Universul - Provincie, iunie 1941 (Anul 58, nr. 146-173)
1941-06-10 / nr. 154
Anul al g8-Sea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Nr. 154 Marţi 10 Iunie 1941 8 Pagini CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-7.5 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 .1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Dăinuirea poporului nostru dealungul atâtor veacuri de încălcări şi vitregie, care, dacă au izbutit să-i frângă unitatea teritorială şi politică — răsleţindu-l sub atâtea regimuri deosebite — n’au izbutit să macine nimic din unitatea lui de limbă şi de rasă, a rămas până şi astăzi un miracol pentru cercetători. Una din cheile acestei vitalităţi este, desigur, şi prolificitatea excepţională a poporului român. Puterea lui de înmulţire, numărul covârşitor al naşterilor care înspăimânta mortal pe oamenii de stat ai Ungariei, a constituit principalul suport natural al vitalităţii româneşti. Lor Ie datoreşte el acea forţă unică de refacere şi de penetraţie, care, nu numai că i-a păstrat intactă fiinţa etnică, dar a făcut din ea un instrument de atracţie şi de absorbţie a elementelor alogene cu care vicisitudinile istoriei l-au pus în contact. Toată atenţia şi toată preţuirea trebue să acordăm acestei mari virtuţi, care rămâne şi pe viitor chezăşia păstrării şi expansiunii noastre, titlul nostru de superioritate faţă de alte seminţii, titlu de drepturi asupra teritoriului însuşi în hotarele indicate de prezenţa majoritară a naţiunii române. Din acest punct de vedere, studiul şi controlul statistic al mişcării demografice în ţara noastră trebuesc ţinute in cea mai mare cinste’, iar indicaţiile lor trebue să fie urmărite cu aceiaşi grije şi cu aceiaşi promptitudine, cu care corăbierul urmăreşte mişcările busolei. O privire aruncată azi pe carta demografică a României ne descoperă semne menite să ne neliniştească. Urmărind situaţia naşterilor şi a deceselor pe ultimii 5 ani, după datele prezentate în ultimul număr al Buletinului demografic al României, avem de constatat o scădere foarte accentuată şi continuă a numărului de naşteri, fără măcar ca numărul deceselor să fi scăzut în proporţie, ca măcar pe cale de compensaţie să isbutim a menţine excedentul natural al populaţiei la o cifră constantă. Astfel, proporţia născuţilor vii a scăzut dela 31.5 la 1000 de locuitori în anul 1936 la 26.5 în 1940, iar a deceselor în perioada aceloraşi ani a scăzut abia dela 19.8 la mia de locuitori în 1936 la 19.2 in 1940. Datorită acestui proces demografic depresiv, excedentul natural el însuşi a scăzut dela 11.7 la mia de locuitori în 1936 la 7.3 in 1940. Partea şi mai gravă este că scăderea cea mai accentuată a procentului de naşteri, în cursul ultimilor 5 ani, s-a produs în mediul rural pe care ne-am deprins să-l socotim şi pe drept cuvânt, ca rezervoriul viu de vitalitate şi de primenire a forţelor naţiunii. Procentul de născuţi vii la mia de locuitori în mediul ţărănesc a scăzut de la 33.8 la 28.2, iar decesele dela 19.9 la mia de loc., la 18.8, reducând astfel excedentul natural al populaţiei ţărăneşti dela 13.9 la mie la 9.4 la mie. Din păcate, în decursul ultimilor 5 ani mai avem de observat, tot în mediul rural, o scădere a procentului căsătoriilor, de la 17.9 la mia de loc, în 1936, la 15.9 în 1940 şi în schimb, o sporire a procentului născuţilor morţi de la 1.9 la o sută de născuţi vii în 1936, la 2.2% în 1940, iar procentul deceselor infantile sub vârsta de un an, a săltat de la 17.5 la suta de născuţi vii în 1936, la 18.9% în 1940. Iată numai o serie de cifre, care sunt tot atâtea semnale de alarmă pentru vigilenţa noastră cu privire la slăbirea vitalităţii poporului nostru, — şi încă tocmai in stratele lui de temelie. De aci rezultă o serie de îndatoriri, de la care generaţia noastră