Universul, aprilie 1939 (Anul 56, nr. 89-115)
1939-04-14 / nr. 99
DlxA '«178 • Pttatta s, aaci ni i.Oa EiSCAiS Din vt NiTui N MiONfti acres Cut Ca uRMftu f A CRIZE' Ci tii IN TO^ TE Cf IEUUT6 TACU OEu»c Hi • mii GREUTATE# «GCI • MIUO# TiGCAli SCADE CA uih##E A Q6CUAR.EI AFACERG.OS ivjcEPAinO DIN |R}} se i'nCREutaiĂ Din nou CA urm ARg a Qc i c-J a0 m/»R{. GSRM AN I El DlNI^JS.iqj^ nENi T Ul NAT IOf»#L ce este cu 37» in timPcE sol.* C INI L £ PlSCAUE SE MĂRE5C CO ?o70 «SNITUt R £ T £ T 6 &ft*ClNi AI,Va N ft T 1 O N fl. L T'6c«ve P'SCAtE in Miliarde mărci OiN MEfXITOL ■--------------------------—------------titftTlOKfli N SA....1 5 S' Wîl. ... 1... 2.V8 H iî. ...^ fc._ io.G___22. 8 W 54... SU ...H 8 _.*3.YU..^ 4..2. 3 O modificare neaşteptată adusă „plămânului de oţel Am anunţat la timp, că doctorul Drinker a născocit, în vremea din urmă, un aparat chematsă restabilească şi să întrebuinţeze mecanic mişcările respiratorii ale toracelui la înecaţi şi asfixiaţi, a căror respiraţie e suspendată. Am descris la timp acest aparat, care nu e decât o reproducere a celui conceput in 1876 de doctorul Woillez, medic al spitalului carităţi, sub numele de „spirophor“. După cum ne lămureşte un ziar din Paris, Woillez imaginase un cilindru die oţel, închis la extreimitatea-i inferioară, în care el îl scufunda pe suferind. O diafragmă îi înconjura gâtul şi apoi, cu ajutorul unei pompe aspiratoare, se făcea vid toracelui, adică o mişcare de respiraţie. Se deschidea apoi un robinet. Sursa lăsa să imfore aerul în cilindru. Toracele se lăsa atunci în jos, gonind aerul din el şi reproducând astfel faza expiratoare a respiraţiei. Cu ajutorul acestui aparat se putea întreţine respiraţia artificială vreme de câteva minute şi chiar o oră dacă era nevoe, celor în stare de moarte aparentă şi nu rar se întâmpla ca această reluare a ritmului respiratoriu să aducă pe cale reflexă, pe aceea a ritmului cardiac, adică revenirea la viaţă. Aparatul presupunea un model, pe care Woillez îl sorocise miau ales copiilor născuţi în stare de moarteaparentă, dar el n’a avut succesul meritat. ALT APARAT FOLOSIT DE ASISTENTA PUBLICA DIN PARIS PENTRU ASFIXIAŢI SI ÎNECAŢI S-a construit în urmă un alt aparat, adoptat astăzi de asistenţa publică din Paris. Profesorul Hedierer a imaginat un pulmo-ventilator, iar doctorul Cot nu aparatul pe care-l întrebuinţează pompierii-săpători. Plămânul de oţel al lui Ph. Drinker se prevala atunci mai ales de un nume ce aduce avere urmaşilor, cari l-au adoptat nu numai asfixianţilor accidentaţi, dar chiar acelora la cari mişcările musculare ale toracelui erau suprimate dintr-o pricină oarecare: tetanois, palioxmnelita, etc. Un paldomielitie a fost făcut să trăiască timp de câteva luni. DESCOPERIREA PROF. LEON BINET Ziarele din Paris ne informează acum că, într’o recentă lecţie a cursului său de fiziologie dela facultatea de medicină din Paris, prof. Léon Binet a anunţat un dispozitiv nou, pe care l’a înfăptuit împreună cu asistenta sa, d-şoara Madeleine Rochet. Noul dispozitiv îngădue aceleaşi rezultate ca şi „plămânul de oţel“, dar intr’un chip cu mult mai simplu, adică un aparat portativ, uşor de aşezat chiar în patul celui bolnav. Marea simplificare consistă în suprimarea sacului ce-1 învăluia in întregime pe bolnav, sac înlocuit acum cu o pânză impermeabilă, formând o bluză bine strânsă la cingătoare şi, pe cât e cu putinţă, in jurul gâtului. Ea e fixată de un cadru portativ, ce se îndoaie, deci poate fi transportat, şi care poate fi înţepenit cu ajutorul