Universul - Provincie, iulie 1941 (Anul 58, nr. 174-204)

1941-07-22 / nr. 195

­4 -A­ CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-23 Iuliel$41 DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 SĂ NE MERITAM PATRIA Spulberând cu vitejia ostaşilor pe duşmanii co­tropitori ai Bucovinei şi Basarabiei, am reaşezat deapururi temeliile Nea­mului românesc în glia moldovenească a lui Şte­fan cel Mare. Anunţând acest fapt istoric în Proclamaţia al cărui text l-am publicat ieri, generalul Antonescu. Conducătorul Statului Ro­mân, adresându-se fraţi­lor basarabeni şi bucovi­neni, le spune: „Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care aţi trăit ce înseamnă co­munismul. Aţi putut judeca sin­guri că viaţa fără liberta­te şi proprietate, fără dreptate şi familie, fără biserică şi lumină, este mai cumplită decât moar­tea“. Un an s-a împlinit de curând de când moscovi­ţii lacomi şi cruzi ne-au răpit cele două provincii, un an de amarnice sufe­­rinţi şi pentru noi din ţa­ra veche şi pentru fraţii noştri rămaşi acolo. Descătuşarea a venit, pornită de ideia de drep­tate care triumfă totdea­una, susţinută de credin­ţa adânc săpată în sufle­tele noastre. Bucovina şi Basarabia, părţi din tru­pul ţării, suflet din su­fletul românesc, vor intra de azi înainte definitiv în patrimoniul naţional­­* " „Un­­ie­m trăeşte şi se înalţă — sună proclama­ţia generalului Antonescu — prin fapta de credinţă şi luptă, prin munca şi sbuciumul fiecăruia din fiii lui“. Bucuria şi satisfacţia noastră constituesc un imn de slavă şi de recu­noştinţă pentru toţi cei cari, în faţa inamicului fără Dumnezeu, n’au a­­vut un pic de ezitare şi n’au cruţat nicio jertfă pentru ca­­-­ sub condu­cerea generalului Anto­nescu — să câştige vic­toria ce constituia o che­stiune de viaţă pentru neamul românesc. Slavă şi închinare în­­naintaşilor cari prin e­xemplele lor ne-au să­dit în inimi dragostea pentru pământul ţării şi ne-au învăţat că cel mai de seamă crez al unei na­ţiuni este unirea. Mulţumirile noastre se îndreaptă cu toată căldu­ra spre brava armată germană şi spre marele ei Fuehrer în care Ro­mânia a găsit un real şi generos sprijin. Dar, aminteşte genera­lul Antonescu, din cenuşa robiei şi din rănile încer­cării, trebue să ridicăm astăzi temeiuri de viaţă nouă. „Trecutul s-a stins, să întemeiem viitorul. „Trebue să ştergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate u­­n­eltele lor“. O viaţă nouă începem, inspirată din experienţa trecutului şi cu gândul curat de a evita repeta­rea erorilor, de a deter­mina o eră de dreptate, de omenie, de respect al muncii fiecăruia, de va­lorificare a meritelor rea­le, de întronarea unei ad­ministraţii cinstite, de a face tot ce este necesar pentru ca cei mulţi să se bucure de roadele unei propăşiri reale. Anunţând că va condu­ce d-sa însuşi organizarea Basarabiei şi Bucovinei, refăcând toate aşezările, generalul Antonescu a­­daugă: „Românii vor fi cu ade­vărat stăpâni în ţara lor, iar ţăranii vor simţi cu a­­devărat bucuria muncii şi rodul pământului lor“. Suferinţele îndurate în anul ce a trecut, să ne în­demne pe toţi, de la mic până la mare, să facem legământul sacru de a căuta să fim la înălţimea cerinţelor acestei vieţi noui pe care ne-a hără­­zit-o Dreptatea Divină şi slujitorii Ei, răspunând prin vrednicia noastră de azi şi de mâine, uitarea de erî, amintindu-ne me­reu de cei ce s’au jertfit pentru unirea