Universul - Provincie, iunie 1944 (Anul 61, nr. 149-177)

1944-06-01 / nr. 149

T " V A Amir al 61-lea 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAV1LLAN Proprietari „U H I V E R S U L‘‘ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa postali plătită in numerar conform aprobării Dir. G­ K­ P. T. T. Nr. 24.464/939. CELE URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA­ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23*35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 SPORIREA PRODUCŢIEI Printr’o circulară recentă, ministerul afacerilor interne a cerut tuturor unităţilor admi­nistrative din ţară să dea con­cursul organelor agricole, în can­T1ţp3*111 s. d.6 stârpire a buruc­­nilor şi a mărăcinilor de pe ogoare şi de pe terenurile ne­cultivate, destinate păşunilor. Scopul acestei acţiuni de co­laborare între autorităţile ad­ministrative şi cele agricole este sporirea producţiei agri­cole şi îmbunătăţirea calită­ţii ei, îngrijirea ogoarelor, privirea buruenilor care împiedecă creşterea şi desvoltarea semă­năturilor trebue să constitue o permanentă preocupare din partea unui bun agricultor. E o datorie a tuturor pluga­rilor, ca în aceste vremuri să depună toate sforţările pentru sporirea producţiei agricole. Organele administrative şi cele ale ministerului agricul­turii pot fi de folos în această acţiune prin îndrumările, prin sfaturile şi prin grija pe care trebue să o pună pentru bunul mers al gospodăriei rurale. Prin măsuri chibzuite, dic­tate de împrejurările locale, autorităţile însărcinate cu di­rijarea activităţii agricole au datoria să se îngrijească de a­­sigurarea braţelor de muncă, acolo unde lipsesc, înlesnind deplasarea muncitorilor agri­coli din regiunile unde priso­sesc. In agricultură, orice muncă se face la o anumită epocă, de­terminată de condiţiunile na­turii. Dacă această epocă nu se respectă şi se întârziază lu­crul, se produc la semănături pagube, ce nu se mai pot re­cupera. De aceea este necesar, ca a­­gricultorii să se îngrijească din vreme de brațele de muncă de care au nevoe, pentru ca fie­care lucru de pe ogoare să se poată face la timpul său. Nu trebue să pierdem din vedere împrejurările grele prin care trece ţara, cu o parte din teritoriul său încălcat de inamic şi cu o populaţie refu­giată din zona de război. Această populaţie, care şi-a părăsit căminurile şi ogoarele, căutând adăpost în restul ţării, trebue hrănită. Hărnicia plu­­gărimii noastre trebue să fie de astă dată şi mai mare, pen­tru ca sporind producţia agri­colă, să putem asigura pentru întreaga obşte, cât şi pentru nevoile armatei, pâinea cea de toate zilele. Folosind orice brazdă de pă­mânt pentru semănături, in­tensificând cultura legumelor pe lângă fiecare gospodărie ţărănească,­ în aşa fel ca să nu mai rămână pe lângă locuinţe terenuri necultivate, năpădite de burueni, îngrijind cu sâr­­guinţă ogoarele, ne îndeplinim o datorie faţă de­ noi înşine şi faţă de pământul darnic al ţă­rii noastre adânc încercate. Iată de ce considerăm că au­torităţile locale, prin colabora­rea lor pe teren, au un rol în­semnat în această­ acţiune, în­drumând şi stimulând la lucru pe cei cari ar da dovadă de delăsare sau de lipsă de înţe­legere a situaţiei de astăzi. ­ PROF. C. STOICESCU S’a stins din viaţă, la o vârstă când încă mai putea fi de mult folos ţării, profesorul C. Stoices­­­cu, fost rector al universităţii din Bucureşti. Născut la 23 August 1881, în Capitală, ca fiu al jurisconsultu­­luii C Stoicescu, om politic şi ministru în câteva rânduri, C. Stoicescu găsea în casa părinte­­l­ui său o tradiţie intelectuală şi jurdică pe care s-a străduit toată viaţa să o desăvârşească. A făcut apreciate studii juridi­ce la facultatea de dietat din Pa­ris, unde a fost de două ori lau­reat, iar teza sa reţinută cu elogii­înapoiat in ţară, trece un con­curs strălucit, în urma căruia e acreditat ca docent de drept ro­man