Universul, iulie 1939 (Anul 56, nr. 192-207)
1939-07-22 / nr. 198
Anul al 56*lea 16 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: ,,UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 1 la România S W In străinătate 6 lei TaSa postaTS plătită în numerar conform aprobării dir. G le P. T. T. Nr. 24.461/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 LOCALURILE PUBLICE i Citeam, într'un ziar de dimineaţă câteva juste observaţiuni făcute de un cetăţean cu privire la starea jalnică în care se găsesc multe din localurile în care se adăpostesc diferite autorităţi rurale şi urbane. Localuri de primării, percepţii, localuri de şcoală, ba adesea spitaluri şi dispensării, când nu sunt decât nişte biete dărăpănături, tot lasă de dorit prin lipsa de întreţinere, de higienă, de elementar simţ de estetică şi de gospodărie al celor aflaţi la conducerea lor. Sunt primării la ţară — e adevărat din ce în ce mai puţine — în care ţi-e silă să intri. Pereţii nevăruiţi, podelele sparte şi murdare, dosarele şi hârtiile claie peste grămadă. Nu găseaţi un ţoc sau o rogojină pe jos; nu găseşti o scuipătoare, un răzuitor sau un ştergător de ghete la intrare, necum o bancă de odihnă, un felinar la faţă, un strat cu flori, doi trei copaci pentru umbră, în fine un semn, cât de modest al unei intenţii de gust şi de pricepere gospodărească Şi totuşi dela primărie pornesc ordinele şi instrucţiunile venite dela centru privitoareia păstrarea curăţeniei in cuprinsul satului şi in cel al gospodăriilor ţărăneşti şi tot prin primărie se execută, încât nici nu e rar să găseşti sate ţinute ca o floare, în ce priveşte curţile şi gospodăriile locuitorilor, dar cu localuri de primărie şi şcoală într’un hal fără hal. Nu se poate invoca în niciun caz lipsa de fonduri, nici alte scuze. Pentru a ţine curăţenia şi rânduiala în gospodărie nu se cere decât puţină pricepere şi tragere de inimă gospodărească. Nicăeri mai mult ca în chestiunile de gospodărie nu se verifică mai bine maxima, că omul sfinţeşte locul. Acolo unde s’a găsit un spirit de bun gospodar şi o mână energică s’au realizat minuni, chiar şi fără fonduri sau sprijin străin. Şi din fericire, s’au găsit destui buni gospodari cari, cu mijloace foarte reduse, au putut schimba faţa lucrurilor în sectorul administrativ ce li s’a încredinţat. De aci şi curentul de emulaţiune şi de întrecere ce se observă în atâtea regiuni ale ţării între cei chemaţi să gospodărească un sat sau numai un serviciu, un aşezământ, o exploatare oarecare. Grija pentru buna întreţinere şi frumoasa înfăţişare a localurilor cu caracter public din mijlocul satelor şi oraşelor trebue să fie mereu vie, pentru că acestea sunt în definitiv cartea de vizită a simţului gospodăresc al ţării. Chiar numai câteva excepţii la regula generală sunt de ajunis ca să strice impresia bună despre tot restul oricât de fără cusur ar fi el. In afară de exemplul bun servit cetăţenilor, ţinuta onorabilă a unor asemenea localuri este încă o condiţie — şi un mijloc — de ridicare a prestigiului autorităţii, atât de slăbit după război. Cine sunt nedreptăţiţii? de N. BATZARIA In articolul „Gesunder Südosten“ (Sud-Estul sănătos), apărut în „Universul”, d. profesor Gheorghe I. Brătianu, un cărturar pe cât de distins, pe atât de bun cunoscător al marilor probleme româneşti, stabilind o paralelă între revendicările foarte zgomotoase, dar absolut neîntemeiate ale revizionismului maghiar şi bulgar şi între atitudinea liniştită până la resemnare în ce priveşte soarta românilor de peste hotare, scrie, între altele: „Dar prea puţini sunt acei cari ştiu de