Universul - Provincie, iunie 1941 (Anul 58, nr. 146-173)

1941-06-10 / nr. 154

Anul al g8-Sea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Nr. 154 Marţi 10 Iunie 1941 8 Pagini CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-7.5 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 .1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Dăinuirea poporului nos­tru dealungul atâtor veacuri de încălcări şi vitregie, care, dacă au izbutit să-i frângă unitatea teritorială şi poli­tică — răsleţindu-l sub atâ­tea regimuri deosebite — n’au izbutit să macine nimic din unitatea lui de limbă şi de rasă, a rămas până şi astăzi un miracol pentru cercetă­tori. Una din cheile acestei vitalităţi este, desigur, şi pro­lificitatea excepţională a po­porului român. Puterea lui de înmulţire, numărul covârşi­tor al naşterilor care înspăi­mânta mortal pe oamenii de stat ai Ungariei, a constituit principalul suport natural al vitalităţii româneşti. Lor Ie datoreşte el acea forţă unică de refacere şi de penetraţie, care, nu numai că i-a păstrat intactă fiinţa etnică, dar a făcut din ea un instrument de atracţie şi de absorbţie a elementelor alogene cu care vicisitudinile istoriei l-au pus în contact. Toată atenţia şi toată pre­ţuirea trebue să acordăm a­­cestei mari virtuţi, care ră­mâne şi pe viitor chezăşia păstrării şi expansiunii noas­tre, titlul nostru de superio­ritate faţă de alte seminţii, titlu de drepturi asupra te­ritoriului însuşi în hotarele indicate de prezenţa majori­tară a naţiunii române. Din acest punct de vedere, studiul şi controlul statistic al mişcării demografice în ţa­ra noastră trebuesc ţinute in cea mai mare cinste’, iar in­dicaţiile lor trebue să fie ur­mărite cu aceiaşi grije şi cu aceiaşi promptitudine, cu ca­re corăbierul urmăreşte miş­cările busolei. O privire aruncată azi pe carta demografică a Româ­niei ne descoperă semne me­nite să ne neliniştească. Urmărind situaţia naşte­rilor şi a deceselor pe ultimii 5 ani, după datele prezentate în ultimul număr al Buleti­nului demografic al Româ­niei, avem de constatat o scădere foarte accentuată şi continuă a numărului de naşteri, fără măcar ca numă­rul deceselor să fi scăzut în proporţie, ca măcar pe cale de compensaţie să isbutim a menţine excedentul natural al populaţiei la o cifră con­stantă. Astfel, proporţia născuţi­lor vii a scăzut dela 31.5 la 1000 de locuitori în anul 1936 la 26.5 în 1940, iar a decese­lor în perioada aceloraşi ani a scăzut abia dela 19.8 la mia de locuitori în 1936 la 19.2 in 1940. Datorită acestui proces de­mografic depresiv, exceden­tul natural el însuşi a scăzut dela 11.7 la mia de locuitori în 1936 la 7.3 in 1940. Partea şi mai gravă este că scăderea cea mai accen­tuată a procentului de naş­teri, în cursul ultimilor 5 ani, s-a produs în mediul rural pe care ne-am deprins să-l so­cotim şi pe drept cuvânt, ca rezervoriul viu de vitalitate­­ şi de primenire a forţelor na­­­­ţiunii. Procentul de născuţi vii la mia de locuitori în mediul ţărănesc a scăzut de la 33.8 la 28.2, iar decesele dela 19.9 la mia de loc., la 18.8, reducând astfel exce­dentul natural al populaţiei ţărăneşti dela 13.9 la mie la 9.4 la mie. Din păcate, în decursul ultimilor 5 ani mai avem de observat, tot în mediul rural, o scădere a procentului căsă­toriilor, de la 17.9 la mia de loc, în 1936, la 15.9 în 1940 şi în schimb, o sporire a pro­centului născuţilor­ morţi de la 1.9 la o sută de născuţi vii în 1936, la 2.2% în 1940, iar procentul deceselor infantile sub vârsta de un an, a săl­tat de la 17.5 la suta de năs­cuţi vii în 1936, la 18.9% în 1940. Iată numai o serie de ci­fre, care sunt tot atâtea sem­nale de alarmă pentru vigi­lenţa noastră cu privire la slăbirea vitalităţii poporului nostru, — şi încă tocmai in stratele lui de temelie. De aci rezultă o serie de îndatoriri, de la care genera­ţia noastră nu