a două arcuri de oţel. Vidul e obţinut cu o mică pompă electrică, ce poate fi legată de orice priză de curent. Un robinet cu trei ramuri, acţionat de angrenajul aceluiaş mic motor, îngăduie rând pe rând respiraţia, apoi expiraţia, cu momente de oprire suficiente intre fiecare din ele. Cu ajutorul acestui aparat, bolnavul poate fi aşezat pe spate sau cu faţa în jos, după voinţă, ceea ce e de mare însemnătate pentru cei salvaţi de la vine. Aparatul poate fi combinat cu o aspiraţie de oxigen, provenit dintr’un rezervor metalic şi ajungând la o mască transparentă, cu vizieră mobilă şi cu care se acopere faţa... După cum se vede, perfecţionarea adusă de doctorul Binet va îngădui o folosire mai practică a acestui aparat de respiraţie artificială, după cum ne asigură confratele parizian. C( România şi „Ukraina carpatică“ O declaraţie atribuită d-lui Voloşin, care nu corespunde adevărului Zilele trecute agenţia oficioasă telegrafică maghiară a comunicat că d. Voloşin, fostul prim ministru al Ukrainei carpatice, ar fi făcut o declaraţie unui agent diplomatic al Ungariei din Iugoslavia, în termenii următori. „Contrar afirmaţiunii unor ziare străine asupra chestiunii anexării Ukrainei carpatice de România, faptele s’au petrecut aşa : după dizolvarea republicei cehoslovace Dieta Ukrainei carpatice a proclamat independenţa acestei ţări şi a avertizat ţările vecine. In aceeaş zi, ea a trimis, ca ţară independentă, reprezentanţii săi la Budapesta. După retragerea neprevăzută a trupelor cehoslovace, câteva elemente neresponsabile au provocat răscoale în satele din apropierea frontierei române, apoi, în urma cererei populaţiunii ce a căutat refugiu în Sighetul Marmaţiei, noi am adresat o cerere prefecturei spre a şti dacă Românii sunt dispuşi să apere persoanele şi bunurile ameninţate până la intrarea trupelor ungare. Dar, guvernul Ukrainei carpatice n’a îngăduit nimănui — cu excepţia delegaţilor săi trimişi la Budapesta — să negocieze asupra soartei acestei ţări”. Nu credem că declaraţia de mai sus, aşa cum a comunicat-o agenţia telegrafică ungară, a putut fi făcută de d. Voloşin, sau cu autorizaţia sa, căci cuprinsul ei nu corespunde cu adevărul. D. Voloşin în calitate de şef al guvernului Ukrainei carpatice a cerut atât ajutorul armatei române, cât şi deschiderea de negogocieri în vederea anexării de România a acelei republici rutene. O declaraţie a d-lui Voloşin, în acest sens, a fost făcută la 15 Martie 1939. Documentul acesta, pe lângă semnătura proprie a d-lui Voloșin, are și sigiliul fostului stat Ukrainian carpatic. înmormântarea generalului Al. Văitoianu Marţi la ora 5 d. a. s-a făcut la cimitirul Belu militar, înmormântarea generalului Alexandru văitoianu. Au fost prezenţi la trista solemnitate, membrii familiei, numeroşi ofiţeri de toate gradele, printre cari : general Artur Văitoianu, consilier regal, general Rujinski, general Alevra, general Davidoglu, general Const. Păltineanu, general Mătăsaru, amiral Rizea, col. Urseanu, Eugen Lovinescu, Ion Manu, Ludovic Dauș, Hortensia Papadat Bengescu, Ieronim Șerbu, d-na Ioana Postelnicu, d-na Roman, dr. Bagdad, dr. Antonia, Trişescu, ş. a. In capela cimitirului, unde corpul defunctului fusese depus, s’a oficiat un serviciu religios, de I. P. S. mitropolit Bălan al Ardealului, arhimandrit Scriban, pr. Manea şi diacon Popescu. Răspunsurile au fost date de corul bisericii Popa Tatu, sub conducerea maestrului V. Pirvan. Sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale generalului Văitoianu a fost