neamului, să facem astfel ca meri­tând jertfele, să ne meri­tăm Patria! M—— II III IUI IMI..... Illet­ü­l GLORIA MUTĂ de AL. DEMETRESCU Comandor av. rtg. Corespondentul de război al aviaţiei militare De la primele începuturi ale aviaţiei, publicul de pretutindeni şi-a manifestat plăcerea de a vedea sau a auzit isprăvile de maestrie sau curaj ale aviaţiei de vânătoare. întreaga literatură aviatică de după războiul mondial trecut a tratat — în marea majoritate a cazurilor — numai subiecte de asemenea natură, preamărind, pe bună dreptate dealtfel, bra­vura şi victoriile „aşilor vână­tori“ din acele timpuri. In războiul actual, de când cu „Stuka“ şi cu formidabilele ei efecte, aviaţia de bombardament s’a introdus in gustul publicului şi azi împarte — într’o aceeaş proporţie cu cea de vânătoare, — favoarea şi admiraţia lui. Azi, distrugerile rapide, eficace şi repetate, practicate de aviaţia de bombardament, fac tot atâta plăcere ca şi veştile anunţând doborârile de avioane inamice ale vânătoarei. Educaţia noastră în materie de aviaţie a făcut — în 20 de ani — un însemnat pas înainte! Să-mi fie îngăduit a nu mai aştepta un nou război, ci a căuta ca acum, în acesta — pe care-l dorim să fie ultimul — să aduc pe aceeaş „linie“ a simpatiei şi admiraţiei noastre, încă o categorie — tot (Continuare in pag. 2-a) Războiul împotriva U. R. S. S. şi consecinţele lui Urmările pelticei revoluţi­anare şi agresive a Sovietelor Odată ostilităţile începute pe frontul oriental, conducătorii de la Moscova, au anunţat lu­­mei, prin toate posturile lor de radio, că U. R. S. S. a fost vic­tima ,,unei agresiuni’’ din par­tea Germaniei, Finlandei şi Ro­mâniei, care au ridicat arme­le împotriva ei fără „declara­ţie de război” şi fără să res­pecte... „dreptul sfânt al gin­ţilor”, aşa că ei sunt nevoiţi să apere... libertăţile grav ame­ninţate ale popoarelor sovieti­­zate şi domeniul teritorial ce le aparţine. Iată-i pe maeştrii conducători ai comunismului internaţional, pe practicanţii anarhiei roşii, pe duşmanii de­claraţi ai ordinei, civilizaţiei şi libertăţilor naţiunilor, fă­când figura de victime a unei pretinse agresiuni şi de apără­tori ai dreptului ginţilor! Fireşte, că aceşti conducă­tori ai sovietelor, care timp de două decenii au exploatat slă­biciunile Europei, profitând de rivalităţile şi neînţelegerile dintre celelalte puteri, spre a spori forţele distructive ale U. R. S. S­, nu s-au aşteptat să se găsească deodată în faţa unei Europe noui, unită şi solidară, care, dându-şi seama de perico­lul iminent, ce o ameninţa de la răsărit, a ridicat armele spre a apăra civilizaţia şi dreptul împotriva anarhiei roşii. Sur­priza a fost cu atât mai neplă­cută pentru propovăduitorii revoluţiei mondiale din Mos­cova, cu cât, de astădată, nu mai este vorba de un simplu „cordon sanitar”,­­aşa cum l-a propus în 1919 Clemenceau, de la Oceanul îngheţat de nord până la Marea Neagră, spre a servi de zăgaz comunismului, ci de un front de luptă formi­dabil împotriva forţelor roşii. Toţi conducătorii U. R. S. S. de la 1918 încoace, începând cu Lenin şi sfârşind cu Stalin, au anunţat că armata roşie va in­terveni atunci când Europa va fi slăbită şi coaptă pentru o in­vazie. „Un război european, sau mo­ndial, la care vor lua parte statele capitaliste — scria Le­nin în 1919 — va pregăti re­voluţia universală prin sleirea forţelor economice şi slăbirea forţelor lor militare. Atunci