existenţa minorităţilor româneşti, pe care nu le-am revendicat şi ale căror năzuinţe nu au fost înfăţişate de nicio propagandă“. Iar ceva mai încolo: „Dar aceasta nu trebue să însemne o părăsire totală a oricărei preocupări de soarta şi viitorul unor populaţii numeroase rămase în grija altor stăpâniri”. In dorinţa ca acest din urmă deziderat să devie o realitate şi ca soarta şi viitorul populaţiilor, la care se referă d. Gh. Brătianu, să fie în adevăr un obiect de preocupări mai active şi mai constante, să lămurim titlul ce am dat rândurilor de faţă şi, în lumina faptelor, să căutăm a-i da răspunsul. Se ştie că, datorită unui complex de împrejurări, fiecare stat european, oricât ar fi el de unitar şi naţional, cuprinde între graniţele sale şi un număr mai mare ori mai mic de elemente alogene — de obiceiu de elemente aparţinând din punctul de vedere etnic elementului majoritar al unuia sau al câtorva din statele vecine. State fără minorităţi etnice alogene aproape că nu există. Existenţa acestor minorităţi este pentru unele state — cum e de pildă, cazul cu Bulgaria şi Ungaria — un pretext de agitaţii zgomotoase şi de revendicări teritoriale. Insă, după cum sunt aici, în ţară, minorităţi etnice maghiare şi bulgăreşti, tot aşa avem şi noi, atât în Ungaria şi Bulgaria cât şi în alte state, minorităţi (Continuare in pag. 2-a) VENEȚIA ROMÂNEASCĂ VALCOV DOUA SISTEME SISTEM MAGHIAR ŞI SISTEM ROMÂNESC Nu înţelegem să revenim asupra fanteziilor răspândite de Agenţia Telegrafică Ungară şi de postul de radio Budapesta cu privire la situaţia din Ardeal. Am arătat în numărul nostru de Miercuri ridicolul acestor calomnii cari compromit pe cei ce le răspândesc şi dovedesc cât de puţin întemeiată este acţiunea lor. Suntem însă surprinşi că ziare pe care ne obicinuisem să le considerăm ca serioase, cum sunt „Corriere della Sera”, „Messsagero“ „Tevere“, „Stampa“ şi altele din presa italiană, precum şi ziarul german „Völkischer Beobachter“ reproduc pe larg născocirile mincinoase pornite de la Budapesta, fără să-şi dea seama că un ziar serios îşi ştirbeşte el însuşi din seriozitatea lui şi îşi pierde creditul atunci când se solidarizează prin reproducere cu născocirile şi calomniile altora. Dar dacă revenim azi asupra acestei chestiuni nu este pentru a pune din nou în evidenţă ridicolul propagandei maghiare. Ceea ce ne interesează este, pe plan general, înţelesul sistemului întrebuinţat de autorităţile din Budapesta. Europa trece astăzi printr-o criză din cele mai grave. Toţi factorii conducători ai politicei diferitelor state — afară de acei cari au într’adevăr gânduri ascunse — caută să contribue prin toate mijloacele oneste la limpezirea atmosferei internaţionale, la aplanarea incidentelor şi la găsirea, atâta timp cât mai e posibil, a unor soluţiuni pacinice pentru toate problemele la ordinea zilei. Speranţele popoarelor în menţinerea păcii sunt, din nefericire, reduse astăzi numai la această sforţare a oamenilor binevoitori, cari îşi dau seama de dezastrul unui conflict, de certitudinea extinderii lui şi de absurditatea lui. Aşa fiind, este clar ca lumina zilei că singura cale pentru a nu se accentua tensiunea internaţională, pentru a se evita crearea de noui focare din care să poată izbucni un conflict şi I pentru a nu da prilej acelora I cari şi-au întemeiat calculele I profiturilor lor pe sacrificiile I sângeroase ale popoarelor, este întrebuinţarea adevărului, sinceritatea şi loialitatea in rela- ţiile internaţionale şi respectul realităţii. Minciuna, şi calomnia, fantezia şi intriga, n’au fost niciodată forţe constructive şi n’au