Universul, aprilie 1939 (Anul 56, nr. 89-115)

1939-04-14 / nr. 99

DlxA '«178 • Pttatta s, aac­i ni i.Oa EiSCAiS Din vt NiTui N MiONfti acres Cut Ca uRMftu f A CRIZE' Ci tii IN TO^ TE Cf IEUUT6 TACU OEu»­­c Hi • mii GREUTATE# «GCI • MIUO# TiGCAli SCADE CA uih##E A Q6CUAR.EI AFACERG.OS ivjcEPAinO DIN |R}} se i'nCREutaiĂ Din nou CA urm ARg a Qc i c-J a0 m/»R{. GSRM AN I El DlNI^JS.iqj^ nENi T Ul NAT IOf»#L ce­ este cu 3­7» in timPcE sol.* C INI L £ PlSCAUE SE MĂRE5C CO ?o70 «SNITUt R £ T £ T 6 &ft*ClNi AI,Va N ft T 1 O N fl. L T'6c«ve P'SCAtE in Miliarde mărci OiN MEfXITOL ■--------------------------—------------titftTlOKfli N SA....1 5 S' Wîl. ... 1... 2.V8 H iî. ...^ fc._ io.G___22. 8 W 54... SU ...­­H 8 _.*3.Y­U..^ 4..2. 3 O modificare neaşteptată adusă „plămânului de oţel Am anunţat la timp, că doc­torul Drinker a născocit, în vremea din urmă, un aparat chemat­­să restabilească şi să întrebuinţeze mecanic mişcările respiratorii ale toracelui la îne­caţi şi asfixiaţi, a căror respira­ţie e suspendată. Am descris la timp acest aparat, care nu e decât o reproducere a celui conceput in 1876 de doctorul Woillez, medic al spitalului ca­rităţi, sub numele de „spiro­­phor“. După cum ne lămureşte un ziar din Paris, Woillez ima­ginase un cilindru die oţel, în­chis la extreimitatea-i inferioa­ră, în care el îl scufunda pe su­ferind. O diafragmă îi încon­jura gâtul şi apoi, cu ajutorul unei pompe aspiratoare, se fă­cea vid toracelui, adică o miş­care de respiraţie. Se deschidea apoi un robinet. Su­rs­a lăsa să imfore aerul în cilindru. Toracele se lăsa atunci în jos, gonind aerul din el şi reproducând astfel faza expi­ra­­toa­re a respiraţiei. Cu ajutorul acestui aparat se putea întreţine respiraţia arti­ficială vreme de câteva minute şi chiar o oră dacă era nevoe, celor în stare de moarte apa­rentă şi nu rar se întâmpla ca această reluare a ritmului res­piratoriu să aducă pe cale refle­xă, pe aceea a ritmului cardiac, adică revenirea la viaţă. Apara­tul presupunea un model, pe care Woillez îl sorocise miau­ ales copiilor născuţi în stare de moarte­­aparentă, dar el n’a a­­vut succesul meritat. ALT APARAT FOLOSIT DE ASISTENTA PUBLICA DIN PARIS PENTRU ASFIXIAŢI SI ÎNECAŢI S-a construit în urmă un alt aparat, adoptat­ astăzi de asis­tenţa publică din Pari­s. Profe­sorul Hedierer a imaginat un pulmo-ventilator, iar doctorul Cot nu aparatul pe care-l între­buinţează pompierii-săpători. Plămânul de oţel al lui Ph. Drinker se prevala atunci mai ales de un nume ce aduce a­­vere urmaşilor, cari l-au adop­tat nu numai asfixianţilor acci­dentaţi, dar chiar acelora la cari mişcările musculare ale to­racelui erau suprimate dintr-o pricină oarecare: tetanois, pa­­lioxmnelita, etc. Un paldomielitie a fost făcut să trăiască timp de câteva luni. DESCOPERIREA PROF. LEON BINET Ziarele din Paris ne infor­mează acum că, înt­r’o recentă lecţie a cursului său de fiziolo­gie del­a facultatea de medicină din Paris, prof. Léon Binet a a­­nunţat un dispozitiv nou, pe care l’a înfăptuit împreună cu asis­tenta sa, d-şoara Madeleine Ro­­chet. Noul dispozitiv îngădue a­­celeaşi rezultate ca şi „plămânul de oţel“, dar intr’un chip cu mult mai simplu, adică un apa­rat portativ, uşor de aşezat chiar în patul celui bo­lnav. Marea simplificare consistă în suprimarea sacului ce-1 învă­luia in­ întregime pe bolnav, sac înlocuit acum cu o pânză im­permeabilă, formând o bluză bine strânsă la cingătoare şi, pe cât e cu putinţă, in jurul gâ­­tului. Ea e fixată de un cadru portativ, ce se îndoaie, deci poate fi transportat, şi c­are poate fi înţepenit cu ajutorul a două arcuri de oţel. Vidul e obţinut cu o m­ică pompă electrică, ce poate fi le­gată de orice priză de curent. Un robinet cu trei ramuri, ac­ţionat de angrenajul aceluiaş mic motor, îngăduie rând pe rând respiraţia, apoi expiraţia, cu momente de oprire suficien­te intre fiecare din ele. Cu ajutorul acestui aparat, bolnavul poate fi aşezat pe spa­te sau cu faţa în jos, după vo­inţă, ceea ce e de ma­re însemnă­tate pentru cei salvaţi de la vi­ne. Aparatul poate fi combinat cu o aspiraţie de oxigen, prove­nit dintr’un rezervor metalic şi ajungând la o mască transpa­rentă, cu vizieră mobilă şi cu care se acopere faţa... După cum se vede, perfecţio­narea adusă de doctorul Binet va îngădui o folosire mai prac­tică a acestui aparat de respi­raţie artificială, după cum ne asigură confratele parizian.­ ­C( România şi „Ukraina carpatică“ O declaraţie atribuită d-lui Voloşin, care nu corespunde adevărului Zilele trecute agenţia oficioasă telegrafică maghiară a comunicat că d. Voloşin, fostul prim minis­tru al Ukrainei carpatice, ar fi fă­cut o declaraţie unui agent diplo­matic al Ungariei din Iugoslavia, în termenii următori. „Contrar afirmaţiunii unor ziare străine asupra chestiunii anexării Ukrainei carpatice de România, faptele s’au petrecut aşa : după dizolvarea republicei cehoslovace Dieta Ukrainei car­patice a proclamat independen­ţa acestei ţări şi a avertizat ţă­rile vecine. In aceeaş zi, ea a trimis, ca ţară independentă, reprezentan­ţii săi la Budapesta. După re­tragerea neprevăzută a trupe­lor cehoslovace, câteva elemente neresponsabile au provocat răs­coale în satele din apropierea frontierei române, apoi, în ur­ma cererei populaţiunii ce a căutat refugiu în Sighetul Mar­­maţiei, noi am adresat o cerere prefecturei spre a şti dacă Ro­mânii sunt dispuşi să apere per­soanele şi bunurile ameninţate până la intrarea trupelor un­gare. Dar, guvernul Ukrainei carpatice n’a îngăduit nimănui — cu excepţia delegaţilor săi trimişi la Budapesta — să ne­gocieze asupra soartei acestei ţări”. Nu credem că declaraţia de mai sus, aşa cum a comunicat-o agen­ţia telegrafică ungară, a putut fi făcută de d. Voloşin, sau cu au­torizaţia sa, căci cuprinsul ei nu corespunde cu adevărul. D. Voloşin în calitate de şef al guvernului Ukrainei carpatice a cerut atât ajutorul armatei româ­ne, cât şi deschiderea de nego­­gocieri în vederea anexării de România a acelei republici ru­tene. O declaraţie a d-lui Voloşin, în acest sens, a fost făcută la 15 Martie 1939. Documentul acesta, pe lângă semnătura proprie a d-lui Volo­șin, are și sigiliul fostului stat Ukrainian carpatic. înmormântarea generalului Al. Văitoianu Marţi la ora 5 