vom interveni cu armata ro­şie, care trebue să o organi­zăm în aşa mod, în­cât ea să fie cea mai puternică şi ca­pabilă să îndeplinească misiu­nea sa revoluţionară“. Au mai intervenit şi alte me­tode în politica exterioară a sovietelor, care să grăbească acea extensiune a virusului co­munist în inima Europei. In 1919 Ungaria a fost sovietizată şi sub regimul lui Béla Kun — agentul Moscovei, — această ţară devenise un focar primej­dios în centrul Europei. Numai graţie intervenţiei armate a României, focarul a­­cela a fost stins şi comunismul nu s’a putut întinde mai de­parte în Europa centrală şi oc­cidentală. România a fost cea dintâi ţară, care, într’o Euro­pă încă nepacificată, fără aju­torul nimănui, cu propriile sale mijloace şi sacrificii, a între­prins acel război impus de in­teresele superioare europene şi ale civilizaţiei. A doua încer­care a U. R. S. S. a fost aceea din Spania, în cursul războiului civil. Intervenţia armată a So­vietelor împotriva Spaniei na­ţionaliste şi deci a poporului spaniol, care lupta pentru in­dependenţa, libertatea şi civi­lizaţia sa străveche, a determi­nat atunci Germania şi Italia să dea ajutor militar forţelor spaniole comandate de genera­lul Franco. Germania şi Italia, care de la constituirea guvernului Fran­co, l-au recunoscut ca organul legitim reprezentativ al Spa­niei, și-au dat seama că planul conducătorilor U. R. S. S. de a (Continuare in pag. 2-a) Hotărâtoarele succese ale trupelor aliate după patru săptămâni de la începerea campaniei antibolşevice Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 19. — Azi, la sfârşitul celei de a patra săptămâni de război, cercurile germane trec în revistă succesele obţinute până acum, exprimându-şi din nou cea mai mare satisfacţie în faţa lor. La Nord, trupele finlandeze au pătruns adânc în poziţiile ru­seşti situate de ambele părţi ale lacului Ladoga pe câr­d din­spre Sud, trupele germane se apro­pie în salturi gigantice de ora­şul Petersburg. In sectorul de mijloc, luptele pentru cucerirea Smolenskului s’au decis în favoarea germani­lor şi cu aceasta a fost cucerit ultimul mare oraş situat pe dru­mul Moscovei. Dela Smolensk, care nu este numai un important nod de ca­le ferată ci şi un cen­tru al in­dustriei de armament ruseşti porneşte o autostradă modernă spre Moscova. In sectorul de Sud, trupele germano-române de sub coman­da supremă a generalului Anto­nescu au dobândit succese ho­tărâtoare, prin aceea că au for­ţat în mai multe puncte trece­rea Nistrului. Trebue arătat în acelaş timp că proclamaţia gene­ralului Antonescu, dată cu prilejul eliberării Basara­biei de sub treroarea bolşe­vică, şi mai ales pasajul în care e accentuată camara­deria de arme româno-ger­­mană a avut un deosebit ră­sunet în cercurile berlineze. Toate ziarele reproduc a­­pelul într’un cadru festiv, publicând şi dări de seamă ale corespondenţilor lor din Bucureşti asupra solemni­tăţilor celebrate cu acest pri­lej şi redând în acelaş timp entuziasmul poporului ro­mân. In capitala Reichuui se preci­zează acum că, după patru săp­tămâni de lupte, străpungerea puternicei linii Stalin a­­reuşit pretutindeni şi în unele locuri, luptele se dau acum la 100 de kilometri dincolo de această li­nie. O comparaţie făcută de o a­­numită sursă străină între a­­ceastă campanie şi aceea a lui Napoleon este considerată aci ca nefiind la locul ei. Napoleon n’a reuşit, cum au făcut acum