trebue să se abată fără a păcătui amar­nic faţă de viitorul şi armura de siguranţă a poporului ro­mânesc. Toată solicitudinea, toate sforţările, toate sacrificiile pentru înstrăvenirea mate­rială şi morală a ţărănimii noastre, în rândurile căreia au început să apară semne neliniştitoare de oboseală şi de degenerescenţă. Nu trebue să mai lăsăm o zi neîntrebuinţată pentru trăda ce suntem datori a o închina mântuirii celui mai bun­ aluat al neamului nos­tru. Vitalitatea românească Situaţia militară pe teatrul de război chino-japonez Spaţiul haşurai este teritori­ul ocupat de armatele jap­oneze în nordul, centrul şi sud-estul Chinei cu frontu­rile din campania 1941 ATITUDINEA GERMANIEI IN JURUL UNEI AFIRMAŢII A D-LUI ROOSEVELT FAŢĂ DE STATELE­ UNITE O notă Berlin 7 (Rador). — oficioasă declară: La Berlin a produs mare mi­xare afirmaţia d-lui Roosevelt că ar fi în posesia unor directive venite în Statele Unite din Ger­mania. In cercurile competente se ex­primă părerea că d. Roosevelt a fost victima unor informaţiuni neexacte sau chiar a unor fal­sificatori. La Wilhelmstrasse se consta­tă­ că atitudinea Germaniei faţă de Statele Unite este atât de făţişă şi atât de explicită, neîn­­conju­rându-se de niciun mister, încât nu poate da loc la niciun echivoc. Că Germania nu dorește să întreprindă nimic împotriva Statelor Unite este o axiomă care, pentru a fi valabilă, nu mai are nevoie să fie pusă pe hârtie. Pe de altă parte, la Berlin se consideră cam stranie insinua­rea d-lui Roosevelt că starea îngrijorătoare a Marii Britanii nu ar fi altceva decât o teză a propagandei germane. La Wil­helmstrasse se spunea, cu privi­re la aceasta, că oameni cu re­nume în America şi chiar unii oameni de stat britanici plini de responsabilitate, şi-au dat sea­ma de seriozitatea situaţiei bri­tanice. Astfel, de pildă, chiar lordul Lothian, fostul ambasa­dor al Marei Britanii la Was­hington, făcuse un tablou atât de întunecat al stării britanice, încât nici chiar germanii nu ar mai fi avut ceva de adăugat. Scopul acestuia era acelaș ca al d-lui Wilkie, în discursul său de Vineri. E drept, însă, că și d. Wikie a făcut niște profeții destul de sinistre asupra viitorului An­gliei. la România 3 Tel străinătate 6 lei PLARUL I “ poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G.le P. T. T. Nr. 24.464/939 Depozit de muniţii­ engleze SOLIDARITATE EUROPEANA ii ? ’■ ISTORICUL ÎNCERCĂRILOR DE COLABORARE CONTINENTALĂ Ideea „Statelor Unite ale Euro­pei'* după modelul Statelor Unite ale Americei a fost de mulţi cu­getători politici considerată ca utopică. Europa, în deosebire de America este alcătuită din po­poare de diferite rase, în Statele Unite ale Americei de Nord exi­stă aceaşi limbă, o populaţie for­mată în condiţiuni identice, fără mari deosebiri de amintiri isto­rice. Uniunea federală a fost deci uşoară şi ea a izbutit politiceşte fiindcă a izbutit economiceşte, pe o întindere de aproape opt mi­lioane km. pătraţi în cuprinsul a 48 de state circulaţiunea bunu­rilor este liberă. Nu tot astfel este în Europa. Popoarele europene sunt deose­bite profund unele de altele, prin rasă, prin limbă, istorie, moravuri. Ele mai sunt deose­bite prin amintiri istorice, dintre cari cele mai multe referitoare la lupte şi uri seculare între ele, atenuate unele cu timpul dar ră­mase în cronicele istoriei naţio­nale a fiecăruia. Iar în ce pri­veşte circulaţiunea bunurilor, pe o întindere de cinci milioane km. pătraţi, ea a fost aproape fără întrerupere împedicată de ziduri vamale interstatale din ce în ce mai mari. Pentru aceste motive ideea al­cătuirei „Statelor Unite ale Eu­ropei” după modelul Statelor U­­nite ale Americei de Nord, a pă­rut în trecut şi pare şi astăzi, multora, imposibilă. Aceasta însă n’a exclus totuşi ideea unei solidarităţi europene, într’un cadru potrivit structurei continentului. Nu e locul să