferinţă privitoare la apărarea pasivă s’a ţinut azi după amiază la ministerul de război. La ea au participat ministrul de interne, generalul Decamp, şeful cabinetului militar al d-lui Baladier, prefectul Senei şi prefectul de poliție. AVION CEHOSLOVAC DEASUPRA TERITORIULUI UNGAR Budapesta, 13 (Rador). — Agenţia telegrafică ungară transmite următoarea notă: Se anunţă din Satoraljaujhely. Sâmbătă un avion ceh, cu semnele distinctive roş-alb-albastru, a apărut pe deasupra acestui oraş. Nu pentru prima dată, un avion ceh se rătăcea în această regiune, pe deasupra frontierei, în teritoriul, ungar, sburând la mică înălţime deasupra localităţilor Satoraljaujhely şi Sárospatak, neliniştind populaţia. Avionul ceh a sburat Sâmbătă de deasupra şoselei nou construite între Rudabanyacska şi Karolyfalva, apoi a sburat pe deasupra gării. Mai mulți martori au observat că pilotul lua fotografii. Grav accident de cale ferată in Franţa Paris, 13 (Rador). — Pe linia ferată electrică Villefranche- Perpignan, la o trecere de nivel, un automotor s’a ciocnit cu un autobuz. Se semnalează patru călători omorîţi şi nouă răniţi. ----------xx® «C» xx--------- Disolvarea parlamentului polon Varşovia, 13. (Rador). — Preşedintele Republicii a decretat disolvarea parlamentului. Decretul prezidenţial a parlamentului este motivat prin schimbările esenţiale survenite în viaţa internă a Poloniei de la ultimele alegeri legislative şi prin necesitatea tot mai mare şi tot mai mult simţită de marile masse ale poporului, de a participa mai activ la lucrările statului. Am crezut de datoria mea — declară preşedintele — să înlocuesc Camerele legislative, pentru ca noul parlament să poată oglindi mai bine curentele de opinie ale ţării. Noul parlament va lua atitudine în ce priveşte viitoarea lege electorală. ♦♦♦ Alegerile pentru Cameră au fost fixate pe ziua de 6 Noembrie, iar pentru Senat la 13 Noembrie. -------XX®10XX------ FILME Părea uin om din alte vremuri. Nu aducea cu nimeni din jurul său, ori unde s’ar fi găsit. Când s’au introdus pantalonii cu guler şi croitorul i-a lucrat conform modei, el i-a restituit indignat: el nu admitea pantaloni sumeşi decât pe lapoviţă şi noroi. Ii era indiferentă armonia cămăşii cu cravata, a sacoului cu vesta, a ciorapilor cu pantofii. Iar bărbieritul cotidian îl considera ca o inadmisibilă pierdere de timp din moment ce şlefuirea exterioară trebuie să fie subordonată celei interioare. Şi ca să convingă pe ascultători, îi ulma cu versuri şi proză din autori latini şi elini, din Corneille, Racine, Moliére şi mai ales Boileau, ale carei plastice îndemnuri literare îl vrăjise. In timpul unei deliberări, sau pe când avocaţii îşi studiau dosarele,animat numai de un fum de tribun şi cerând în schimb tot ce poate fi mai puţin, — câteva clipe de ascultare, — el dădea drumul memoriei, simţirei şi, cu aparenţa unui act reflex, evoca pagini din tot ce are mai strălucit poezia clasică. Când observa că şi frumosul are nevoe de abtracte, se strecura spre locul său şi relua sentinţa în curs de redactare, cu o pricepere egalată numai de modestia sa din alte vremuri, aureolată de credinţa că spiritualitatea epigonilor n’a întrecut pe a idolilor săi. Cu moartea primului grefier al Casaţiei militare, Paul Eşeanu, s’a stins unul din tot mai rarii demodaţi faţă de mode discutabile. Don José Guvernul american urmăreşte cu atenţie situaţia din Europa Washington, 13 (Rador). Corespondentul agenţiei „Reuter“ transmite: Evident, guvernul american urmăreşte cu mare atenţie evoluţiile zilnice ale stuaţiei europene. Această declaraţie a fost făcută azi de d. Hull, primind pe ziarişti. O activitate neobişnuită a domnit toată ziua de azi la departamentul de stat, unde au sosit fără încetare rapoarte din partea diplomaţilor americani din Europa. In cercurile oficiale nu se ascund temerile cu privire la situaţie, dar nu fac comentarii. In cercurile neoficiale* știrea ultimatumului sundet a creiat o situație ponibilă. Observatorii declară că niciun guvern suveran nu ar putea acceptai un asemenea