d. a. s-a făcut la cimitirul Belu militar, înmor­mântarea generalului Alexan­dru văitoianu. Au fost prezenţi la trista so­lemnitate, membrii familiei, numeroşi ofiţeri de toate gra­dele, printre cari : general Ar­tur Văitoianu, consilier regal, general Rujinski, general Ale­­vra, general Davidoglu, general Const. Păltineanu, general Mă­­tăsaru, amiral Rizea, col. Ur­seanu, Eugen Lovinescu, Ion Manu, Ludovic Dauș, Hortensia Papadat Bengescu, Ieronim Șer­­bu, d-na Ioana Postelnicu, d-na Roman, dr. Bagdad, dr. Anto­nia, Trişescu, ş. a. In capela cimitirului, unde corpul defunctului fusese de­pus, s’a oficiat un serviciu re­ligios, de I. P. S. mitropolit Bă­lan al Ardealului, arhimandrit Scriban, pr. Manea şi diacon Popescu. Răspunsurile au fost date de corul bisericii Popa Tatu, sub conducerea maestrului V. Pir­­van. Sicriul cu rămăşiţele pămân­teşti ale generalului Văitoianu a fost apoi scos din capelă şi purtat la locul de veci, unde a fost înhumat. O companie de onoare de grăniceri şi una de vânători au dat onorurile. EXCURSIUNI SĂPTĂMÂNALE La PARIS Plecări în fiecare săptămână înscrieri la WAGONS-LITS//COOK în principalele oraşe din ţară. TR/l^nAFINIV DALII, — C­ANNA, * GLADIOLE,­­ BEGONII Gazon fin pentru peluze, Seminţe de flori şi legume LA BUNUL GRĂDINAR“ Bucureşti, Str. Carol 30. — Cereţi catalogul a ♦ ■»»»♦»♦»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦MM ♦♦♦♦*♦ Î FABRICA di CLOPOTE „OITUZ* GHEORGHE dumitrescu Furnizor al Curţii Regale şi al 8f. Patriarch!! Bucureşti I, Splaivul Unirii No. 87 Telefon 353/M Sucursale: Cluj, Rădăuţi, Chişinău, Craiova, Iaşi, Buzău. Execută și se găsesc în depozit clopote gata de orice mărime MM Un cadavru descoperit in canalul turbinei din Tg.-Mureş Tg. Mureş, 10 Aprilie Man Alexandru, în etate de 43 ani, muncitor cu ziua, domiciliat în str. Sf. Vasile nr. 35, care trăia în concubinaj cu o femeie cu care avea 4 copii, a dispărut de la domiciliul său în ziua de 7 Mar­tie­­. In urma unui denunţ adresat poliţiei din localitate, anume că numitul s’ar fi întâlnit cu un anume Kis Ferentz cu care a avut diferite certuri vechi şi s’au luat la bătae în cârciuma unui anume Berţia de pe piaţa Con­stantin Romanul, incident care s’a terminat cu alungarea lui­­ Man în stradă, acesta fiind beat de tot, s’a ordonat oprirea apei din canalul de la turbină, ali­mentat de apa râului Mureș, ca­nal în care s’a găsit cadavrul dispărutului Man. Parchetul a hotărît să se facă autopsia cadavrului, cercetările urmându-și cursul. IN MARGINEA MUZICII libretele de CHARLES PONS Paris, Aprilie O chestiune de mare impor­tanţă, dar pe care o neglijează mulţi compozitori, este aceea a libretelor. Foarte mulţi compozitori îşi închipue că o partitură fru­moasă­ scuză mediocritatea li­bretului. Iată o mare eroare ! Este drept, mândria îndeam­nă pe compozitori să considere pe colaboratorii lor — libretiş­­tii, — ca simpli muncitori si deci, libretul poate fi schimbat după bunul lor plac. Există deasemenea câţiva mu­zicieni cari acceptă fără a ie controla, librete sanitare in gra­bă şi prost concepute. De­ multe ori insă şi publicul strică. Astfel sânt