nu trebue să se abată fără a păcătui amarnic faţă de viitorul şi armura de siguranţă a poporului românesc. Toată solicitudinea, toate sforţările, toate sacrificiile pentru înstrăvenirea materială şi morală a ţărănimii noastre, în rândurile căreia au început să apară semne neliniştitoare de oboseală şi de degenerescenţă. Nu trebue să mai lăsăm o zi neîntrebuinţată pentru trăda ce suntem datori a o închina mântuirii celui mai bun aluat al neamului nostru. Vitalitatea românească Situaţia militară pe teatrul de război chino-japonez Spaţiul haşurai este teritoriul ocupat de armatele japoneze în nordul, centrul şi sud-estul Chinei cu fronturile din campania 1941 ATITUDINEA GERMANIEI IN JURUL UNEI AFIRMAŢII A D-LUI ROOSEVELT FAŢĂ DE STATELE UNITE O notă Berlin 7 (Rador). — oficioasă declară: La Berlin a produs mare mixare afirmaţia d-lui Roosevelt că ar fi în posesia unor directive venite în Statele Unite din Germania. In cercurile competente se exprimă părerea că d. Roosevelt a fost victima unor informaţiuni neexacte sau chiar a unor falsificatori. La Wilhelmstrasse se constată că atitudinea Germaniei faţă de Statele Unite este atât de făţişă şi atât de explicită, neînconjurându-se de niciun mister, încât nu poate da loc la niciun echivoc. Că Germania nu dorește să întreprindă nimic împotriva Statelor Unite este o axiomă care, pentru a fi valabilă, nu mai are nevoie să fie pusă pe hârtie. Pe de altă parte, la Berlin se consideră cam stranie insinuarea d-lui Roosevelt că starea îngrijorătoare a Marii Britanii nu ar fi altceva decât o teză a propagandei germane. La Wilhelmstrasse se spunea, cu privire la aceasta, că oameni cu renume în America şi chiar unii oameni de stat britanici plini de responsabilitate, şi-au dat seama de seriozitatea situaţiei britanice. Astfel, de pildă, chiar lordul Lothian, fostul ambasador al Marei Britanii la Washington, făcuse un tablou atât de întunecat al stării britanice, încât nici chiar germanii nu ar mai fi avut ceva de adăugat. Scopul acestuia era acelaș ca al d-lui Wilkie, în discursul său de Vineri. E drept, însă, că și d. Wikie a făcut niște profeții destul de sinistre asupra viitorului Angliei. la România 3 Tel străinătate 6 lei PLARUL I “ poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G.le P. T. T. Nr. 24.464/939 Depozit de muniţii engleze SOLIDARITATE EUROPEANA ii ? ’■ ISTORICUL ÎNCERCĂRILOR DE COLABORARE CONTINENTALĂ Ideea „Statelor Unite ale Europei'* după modelul Statelor Unite ale Americei a fost de mulţi cugetători politici considerată ca utopică. Europa, în deosebire de America este alcătuită din popoare de diferite rase, în Statele Unite ale Americei de Nord există aceaşi limbă, o populaţie formată în condiţiuni identice, fără mari deosebiri de amintiri istorice. Uniunea federală a fost deci uşoară şi ea a izbutit politiceşte fiindcă a izbutit economiceşte, pe o întindere de aproape opt milioane km. pătraţi în cuprinsul a 48 de state circulaţiunea bunurilor este liberă. Nu tot astfel este în Europa. Popoarele europene sunt deosebite profund unele de altele, prin rasă, prin limbă, istorie, moravuri. Ele mai sunt deosebite prin amintiri istorice, dintre cari cele mai multe referitoare la lupte şi uri seculare între ele, atenuate unele cu timpul dar rămase în cronicele istoriei naţionale a fiecăruia. Iar în ce priveşte circulaţiunea bunurilor, pe o întindere de cinci milioane km. pătraţi, ea a fost aproape fără întrerupere împedicată de ziduri vamale interstatale din ce în ce mai mari. Pentru aceste motive ideea alcătuirei „Statelor Unite ale Europei” după modelul Statelor Unite ale Americei de Nord, a părut în trecut şi pare şi astăzi, multora, imposibilă. Aceasta însă n’a exclus totuşi ideea unei solidarităţi europene, într’un cadru potrivit structurei continentului. Nu