Universul, iulie 1940 (Anul 57, nr. 178-208)

1940-07-22 / nr. 199

Anul al 57-lea 12 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL« S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE , ÎMFĂRŢITORII RE FERICIRI Guvernul, presa şi toţi fac­torii conştienţi îşi fac datoria de a deschide ochii românilor şi tuturor cetăţenilor cari şi-au legat destinele de pă­mântul acestei ţări, să se le­pede, cel puţin în aceste vre­muri de pândă şi de primej­die, de năravul limbuţiei. E mai prevăzător să pui­­strai­e gurii decât să dai drumul unei ştiri necontrolate sau chiar controlate, dar care, a­­j­ungând la urechile duşma­nului văzut şi nevăzut poate să se transforme în armă con­tra intereselor şi siguranţei ţării. Dar dacă cei cuminţi, con­ştienţi de dinamita pe care o ■­ poartă cuvântul scăpat la în­tâmplare, ştiu şi izbutesc să-şi înfrâneze pasiunea flecărelii, în schimb trebue să fim foar­te atenţi la acei cari, conşti­ent, metodic şi calculat, au înteţit de câteva săptămâni de zile o propagandă foarte iscusită, care, servind interese vădit străine, se adresează in deosebi păturilor sărace şi ne­ştiutoare. Căutând să exploateze lip­sirile şi greutăţile de azi, dar mai ales starea de nevroză a spiritelor, viperele acestea în soldă străină ştiu, pe de altă parte, să-şi moaie glasul şi să-şi pună miere­a î­n priviri, fluturând pe dinaintea naivi­lor imaginea unei lumi în care săracul va fi stăpânul. Iar bogatul sluga, în care tot omul muncitor fără deosebire îşi are asigurată hrana zilni­că, cinematograful, teatrul,­­ fie că munceşte, fie că ţiu munceşte. Adevărul e că mul­­te din aceste încercări se iz­besc de zidul bunului simţ, de care nu este de fel lipsit omul nostru din popor şi replici foarte usturătoare taie din capul locului cheful „propa­gandistului“ de a-şi continua opera de zăpăcire şi de con­vertire a spiritelor. Dar să nu scăpăm din vedere, că hidra nu dezarmează ; ea nu pără­seşte terenul cu una cu două, iar tenacitatea ei şi multipli­citatea sistemelor de a se in­sinua în rândurile categoriilor de cetăţeni, unde cred că pot găsi mai uşor aluatul conver­tirii, pot să ducă cu încetul la unele poziţii câştigate, prin­tre cei mai slabi de înger. In orice caz, cuvântul lor otrăvit e aruncat ici, e aruncat colo. Să ne ferim de a nu creia cu vremea o anumită stare de spirit, cu tendinţa de a des­părţi societatea românească­­— în clase cu interese diver­gente, reinteţind lupta de cla­să, chemată să surpe unitatea şi solidaritatea­­naţiunii noa­stre tocmai în momentul când ea trebue să formeze în­săşi temelia siguranţei şi tu­turor sforţărilor pe care co­mandamentele zilei le cer în­tregului românism. Veghea organelor de ordine să nu scape un moment din vedere aceste asalturi piezişe Îndreptate contra sufletului românesc şi linişte­ de care are mai mult ca oricând ne­voie ţara, astăzi. Să fie luaţi de guler toţi trepăduşii cari cutreeră mahalalele, dar şi toţi veneticii îmbogăţiţi, cari, din răzbunare şi ură faţă de români, îşi zăpăcesc slugile şi asmuţă pe ucenici, salariaţi nevoiaşi sau pe semidocţii doctrinelor de fericiri inter­naţionaliste, oriu­nde îi gă­sesc, adică acolo unde ştiu că-i pot găsi. (Foto Chevalier-Piatra REGINA MARIA Neamţ) O revistă italiană despre caracterul românesc al Transilvaniei şi despre aptitudinile armatei române Roma, 18 (Rador). — Revis­ta „Tempo” publică un articol privitor la Transilvania, afir­mând între altele că majorita­tea populaţiei din Transilvania este românească. Revista publi­că deasemeni o serie de