cuvinte cari dacă n’ar fi debitate de un te­nor, ar fi fluerate dacă un sim­plu comedian le-ar rosti. De multe ori acelaş public aplaudă excentricităţi vocale de cel mai prost gust. Este foarte regretabil că Mo­zart a scris : „Poezia în operă trebue să fie fiica ascultătoare a muzicii: operele italiene, în ciuda sărăciei libretelor, plac, pentru că muzica domneşte aci şi ne face să uităm restul”. Niciodată n’a fost săvârşită o eroare mai mare de către un om genial. Trebue să recunoaştem, totuşi, că „Flautul fermecat” are un libret de o nespusă nai­vitate şi tot astfel „Fidelio”, de Beethoven. In special, libretele operelor lui Rossini, Donizetti şi Bellini sunt lipsite cu totul de litera­tură, constituind astfel adevă­rate parodii de librete. Personagiile majorităţii libre­telor din epoca aceea erau sim­ple paiaţe, acţiunea era inexis­tentă. Mai târziu însă, Scribe a dat lui Meyerbeer câteva librete re­lativ bune. Cităm Hughenoţii, Profetul şi Africana. Evident, libretele acestea aveau asupra Înaintaşelor lor o aparenţă de soliditate. Totuşi, nu erau încă ideale, Ebreea, Traviata şi atâtea al­tele fac parte din acelaş lot. La autorii lor se simte preocupa­rea de a cuceri publicul, nu im­­punându-se lui, ci dând ascul­tare dorinţei lui de distracţii eftine. A trebuit să intervină Richard Wagner ca şi Glück, pe vremuri, ca să gonească din nou pe za­ram din tem­plu şi să reabili­teze opera. In adevăr, câtă pu­tere dramatică există în libre­tele marelui revoluţionar de la Bayreuth ! In Franţa, numărul compozi­torilor este mare. Foarte mulţi dintre ei au talent. Ceea ce le lipseşte însă tuturor, nu e nici ştiinţa, nici imaginaţia, nici ac­tivitatea, nici speranţa succesu­lui. Le lipseşte un bun libret. Dace oare majoritatea libre­­tiştilor din zilele noastre sovâesc să scrie o operă bună şi trai­nică, într’un cuvânt o operă de artă ? ştiu bine că nu se pot rea­liza cu uşurinţă librete ca Ma­non, Carmen, Faust, Werther, Mignon, Arleziana, Mireile, Ro­meo, Povestirile lui Hoffmann, etc. Dar între naivităţile cari au precedat aceste lucrări de sea­mă şi lucrările proaste de azi, există, desigur, loc pentru o lu­crare plăcută, instructivă şi mai ales cuminte. Fie-ne îngăduit ca, în curând, să putem vedea librete cu ade­vărat interesante, iar fantezia, capriciul, misterul, candoarea și puterea dramatică să nu mai lipsească autorilor de librete. Rolul ateneelor şi instituţiunilor culturale in pregătirea apărării pasive aerochimice Conferinţa d-lui dr. I. Jianu Conferenţiarul după ce a­­rată activitatea, ce a desfă­şurat în domeniul apărării pasive prin conferinţele şi de­monstraţiile practice ce a făcut la Ateneul sanitar de la spitalul Colentina, precum şi la diferite alte instituţiuni culturale din Capitală şi pro­vincie, se ocupă de legea îm­potriva bombardamentelor şi gazelor, alcătuită recent de­­ ministru al aerului, general adjutand Paul Teodorescu. Arată meritul legii de a fi creeat şi posibilităţi mate­riale de aplicare, obligând di­feritele instituţiuni publice, întreprinderi — particulare şi blocuri — să-şi facă autoapă­­rarea. Ocupându-se de comanda­mentul unic