apoi scos din capelă şi purtat la locul de veci, unde a fost înhumat. O companie de onoare de grăniceri şi una de vânători au dat onorurile. EXCURSIUNI SĂPTĂMÂNALE La PARIS Plecări în fiecare săptămână înscrieri la WAGONS-LITS//COOK în principalele oraşe din ţară. TR/l^nAFINIV DALII, — CANNA, * GLADIOLE, BEGONII Gazon fin pentru peluze, Seminţe de flori şi legume LA BUNUL GRĂDINAR“ Bucureşti, Str. Carol 30. — Cereţi catalogul a ♦ ■»»»♦»♦»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦MM ♦♦♦♦*♦ Î FABRICA di CLOPOTE „OITUZ* GHEORGHE dumitrescu Furnizor al Curţii Regale şi al 8f. Patriarch!! Bucureşti I, Splaivul Unirii No. 87 Telefon 353/M Sucursale: Cluj, Rădăuţi, Chişinău, Craiova, Iaşi, Buzău. Execută și se găsesc în depozit clopote gata de orice mărime MM Un cadavru descoperit in canalul turbinei din Tg.-Mureş Tg. Mureş, 10 Aprilie Man Alexandru, în etate de 43 ani, muncitor cu ziua, domiciliat în str. Sf. Vasile nr. 35, care trăia în concubinaj cu o femeie cu care avea 4 copii, a dispărut de la domiciliul său în ziua de 7 Martie. In urma unui denunţ adresat poliţiei din localitate, anume că numitul s’ar fi întâlnit cu un anume Kis Ferentz cu care a avut diferite certuri vechi şi s’au luat la bătae în cârciuma unui anume Berţia de pe piaţa Constantin Romanul, incident care s’a terminat cu alungarea lui Man în stradă, acesta fiind beat de tot, s’a ordonat oprirea apei din canalul de la turbină, alimentat de apa râului Mureș, canal în care s’a găsit cadavrul dispărutului Man. Parchetul a hotărît să se facă autopsia cadavrului, cercetările urmându-și cursul. IN MARGINEA MUZICII libretele de CHARLES PONS Paris, Aprilie O chestiune de mare importanţă, dar pe care o neglijează mulţi compozitori, este aceea a libretelor. Foarte mulţi compozitori îşi închipue că o partitură frumoasă scuză mediocritatea libretului. Iată o mare eroare ! Este drept, mândria îndeamnă pe compozitori să considere pe colaboratorii lor — libretiştii, — ca simpli muncitori si deci, libretul poate fi schimbat după bunul lor plac. Există deasemenea câţiva muzicieni cari acceptă fără a ie controla, librete sanitare in grabă şi prost concepute. De multe ori insă şi publicul strică. Astfel sânt cuvinte cari dacă n’ar fi debitate de un tenor, ar fi fluerate dacă un simplu comedian le-ar rosti. De multe ori acelaş public aplaudă excentricităţi vocale de cel mai prost gust. Este foarte regretabil că Mozart a scris : „Poezia în operă trebue să fie fiica ascultătoare a muzicii: operele italiene, în ciuda sărăciei libretelor, plac, pentru că muzica domneşte aci şi ne face să uităm restul”. Niciodată n’a fost săvârşită o eroare mai mare de către un om genial. Trebue să recunoaştem, totuşi, că „Flautul fermecat” are un libret de o nespusă naivitate şi tot astfel „Fidelio”, de Beethoven. In special, libretele operelor lui Rossini, Donizetti şi Bellini sunt lipsite cu totul de literatură, constituind astfel adevărate parodii de librete. Personagiile majorităţii libretelor din epoca aceea erau simple paiaţe, acţiunea era inexistentă. Mai târziu însă, Scribe a dat lui Meyerbeer câteva librete relativ bune. Cităm Hughenoţii, Profetul şi Africana. Evident, libretele acestea aveau asupra Înaintaşelor lor o aparenţă de soliditate. Totuşi, nu erau încă ideale, Ebreea, Traviata şi atâtea altele fac parte din acelaş lot. La autorii lor se simte preocuparea de a cuceri publicul, nu impunându-se lui, ci dând ascultare dorinţei lui de distracţii eftine. A trebuit să intervină Richard Wagner ca