e locul să facem aci un istoric amănunţit al evoluţiei diferitelor încercări în această direcţie. Vom reaminti însă câteva din ele şi care au caracterizat anumite epoci Până în secolul al V-lea Imperiul roman a întrunit într’o singură unitate politică şi economică Europa occidentală şi septentrională la est de Rin şi la sud de Dunăre. Trei secole după dizolvarea Imperiului roman, Carol cel Mare a urmărit să constitue Unitatea Europei de Vest reuşind efemer şi trebuind să renunţe la această idee prin însuşi cunoscutul lui testament. O altă încercare de unitate europeană a fost alcătuirea Sfântului Imperiu German în secolul al XII-lea şi al XlII-lea. In secolul al XV-lea după cucerirea Constantinopolului de către Turci şi întinderea lor în peninsula Balcanică, s’a încercat din nou o uniune a creştinătăţei europene contra primejdiei turceşti. Era pentru prima oară că s’a emis ideea organizărei unei apărări europene contra unei primejdii comune. Mai târziu, în secolul al XVIII- lea filozoful german Kant publică lucrarea sa asupra „Păcei perpetue” în care preconizează o uniune între state fără nicio dominaţiune din partea vreunui stat. Revoluţia franceză a încercat şi ea unificarea Europei prin fraternizarea popoarelor pe temeiul ideilor democratice după cum mai târziu. Napoleon a reluat ideea insă sub formă imperialistă. In secolul al XlX-lea ideea unităţei europene a fost înlocuită prin acea a echilibrului de forţe care a dăinuit şi la începutul secolului nostru. Totuşi în secolul al XlX-lea trebue reamintite: faimosul „Manifest către Europa” al lui Lamartine şi scrisoarea trimisă din exil de Victor Hugo către congresul păcei întrunit la Lausanne la 4 Sept. 1869, scrisoare în care preconiza constituirea „republicei federale europene”. Invitat la Lausanne, Victor Hugo a rostit un admirabil discurs susţinând în mod călduros constituirea „Statelor Unite ale Europei”. Literatura politică a secolului trecut a fost îmbogăţită şi de alte scrieri în aceaşi direcţie, dar fără o reală influenţă asupra conducătorilor politici ai popoarelor europene. Participarea Statelor Unite la războiul mondial şi influenţa exercitată de preşedintele Wilson a adus insă o idee cu totul nouă: „universalismul”. Nu mai era vorba de o solidaritate europeană, ci de una mondială. Dorinţa de pace a tuturor popoarelor — dorinţă cu atât mai puternică cu cât ororile şi dezastrele războiului mondial îngrozise şi ruinase înlumea — a făcut să nu se prevadă dela început partea utopică a acestei idei. Şi multe lăudabile şi sincere sforţări s’au irosit după cum multe energii au fost împiedicate să se afirme în alte direcţiuni pentru o consolidare europeană. Este inutil să înşirăm aci toate lacunele Societăţei Naţiunilor rezultate din însăşi ideea ei fundamentală, din alcătuirea ei statutară, din exclusivismul ei, bănuitor fiindcă pornea din proaspetele resentimente ale războiului şi, în cele din urmă, din neputinţa ei în aplicarea practică a hotărîrilor ce le lua. Fapt el că după scurtă vreme toată lumea a început să-şi dea seama de realitate şi acea faimoasă securitate colectivă pe care o preconiza statutul genevez a fost înecată într-o multitudine de pacte bilaterale sau regionale. Securitatea pe care o prezintă Societatea Naţiunilor nu mai inspira încredere şi popoarele, trezite la realitate, îşi căutau apărarea în combinaţiuni particulare. Concomitent însă cu această retranşare în spaţii mai restrân-jte, ideea unei solidarităţi exclusiv europene a reapărut. Şi ea a fost reluată de omul cel mai devotat Genevei, de Aristide Briand pe atunci ministru de externe al Franţei. Intr’adevăr cu prilejul sesiunii Societăţei Naţiunilor din Septembrie 1929, Aristide Briand, cu asentimentul reprezentanţilor a 17 state europene, şi-a luat sarcina să studieze şi să