sanitar arată, că el a fost realizat zilele ace­stea, ca veche dorinţă a cor­pului medical, în interesul asistenţei populaţiunei şi ar­matei. Această măsură de ex­tremă urgenţă va asigura me­toda de lucru pentru reduce­rea numărului şi salvarea vic­timelor de război, inclusiv cele cauzate de arma aerochi-­­­mică. Se ocupă apoi de asistenţa­­ populaţiunei civile. Spitalele­­ din oraş trebuie organizate şi completate cu secţii de gazaţi, în aşa fel ca să răspundă în orice moment nu numai ne­voilor populaţiunei, dar şi ar­matei. Pentru acest motiv „Crucea roşie”, care dispune de filiale, comitete şi fonduri în toată ţara are sarcina să-şi întindă asistenţa sanitară şi în zona aşa zisă interioară. In privinţa propagandei, d. dr. Ion Jianu, cere ca prele­gerile şi conferinţele să se ocupe de ceea ce este strict ne­cesar şi întotdeauna să fie urmate de demonstraţiuni practice: aplicarea de măşti şi verificarea eficacităţii lor în camere de gaze, arătarea de adăposturi la şcoale, institu­ţiuni culturale şi alte stabi­limente, arătarea podurilor şi acoperişurilor pregătite îm­potriva incendiilor, ca publi­cul prin puterea exemplului dat, să imite. Să se facă exerciţii de eva­cuare de localuri, sectoare din oraş, marşuri, cantonamente şi bivuacuri. Fiecare să-şi fixeze localitatea unde se va refugia la un moment dat, a­­ranjându-şi din vreme şi mij­locul de transport. Aceste exerciţii de evacuare şi risi­pire trebue făcute metodic spre a-şi atinge scopul să nu împiedice circulaţia şi să nu provoace debandada. Se ocupă apoi de panică şi de profilaxia ei, socotind-o o nebunie contagioasă care o­­dată deslănțuită dezorgani­zează chiar cele mai puterni­ce alcătuiri. Comemorarea lui Eminescu la Institutul Român din Sofia Sofia, 5 Aprilie Institutul român din Sofia a or­ganizat în preziua vacanţei de Paşti un festival artistic închinat poetului M. Eminescu, cu prilejul împlinirii a 50 ani de la moar­tea sa. Festivalul s-a desfăşurat în aula Institutului, special amenajată pentru această comemorare. Au luat parte membrii legaţiei române, în frunte cu d-na şi d. ministru E. Filotti, membrii corpului didactic şi un numeros­­ public bulgar şi român. D. C. P. Secelea, directorul In­stitutului, a urat bun venit d-lui ministru, anunţându-l că societa­tea l-a proclamat membru de o­­noare. A urmat conferinţa d-lui prof. Val. Gr. Chelaru. întregul program a fost com­pus numai din opera poetului, recitării, coruri şi realizări sce­nice, scoţându-se în evidenţă aspectele cele mai caracteristice din poezia lui Eminescu, Corul societăţii literare „M. Eminescu“ a elevilor de la Institutul român din Sofia Că norocul e orb, o ştie toată lumea. In ce hal, însă, suferă de această infirmitate, o ştiu mai puţini. Şi-mi îngădui să mă so­­cot printre aceştia. Cred în noroc, până în pân­zele albe şi voi continua să cred, în pofida celor cari surâd sa­vanţi sau sceptici. Astfel, am cel puţin avantajul de a pune pe seama norocului şi a fratelui său vitreg ghinionul, toate cele bune şi cele rele cari mi se în­tâmplă. Ceea ce-mi îngădue să fiu modest în faţa succeselor, dar mai ales să rămân nepăsător