şi Glück, pe vremuri, ca să gonească din nou pe zaram din templu şi să reabiliteze opera. In adevăr, câtă putere dramatică există în libretele marelui revoluţionar de la Bayreuth ! In Franţa, numărul compozitorilor este mare. Foarte mulţi dintre ei au talent. Ceea ce le lipseşte însă tuturor, nu e nici ştiinţa, nici imaginaţia, nici activitatea, nici speranţa succesului. Le lipseşte un bun libret. Dace oare majoritatea libretiştilor din zilele noastre sovâesc să scrie o operă bună şi trainică, într’un cuvânt o operă de artă ? ştiu bine că nu se pot realiza cu uşurinţă librete ca Manon, Carmen, Faust, Werther, Mignon, Arleziana, Mireile, Romeo, Povestirile lui Hoffmann, etc. Dar între naivităţile cari au precedat aceste lucrări de seamă şi lucrările proaste de azi, există, desigur, loc pentru o lucrare plăcută, instructivă şi mai ales cuminte. Fie-ne îngăduit ca, în curând, să putem vedea librete cu adevărat interesante, iar fantezia, capriciul, misterul, candoarea și puterea dramatică să nu mai lipsească autorilor de librete. Rolul ateneelor şi instituţiunilor culturale in pregătirea apărării pasive aerochimice Conferinţa d-lui dr. I. Jianu Conferenţiarul după ce arată activitatea, ce a desfăşurat în domeniul apărării pasive prin conferinţele şi demonstraţiile practice ce a făcut la Ateneul sanitar de la spitalul Colentina, precum şi la diferite alte instituţiuni culturale din Capitală şi provincie, se ocupă de legea împotriva bombardamentelor şi gazelor, alcătuită recent de ministru al aerului, general adjutand Paul Teodorescu. Arată meritul legii de a fi creeat şi posibilităţi materiale de aplicare, obligând diferitele instituţiuni publice, întreprinderi — particulare şi blocuri — să-şi facă autoapărarea. Ocupându-se de comandamentul unic sanitar arată, că el a fost realizat zilele acestea, ca veche dorinţă a corpului medical, în interesul asistenţei populaţiunei şi armatei. Această măsură de extremă urgenţă va asigura metoda de lucru pentru reducerea numărului şi salvarea victimelor de război, inclusiv cele cauzate de arma aerochi-mică. Se ocupă apoi de asistenţa populaţiunei civile. Spitalele din oraş trebuie organizate şi completate cu secţii de gazaţi, în aşa fel ca să răspundă în orice moment nu numai nevoilor populaţiunei, dar şi armatei. Pentru acest motiv „Crucea roşie”, care dispune de filiale, comitete şi fonduri în toată ţara are sarcina să-şi întindă asistenţa sanitară şi în zona aşa zisă interioară. In privinţa propagandei, d. dr. Ion Jianu, cere ca prelegerile şi conferinţele să se ocupe de ceea ce este strict necesar şi întotdeauna să fie urmate de demonstraţiuni practice: aplicarea de măşti şi verificarea eficacităţii lor în camere de gaze, arătarea de adăposturi la şcoale, instituţiuni culturale şi alte stabilimente, arătarea podurilor şi acoperişurilor pregătite împotriva incendiilor, ca publicul prin puterea exemplului dat, să imite. Să se facă exerciţii de evacuare de localuri, sectoare din oraş, marşuri, cantonamente şi bivuacuri. Fiecare să-şi fixeze localitatea unde se va refugia la un moment dat, aranjându-şi din vreme şi mijlocul de transport. Aceste exerciţii de evacuare şi risipire trebue făcute metodic spre a-şi atinge scopul să nu împiedice circulaţia şi să nu provoace debandada. Se ocupă apoi de panică şi de profilaxia ei, socotind-o o nebunie contagioasă care odată deslănțuită dezorganizează chiar cele mai puternice alcătuiri. Comemorarea lui Eminescu la Institutul Român din Sofia Sofia, 5 Aprilie Institutul