la facultatea de drept din B­ucuresti, in 1907 ; e numit pro­fesor agregat în 1908, iar în 1913 profesor titular ia cat­edra de drept roman, ocupată până atunci tre G. Danieiopolu. Intr'o lungă carieră profeso­rală, a publicat şi numeroase lu­crări şt­iinţifice de specialitate, dar n'a râvnit alte demnităţi de­cât acelea profesionale, la cari a fost ridicat mai mult la solici­tarea colegilor decât a sa pro­prie. Astfel, in ultimii zece ani, a fost decan al facultăţii de drept din Bucureşti (1934-1938), rector al universităţii (1936-1940); reprezentant al R­omâniei la con­gresul international de drept roman de l­­­a Bologna si Roma, ale cărui şedinţe le-a prezidat de câteva ori (Aprilie 1934), precum si la diferite alte congrese in­ternationale, la cari a prezentat fanosrte. In 1936 a fost ales membru corespondent al Acade­miei Române, în urma unui ra­port elogios al d-lui prof. An­drei Radul­escu. Dintre lucrările sale publicate în ultimii ani, cităm : Caracterul subsidiar al îmbogăţirii fără cau­ză ; Opera legislativă a împăra­tului Justinian, comunicări la Academia Română şi la Acade­mia de ştiinţe morale şi politice, unde era preşedinte al secţiunii de drept roman şi istoria drep­tului. Pătruns de importanţa drep­­­tului roman în formaţia oame­nilor de drept, era reputat ca profesor exigent, dar de o mă­sură şi de o stăpânire de sine proverbiale, cari mergeau până la asprime cu sine însuşi. Nu cu­noştea compromisurile şi n'a?­i cerut celor mici un lucru sau o atitudine pe care n'tur f: pulul­ o avea el însuşi Când cerea însă o­­atitudine, o cerea tuturora şi mai ales celor mari. Cu profesorul Stoicescu se duce un om de elită, de ţinută plină de demnitate, de tact şi măsură, un profesor nu numai prin învăţăturile desvoltate, ci şi prin exemplul propriiu. — f. v. mntr. — I COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 29 MAI 1944 Pe Nistrul inferior, in Basarabia de mijloc şi pe frontul Moldovei, nici uu e-Impu­tawii COORDONARE SANITARĂ de I.­VION Sunt reforme ale căror ne­cesitate şi temeinicie, deşi re­cunoscute de toţi specialiştii în ramura respectivă, întâr­zie să ia fiinţă în vreme nor­mală, dar sub presiunea ab­solută a imperativelor cari nu suferă amânare, în vre­muri grele cum sunt cele pe care le trăieşte astăzi ome­nirea, cad opunerile, preju­decăţile şi interesele mărun­te, spre a face loc realizări­lor cerute de nevoile colecti­vităţii întregi. Toţi cari s-au ocupat de problemele referitoare la să­nătatea publică, oficialitatea chiar, şi în trecut şi r­ecent, au căzut de acord că trebuie să se asigure bolnavilor de orice categorie socială şi de orice situaţie materială o a­­sistenţă competentă şi ra­pidă. Conducerea de azi a mini­­terului sănătăţii preciza a­­cum doi ani — ca un dezide­rat pentru viitor — că tre­buie să se dea posibilitate bolnavilor să fie primiţi în ORICE SPITAL, indiferent de autoritatea sau fundaţia care l-a întemeiat. „Acest sis­tem este astăzi admis în spi­talele Statului. El trebue ge­neralizat“. Dezideratul de atunci este astăzi o necesitate vie, care impune realizarea operei de coordonare şi colaborare în toate ramurile de care de­pinde apărarea sănătăţii pu­blice­ Situaţia pe care o cu­noaştem cu toţii, a determi­nat evacuarea personalului multora dintre autorităţi; populaţia civilă din centrele orăşeneşti s-a îndrumat spre sate, unde aglomerarea de vieţi şi starea de higienă crează serioase preocupări cari se vor mări odată cu ve­nirea căldurilor verii. Aşezămintele sanitare, spi­talele diferitelor instituţii de stat nu au putut urma, din motive tehnice, personalul instituţiei res­pective împrăş­tiat în localităţi diferite şi îndepărtate. Populaţia civilă a găsit adăpost în comune unde nu sunt posibilităţi de îngrijire medicală, şi acolo unde există, ele sunt desti­nate salariaţilor unei anu­mite instituţii, salariaţi cari, la rându-ie, greu pot găsi mijloace de transport