di­naintea năpastelor. Acum cinci ani, la Paris, în­­tr’o Sâmbătă, pe la prânz, mă întâlnesc cu un fabricant de mobile italian. — Anton Lucetti. Arăta foarte nervos şi abătut în acelaş timp. — Ce-ai păţit ? — O încurcătură, mio caro. Azi e Sâmbătă şi trebue să fac plă­ţile lucrătorilor. îmi lipsesc douăzeci şi cinci de mii de franci şi nu ştiu unde să-i găsesc. N'am avut timp să trec pe la banca mea, la Courbevoie, şi acum e prea târziu. Nu ştiu ce să mă fac.... Aş vinde ceva titluri de tentă, dar nu văd cine-ar fi dis­pus să le cumpere, la repezeală... Nu cunoşti vreun negustor ori vreo băncuţă care lucrează şi Sâmbătă după amiazi , îmi amintii că pe rue d’Am­sterdam erau vreo câteva du­­gheni cari se întitulau bănci si cari făceau tot soiul de operaţii financiare fără să respecte cu stricteţe orar­ile în vigoare nici legiuirile cari le reglementau existenţa. In acelaş timp erau şi colectări ale .,Loteriei Naţiona­la". — Vino cu mine! — îi pro­pusei lui Lucetti. Ne suirăm într’un taxi și mer­serăm pe rue d’Amsterdam, la banca „Levy Fréres“. Italianul, insă, mândru, nu voi să dea ochii cu „frații Levy“, care erau reprezentaţi printr’un tip urduros și gras, — înainte ca afacerea să fi fost încheiată „în principiu". Ținea omul la re­putație. De aceea rămase afară, în taxi, în timp ce eu intram bă­țos în bancă. — V’am adus un client care vrea să vândă niște rentă chiar azi. Sunteți amator ? — Depinde !... Renta e la pur­tător ? — Desigur. — Atunci, cred că vom jaca târgul. — îmi veți rezerva și mie un comision, nu-i așa ! — Se înțelege ? După o jumătate de oră Anton Lucetti era în posesia banilor de cari avea nevoie și, bucuros din cale afară, mă pofti la masă, după ce avu grijă să-mi strecoa­re în buzunar o bacnot­ă de o mie de franci. Comisionul de la „Levy Fréres" însă nu-l încasai. Nu puteam s-o fac în fața italianului. Aşa că, mă înțelesei din ochi cu ban­cherul, să trec mai târziu pe la el spre a-mi încasa banii. împrejurările mă împiedicară totuşi să mă execut în timpul acelei după amiezi. Luni dimineaţa, însă, mă înfă­ţişai la banca din rue d’Amster­dam înainta de ora 9. Urdurosul „Levy Fréres" era foarte rău dispus și-și certa funcționarii. — Ai ’ați nenorocit, — răcnea el gesticulând desmetic, — m’aţi ruinat! Ce să fac eu cu 50 bilete de loter­ie. Dumnezeule mare ?... roti în remită. încă de Sâmbătă, la administrați­a lpi miei. dohim­-O-'r-v f-- CC ?r n-l H iln*c,n­ea­văndute. Azi e tra­ierea, doară. apoi, dună c­ii tfcnu au m-iit — Ce dorești ? — Era vorba de un comision... — Aaa! Vrei comision, după ce m’ai nenorocit!... Căci numai din cauza dumitale și a bleste­matului de italian mi-am pier­dut capul și am uitat să trimit Sâmbătă la loteria biletele ne­vândute ! Eram mulțumit că fă­cusem afacere bună cu renta.... — Lasă, domnule Levy, încer­cai să-l liniştesc. Şi biletele sunt bune. Poate îţi iese vreun loz mai mare şi până diseară înca­sezi milionul. —Dar se strâmbă el. Socoţi că eu cred un gogoriţe .... Milio­nul meu sunt cei cinci mii de franci pe cari-i pierd dintr-o lo­vitură. Apoi, luminat de o idee subită se sili să surâdă şi-şi îndulci