foto­grafii din diferite provincii ro­mâneşti, precum şi vederi înfă­ţişând trupe româneşti, inso­­tindu-le de următorul comen­tariu : „O armată tânără, dar care­­ a împrumutat formele cele mai caracteristice şi mai tradiţio­nale ale altor armate europene; ea este constituită din elemen­­te de primul ordin. Trimisul re­vistei noastre a putut asista la exerciţiile armatei române şi a observat priceperea desăvârşită a soldaţilor români. O compa­nie din armata română este un adevărat exemplu de ordine şi disciplină”. A FOST PRIUL LOT DE ROMÂNI REFATRIAII DIN BASARABIA Iaşi, 19 iulie. In urma intervenţiei reziden­ţei regale pe lângă ministerul a­.­irVenie, autorităţile sovietice au admis repatrierea unui nu­măr important de români, din Baserabia. Primul lot a sosit azi prin Ungheni. In întâmpinarea lui au plecat , d-ru­i residenţ rszal Traian Ion­­ născu şi colonel Hanciu, pentru facerea formalităţilor. Trenul a sosit în gara Iaşi la ora 6 seara şi a fost primit de d-nul general Ionescu, primarul municipiului, colonel Carp, pre­­­­fectul judeţului­ Turculeţ, co­mandantul gărzii naţionale şi de străjeri. „Crucea Roşie“ a servit refu­giaţilor mâncare şi i-a încarti­ruit în liceele din Iaşi. Pentru mâine se aşteaptă al doilea lot de refugiaţi. EXEMPLARUL }. ftt Români* 8 fer \ străinătate 6 tel plătită in numerar conforn aprobării Dir. G-re P. T. T. Nr. 24.4^4/939 URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 CASĂ VECHE ROMÂNEASCĂ DIN CHIȘINĂU Aquarelă de TOM­A T. SOCOLE­SCU arhitect-profesor la facultatea de arhitectură din București. VALOAREA INFORMAŢIEI CINSTITE Un cetitor al ziarului „Uni­versul” îmi trimete în legătu­ră cu articolul „Prevăzătorii” o broşură: „Armata Germani­­ei“ de P. Gentizon, cu o pre­­­ faţă de d. D. A. Dospinescu,­­ apărută acum zece ani şi din care vrea să arate că sunt şi oameni prevăzători, între cari compatriotul nostru d. Dos­pin eseu. Nu contest că pot fi unii oameni prevăzători; de­cât prevederea pentru unii, ar vrea să însemneze un dar profetic, supranatural şi, ca atare, să se însăuneze cu el spre a obţine din partea mul­ţimilor veneraţia acordată odinioară profeţilor. Pentru alţii, între cari vreau să mă număr şi eu, prevederea este rezultatul unei judecăţi se­rioase, unui raţionament în­­temeiat pe premise reale din care concluzia, ca la orice si­logism cinstit, ese ca o fata­litate. Zic silogism cinstit, fiindcă omenirea a trăit şi în trecut şi trăieşte şi azi foarte des sub stăpânirea acelor ce­lebri SOFIŞTI, ale căror si­logisme plecate de la premise false, dar cu dibăcie căutate, ajungeau la concluzii din ce­le mai periculoase. Nu este de mirare, că d. P. Gemitizon şi după el d. Dos­pinescu au putut să facă pre­vederi realizabile, căci d. Gentizon în cărticica sa înşi­ră o mulţime de fapte reale petrecute după încetarea răz­boiului mondial şi pe cari ie pune în legătură cu cele pe­trecute după marea bătălile de la Jena, între Germani şi Francezi — aceştia din urmă conduşi de Napoleon — şi a­­junge la o concluzie mate­matică. D. Gentizon este însă un ziarist de talent, cores­pondentul unuia din cele mai mari şi reputate, prin se­riozitatea lor, dintre ziarele din lume (în cazul de faţă din Franţa). El a ştiut să va­dă, a ştiut să observe, a ştiut să cerceteze, să întrebe, să se informeze, ca orice ziarist de talent, şi rezultatul cercetă­­r­rilor sale nu l-a ţinut secret, l-a adus la cunoştinţa a lor­­ săi şi a tamii întregi prin broşura pe care a publicat-o acum zece ani. Ce folos însă pentru cei interesaţi, dacă