contribuit niciodată nici la normalizarea raporturilor între state şi mai ales între state vecine, nici la obţinerea vreunui avantaj, chiar dacă acesta ar fi legitim. Politica românească de totdeauna, în România de înainte de război şi în România unită de azi, a fost concretizată prin realitate, prin exprimarea adevărului şi prin respectarea cuvântului dat. Chiar atunci când înainte de dezrobirea milioanelor de români de sub dominaţiuni străine, ştiam bine cât sufereau aceştia, cât de nedreaptă şi asupritoare era stăpânirea ungară faţă de populaţia românească, deşi aceasta şi-a îndeplinit totdeauna cu realitate îndatoririle faţă de statul asupritor, nici un glas românesc nu a întrebuinţat minciuna şi calomnia. Dealtfel faptele reale erau atât de strigătoare la cer şi atât de cunoscute de opinia publică mondială, încât simpla lor enunţare era suficientă pentru a arăta în mod palid cât sufereau românii sub dureroasele timpuri ale stăpânirii străine. Şi când a sunat ceasul mântuirei lor, nimeni, absolut nimeni, nici presa românească, nici propaganda românească, nici oficialitatea românească, n’au spus un cuvânt care să nu corespundă adevărului şi de multe ori chiar realitatea depăşea cu mult arătările noastre. In toată acţiunea românească, particulară şi oficială, în cărţile româneşti, în prezentarea dovezilor drepturilor noastre, în discursurile rostite de oamenii noştri politici, de purtătorii de cuvânt ai suferinţelor fraţilor noştri, nici un cuvânt inexact n’a figurat vreodată, nici o afirmaţie care să nu reprezinte o stare reală de lucruri. Acesta a fost sistemul românesc, întemeiat pe adevăr. Iar dela unire şi până azi minorităţile din România n’au avut nici un motiv real să se plângă. Au beneficiat de protecţiunea legilor româneşti la fel cu cetăţenii de baştină, au beneficiat de avantagiile legilor noastre sociale şi economice — de care nu se bucură nici azi consângenii lor din Ungaria — au beneficiat de drepturi culturale şi de libertatea credinţei aşa cum nu au pomenit niciodată românii din Ardeal sub dominaţiunea ungară, care-i trimitea în temniţe pentru credinţa lor strămoşească şi pentru că îndrăzneau să vorbească româneşte. Şi n’a fost guvern românesc care să nu recunoască şi să nu acorde, In mod generos şi din proprie iniţiativă egalitatea de drepturi tutulor minorităţilor cari, atâta vreme cât respectau legile ţărei n’au putut glăsui nicio plângere justificată. Au pornit dela Budapesta proteste la Societatea Naţiunilor, n’a rămas unul singur în picioare, fiindcă toate au fost dovedite false şi întemeiate pe născociri. Iar acum în urmă, tot din iniţiativă proprie şi în vederea unei aşezări definitive a vieţii minorităţilor noastre, guvernul actual a alcătuit un statut al minorităţilor într’un spirit atât de larg, atât de drept şi atât de generos încât el a fost lăudat în toate ţările străine, de presă şi de oficialitate şi chiar presa ungară s’a văzut nevoită să recunoască legalitatea şi libertatea regimului sub care trăiesc minorităţile la noi. Acesta a fost sistemul nostru şi în acţiunea noastră internă: realitate, dreptate şi sinceritate, ca şi în acţiunea noastră externă. Un singur lucru nu l-au admis niciodată guvernele noastre şi nu-l va admite niciodată nici un guvern românesc, fiindcă ar fi contrariu conştiinţei noastre naţionale şi suveranităţii noastre, este dreptul nostru suve(Continuare in pag. 2-a) D. Lebrun, preşedintele republicei rostind cuvântarea, cu prilejul împlinirei 150 de ani de la revoluţia franceză. -------xX0fQXx------- Angia s’a aprovizionat cu mari cantităţi de grâu Londra, 19 (Rador). In şedinţa Camerii comunelor, depulcatul conservator sir George Schuster a întrebat pe cancelarul ducatului de Lancaster dacă guvernul a profitat de actualele preţuri joase ale grâului pentru a cumpăra rezerve de grâu în vederea securităţii ţării. D. Morrison a răspuns: „Da. In afara rezervelor de grâu pe cari le avem, s’au făcut de curând considerabile provizii“. -------xx®»® XX----— Inundaţii in Mexic Mexico City, 19. (Rador). — Umblarea apelor fluviului San Francisco a provocat mari inundaţii. Sunt vreo 50 de victime omeneşti. -------xx©»OX*----* Tren electric ultra-modern in Roma, 19 (Rador). — In cursul mai multor probe, un tren electric ultra-rapid a străbătut distanţa Roma-Milano în 4 ore şi 16 minute, cu o viteză medie de 142 km. pe oră. Cei 310 km. dintreFlorenţa şi Milano au fost străbătuţi în 2 ore, a Romania nu va permite nici o atingere a drepturilor ei Ancheta unui ziarist francez Paris, 19 (Rador). — „Le Temps“ publică azi, articolul de încheere a anchetei făcută în Balcani de d. Robert Poulain. Referindu-se la România, d. Foulain scrie: România nu - şi ascunde nicidecum intenţiile. Sforţările considerabile pe cari le realizează actualmente, sub imboldul energic al Regelui său şi al guvernului, pentru a pregăti material şi moral naţiunea ca să se apere contra oricărei încercări de violare a frontierelor sale, — a tuturor frontierelor sale, — sunt dovada cea mai strălucită a acestei situaţii. România a primit cu entuziasm garanţia franco-engleză. Un element activ al înţelegerii Balcanice, care grupează aproape 60 de milioane de locuitori, România socoate că acest factor uman, care reprezintă ca efective militare, puterea unei mari naţiuni, ar putea juca prea bine un rol de moderator între cele două blocuri, democratic şi totalitar, care nu se înfruntă până acum decât pe teren diplomatic. In tot cazul, atitudinea energică a României din Martie trecut şi activitatea inteligentă desfăşurată de ministrul ei de afaceri străine dovedesc că România este gata să onoreze toate angajamentele sale, toate obligaţiile sale şi că nu va lăsa să se aducă vreo atingere drepturilor ei, nici prietenilor ei. D. Poulain închee arătând marea activitate pe care Franţa ar putea să o desfăşoare în tote țările balcanice, unde prestigiul ei a rămas neatins. Turcia cere înapoierea insulelor din Dodecanez Roma, 19 (Rador).— „Giornale DItalia“ răspunde azi ziarului turc „Yeni Sabah“, care a cerut de curând restituirea către Turcia a insulelor din Dodecanez pe care Italia le-a ocupat în cursul războiului italo-turc. Pretenţiile lui „Yeni Sabah“ și ale oficiosului ,,Ullus“ sunt calificate de „Gionale DItalia" drept o dovadă despre caracterul agresiv al politicei de încercuire. Aceste pretenții justifică pe larg măsurile defensive pe care Italia le-a luat în insulele de mai sus. 1200 lucrători rămân pe întuneric intr’o mină Liege, 19 (Rador). — Cablul care leagă centrala de transformatorul electric de la mina de cărbuni din Limbourg a fost distrus de un incendiu pe toată lungimea lui, de 1.500 metri. Mina de cărbuni ne mai având astfel energie electrică, au fost imobilizaţi in fundul ei, 1.200 de lucrători. După ultimele ştiri, aerul ar începe să lipsească în fundul minei. Lucrătorii s-au adunat la baza puţurilor. Conducerea minei caută să le facă să parvină băuturi. Nr. 198 Sâmbătă 22 Iulie 1929 16 Pagini PIUI DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU PRIVELIŞTI PITOREŞTI Valea Olteţului Val de căldură in Albania Tirana, 19. (Rador).