ultimatum. Limba noastră Varga şi altoiul „Am citit şi m’am bucurat de cele ce aţi spus dv. în articolul Şcoalele de agricultură, îmi scrie, din Roman, d. Ilie Isvoranu, inginer agronom. M’am bucurat că poate domnia - voastră veţi fi mai norocos de cât mine, care de 12 ani mă sbat în aceeaşi privinţă şi n’am isbutit nimic până acuma. „...Eu am pornit lupta pe tărâmul acesta din 1926/27, când am suplinit catedra de limba română la şcoala medie de agricultură din Roman. In anul 1928 am propus la congresul profesorilor agronomi, ţinut la Bucureşti, să se generalizeze în toate şcolile agricole predarea limbii populare, ca fiind singura putinţă de legătură cu sufletul satelor. Propunerea mea a fost luată în considerare, dar... a rămas baltă. Au fost de faţă atunci la congres toate somităţile învăţământului nostru agricol... Vă alătur şi una dintre cuvântările populare, tipărită de Camera agricolă Roman şi împărţită aici în judeţ, anii trecuţi”. D. Ilie Isvoranu zice că luptă pentru limba populară, nu zice pentru limba românească. Tocmai în deosebirea asta stă şi vina pocitorilor graiului. Aceştia socotesc că limba comună, pe care o vorbeşte poporul românesc, e populară, limba celor de jos, pe care ei nu se înjosesc să o vorbească. Un prieten îmi spunea, mii de mult: — Mama, când vorbeşte cu cucoane de seama ei, zice bonjur. Când vorbeşte cu femei de jos zice bună ziua. Va să zică boierii cu bonjur şi poporul ori bună ziua. Din pricina asta şi cei din popor, cari vor să pară boieri, se feresc ca de foc de bună ziua şi-i dau zor cu bonjur, cu bonsoar şi cu mersi. împotriva acestei rătăciri, care nu se întâlneşte decât la foştii robi din coloniile franceze, mă ridic cu toată puterea. Şi după cum mahalagiul socoate că se înalţă la boierie, e domn mare, dacă zice imediat în loc de îndată, tot aşa buni agronomi credi că sunt oameni de ştiinţă, de mare cultură, dacă zic grefă şi bară în loc de altoi şi vergea. Dar în vorbirea asta nu e nimic cult, nimic „ştiinţiifier’, nimic „nobil”. E numai neştiinţă : noi zicem, in limba noastră, altoi şi vergea, iar francezii, in limba lor, zic greffe şi barre. Şi mă întreb : de ce ar fi de râs cine, ca să bată la ochi, se îmbracă la fel cu paiaţele şi n’ar fi tot aşa de râs şi cine în vorbire caută fraza nouă; cuvântul străin, neînţeles, cine îşi îmbracă gândul într’o limbă amestecată, cu vorbe de toate culorile şi de toate neaimririle ? A, altoi e de neam unguresc? E. Dar Greffe e grecesc, iar barre e... kymrio (Kymrii, trib scyt, care a năvălit şi s’a aşezat în Galia), pe când vergea, cuvânt pe care în neştiinţa noastră îl aruncăm la gunoi, e un frumos cuvânt, din latinescul virga, de unde şi virgula. Agronomii, ca şi toţi aceia cari se folosesc de cuvinte străine, să bage de seamă. Omul nu poate gândi, dacă nu-şi sprijină gândirea pe cuvinte. Zicătoarea : vorbeşte singur ca nebunul nu e totdeauna adevărată. Nici nu poţi gândi, fără să nu vorbeşti singur, cu tine însuţi. Atârnă de firea fier, ăi* ruia, de împrejurări, ca vorbitorea cu el însuşi să fie pe tăcute, sari cu voce mai tare. Aşa, uneori, de pildă când scrii, e chiar foarte bine să-ţi spui gândul cu voce tare, ca să şi auzi fraza şi să-ţi dai seama, dacă sună armonic sau nu. Când îţi sprijini însă gândirea pe cuvinte străine, nu mai gândeşti în limba ta. Gândeşti într’o altă limbă. D. Ilie Isvoranu îmi trimete şi textul uneia dintre cuvântările sale „populare”, tipărit deCamera agricolă din Roman, cu un cuvânt înainte, scris de d. V. V. Teodorescu, preşedintele secţiei agricole din acel judeţ. D. V. V. Teodorescu spune, între altele: „Dacă ţăranul nostru ţine fruntea în ce priveşte isteţimea şi munca, in privinţa ştiinţei agricole e cel din urmă din Europa. Acum, când secţia agricolă Roman îşi începe cuvântările agricole, nu găsesc cuvinte mai bune de a sfătui pe săteni să se adune cât mai mulţi şi a urma cu atenţie poveştile (poveţele?) şi învăţăturile pe cari le vor da inginerii noştri agronomi”. Despre aceasta în articolul viitor. T. PISANI Biserica ortodoxă din Abrud