facem aci un istoric amănunţit al evoluţiei di­feritelor încercări în această di­recţie. Vom reaminti însă câteva din ele şi care au caracterizat a­­numite epoci Până în secolul al V-lea Im­periul roman a întrunit într’o singură unitate politică şi eco­nomică Europa occidentală şi septentrională la est de Rin şi la sud de Dunăre. Trei secole după dizolvarea Imperiului roman, Carol cel Mare a urmărit să constitue U­­nitatea Europei de Vest reuşind efemer şi trebuind să renunţe la această idee prin însuşi cuno­scutul lui testament. O altă încercare de unitate eu­ropeană a fost alcătuirea Sfân­tului Imperiu German în secolul al XII-lea şi al XlII-lea. In secolul al XV-lea după cu­cerirea Constantinopolului de către Turci şi întinderea lor în peninsula Balcanică, s’a încercat din nou o uniune a creştinătă­­ţei europene contra primejdiei turceşti. Era pentru prima oară că s’a emis ideea organizărei unei apărări europene contra unei primejdii comune. Mai târziu, în secolul al XVIII- lea filozoful german Kant pu­blică lucrarea sa asupra „Păcei perpetue” în care preconizează o uniune între state fără nicio do­­minaţiune din partea vreunui stat. Revoluţia franceză a încercat şi ea unificarea Europei prin fra­ternizarea popoarelor pe temeiul ideilor democratice după cum mai târziu. Napoleon a reluat ideea insă sub formă imperia­listă. In secolul al XlX-lea ideea u­­nităţei europene a fost înlocuită prin acea a echilibrului de forţe care a dăinuit şi la începutul se­colului nostru. Totuşi în secolul al XlX-lea trebue reamintite: faimosul „Manifest către Euro­pa” al lui Lamartine şi scrisoa­rea trimisă din exil de Victor Hugo către congresul păcei în­trunit la Lausanne la 4 Sept. 1869, scrisoare în care preconiza constituirea „republicei federale europene”. Invitat la Lausanne, Victor Hugo a rostit un admira­bil discurs susţinând în mod căl­duros constituirea „Statelor U­­nite ale Europei”. Literatura politică a secolului trecut a fost îmbogăţită şi de alte scrieri în aceaşi direcţie, dar fără o reală influenţă asupra conducătorilor politici ai popoa­relor europene. Participarea Statelor Unite la războiul mondial şi influenţa exercitată de preşedintele Wilson a adus insă o idee cu totul nouă: „universalismul”. Nu mai era vorba de o solidaritate europea­nă, ci de una mondială. Dorinţa de pace a tuturor popoarelor — dorinţă cu atât mai puternică cu cât ororile şi dezastrele războiu­lui mondial îngrozise şi ruinase în­lumea — a făcut să nu se prevadă dela început partea uto­pică a acestei idei. Şi multe lău­dabile şi sincere sforţări s’au iro­sit după cum multe energii au fost împiedicate să se afirme în alte direcţiuni pentru o conso­lidare europeană. Este inutil să înşirăm aci toate lacunele Societăţei Naţiunilor re­zultate din însăşi ideea ei funda­mentală, din alcătuirea ei statu­tară, din exclusivismul ei, bănui­tor fiindcă pornea din proaspe­tele resentimente ale războiului şi, în cele din urmă, din nepu­tinţa ei în aplicarea practică a hotărîrilor ce le lua. Fapt el că după scurtă vreme toată lumea a început să-şi dea seama de rea­litate şi acea faimoasă securi­tate colectivă pe care o preco­niza statutul genevez a fost îne­cată într-o multitudine de pacte bilaterale sau regionale. Securi­tatea pe care o prezintă Societa­tea Naţiunilor nu mai inspira încredere şi popoarele, trezite la realitate, îşi căutau apărarea în combinaţiuni particulare. Concomitent însă cu această retranşare în spaţii mai restrân-j­­­te, ideea unei solidarităţi exclu­siv europene a reapărut. Şi ea a fost reluată de omul cel mai de­votat Genevei, de Aristide Briand pe atunci ministru de externe al Franţei. Intr’adevăr cu prilejul sesiunii Societăţei Naţiunilor din Septem­brie 1929, Aristide Briand, cu a­­sentimentul reprezentanţilor a 17 state europene, şi-a luat sarcina să studieze şi să prepare un pro­­ect