glasul. — Dar pentru că d-ta crezi în loterie şi’n noroc, poftim, îţi plă­tesc comisionul în bilete. Iţi da­torez cinci sute de lei, poftim cinci bilete. Bani „cash" nu dau nici mort. Ne-am înţeles ? Măgarul găsise astfel mijlocul să-şi scoată măcar o parte din pagubă. Ce era să fac ? Am luat cele cinci bilete de loterie, ale căror numere se succedau şi am plecat fluerând a pagubă. Aş minţi dacă aş spune că eram încântat de combinaţie, — oricâtă încre­dere aş avea eu în noroc. Pe urmă, m’am întâlnit cu ni­şte prieteni la o cafenea şi am prins a chibiţi o partidă de brid­ge, uitând şi de loterie şi de bi­lete, şi de Levy cel ticălos. Pe la ora 3 după amiazi, când a apărut prima ediţie din „Paris- Soir" deşi am văzut în pagina I rezultatul loteriei, nici nu l-am citit măcar. La ce bun ? Deabia peste vreo două cea­suri, plictisit de chibiţeală, am scos biletele şi le-am controlat cu cifrele din ziar. Şi-atunci am îngheţat: cu unul din ele câştigam cincizeci de mii de franci. Franci francezi de pe vremuri. Vreo cinci minute am stat lo­cului, năucit şi respirând adânc ca să nu mă lovească damblaua. Când mi-am venit în fire, m’am ridicat şi am plecat din cafenea aşa cum mă aflam, cu capul gol, desmetic. Am oprit un taxi şi m’am dus la „Pavilion de Flore“ unde se afla sediul „Loteriei Naţionale". Voiam să mă încredinţez că nu mă înşelam, că ziarul nu greşise vreo cifră. Un funcţionar a privit biletul, a clătinat din cap şi mi-a ridi­cat un ghişeu. — Doriţi plata în cec sau în bani ghiaţă ? Prin urmare, era adevărat. — Bani ghiaţă, se înţelege. ...Peste un sfert de ceas am reapărut la cafenea şi fără să zic o vorbă m’am aşezat la masa prietenilor şi am început să scot bancnote de o mie din toate bu- I zunarele: dela haină, dela pan­taloni şi dela vestă. Ei mă priveau împietriţi, palizi de emoţie, neştiind ce să creadă. — Diseară sunteţi invitaţii mei ’­a masă. Puteţi să vă aduceţi şi familiile şi neamurile. Apoi, bătui din palme către chelner: — Gargon! Ia ceştile acestea de cafea şi adu-ne nişte aperiti­ve mai distinse!... Vreau să bem în sănătatea lui „Levy Fréres". ...O tempora, o mores! ------xXO ■ OXx-----­ NECAZURI MĂRUNTE Comisionul lui Levy Daruri trimise concentraţilor braşoveni de primăria municipiului Braşov, 11 Aprilie Pentru că bucuria sărbătorilor învierii să se reverse şi în su­fletele tinerilor braşoveni con­centraţi şi plecaţi în alte regiuni, primăria municipiului Braşov a trimis tuturor câte 20 de ţigări, o sticlă cu vin şi cozonac. Este în acest gest frumos al conducătorilor primăriei dovada că ceii plecaţi pentru apărarea graniţelor nu sunt uitaţi şi că recunoştinţa celor rămaşi la ve­tre îi urmăreşte pretutindeni acolo unde ţara are nevoie de ei Doctorul E. DORNA VENERICE şi SEXUALE NEVROZE SEXUALE Consult 10-11 şi 4-7 Str. COLŢEI 16 (fost Sfinţilor) BOLI DE PIELE şi VENERICE Dr. L CERNA—Medic Primar Consult 11-1 şi 6-8H Pasagiul Român 9, Bucureşti lângă Teatrul Naţional. Tel. 32055 VENERICE Tratament de la 9—12 şi 2—7 Dr.TULIU BLANC BULEVARDUL CAROL No. 58 spre Statuia Rosetti 478 2104 încadrări de comandanţi în serviciul social Incheindu-se cursurile