— Lin val de căldură s’a abătut asupra întregei Albanii. In capitală termometrul a înregistrat 42 grade la umbră, dar se pare că temperatura este și mai mare în interiorul țării. ‘——xxoeoxx----- Noul ambasador al Angliei la Pars va urma lui Sir Eric Phipps, care se retrage la sfârșitul acestui an. Noul ambasador a fost până în 1935 consilier la ambasada engleză din Paris. SIR RONALD HUGH CAMPBELL -------■xX®«®Yx------ FILME Agenţia telegrafică ungară şi Radio-Budapesta - se văicăresc peste ţări şi mări că „fraţii maghiari“ din Transilvania ar fi asupriţi. Şi Agenţia şi Radio au sosit prea târziu — la fel cu carabinierii lui Offenbanch, dintr'o faimoasă operetă. Căci desminţirea li s’a dat anticipat de reprezentanţii minorităţii ungare, în parlamentul României Mari. Dar ca să afle (deşi o cunosc) telegraful şi radiodifuziunea din Budapesta cât de departe merge mărinimia românească faţă de anumite îndărătnicii, le servesc următoarea listă de mâncare — după 20 ani de la Unire — din birtul unui Şandor, István sau Pista oarecare: Feluly I Brânze cu smentană Mamailige CU brânze Givecsi Pepeneşi cu smentane Papricaş cu viţele Conopide polonez Spanac cu chiur Macarone ogreiten Feluly II Şniţel natur Şniţel vienez Costiţe la gratar Cervuţi la grătar Figerul asortat Ficat la gratar Salută Menüi fixe 32 Don José România la olimpiada spiritului de AL. GREGORIAN Descrierile călătoriei spre expoziţia internaţională de la New- York, care ne-au revelat în talentul doamnei Olga Greceanu Pe povestitoarea de nuanţă ce ne lipsea până acum, ne poartă de aproape două săptămâni pe un drum de feerii julverniene. Trişti orientali şi târgoveţi sub lipătul acestei arşiţe de Iulie, am putut evada astfel, mulţumită articolelor d-nei Greceanu, câteva clipe pe undele fanteziei peste spaţii, pe luciul de peruzea al oceanului, am trăit odihna acelor nopţi din larguri genunare, am admirat minunea acestei insule plutitoare, creaţie a geniului francez, care e „Normandie“, ne-am măsurat cerbiciile dacice cu zgârie norii plutocraţiei yankee, am fost pe Brodway şi la expoziţie, am mai amăgit în sfârşit cu o boare de vis existenţa noastră netedă fixată tiranic aici, în asfaltul muiat de zădufuri şi în mireazma burgheză a fleicilor bucureştene. Fireşte, astfel de satisfacţii platonice, nu potolesc dogurile nostalgice ale unor drumuri jinduite, care rămân să fluture mai departe ca nişte batiste de melancolii pe cheiul resemnărilor. Ele au însă darul de a ne schimba peisagiul închipuirilor şi perspectivele, de a ne împrospăta imaginea despre lume, de a preciza şi întregi poziţia noastră în această lume răsfrângând-o în noi, de a ne contura şi diferenţia în dimensiunile ei exacte. Confruntările acestea de planuri largi sunt reconfortante, căci , dintr’o măsurare cu o putere superioară eşi întotdeauna măcar cu un spor de ambiţie depăşitoare. îmi amintesc ce efect binefăcător a avut asupra grupului de români în care mă aflam şi eu vizitarea expoziţiei internaţionale de la Paris din 1937 şi putinţa de a compara acel splendid pavilion românesc de la Trocadero cu realizările altor naţiuni concurente. Frumuseţea clădirii, care concretiza întâia noastră afirmare internaţională în piatra masivă a unui arc de biruinţă, bogăţia standurilor, gustul subţire al ornamentaţiilor de alabastru şi de mozaicuri aurite, simplitatea seducătoare a panourilor scrise cu penel măestru de pictorii noştri, dioramele realizărilor sociale, documentele de piatră ale descendenţii noastre imperiale, toate aceste mărturii despre cultura şi civilizaţia neolatină care rotunjeau acolo, în acel rezumat al mapamondului, imaginea României reale, care era într’adevăr Mare, ne-au