de a­­colo unde simt, până la dis­pensarul ori spitalul destinat lor. Sunt regiuni unde sunt a­­şezăminte spitaliceşti, dar ele nu concordă nici cu nu­mărul locuitorilor, nici cu dependenţa pacienţilor, cari sunt obligaţi să se adreseze unor anumiţi medici şi unor anumite spitale, la distanţe apreciabile. In precizarea ministerului sănătăţii de care pomeneam mai sus, se arăta că ,„siste­mul individualist“, în care funcţionează o bună parte din instituţiile noastre sani­tare, trebuie imediat schim­bat pentru a spori, printr-o acţiune solidară, „randamen­tul aşezămintelor noastre de asistenţă şi de medicină pre­ventivă“. Urmează adăugirea că a­­ceastă idee simplă şi dreaptă întâmpină mari dificultăţi în aplicarea ei practică şi că ar fi de dorit ca instituţiile care se ocupă şi cu asistenţa medicală să fie mai puţin „individualiste“. Administraţia propriu zisă a acestor diverse instituţii ale Statului trebuie să fie de acord astăzi că o coordonare a serviciilor medicale nu nu­mai că ar fi de folos popu­laţiei întregi de oriunde, dar ar fi sursa unor economii considerabile pentru ele în­sele şi deci pentru salariaţii lor, pe urma simplificării prin contopire a aparatului bi­rocratic, economii pe care le-ar putea destina sporirii pensiilor, a ajutoarelor de familie pentru personalul lor evacuat, pentru sprijini­rea materială a salariaților lor ale căror căminuri au fost distruse, etc­in studiul pe care l-am ci­tat într’un articol apărut zi­lele trecute, studiu referitor la această problemă de cea mai mare actualitate, d. dr. I­ Moldovan spune că unita­tea sănătăţii publice s’ar corp medical solidar şi dis­ciplinat în menirea plină de trudă, de jertfă, de răspun­dere, dar şi de prestigiu şi de satisfacţie ce îi este rezer­vată în cadrele Statului“. Iar ca pildă adaugă: „Lipsa de autoritate a cor­pului medical n’am putea-o ilustra mai bine decât prin situaţia medicilor în cadrele Asigurărilor sociale unde ei duc tot greul serviciului, pe munca lor se bazează toată organizaţiunea şi cu toate acestea alte categorii de funcţionari domină în orga­­nizaţiune şi probleme de ad­ministraţie sunt mai ales a­­celea cari covârşesc activi­tatea“. Justificarea antagonismu­lui intre corpul medical şi biurocraţia din instituţiile de stat cari se ocupă şi de sănătatea salariaţilor lor, constitue baza unei discuţii care nu e timp să fie reîn­viată; astăzi, problemele să­nătăţii publice primează şi toţi medicii au datoria să impună soluţia coordonării, colaborării şi unificării tutu­ror posibilităţilor şi mijloa­celor de prevenire a moli­melor, de îngrijire şi lecuire a tuturor bolnavilor, indife­rent de situaţia lor materia­lă şi socială, aşa cum glăsuia dezideratul vechi al ministe­rului sănătăţii, deziderat a cărui înfăptuire se impune astăzi ca un comandament social şi naţional. ÎNTOARCEREA din misiune întors dintr’o misiune încununată, de succes, pilotul este felicitat călduros de camarazii tăi. (8MP). fiion a avut o lini­emm CU AMBASADORUL JAPONIEI Berlin, 29 (Rad­or). — Dej­a marele cartier general al Fueh­­rerului se comunică: Fuehrerul­­a primit Sâmbătă pe generalul Oshima, ambasa­dorul Japoniei, cu care a avut o lungă întrevedere cu privire la chestiunile actuale ale cola­borării germano-japoneze în ce priveşte ducerea în comun, a războiului celor două popoare. La întrevederile de la Fueh­rer, a luat parte și d. von Rib­­bentrop, ministrul afacerilor străine al Reichului, care a avut încă o întrevedere lungă și căl­duroasă cu ambasadorul Oshima. DESCOPERIRE ISTORICA IN SUEDIA Stockholm, 29 (Rador). — A­genţia Telegrafică Suedeză a­­nunţă: In capitala Suediei au fost gă­site părţile principale originale ale unei coroane imperiale ger­­mano-romane datând de la Începu­tul secolului Xvi. Această desco­perire prezintă o deosebită impor­tanţă istorică. Coroana imperială este ataşată la aşa zisul tezaur de la Goslar, care a fost transportat