prepare un proect de „Federaţie europeană” şi să-l prezinte diferitelor guverne europene care urmau să-şi dea avizul. Briand trebuia să alcătuiască un raport pe care să-l aducă în faţa Societăţei Naţiunilor în sesiunea următoare din 1930. Intr’adevăr în sesiunea aceasta, Aristide Briand a depus în numele guvernului francez un memorandum cu privire la alcătuirea „Federaţiei europene”. înainte de aceasta, în 1926, fostul ministru francez d. Loucheur, ca şi alţi oameni politici ai Franţei, s-au pronunţat în favoarea unei Federaţiuni europene. D. Joseph Caillaux răspunzând unei anchete întreprinsă de ziarul ,,Le Capital“ s’a pronunţat deasemenea pentru constituirea unei vaste organizări comerciale europene şi s’a alăturat ideei paneuropene. D. Hymans, în Belgia, se pronunţă deasemenea pentru un a(Continuare in pag. 2-a) ÎNCHIDEREA CĂMINULUI STUDENŢILOR IN AGRONOMIE Minsterul culturii naţionale şi al cultelor, constatând că doi studenţi de la facultatea de agronomie s-au solidarizat cu cei şase studenţi eliminaţi din această facultate pentru acţiuni interzise de lege, a aplicat şi acestora pedeapsa exmatriculării din facultate, şi a hotărât închiderea Căminului Studenţilor acestei Facultăţi, pe ziua de 7 Iunie. Studenţii au fost avertizaţi că orice abatere viitoare va fi sancţionată cu cea mai mare severitate. . . . .. Regele Bulgariei primit de Fuehrer Obersalzberg, 7 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Ştefani“ transmite: Fuehrerul a primit, în prezenţa d-lui von Ribbentrop, ministr al afacerilor străine, pe Agetz Boris al Bulgariei, care i-a făcut o vizită. ORGANIZAREA PĂCII Ziarul american „New York Tunes” publică decla- raţiile pe care cancelarul Adolf Hitler le-a făcut redactorului Cudahy. In primul rând conducătorul Germaniei şi-a manifestat preţuirea pe care o are faţă de spiritul, înţelepciunea şi raţiunea americanilor cari nu pot crede versiunea privitoare la o eventuală invadare a Statelor Unite, versiune răspândită şi susţinută de cei puţini cărora furniturile răsboiului le-ar spori bogăţiile şi de cei cari din spirit de solidaritate cu coreligionarii lor din Europa, ar dori să vadă lumea reintrată în stăpânirea capitalismului internaţional. D -sa a ironizat pe cei cari vorbesc mereu de drepturile popoarelor şi de subjugarea naţiunilor, când tocmai ei stăpânesc teritorii străine cari sunt de zece ori mai întinse decât propriul lor teritoriu şi o populaţie de neamuri diferite care e de 100 de ori mai numeroasă decât a neamului stăpânitor. In ce priveşte organizarea păcii de mâine, cancelarul Hitler a spus că Germania va reglementa astfel relaţiile, încât popoarele să fie fericite şi să se bucure de prosperitate, şi de libertate deoarece Reichul nu urmăşte sclavia nici unui popor. Strădaniile Germaniei de a strânge şi a clarifica şi mai mult raporturile cu Franţa, constitue o primă şi importantă realizare a reconstrucţiei noei Europe, reconstrucţie pe care o aşteaptă toată lumea spre a relua viaţa schimburilor normale între ţări şi continente, în interesul pacinicei propă-iiri a popoarelor cari ştiu cât preţ trebue să pună pe libera lor dezvoltare. Statul raporturilor irmo-aistae Declaraţiile ambasadorului Franţei la Washington Washington, 7 (Rador).