descoperit tuturor, par’că întâia oară, frumuseţile şi comorile, forţa şi fecunditatea pământului şi rassei noastre. Desigur, lucrurile acestea ne erau cunoscute tuturor, dar numai integrarea în cadrul vast al expoziţiei ne-a putut da perspectiva justă a ţării, pe care toţi o purtam fragmentar sub pleoape, de acasă. Anul acesta, din descrierile doamnei Greceanu şi din cablogramele care ne vin din America, se pare că participarea românească la expoziţia de peşte licean este mult mai completă şi interesul ce ne arată cei un milion şi ceva de vizitatori, cari se perindă zilnic prin faţa standurilor lumii şi ale noastre, sfârşeşte de fiecare dată în elogii entuziaste la adresa României. Pavilioanele românești de la New-York sunt, ca arhitectură, expresii specifice ale artei noastre autohtone, cu stilizări de ^Continuare in pag. 2-a) Paris, Iulie De data asta, Parisul e într’adevăr în vacanţă. Toate teatrele şi-au închis porţile, cu excepţia a trei sau patru. Şi iată valul de turişti revărsându-se asupra Franţei. Marile contigente sunt alcătuite de englezi şi de americani. Germanii vin şi ei, însă mult mai puţini. Cât despre italieni, pare că au dispărut cu totul din circulaţie. Păcat... Dar, hotărît lucru, aceste vacanţe nu sunt încă adevăratele vacanţe. In alte timpuri, mai fericite, ziarele, la această epocă a anului, începeau „mari anchete în lumea întreagă“ şi nu se sfiau chiar să recurgă, din când în când, la faimosul şarpe de mare, spre a-şi umple coloanele. Dar, toate acestea s-au schimbat. Nu mai e loc pentru „marile anchete“ şi nici un navigator nu mai zăreşte şarpele de mare în faţa coastelor Chinei, fenomen cu atât mai straniu cu cât coastele acestei ţări nu au fost niciodată atât de frecventate ca astăzi. Adevărul e că evenimentele nu mai lasă imaginaţiei ziariştilor prilejul de a se manifesta. Astăzi, aviaţia engleză efectuează un „raid de bombardament“ deasupra Franţei. Mâine, aviaţia franceză îşi ia sborul pentru o expediţie de „represalii“ deasupra insulelor britanice. Intr’o zi, poliţia franceză descoperă la Paris o răsunătoare afacere de propagandă străină : două personalităţi din lumea presei sunt arestate, firimise la închisoarea militară ,,Cherche- Midi", şi ele mărturisesc că au primit din partea unei puteri străine mari sume de bani; puţin după aceea, se răspândeşte zvonul că alte arestări senzaţionale sunt pe punctul de a fi efectuate.A doua zi, poliţia londoneză descoperă existenţa în Marea Britanie a unei afaceri analoge. Şi toate aceste fapte amintesc un cuvânt al d-lui Da,ladier: „Dacă războiul ar izbucni, cunosc 20 de persoane pe cari aş pune imediat să le împuşte“. ’ Mai e apoi Danzioul... Mai e Moscova... şi e universul întreg în fiecare zi mai tulburat, în fiecare zi mai nesigur de viitor. In aceste condiţii, cum am mai putea spera ca vara aceasta să semene cu verile fără griji de pe vremuri ? Fiecare, la plajă sau la ţară, duce cu sine îngrijorarea. Trebue să convenim că omul secolului al 20-lea e foarte vitregit de soartă. Izolarea chiar îi e interzisă. Dacă nu cumpără ziare, atunci postul de radio îi reîm, prospătează alarmarea. Dacă n’are radio, atunci aude ştirile dela postul vecinului. Dacă vrea să se refugieze în vreo mică localitate liniştită şi eftină, debarcă şi observă atunci că a fost precedat de o mulţime imensă şi că modestul han unde spera să obţie un armistiţiu — la „războiul nervilor“, a devenit un „palace'* modern — căruia nu-i lipseşte nimic din neplăcerile progresului. Ce vremuri!...1 SCRISORI DIN PARIS • •• Turişti câţi vrei dar mai avem oare vacantă?... de RENE SAIVE