ger­manii, să înfrângă în mod de­finitiv trupele sovietice imediat după trecerea graniţei, el a ajuns deabia după două luni dela în­ceperea războiului, fără luptă la Smolensk, pe când acest oraş a fost cucerit de trupele Fuehre­­rului după patru săptămâni dela începerea campaniei antibolşe­­vice. Afară de aceasta, mai tre­bue menţionat că Napoleon nu dispunea de mijloacele technice ca să poată duce război într’un spaţiu atât de mare. Trupele sovietice sunt acum definitiv înf­rânte, iar trupele germane duc lupte violente cu ultimele rezerve bolşevice. Faptul că conducătorii sovie­tici împing în luptă ultimele lor rezerve reese cu precizie din a­­ceea că germanii au surprins ba­talioane de femei şi detaşamen­te ale tineretului comunist în momentul când acestea voiau să înlocuiască diverse unităţi de pe front. Rezistenţa opusă de so­vietici în anumite sectoare ale frontului este explicată la Ber­lin prin teroarea desfăşurată de comisarii politici, neputând fi în niciun caz vorba de avântul sol­daţilor sovietici, de iubire de pa­trie sau de entusiasmul acestora pentru comunism. ❖ Schimbarea de guvern din Ja­ponia continuă să fie urmărită cu deosebit interes de cercurile politice berlineze. Aceste cercuri se abţin încă de la orice comen­tariu, orientându-se în afirma­ţiile lor după comunicările ofi­ciale japoneze. Cu acest prilej, trebue subliniat că noul cabinet nu va face nicio declaraţie gu­vernamentală formală, de­oare­ce nu poate fi vorba de un nou curs al politicii japoneze ci de simple înlocuiri de persoane, care nu pot influenţa bazele de până acum ale acestei politici. Se mai arată că noul guvern a fost considerabil întărit prin participarea unor noui persona­lităţi militare şi că civilii apar­ţinând partidelor politice au trecut pe planul al doilea. In genere, cercurile politice berlineze, se referă la­­relatările agenţiei „Domei”, precizând că orice speculaţiuni trebue exclu­se, nefiind niciun motiv ca să poată fi luate în considerație. Itapă oficierea slujbei religioase de la Sfânta Patriarhie, membrii guvernului şi înalţii demnitari, în frunte cu d. prof. Mihai Antonescu, vice-preşedinte şi preşedinte ad­­interim, al consiliului de miniştri, primesc defilarea campaniei de onoare. Fiul lui Stalin s’a predat germanilor, după ce a împuşcat pe toţi comisarii din unitatea lui Helsinki, 19. (Telegraph- Orient). — Se anunţă aci, că fiul lui Stalin, din prima că­sătorie, care a luat parte în războiul actual ca ofiţer de infanterie, s’a predat trupe­germane după ce a îm­puşcat pe toți comisarii din unitatea lui. El a declarat, după ce a fost luat prizonier că nu este dispus să lupte alături de tatăl său. Bolşevicii trimit pe front recruţi cari nici nu ştiu să mânuiască armele Berlin, 19 (Rador). — In ziua de 18 Iulie, trupe germane au ocupat o gară importantă dela sud de Petersburg. In timp ce soldații se răspân­diseră prin gară căutând p­e fu­garii bolşevici, un telefon din­­tr’un birou a început să sune. Un soldat german, care ştia ruseşte, a ridicat receptorul. Era un comisar politic, care telefona de la Petersburg, anunţând că vine cu o mie de oameni în 40 de camionete întru ajutor. El a întrebat dacă gara şi îm­prejurimile mai sunt încă neo­cupate de trupele germane. Atunci, cu o perfectă prezenţă de spirit, soldatul german a răs­puns că trupele germane se aflau la cel puţin 50 de kilometri. După o oră, autocamioanele şi-au făcut apariţia