de „Federaţie europeană” şi să-l prezinte diferitelor guverne europene care urmau să-şi dea avizul. Briand trebuia să alcă­tuiască un raport pe care să-l aducă în faţa Societăţei Naţiuni­lor în sesiunea următoare din 1930. Intr’adevăr în sesiunea acea­sta, Aristide Briand a depus în numele guvernului francez un memorandum cu privire la alcă­tuirea „Federaţiei europene”. înainte de aceasta, în 1926, fo­stul ministru francez d. Lou­­cheur, ca şi alţi oameni politici ai Franţei, s-au pronunţat în fa­voarea unei Federaţiuni europe­ne. D. Joseph Caillaux răspun­zând unei anchete întreprinsă de ziarul ,,Le Capital“ s’a pronun­ţat deasemenea pentru constitui­rea unei vaste organizări co­merciale europene şi s’a alătu­rat ideei paneuropene. D. Hymans, în Belgia, se pro­nunţă deasemenea pentru un a­(Continuare in pag. 2-a) ÎNCHIDEREA CĂMINULUI STUDENŢILOR IN AGRONOMIE Minsterul culturii naţiona­le şi al cultelor, constatând că doi studenţi de la facultatea de agronomie s-au solidarizat cu cei şase studenţi eliminaţi din această facultate pentru acţiuni interzise de lege, a aplicat şi a­­cestora pedeapsa exmatriculării din facultate, şi a hotărât în­chiderea Căminului Studenţilor acestei Facultăţi, pe ziua de 7 Iunie­­. Studenţii au fost avertizaţi că orice abatere viitoare va fi sancţionată cu cea mai mare severitate. . . . .. Regele Bulgariei primit de Fuehrer Obersalzberg, 7 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „Ştefani“ transmite: Fuehrerul a primit, în prezenţa d-lui von Ri­bbentrop, minis­tr al afacerilor străine, pe A­getz Bo­ris al Bulgariei, care i-a făcut o vizită. ORGANIZAREA PĂCII Ziarul american „New­ York Tunes” publică decla-­­ raţiile pe care cancelarul A­­­dolf Hitler le-a făcut redac­torului Cudahy. In primul rând conducă­torul Germaniei şi-a mani­festat preţuirea pe care o are faţă de spiritul, înţelep­ciunea şi raţiunea america­nilor cari nu pot crede ver­siunea privitoare la o even­­tuală invadare a Statelor U­­nite, versiune răspândită şi susţinută de cei puţini căro­ra furniturile răsboiului le-ar spori bogăţiile şi de cei cari din spirit de solidaritate cu coreligionarii lor din Europa, ar dori să vadă lumea rein­trată în stăpânirea capita­lismului internaţional. D -sa a ironizat pe cei cari vorbesc mereu de drepturile popoarelor şi de subjugarea naţiunilor, când tocmai ei stăpânesc teritorii străine cari sunt de zece ori mai în­tinse decât propriul lor teri­toriu şi o populaţie de nea­muri diferite care e de 100 de ori mai numeroasă decât a neamului stăpânitor. In ce priveşte organizarea păcii de mâine, cancelarul Hitler a spus că Germania va reglementa astfel relaţiile, încât popoarele să fie fericite şi să se bucure de prosperi­tate, şi de libertate deoarece Reichul nu urmăş­­te scla­via nici unui popor. Strădaniile Germaniei de a strânge şi a clarifica şi mai mult raporturile cu Franţa, constitue o primă şi impor­­tantă realizare a reconstruc­ţiei noei Europe, reconstruc­ţie pe care o aşteaptă toată lumea spre a relua viaţa schimburilor normale între ţări şi continente, în intere­sul pacinicei propă-iiri a po­poarelor cari ştiu cât preţ trebue să pună pe libera lor dezvoltare. Statul raporturilor irmo-aistae Declaraţiile ambasadorului Franţei la Washington Washington, 7 (Rador).