în Suedia în timpul războiului de­ 30 de ani şi care acum se găseşte la Mu­zeul de istorie de la Stockholm. Lucrătura coroanei este foarte frumoasă şi are ornamentaţii din perle şi pietre preţioase, fapt care îndreptăţeşte părerea că ea face parte din tezaurul Imperial de la Constemtinopol, de unde după toate probabilităţile, a fost luată in timpul Cruciadelor. Descoperirea a fost făcută de savantul suedez dr. O. Kaell­­strom. Cercetările ştiinţifice au stabi­lit că această coroană a fost lu­crată in Germania occidentală de un giuvaergiu german pentru îm­păratul germano-roman Frede­rick II. PAUL HAZARD de BASIL MUNTEANU A murit profesorul Paul Ha­zard. Vestea ne-a sosit târzii, aşa încât, de câteva săptămâni, neliniştile şi gândurile noastre despre el se îndreptau către un mort. Nelinişti, fiindcă îl ştiam slăbit de atâţia ani de privaţiuni fizice şi de dureri morale, după mai multe pneumonii vindecate cu greu dealungul iernilor fără căldură, mereu pândit de coali­ţia atâtor rele împotriva orga­nismului său şubrezit. La­­ia şi ceva de ani, a murit în câteva ceasuri, răpus de o angină pec­torală, care în vremi mai blânde l-ar fi cruţat... Se născuse în Flandra france­za : un „Nordic“ cu ochi albaştri şi statură mijlocie, rece în apa­renţă, cu gesturi puţine şi re­pezi. Dincolo de aceste mani­festări măsurate stăruia însă o inimă caldă şi inteligentă, pe care puţini au cunoscut-o. In so­cietate, cuvântul lui avea un far­mec specific francez, acel „spi­rit“ vioi fin ,eliptic, pe care unii străini îl bagatelizează fiindcă nu-i î­ţţeleg comorile de expe­rienţă şi de înţelepciune con­densată. Povestea încântător, fără lungimi, fără afectaţie, me­­reu nou şi neprevăzut: naraţiu­nea, convensaţia lu Paid Hazard «c­ânteiau discret, ca pietrele preţioase. Întreaga lui fiinţă era domi­nată de o inteligenţă suverană — sigură, calmi, adâncă prin în­săşi structura ei luminoasă. Darurile acestea variate com­puneau un exemplar tunam el rasă. Paul Hazard era floarea unei civilizaţii fără egal, care a înţeles totdeauna să se desăvâr­şească în uman, şi nu în te miri ce ipotetică şi primejdioasă su­­praumanitate. Vorbind cu Paul Hazard, trăiai trecutul lung al unei societăţi întemeiate pe va­lorile morale cele mai stator­nice. Şi parcă înţelegeai mai bine pe Montaigne, pe Racine, pe Voltaire, pe Stendhal, prin simpla prezenţă a unei persona­lităţi care, într’un fel, rezuma idealul uman al atâtor înaintaşi iluştri. Comorile lui de pătrundere, de claritate, de talent, le dăruise studiului literaturii. Conferen­ţiar la Universitatea din Lyon, profesor la Sorbona, apoi la Col­­l­ge de France, Paul Hazard a fost un învăţător incomparabil, care a format numeroşi elevi francezi şi străini îşi pregătea lecţiile minuţios, fapt cu fapt, idee cu idee ,dispreţuind impro­­vizaţiiile prestigioase, care îm­bată inteligenţele fără să le nu­trească.. avea­ darul să reducă la sem­nificaţii■ esenţiale faptele cele mai variate, să topească diver­genţele şi complexele în sinteze luminoase şi să descopere inte­resul istoric sau omenesc al vie­ţilor şi al textelor. Nervos şi to­tuşi prudent, expunerea profeso­rului progresa spre concluzie: te condusese cu supremă și discre-(Continuare in pag. 2-a) No­. 149 Joi 1 Iunie 1944 6 Pagini DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Tancuri germane Tigru Înaintează in sectorul de luptă de la Iași—Tg. Frumos. (Ph. Ob.). 