român din Sofia a organizat în preziua vacanţei de Paşti un festival artistic închinat poetului M. Eminescu, cu prilejul împlinirii a 50 ani de la moartea sa. Festivalul s-a desfăşurat în aula Institutului, special amenajată pentru această comemorare. Au luat parte membrii legaţiei române, în frunte cu d-na şi d. ministru E. Filotti, membrii corpului didactic şi un numeros public bulgar şi român. D. C. P. Secelea, directorul Institutului, a urat bun venit d-lui ministru, anunţându-l că societatea l-a proclamat membru de onoare. A urmat conferinţa d-lui prof. Val. Gr. Chelaru. întregul program a fost compus numai din opera poetului, recitării, coruri şi realizări scenice, scoţându-se în evidenţă aspectele cele mai caracteristice din poezia lui Eminescu, Corul societăţii literare „M. Eminescu“ a elevilor de la Institutul român din Sofia Că norocul e orb, o ştie toată lumea. In ce hal, însă, suferă de această infirmitate, o ştiu mai puţini. Şi-mi îngădui să mă socot printre aceştia. Cred în noroc, până în pânzele albe şi voi continua să cred, în pofida celor cari surâd savanţi sau sceptici. Astfel, am cel puţin avantajul de a pune pe seama norocului şi a fratelui său vitreg ghinionul, toate cele bune şi cele rele cari mi se întâmplă. Ceea ce-mi îngădue să fiu modest în faţa succeselor, dar mai ales să rămân nepăsător dinaintea năpastelor. Acum cinci ani, la Paris, într’o Sâmbătă, pe la prânz, mă întâlnesc cu un fabricant de mobile italian. — Anton Lucetti. Arăta foarte nervos şi abătut în acelaş timp. — Ce-ai păţit ? — O încurcătură, mio caro. Azi e Sâmbătă şi trebue să fac plăţile lucrătorilor. îmi lipsesc douăzeci şi cinci de mii de franci şi nu ştiu unde să-i găsesc. N'am avut timp să trec pe la banca mea, la Courbevoie, şi acum e prea târziu. Nu ştiu ce să mă fac.... Aş vinde ceva titluri de tentă, dar nu văd cine-ar fi dispus să le cumpere, la repezeală... Nu cunoşti vreun negustor ori vreo băncuţă care lucrează şi Sâmbătă după amiazi , îmi amintii că pe rue d’Amsterdam erau vreo câteva dugheni cari se întitulau bănci si cari făceau tot soiul de operaţii financiare fără să respecte cu stricteţe orarile în vigoare nici legiuirile cari le reglementau existenţa. In acelaş timp erau şi colectări ale .,Loteriei Naţionala". — Vino cu mine! — îi propusei lui Lucetti. Ne suirăm într’un taxi și merserăm pe rue d’Amsterdam, la banca „Levy Fréres“. Italianul, insă, mândru, nu voi să dea ochii cu „frații Levy“, care erau reprezentaţi printr’un tip urduros și gras, — înainte ca afacerea să fi fost încheiată „în principiu". Ținea omul la reputație. De aceea rămase afară, în taxi, în timp ce eu intram bățos în bancă. — V’am adus un client care vrea să vândă niște rentă chiar azi. Sunteți amator ? — Depinde !... Renta e la purtător ? — Desigur. — Atunci, cred că vom jaca târgul. — îmi veți rezerva și mie un comision, nu-i așa ! — Se înțelege ? După o jumătate de oră Anton Lucetti era în posesia banilor de cari avea nevoie și, bucuros din cale afară, mă pofti la masă, după ce avu grijă să-mi strecoare în buzunar o bacnotă de o mie de franci. Comisionul de la „Levy Fréres" însă nu-l încasai. Nu puteam s-o fac în fața italianului. Aşa că, mă înțelesei din ochi cu bancherul, să trec mai târziu pe la el spre a-mi încasa banii. împrejurările mă împiedicară totuşi să mă execut în timpul acelei după amiezi. Luni dimineaţa, însă, mă înfăţişai la banca din rue d’Amsterdam înainta de ora 9. Urdurosul „Levy Fréres" era foarte rău dispus și-și certa funcționarii. — Ai ’ați nenorocit, — răcnea el gesticulând desmetic, — m’aţi ruinat! Ce să fac eu cu 50 bilete de loterie. Dumnezeule mare ?... roti în remită. încă de Sâmbătă, la administrația lpi miei. dohim-O-'r-v f-- CC ?r n-l H iln*c,neavăndute. Azi e traierea, doară. apoi, dună cii tfcnu au m-iit — Ce dorești ? — Era vorba de un comision... — Aaa! Vrei comision, după ce m’ai nenorocit!... Căci numai din cauza dumitale și a blestematului de italian mi-am pierdut capul și am uitat să trimit Sâmbătă la loteria biletele nevândute ! Eram mulțumit că făcusem afacere bună cu renta.... — Lasă, domnule Levy, încercai să-l liniştesc. Şi biletele sunt bune. Poate îţi iese vreun loz mai mare şi până diseară încasezi milionul. —Dar se strâmbă el. Socoţi că eu cred un gogoriţe .... Milionul meu sunt cei cinci mii de franci pe cari-i pierd dintr-o lovitură. Apoi, luminat de o idee subită se sili să surâdă şi-şi îndulci glasul. — Dar pentru că d-ta crezi în loterie şi’n noroc, poftim, îţi plătesc comisionul în bilete. Iţi datorez cinci sute de lei, poftim cinci bilete. Bani „cash" nu dau nici mort. Ne-am înţeles ? Măgarul găsise astfel mijlocul să-şi scoată măcar o parte din pagubă. Ce era să fac ? Am luat cele cinci bilete de loterie, ale căror numere se succedau şi am plecat fluerând a pagubă. Aş minţi dacă aş spune că eram încântat de combinaţie, — oricâtă încredere aş avea eu în noroc. Pe urmă, m’am întâlnit cu nişte prieteni la o cafenea şi am prins a chibiţi o partidă de bridge, uitând şi de loterie şi de bilete, şi de Levy cel ticălos. Pe la ora 3 după amiazi, când a apărut prima ediţie din „Paris- Soir" deşi am văzut în pagina I rezultatul loteriei, nici nu l-am citit măcar. La ce bun ? Deabia peste vreo două ceasuri, plictisit de chibiţeală, am scos biletele şi le-am controlat cu cifrele din ziar. Şi-atunci am îngheţat: cu unul din ele câştigam cincizeci de mii de franci. Franci francezi de pe vremuri. Vreo cinci minute am stat locului, năucit şi respirând adânc ca să nu mă lovească damblaua. Când mi-am venit în fire, m’am ridicat şi am plecat din cafenea aşa cum mă aflam, cu capul gol, desmetic. Am oprit un taxi şi m’am dus la „Pavilion de Flore“ unde se afla sediul „Loteriei Naţionale". Voiam să mă încredinţez că nu mă înşelam, că ziarul nu greşise vreo cifră. Un funcţionar a privit biletul, a clătinat din cap şi mi-a ridicat un ghişeu. — Doriţi plata în cec sau în bani ghiaţă ? Prin urmare, era adevărat. — Bani ghiaţă, se înţelege. ...Peste un sfert de ceas am reapărut la cafenea şi fără să zic o vorbă m’am aşezat la masa prietenilor şi am început să scot bancnote de o mie din toate bu- I zunarele: dela haină, dela pantaloni şi dela vestă. Ei mă priveau împietriţi, palizi de emoţie, neştiind ce să creadă. — Diseară sunteţi invitaţii mei ’a masă. Puteţi să vă aduceţi şi familiile şi neamurile. Apoi, bătui din palme către chelner: — Gargon! Ia ceştile acestea de cafea şi adu-ne nişte aperitive mai distinse!... Vreau să bem în sănătatea lui „Levy Fréres". ...O tempora, o mores! ------xXO ■ OXx----- NECAZURI MĂRUNTE Comisionul lui Levy Daruri trimise concentraţilor braşoveni de primăria municipiului Braşov, 11 Aprilie Pentru că bucuria sărbătorilor învierii să se reverse şi în sufletele tinerilor braşoveni concentraţi şi plecaţi în alte regiuni, primăria municipiului Braşov a trimis tuturor câte 20 de ţigări, o sticlă cu vin şi cozonac. Este în acest gest frumos al conducătorilor primăriei dovada că ceii plecaţi pentru apărarea graniţelor nu sunt uitaţi şi că