—Cores­pondentul agenţiei „Havas-Ofi“ transmite: D. Haye, ambasadorul F­ranţei in Statele Unite, a făcut ziarişti­lor americani o declaraţie cu pri­vire la stadiul raporturilor dintre America şi Franţa. In această declaraţie el s’a ri­dicat cu energie împotriva cam­paniei de ştiri false şi de­­ muri tendenţioase, prin care o propa­gandă răuvoitoare se strâdue să denatureze adevăratele intenţii ale Franţei. El ir opune desminţirile, care au fost publicate, date de ami­ralul Darlan, ca şi informaţiuni controlabile, care pun într'o lu­­mină exactă poziţia iniţiativelor franceze. D. Haye a subliniat din nou marile greutăţi pe care le întâl­neşte poporul francez pentru a se putea aproviziona cu alimente. Ambasadorul Franţei a rea­fir­­mat ferma hotărîre a mareşalu­lui Petain şi a guvernului său de a apăra, fără nici un gând de a­­gresiune, suveranitatea Franţei şi drepturile ei de existenţă El a încheiat declarând că o asemenea atitudine nu are nimic ce ar putea aduce umbră Ameri­­cii, pentru care Franţa ‘nu a în­cetat să arate sentimente de per­fectă realitate. | SITUAŢIE HAOTICĂ IN IRAK Teheran, 7 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „Ştefani" transmite: In Irak, situaţia continuă să fie haotică. La Bagdad, numeroşi evrei şi câţiva englezi au fost masacraţi. Arabii au jefuit magazinele şi ca­sele evreilor. Din cauza unor incidente grave, şeful poliţiei a fost arestat. Guvernul numit de regentul Abdullah nu este valid din punct de vedere legal, căci după consti­tuţia ţării numai parlamentul sin­gur poate să aleagă sau să des­­titue pe regent, iar regentul Ab­dullah a fost destituit acum două luni. Pe lângă aceasta, toate grupă­rile politice sunt potrivnice nou­lui guvern. Cu toată starea de asediu, nu­meroase incidente izbucnesc me­reu la Bagdad, în timp ce tribu­rile arabe continuă să lupte cu îndârjire, împiedicând înaintarea britanică. Scopul luptei americane contra Franţei Roma, 7 (Rador).­­ Ocupăn­­du-se de atitudine­a Statelor­ Unite, „Popolo di Roma“ declară că America şi-a luat asupra sa misiunea de a conduce lupta contra Franţei, în scopul de a o împiedica să treacă de partea celorlalte puteri continentale, luând loc alături de puterile Axei. Anglia ameninţă deasemeni Siria, cu speranţa că astfel va putea să recâştige prestigiul său în Orientul apropiat şi să creeze un nou front de războiu. Ea a numit deja, în acest scop, pe co­mandantul unei noui armate de fantome. Dar adevăratul răspunzător de acţiunea antifranceză a Marii Britanii este desigur guvernul american, care nu se mulţume­şte numai să urmărească înfo­metarea Franţei democratice şi învinse, ci doreşte să-i confişte vapoarele şi bunurile, amenin­ţând-o chiar cu ocuparea Gua­­delupei şi Martinicei, în cazul că Franţa ar colabora cu pute­rile Axei şi ar începe lupta con­tra partizanilor lui De Gaulle. „Popolo di Roma" termină prin concluzia că participarea americanilor la chestiunile euro­pene transformă războiul actual într-un războiu intercontinental şi impune o solidaritate defen­sivă foarte energică tuturor po­poarelor europene. Berlinul şi relaţiile franco-americane Berlin 7 (Rador). — In legă­tură cu relaţiile dintre Franţa şi Statele Unite, se atrage atenţia la ministerul de externe al Rei­­chul­ui asupra comunicatului o­­ficios publicat la Vichy, cum şi asupra declaraţiilor făcute de d. Henry Haye, ambasadorul Fran­ţei la Washington, cu prilejul unei conferinţe de presă. La Berlin, aceste două decla­raţii din izvor francez sunt so­cotite ca suficient de clare pen­tru a explica reacţiunea fran­ceză faţă de declaraţiile anti­­franceze făcute la Washington. VIE ACTIVITATE DIP­LOMATICĂ LA TOKIO Tokio 7 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Havas Ofi” transmite următoarele: O vie activitate diplomatică s’a desfăşurat Sâmbătă la mi­nisterul afacerilor străine unde d. Matsuoka a primit succesiv pe ambasadorul Marei Britanii, Franţei şi Germaniei. D. Matsuoka s-a întreţinut cu d. Craigie, ambasadorul Marei Britanii, 50 de minute; cu d. Arsene, ambasadorul Franţei 40 minute, iar cu generalul Ott, ambasadorul Germaniei, 50 de minute. In acelaşi timp d-nii Indedi, ambasadorul Italiei, a avut con­vorbiri cu d. Sakamoto, direc­torul afacerilor Europei din mi­nisterul japonez al afacerilor străine. Soldaţi englezi făcând exerciţii de înot necesare în cazul când atacurile inamicului iwwfc'Aav nu mai permit o îmbarcare normală A_______ __"

Next