seriei I-a dela şcoala de comandanţi ai serviciului social din Valea Vinu­lui (Năsăud) cu data de 1 Apri­lie s’au făcut următoarele înca­drări, în vederea pregătirii şi campaniei de muncă din acest an: Prof. Gh. Stănculescu, lie. e­­ducaţia fizică; Ion Racoveanu, lie. acad. teologică şi dipl. inst. reg. ad-tiv; Rafail Hortopan, doctor medicină veterinară; Victor Cojo­caru­, lie. educaţie fizică; Nicolae Cautiş, stud. drept; Dejanu Con­stantin, abs. teologie; Panait To­­poraş, stud. teologie; Nicolae V. Popescu, lie. teologie; Constantin Mihalache, lc. teologie; Ilie San­­da,­ lie. teologie; Gheorghe lones­cu, stud. teologie; Mate­iu Cătău, stud. academia comercială; Ale­xandru Marinescu, stud. Teologie; Mircea Băltăceanu, abs. medicină veterinară; Ion Simion, lie. drept; Gheorghe Bucurescu, lie. Drept: Achile Gheorghiade, medic ti­itan; Ştefan Ciubuc, stud. geo­grafie; Paul Stănescu, stud. me­dicină; Constantin Drăguşanu, ing. agronom; Ion Manolache, lie. litere; Jivoin Forga, abs. teologie; Otto Scovronschi, lie. educ. fizică; Constantin Durdun, lie, litere; O­­suhovschi Petre, lie, drept; Liu­­bomir Roșu, stud, drept; Gheor­ghe Dascălu, stud, litere. --------XXO • XXx-------­ Două din victimele acci­dentului de circulaţie de pe bd. Maria din Constanţa, au imirit Constanţa, 11 Aprilie Am relatat groaznicul acci­dent de circulaţie întâmplat pe bd. Regina Maria, în care au fost răniţi doi gardieni publici şi un vânzător ambulant. Azi dimineaţă, gardianul pu­blic I. Florea şi vânzătorul am­bulant Gavrilă Gheorghe, cu toate îngrijirile ce li s’au dat la spitalul militar, unde fuseseră internaţi, au murit în chinuri. Şoferul Mihai Nicolae, condu­cătorul automobilului 91 Cons­tanţa, a fost înaintat parche­tului.----—xXO • OXx—.—. Succesul unei românce in străinătate Ziarele italiene de zilele tre­cute publică elogioase dări de seamă despre succesele obţi­nute la Roma de tânăra cân­tăreaţă româncă, d-ra Vdolle Dimitriu Bârlad“, scrie. In faţa unui public elegant şi ales şi în prezenţa e. s. ministrului Româ­­niei, soprana română Ydo­le Di­mitriu Bârlad a executat un program de muzică populară ro­mânească. Dotată cu o voce clară, dulce şi cu un frumos colorit, d-ra Dimitriu, deşi foarte tânără, a aj­uns la un înalt grad de sen­sibilitate interpretativă şi o miş­cătoare expresivitate, care dă execuţiilor sale o nobilă şi deli­cată notă artistică. Frumoasele cântece populare ale ţării sale, unele simple şi naive, altele, ca acelea ale lui Skeleti, Olteanu, etc., cu adevă­rat frumoase, au avut la această aleasă artistă o prezentare şi o reliefare de rară sensibilitate. Publicul a urmărit cu viu in­teres tot frumosul program, aplaudând cu căldură după fie­care bucată și asigurând d-rei Dimitriu Bârlad, pe care a bi­sat-o de numeroase ori, un suc­ces cald, vibrant și pe deplin meritat. Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclam­aţie sau schimbare de adresă să binevoiascâ a ne tri­mite eticheta cu care primesc zia­­rul, iar spre a fi prompt serviţi, la reinoirea abonamentului să a­­peascâ pe capab­il mandatului poştal eticheta abonamentului ex­pirat. ,

Next