73 DE AVIOANE NORD-AMERICANE DOBORÂTE DOICĂ CU PRILEJUL ATACURILOR ASUPRA GEM Berlin, 29 (Rador). — După calcule provizorii, formaţiile ae­riene nord-americane au pierdut în cursul grelelor lupte de Du­minică pe deasupra Germaniei 60 de avioane. Dintre acestea, nu mai puţin de 47 au fost doborite de avioa­nele de vânătoare germane, 13 dintre ele fiind avioane de bom­bardament cu câte patru motoare. Alte 13 avioane inamice au fost doborite de artileria antiaeriană germană. ♦ Berlin, 29 (Rador). — După informaţi­unile primite chiar acum (ora 11 şi 30) de către Bi­roul Internaţional de Informa­­ţiuni, avioane de bombardament americane au suferit din nou o gravă înfrângere, în cursul atacu­rilor îndreptate asupra Germaniei centrale în Duminica Rusaliilor la amiză. După constatările încă incom­plete, numărul avioanelor ameri­cane doborite se urcă deja la cifra de 73, dintre cari 53 de avi­oane de bombardament cu câte patru motoare. Cum duelurile cele mai vio­lente s’au desfăşurat deasupra vastelor regiuni din German'a centrală, şi cum formaţiunile americane greu încercate au fost mereu obiectul atacurilor date de avioane de vânătoare germane, avioane germane de patrulare continuă şi în momentul de faţă sarcina grea de a controla nouile victorii anunţate de avioanele de vânătoare germane. Câţiva aviatori americani, cari s’au putut salva sărind cu para­şuta, declară că au fost obiectul celor mai teribile atacuri din câte s’au dat in războiul aerian. Avi­oanele Messerschmitt şi Foka Wulf s’au aruncat cu grămada asupra form­aţiunilor lor. Ei au observat că, alături şi în faţa lor, mai multe avioane Boeing făcu­seră explozie în aer. RĂZBOIUL AERIA( Oraşele din sud-vestul Germaniei atacate de aviaţia anglo-americană Berlin, 29 Rador). — După cum află biroul internaţional de infor­­maţiuni, forţele aeriene britanico­­americane au trebuit să plătească plin nou cu pierderi simţitoare, a­­tacurile lor de teroare săvârşite împotriva orașelor din sud-vestul Germaniei în ziua de 27 Maiu. La Londra se contase că atacul orașelor Mannheim, Ludwigshafen și Karlsruhe ar fi trebuit să fie efectuate fără pierderi prea im­portante, păturile joase de nori ce predominau deasupra unor Întinse regiuni ale Germaniei părând să interzică forţelor germane de apă­rare anti-aeriană orice fel de de­colare şi orice fel de zbor. Totuşi avioanele de vânătoare şi de distrugere germane au putut să-şi ia zborul în preajma amiezii zilei de Sâmbătă, pentru a se opune formaţiunilor de bombar­diere americane. Echipagiile lor n'au ezitat a lua contactul prim cu importantele formaţiuni inami­ce, chiar în afara frontierelor Rei­chului, in regiunea frontierelor Germaniei de sud-vest, unde au avut loc violente lupte aeriene cari s’au continut până in regiunea Karlsruhe. In ciuda importantei protecţii asigurată bombardierelor america­ne de formaţiuni escortatoare de avioane de vânătoare inamice cu mare rază de acţiune, escadrilele de vânătoare germane au străpuns barajele de protecţie inamice, pen­tru a se năpusti încontinuu la a­­tacarea grupurilor de bombardiere, apropiindu-se câteodată de acestea până la a le atinge. Chiar din timpul zborului lor de apropiere, numeroase bombardiere inamice cu câte patru motoare s’au prăbușit la pământ cu toată încărcătura lor de bombe, făcând explozie in momentul izbirii de pământ. Un observator al postului de ascultare relatează că cu puţin înainte de ora 13, el a numărat pe cer nu mai puţin de 18 paraşute deschise care cădeau spre pământ în acelaşi timp. Puţin timp după aceea, precizează observatorul mai departe, mai multe explozii s-au produs una după alta, indicând sfârşitul tragic al bombardierelor. Alte aparate americane au fost obligate să părăsească formaţiuni­le din cari făceau parte,, fiind In flăcări sau grav avariate şi deve­nind astfel prada sigură a forţelor de apărare antiaeriană germane. In cursul înverşunatelor lupte aeriene date cu vânătorii britani­­co-americani de escortă cari în­cercau în zadar să sa intercaleze intre formaţiunile de bombardiere şi avioanele de vânătoare germa­ne, mai multe avioane ..Thunder­­boldt” şi „Mustangs” au fost do­­borîte. Violentele baraje ale artilariei antiaeriene germane efectuate dea­supra oraşelor atacate au făcut noi goluri în rândurile formaţiunilor americane. După un bilanţ provizoriu, avia­ţia americană a pierdut in acest a­­tac de teroare, un minimum de 43 avioane, în