şi soldaţii germani le-au lăsat să se apro­pie până lângă gară. Sărind din camioane, bolşevi­cii s-au văzut încercuiţi. După o scurtă luptă, cea mai mare parte din ei s’au predat, în timp ce acei care voiau să fugă au fost seceraţi de focul mitralierelor germane. Din depoziţiile prizonierilor s’a stabilit că era vorba de soldaţi recrutaţi în grabă, cea mai mare parte neştiind nici măcar să mâ­nuiască armei«. SĂRBĂTORIREA VICTORIEI Eri, pe străzile Capitalei, populaţia a ascultat, în genunchi, cu smerenie, rugăciunile rostite la Sfânta Patriarhie pentru biruinţa oştilor Crucii şi Dreptăţii împotriva bolşe­vismului şi pentru desrobirea Basarabiei şi Bucovinei. (Reportajul In corpul ziarului) „BIRUINŢA NOASTRĂ“ Cuvântarea d-lui prof. ad-interim a D. prof. Mihai A. Antonescu, vice-preşedinte şi preşedinte ad­­interim al Consiliului de miniştri, a rostit i­eri, la posturile noastre de radio-difuziune, următoarea cuvântare: ROMÂNI. Hrisovul strămoşesc încrustea­ză azi bucuria unui Neam cutre­murat de luptă, de jertfă şi recu­noştinţă. Generalul Antonescu şi brava oştire a Regelui Mihai I au in­trat în capitalele sfâşiate ale provinciilor noastre moldovene in luptă dreaptă şi grea purtată, umăr la umăr, cu armata glorio­sului Reich German. Răsboiul Crucii şi al Luminii ne-a înfrăţit în lupta pentru le­gea şi glia românească, înfruntând urgia cotropitoare a bolşevismului întunecat, am păşit din nou pe pământul unde de veacuri a răsunat doina co­drilor, buciumul luptei şi clopo­tul creştinătăţii noastre isbăvi­­toare. Glia lui Ştefan cel Mare şi a lui Ferdinand cel Leal, cu vetre­le ei bătrâne şi mănăstiri dom­neşti, şi-a primit din nou mân­dria libertăţii şi a credinţei sale. Pământul sfânt, în care dorm ctitorii veşniciei noastre, pămân­tul cald de sângele ultimilor des­­robitori, el ne deschide azi prid­vor de istorie nouă, cu bolţi mari de veac nou. Azi ne-am şters de pe frunţi pata robiei, ne-a­n scos din su­flet fierul nedreptăţii şi — smul­gând Neamului, vieţii şi inimii româneşti, sânge — păşim din nou senini pe drumul statorni­ciei noastre. Un Neam nu poate să-şi trăia­scă viaţa şi să-şi aprindă viforul puterei, decât prin luptă şi prin credinţă. Ne-am spălat în sânge nedrep­tatea, iar credinţei noastre i-am ridicat catapetesme de lumină cari răsar sus, pe cerul creştin al Europei. Prin fapta şi lupta eroilor no­ştri. De aceea, în ceasul când Cer­năuţii şi Chişinăul nostru sunt azi din nou stranele Bisericii de unire românească, să aprindem candelele recunoştinţei pentru Dumnezeul părinţilor noştri şi pentru acei cari s’au jertfit întru credinţa Lui. Vouă, floare­a Neamului, tă­iată de Destin în lupta desrobi­­rii sfinte, vouă Eroi căzuţi în războiul Crucii şi al dreptăţii, Neamul vă închină azi mândria biruinţei care sticleşte în lacri­mile bucuriei. In gropile voastre neştiute, pe bulgării calzi de sângele vostru sfânt, îngenunche azi Neamul în­treg in rugăciune, cu făcliile voa­stre de vitejie şi de glorie. Iar vouă, mame şi soţii de e­­roi, părinţi şi prunci de muce­nici căzuţi în luptă, voi care v’aţi pierdut sufletul şi puterea, pentru ca Neamul să birue, vouă Ţara vă jură azi nu numai recu­noştinţă, dar grije veşnică. ROMANI, In această zi de Iulie care a cuprins în lumina ei viaţa sfâr­şită a Reginei Maria, întregitoa­­rea de suflete, în această zi care a deschis zorii trişti ai morţii lui Ferdinand întregitorul, Neamul Românesc