n’au ştiut să creadă, n’au voit să ţie seamă de cele spu­se de un ziarist cu stil şi bine informat! Dar asta este soarta ziari­stului onest dela o vreme în­coace. Să spue adevărul şi să nu fie crezut. Este un fel de CASANDRA, pe care dacă TROIENII o credeau, scăpau de dezastru şi celebritatea culturei greceşti şi a civiliza­ţiei lor s’ar fi des­voltat pe ţărmul apusean al Asiei, nu pe cel răsăritean al Europei, la Atena. In goana după senzaţional, această boală a vremei în care trăim, presa adevărată, presa informatoare cinstită despre evenimentele şi lucru­rile omeneşti nu este crezu­tă, a pierdut din importanţa sa, fiindcă este confundată cu aceea pe care o exploatea­ză şi o speculează acei cari urmăresc sensaţionalul, iar oamenii de conducere, în u­­şurinţa cu care şi ei privesc lucrurile, pun în acelaş cân­tar şi pe unii şi pe alţii şi cari mai sunt aceia cari-i dau atenţie. Presa a avut un mare rol atunci când era li­beră şi era dirijată de oa­meni cu răspundere. Pe atunci omul de presă adevărat căuta cu minuţio­zitate ştirea; el era un om conştiincios, un om cultivat, un om cu temere şi de Dum­nezeu şi de oameni, în privin­ţa valorii ştirilor pe care le afirma. Guvernele se serveau de astfel de oameni şi erau totdeauna bine informate, iar acţiunile lor ţineau cont de informaţiile primite. Despre corespondentul zia­rului englezesc TIMES, în orice parte a lumii, Regele Angiei spunea că pe el şi pe Ambasadorul si nu contează deopotrivă. De când însă noţiunea de răspundere — după cum ară­tam zilele trecute — a pier­dut şi ea din valoarea ei, pre­sa a ajuns Cenuşăreasa din poveste, iar informaţia pre­cisă nu mai ajunge. Oamenii politici de azi, — cu rari excepţii — socotesc pe ziarişti ca pe nişte trepă­duşi, cu cari se pot face tre­burile, şi prin diferite mijloa­ce — cunoscute ca să nu mai fie nevoie să insist — ei îşi fac treburile fie ridicându-se prin presă în slăvi, fie răs­pândind ştiri socotite în sta­re să mulţumească opinia publică, când în realitate o dezamăgesc şi mai mult. Dacă aceşti oameni politici şi-ar aduce aminte de păţa­nia celebrului Aristide din Grecia antică, ostracizat din cauză că în fiecare zi i se spunea CEL DREPT, poate ar lucra mai mult şi ar vorbi mai puţin. Ţările care au pus temei pe informaţia cinstită nu s’au dat la o parte să profite de luminile şi cunoştinţele unor astfel de ziarişti. In trecutul nostru nu prea depărtat, un singur om poli­tic, o mare valoare intelec­tuală, TAKE IONESCU, a ştiut să se folosească de informa­­ţiunile ziaristice, iar spusele lui, considerate ca viziuni pro­fetice, erau rezultatul preţui­­rei dată ziariştilor pricepuţi şi oneşti. Soarta ziariştilor au avut-o şi ambasadorii şi miniştrii ple­nipotenţiari, al căror rol prin­cipal era de a informa în mo­dul cel mai precis despre a­­ceea ce se petrecea in Statul I pe lângă care erau acreditaţi. După război, când s’a dat curs utopiei, după care nimic nu mai era secret între State, oricât de contrare le-ar fi, in­teresele şi când Liga Naţiu­nilor se transformase pentru a-şi găsi de lucru, în birou de înregistrare a tratatelor, cei mai mulţi dintre amba­sadori sau miniştri, n’au mai avut nici ei consideraţia de altă dată. In ţările cari soco­teau utopia drept o realitate. De unde odinioară, trimisul era un om de o consideraţiu­­ne deosebită, de o cultură su­perioară şi de o pregătire ade­cvată acestei delicate profe­siuni, după război în linele ţări se ajungea diplomat, după alte criterii, şi în nici un caz nu se punea prea mare preţ pe