—Corespondentul agenţiei „Havas-Ofi“ transmite: D. Haye, ambasadorul Franţei in Statele Unite, a făcut ziariştilor americani o declaraţie cu privire la stadiul raporturilor dintre America şi Franţa. In această declaraţie el s’a ridicat cu energie împotriva campaniei de ştiri false şi de muri tendenţioase, prin care o propagandă răuvoitoare se strâdue să denatureze adevăratele intenţii ale Franţei. El ir opune desminţirile, care au fost publicate, date de amiralul Darlan, ca şi informaţiuni controlabile, care pun într'o lumină exactă poziţia iniţiativelor franceze. D. Haye a subliniat din nou marile greutăţi pe care le întâlneşte poporul francez pentru a se putea aproviziona cu alimente. Ambasadorul Franţei a reafirmat ferma hotărîre a mareşalului Petain şi a guvernului său de a apăra, fără nici un gând de agresiune, suveranitatea Franţei şi drepturile ei de existenţă El a încheiat declarând că o asemenea atitudine nu are nimic ce ar putea aduce umbră Americii, pentru care Franţa ‘nu a încetat să arate sentimente de perfectă realitate. | SITUAŢIE HAOTICĂ IN IRAK Teheran, 7 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Ştefani" transmite: In Irak, situaţia continuă să fie haotică. La Bagdad, numeroşi evrei şi câţiva englezi au fost masacraţi. Arabii au jefuit magazinele şi casele evreilor. Din cauza unor incidente grave, şeful poliţiei a fost arestat. Guvernul numit de regentul Abdullah nu este valid din punct de vedere legal, căci după constituţia ţării numai parlamentul singur poate să aleagă sau să destitue pe regent, iar regentul Abdullah a fost destituit acum două luni. Pe lângă aceasta, toate grupările politice sunt potrivnice noului guvern. Cu toată starea de asediu, numeroase incidente izbucnesc mereu la Bagdad, în timp ce triburile arabe continuă să lupte cu îndârjire, împiedicând înaintarea britanică. Scopul luptei americane contra Franţei Roma, 7 (Rador). Ocupăndu-se de atitudinea Statelor Unite, „Popolo di Roma“ declară că America şi-a luat asupra sa misiunea de a conduce lupta contra Franţei, în scopul de a o împiedica să treacă de partea celorlalte puteri continentale, luând loc alături de puterile Axei. Anglia ameninţă deasemeni Siria, cu speranţa că astfel va putea să recâştige prestigiul său în Orientul apropiat şi să creeze un nou front de războiu. Ea a numit deja, în acest scop, pe comandantul unei noui armate de fantome. Dar adevăratul răspunzător de acţiunea antifranceză a Marii Britanii este desigur guvernul american, care nu se mulţumeşte numai să urmărească înfometarea Franţei democratice şi învinse, ci doreşte să-i confişte vapoarele şi bunurile, ameninţând-o chiar cu ocuparea Guadelupei şi Martinicei, în cazul că Franţa ar colabora cu puterile Axei şi ar începe lupta contra partizanilor lui De Gaulle. „Popolo di Roma" termină prin concluzia că participarea americanilor la chestiunile europene transformă războiul actual într-un războiu intercontinental şi impune o solidaritate defensivă foarte energică tuturor popoarelor europene. Berlinul şi relaţiile franco-americane Berlin 7 (Rador). — In legătură cu relaţiile dintre Franţa şi Statele Unite, se atrage atenţia la ministerul de externe al Reichului asupra comunicatului oficios publicat la Vichy, cum şi asupra declaraţiilor făcute de d. Henry Haye, ambasadorul Franţei la Washington, cu prilejul unei conferinţe de presă. La Berlin, aceste două declaraţii din izvor francez sunt socotite ca suficient de clare pentru a explica reacţiunea franceză faţă de declaraţiile antifranceze făcute la Washington. VIE ACTIVITATE DIPLOMATICĂ LA TOKIO Tokio 7 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Havas Ofi” transmite următoarele: O vie activitate diplomatică s’a desfăşurat Sâmbătă la ministerul afacerilor străine unde d. Matsuoka a primit succesiv pe ambasadorul Marei Britanii, Franţei şi Germaniei. D. Matsuoka s-a întreţinut cu d. Craigie, ambasadorul Marei Britanii, 50 de minute; cu d. Arsene, ambasadorul Franţei 40 minute, iar cu generalul Ott, ambasadorul Germaniei, 50 de minute. In acelaşi timp d-nii Indedi, ambasadorul Italiei, a avut convorbiri cu d. Sakamoto, directorul afacerilor Europei din ministerul japonez al afacerilor străine. Soldaţi englezi făcând exerciţii de înot necesare în cazul când atacurile inamicului iwwfc'Aav nu mai permit o îmbarcare normală A_______ __"