mare parte bombardie­re cu câte patru motoare. Această cifră este cu atât mai importantă cu cât din cauza condi­­ţiunilor atmosferice, numai o parte din escadrele de vânătoare şi de distrugere germane au putut fi an­­gajate în lupte. FLORENŢA DIN NOU BOMBARDATĂ Roma, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei D.N.R. trans­­mite : Oraşul Florenţa a suferit Sâm­bătă un nou atac terorist deose­bit de puternic dat de aviaţia anglo-nord-americană, cu care prilej au fost distruse din nou bunuri culturale unice. AVIOANE NORD AMERI­CANE DEASUPRA ELVEŢIEI Berna, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei D. N. B. transmite: Se comunică oficial că în ziua de 27 Mai, la amiază, mai multe avioane de bombardament, nord­­americane au pătruns pe deasu­pra teritoriului elveţian. In total, au aterizat în Elveţia cinci avioane. In regiunea Pruntrut au fost aruncate mai multe bombe. VAS GERMAN DE CĂLĂTORI ATACAT DE AVIAŢIA AMERICANĂ Berlin, 20 (Rador). — In cursul atacurilor de Duminică ale a­vioanelor nordamericane împo­triva persoanelor civile, şi în special a femeilor şi copiilor, în regiunea Rinului, un vapor de călători al societăţii de navigaţie Koeln-L­eusseldorf a fost atacat la Remagen de la mică înălţime, cu armele de bord de două a­­vioane de vânătoare cu câte două motoare-Vasul de călători Ostmark pu­tea fi perfect identificat ca vas de excursiune de la înălţimea la care sburau avioanele. In cursul at­acul­ui au fost ră­nite şase persoane, printre care trei femei şi doi copii. Au fost rănit© grav 19 persoane, printre care 11 femei şi un copil. Nume­roase alte persoane au fost răni­te mai uşor. Pe plaja Sinzig din plasa Ahr­­weilor ,avioane nordamericane au tras cu armele de bord asupra persoanelor care înotau In cursul altor atacuri împo­triva persoanelor civile la Nes­­trup, lângă Bentheim, a fost grav rănit cu armele de bord un copil. Noul şi violente lupte aeriene pe deasupra mi­imsl­or regiuni ale Germaniei Berlin, 29 (Rador). — Luni la amiază s’au dat noui lupte aerie­ne violente pe deasupra mai mul­tor regiuni ale Germaniei. Formaţii de avioane de luptă cari pătrunseseră, sub o puter­nică protecţie de avioane de vâ­nătoare, pe deasupra nord-ves­tului şi nordului Germaniei, au fost întâmpinate încă din primul moment de avioane germane de vânătoare şi de distrugere. In zona Mecklemburg şi la est de Magdeburg s’au dat înverşu­nate lupte aeriene în cursul că­rora avioanele de vânătoare au înlăturat bariera formată de avioanele de vânătoare Inamică şi au pătruns in­formaţiile de avioane de bombardament nord­americane. Luptele au continuat pe tot parcursul formaţiilor nord-ameri­cane către zona mării Nordului şi către Germania centrală. OSTAŞI CITAT! PRIN ORDIN DE ZI PE NATIUNE ORDIN DE ZI NR. 61 DIN 27 MAI 1944 In îndârjitele lupte de pe unui contraatac dat în noaptea mod deosebit: — Caporalul Tofan Virgil. — Soldatul Tudor Florea. — Caporalul Anghelache — Soldatul Mitrache Ion. din Divizia 3-a Infanterie, în Pentru îndrăsneală, dârzenie, au dat dovadă pe câmpul de citează ca exemplu pe Naţiune. frontul Moldovei, în timpul de 3/4 Mai, s’au distins în Ion­lupta de distrugerea curelor, spiritul de sacrificiu de care luptă, ostaşii de mai sus se (ss) 7. ANTONESCU Mareşal al României şi Conducătorul Statului PAZA IMOBILELOR IN TIMPUL ALARMEI Se aduce la cunoştinţa in­tendenţilor şi portarilor de blocuri, încadraţi în echipele de apărare pasivă ale imobi­lelor respective, că potrivit dispoziţiunilor legii A.A.T., sunt obligaţi ca pe timpul a­­larmelor aeriene să fie pre­zenţi la posturile lor. In cazul că se va constata lpsa acestui personal, se vor aplica sancțiunile prevăzute la articolul 66 din legea A.A.T. (modificată prin legea nr. 177 din 27 Martie 1944 publi­cată în Monitorul Oficial din 30 Martie 1944) și anume : — internarea în lagăr dela 1 lună la 2 ani; — amendă dela 10.000 — 50.000 lei.

Next