recunoştinţa celor rămaşi la vetre îi urmăreşte pretutindeni acolo unde ţara are nevoie de ei Doctorul E. DORNA VENERICE şi SEXUALE NEVROZE SEXUALE Consult 10-11 şi 4-7 Str. COLŢEI 16 (fost Sfinţilor) BOLI DE PIELE şi VENERICE Dr. L CERNA—Medic Primar Consult 11-1 şi 6-8H Pasagiul Român 9, Bucureşti lângă Teatrul Naţional. Tel. 32055 VENERICE Tratament de la 9—12 şi 2—7 Dr.TULIU BLANC BULEVARDUL CAROL No. 58 spre Statuia Rosetti 478 2104 încadrări de comandanţi în serviciul social Incheindu-se cursurile seriei I-a dela şcoala de comandanţi ai serviciului social din Valea Vinului (Năsăud) cu data de 1 Aprilie s’au făcut următoarele încadrări, în vederea pregătirii şi campaniei de muncă din acest an: Prof. Gh. Stănculescu, lie. educaţia fizică; Ion Racoveanu, lie. acad. teologică şi dipl. inst. reg. ad-tiv; Rafail Hortopan, doctor medicină veterinară; Victor Cojocaru, lie. educaţie fizică; Nicolae Cautiş, stud. drept; Dejanu Constantin, abs. teologie; Panait Toporaş, stud. teologie; Nicolae V. Popescu, lie. teologie; Constantin Mihalache, lc. teologie; Ilie Sanda, lie. teologie; Gheorghe lonescu, stud. teologie; Mateiu Cătău, stud. academia comercială; Alexandru Marinescu, stud. Teologie; Mircea Băltăceanu, abs. medicină veterinară; Ion Simion, lie. drept; Gheorghe Bucurescu, lie. Drept: Achile Gheorghiade, medic tiitan; Ştefan Ciubuc, stud. geografie; Paul Stănescu, stud. medicină; Constantin Drăguşanu, ing. agronom; Ion Manolache, lie. litere; Jivoin Forga, abs. teologie; Otto Scovronschi, lie. educ. fizică; Constantin Durdun, lie, litere; Osuhovschi Petre, lie, drept; Liubomir Roșu, stud, drept; Gheorghe Dascălu, stud, litere. --------XXO • XXx------- Două din victimele accidentului de circulaţie de pe bd. Maria din Constanţa, au imirit Constanţa, 11 Aprilie Am relatat groaznicul accident de circulaţie întâmplat pe bd. Regina Maria, în care au fost răniţi doi gardieni publici şi un vânzător ambulant. Azi dimineaţă, gardianul public I. Florea şi vânzătorul ambulant Gavrilă Gheorghe, cu toate îngrijirile ce li s’au dat la spitalul militar, unde fuseseră internaţi, au murit în chinuri. Şoferul Mihai Nicolae, conducătorul automobilului 91 Constanţa, a fost înaintat parchetului.----—xXO • OXx—.—. Succesul unei românce in străinătate Ziarele italiene de zilele trecute publică elogioase dări de seamă despre succesele obţinute la Roma de tânăra cântăreaţă româncă, d-ra Vdolle Dimitriu Bârlad“, scrie. In faţa unui public elegant şi ales şi în prezenţa e. s. ministrului României, soprana română Ydole Dimitriu Bârlad a executat un program de muzică populară românească. Dotată cu o voce clară, dulce şi cu un frumos colorit, d-ra Dimitriu, deşi foarte tânără, a ajuns la un înalt grad de sensibilitate interpretativă şi o mişcătoare expresivitate, care dă execuţiilor sale o nobilă şi delicată notă artistică. Frumoasele cântece populare ale ţării sale, unele simple şi naive, altele, ca acelea ale lui Skeleti, Olteanu, etc., cu adevărat frumoase, au avut la această aleasă artistă o prezentare şi o reliefare de rară sensibilitate. Publicul a urmărit cu viu interes tot frumosul program, aplaudând cu căldură după fiecare bucată și asigurând d-rei Dimitriu Bârlad, pe care a bisat-o de numeroase ori, un succes cald, vibrant și pe deplin meritat. Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiascâ a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt serviţi, la reinoirea abonamentului să apeascâ pe capabil mandatului poştal eticheta abonamentului expirat. ,