inchină răzbunător cu­tremurarea biruinţei sale tână­rului vlăstar al Tronului, lui Mi­hai I, Regele Desrobirei şi al Crucei. Altă dată, Regele întregitor spunea după biruinţă cu sfat de istorie: „Ia seama, fiul Meu, mai curând se pierde decât se câşti­gă iubirea şi încrederea unui po­por“. Azi Neamul întreg, cu în­credere şi nădejde, cere Regelui său să încingă spada pe care I-a dăruit-o Generalul în sfânta zi a Arhanghelului Mihai, fiindcă azi e o zi de biruinţă românească. Şi toată domnia Lui să fie ca ziua de azi, zi de glorie şi de lup­tă, împlinitoare de drepturi, des­­robitoare de pământuri şi înăl­ţătoare de credinţă. ROMANI. Datorăm această regăsire, a­­ceastă înfruntare de nedreptate apărătorului civilizaţiei şi al cre­dinţei Europei, lui Adolf Hitler, ca­re a pornit lupta lui, viforul care răstoarnă cetatea păgână a viperelor comuniste. Şi datorăm armatei noastre, bravului ostaş român, ofiţerilor, trupei şi aviaţiei noastre dreptul de a putea vorbi cu mândrie in acest colţ al Europei. Dar, mai presus de orice, noi Românii, datorăm biruinţa, gân­dului şi luptei Generalului An­tonescu. (Continuare in pag. 2-a) Mihai Antonescu, vice-preşedinte şi preşedinte consiliului de miniştri, rostită la Radio Escrocheria „Ideologiei ministe“ de prof. ing. C. BUDEANU Învăţămintele ce se pot des­prinde din evenimentele măreţe ce le trăim azi, depăşesc puterea de percepţiune a prezentului. Nu­mai perspectiva timpului le va putea cuprinde în tot complexul lor. Marea revoluţie bolşevică din 1917 se închega pe baza unei aşa zise „doctrine comuniste Poliţia, vechea şi cruda poliţie a imperiului ţarist trebuia des­fiinţată, armata permanentă şi o­­bligatorie desfiinţată, proprieta­tea individuală înlocuită prin un ,,bun al tuturor", beneficierea tu­­tu­ror în condiţii egale de întrea­ga activitate economică, moneda devenită astfel inutilă, urma a fi suprimată, libertatea popoare­­lor de a dispune de ele singure asigurată, desfiinţarea graniţelor socotite cauze de conflicte ne­sfârşite în omenire, suprimarea oricăror tendinţe imperialiste, su­primarea războaielor între naţii, iar ca detalii se promitea în plus instituirea­ imediată a unui re­gim constituţional pe baza nouei doctrine, suprimarea funcţiona­­rismului şi în fine persistenţa re­voluţiei pentru realizarea inte­grală a acestui program, iar cei 24 ani, aproape un sfert de veac, de aplicare efectivă au dus la rezultate de felul urmă­­tor: Instituirea celei mai feroce ţi sălbatece poliţii — sub diferite nume — pe care a cunoscut-o o­­menirea vre­o dată, instituirea „armatei roşii" depăşind ca nu­măr şi ca obligaţii vechea arma­tă, proprietatea individuală de­parte de a deveni un „bun al tuturor“ s-a transformat în pro­prietate de stat îmbrăcând forma celui mai acut capitalism cu toate defectele lui şi fără nici unul din avantajele lui, uniformizarea în mizerie, reintroducerea regimului monetar funcţionând în condiţii cu mult mai defectuoase ca îna­inte, introducerea celei mai ori­bile opresiuni a popoarelor faţă de care vechul regim ţarist nu ne dă decât o palidă imagine, accen­tuarea graniţelor nu numai între acel „paradis bolşevic“ şi restul omenirei ci şi în interiorul ţări­lor bolşevizate, accentuarea im­perialismului cu tendinţe de i­­mixtiune cu mult în afară de graniţele propriu-zise ale ţărilor (Continuare in pagina 2-a) Un aerodrom sovietic, acum cimitir de avioane. (PK Wb)

Next