informațiunea — lu­cru de căpetenie — care ar fi trebuit să intereseze Statul respectiv. Aşa s’a ajuns că multe din State — mai ales acelea în­crezătoare în mirajul dela Ge­neva — au ajuns să nu fie in­formate de cele ce se petre­ceau împrejurul lor, și sub ochii lor. . . Dacă ar trăi în vremea noa­stră genialul olandez ERASM, care a scris cartea celebră „ELOGIUL NEBUNIEI”, n’ar mai fi fost excomunicat de Tapa și condamnat. Spusele lui se potrivesc cu ceea ce se petrece azi în lume. La Evanghelie se zice „DA DOAMNE CA PĂCATELE AL­TORA SA SERVE SPRE ÎN­DREPTAREA NOASTRA”. Este timpul să ne folosim şi noi de cuvântul Evanghe­liei. STELIAN POPESCU ALTE DESCONCENTRARI DE OFIŢERI, SUBOFIŢERI ŞI TRUPĂ Comunicatul Nr. 4 al Marelui Stat Major din 19 Iulie Marele Stat Major a ho­­tărît să mai lase la vatră, pe lângă personalul prevăzut în Comunicatul Nr. 3 din 13 Iulie 1940 şi următorul per­sonal concentrat: ofiţeri, subofiţeri şi trupă, care po­sedă ordine de chemare de­­ culoare galbenă sau roşie cu­­ următoarele stele şi indica­tive : CU DOUĂ STELE PUR­TÂND UNA DIN ŞTAM­PILELE : CU PATRU STELE PUR­TÂND UNA DIN ŞTAM­PILELE: Desconcentrarea acestor oameni se va face cu înce­pere de la data de 20 Iulie 1940. CU O STEA PURTÂND UNA DIN ȘTAMPILELE : Z. R. 2 V. F. 3 V. S. 2 H. P. 3 O. R. 2 P. A. 3 S. U. 2 Z. T. 3 S. U. 3 V. U. 2 S. U. 3 V. U. 3 Z. T. 2 U. S. 2 CU TREI STELE PURTÂND UNA DIN ȘTAMPILELE : X. V. 2 O. R. 3 X. V. 3 Z. H. 3 Z. A. 2 O. I. 3 Z. A. 3 S. M. 3 U. F. 3 T. I. 2 Z. C. 3 T. I. 3 V. N. 3 O. F. 3 U. R. 3 CU CINCI STELE PUR­TÂND UNA DIN ȘTAM­PILELE : Z. O. 3 N. T. 3 Z. U. 2 N. T. 4 Z. U. 3 . Hr. 199 Luni 22 Iulie 1940 12 Pagini PIUI DIRECTOR 51 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU AGRICULTURA ANULUI ACESTA Cuvintele optimiste, cu cari oficialitatea îmbracă ştirile şi comunicatele sale in pri­vinţa recoltei acestui an, sunt un balsam întins peste rănile agricultorilor mari şi mici, cari văd cu durere că munca şi străduinţele lor nu sunt a­­i­uitate şi de cel de Sus. Ploi multe, dese, începând , din Iulie al anului trecut, cum­­ nu s’au mai văzut de aproape o jumătate secol şi cari, cu mici întreruperi, n’au încetat până mai zilele trecute, au împiedicat facerea muncilor de toamnă şi o însămânţare la timp a suprafeţelor desti­nate culturilor din acel ano­timp. Zăpezile mari şi gene­rale, cum rar se înregistrează in ţara noastră, după ce au atins grav însămânţările fă­cute, au prelungit iarna cu mai bine de o lună şi au îm­piedicat facerea la timp a semănăturilor de primăvară. Toate muncile au fost în­târziate şi cu mare greutate s’a acoperit suprafaţa ţării cu alte semănături a căror recoltare este acum din nou periclitată din cauza bume­­nilor cari au crescut pe urma ploilor ca niciodată şi a căl­durile cari, grăbind coace­rea, au depreciat şi calitatea şi cantitatea. Mazărea se re­coltează în cele mai grele condiţiuni din cauza acestor burueni şi a lipsei de braţe. Grâul a fost uscat de căl­duri şi în loc de un bob plin, avem astăzi un bob supt, cu foarte puţine din principiile care-i făceau calitatea ex­cepţională, pentru care era­m atât de căutat grâul nostru. Porumburile sunt încă in­­ mare parte la prima praşilă­­ din lipsă de braţe şi din cau­­­­za prea multelor şi deselor plai. Pământul la suprafaţă a fost uscat şi bătut de ploi, iar căldura excesivă şi vân­turile continui şi vijelioase din zilele din urmă pun şi porumbul, care se prezenta mai bine şi fusese muncit la timp, în mare pericol. Fâneţele şi lucemierele, din lipsă de braţe, deasemeni nu pot fi îngrijite. Toate acestea fac pe agri­cultorii de toate categoriile să se gândească cu grijă la ziua de mâine. Dacă în cea mai mare par­te nu-şi vor acoperi nici cheltuiile, marea lor durere însă este că nici puţinul, ce pare a se produce, nu poa­te fi recoltat din lipsă de braţe şi de aceea ei, îndrep­­tându-şi privirile către gu­vern, roagă în prim rând să sfătuiască pe agronomii ofi­ciali să se deplaseze la faţa locului, unde zi de zi să vadă dificultăţile şi să avi­zeze la măsurile necesar© de îndreptare ; în al doilea rând, guvernul să facă a fi executate în fapt, nu nu­mai pe hârtie, mâcar 15 zile de ani înainte, măsurile pre­conizate pentru ajutorarea strângerii recoltei. Dacă nu se lucrează repede și cu nă­dejde, anul acesta, pe lângă alte dezastre ce am înregi­strat, va fi şi anul agricol cel mai dezastruos. Dacă armata se poate lipsi de braţele muncitorilor de pământ, în perioada aceasta, atunci să le dea drumul ime­diat. Altfel, mai târziu, aju­torul lor nu va mai fi de nici un folos. Tot astfel în ce priveşte unele produse necesare pen­tru conservarea recoltelor cu­lese, cum este mazărea. Dacă agricultorilor nu li se dă ime­diat SULFURA DE CARBON necesară păstrărei în bună stare a acestui produs, mai târziu va fi fără de nici un folos. Şi din multe părţi ale ţârei ni se scrie, în special din Dolj, că pe acolo nu se găseşte d© unde să se cumpere sulfura de carbon şi nici din alte ora­şe unde s’au adresat nu li s’a putut vinde. Alţii ne scriu, cu jale, cum se iroseşte timpul cu unei« braţe disponibile şi totuşi nu sunt date spre a se ajuta la strânsul recoltelor. Ar fi cineva din guvern dis­pus să cunoască, prin noi, ca­zuri concrete din cari s’ar ve­dea ce nu se face şi ce ar pu­tea să se facă pentru ca re­colta măcar atâta câtă este să fie strânsă la timp şi în bune condiţiuni ? UN ZIAR TURCESC DESPRE PROBLEMA STRÂMTORILOR Istanbul, 18 (Rador). — Zia­rul „Vakit” consacră editoria­­lul său problemei strâmtorilor.­­ După ce face istoricul tratatu­­­­lui dela Lausanne şi al conven- t­ţiei dela Montreux, ziarul adau­gă : „Convenţia dela Montreux a fost semnată de Uniunea So­­vietică, Anglia, Franţa, Italia, România, Bulgaria şi Grecia. Numai Germania, care nu par­ticipase la conferinţă, a aderat mai târziu la această conferinţă. Or, convenţia de la Montreux comportă o clauză specială . Se spune anume că ea va fi revi­zuită din cinci în cinci ani şi va primi modificările pe care împrejurările le pot impune. Germania, care a devenit o­­ mare putere dunăreană, va pu-­­ tea participa la viitoarea con.­­ ferinţă a strâmtorilor şi pro­punerile ce va formula vor pu­tea fi examinate din moment ce există această posibilitate de revizuire.­­ — — CONSILIUL DE MINIŞTRI DE VINERI încadrarea elementului ev­reesc in noua ordine de stat Vineri, la ora 7 seara, s’a ţinut sub preşedinţia d-lui prim mini­stru ing. Ion Gigurtu, un consi­liu de miniştri, la care au par­ticipat toţi titularii departamen­telor. La sfârşitul consiliului s’a dat presei următorul comunicat: Coinsiliul de miniştri întru­nit astăzi la orele 19 sub pre­şedinţia d-lui inginer I. Gi­gurtu, preşedintele consiliului de miniştri, s’a ocupat de sta­bilirea principiilor privitoare la proectele de legi necesare pentru încadrarea elementu­lui evreesc în noua ordine de Stat românească şi potrivit dispoziţiilor legii de organi­­zare a Partidului Naţiunii. Şedinţa a luat sfârşit la o­­rele 20,45. ÎNAPOIEREA acasă. Populația civilă din Saarbrücken căminuri j­­reujtoaurce ..."

Next