Universul - Capitala, septembrie 1945 (Anul 62, nr. 198-223)
1945-09-01 / nr. 198
. i Anul al 62-lea 6 PAGINI Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar» „UNIVERSUL** S. A, înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfo» EXEMPLARUL 40 LEI Iu* poştală plătit» tn Dir. C4a W. llNr. M CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA» BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.10 PROBLEMA CAPITALĂ Este problema păcii. Războitul s-a încheiat prin victoria armelor Naţiunilor Unite care au doborît forţele militare hitleriste, le-au redus la neputinţă şi le-au impus capitularea. Toate măsurile au fost luate şi continuă a fi desăvârşite pentru a face imposibilă o reînviere a forţelor naziste, pentru a împiedica orice încercare nouă de agresiune, pentru a suprima spiritul militarist care a otrăvit sufletul popoarelor şi care a determinat acea uriaşă înarmare a puterilor agresoare. Omenirea se găseşte azi in faţa unei nouă situaţii: deoparte agresorii la pământ, zdrobiţi, dezarmaţi şi puşi sub un riguros control — de altă parte popoarele iubitoare de pace, dar în mare parte istovite de sforţările supra-omeneşti ce a trebuit să le facă pentru a învinge coaliţia barbariei. Acestor popoare şi în primul rând acelor Mari Naţiuni cari au salvat întreaga omenire prin uriaşele lor sacrificii şi prin trainica legătură între ele, Ie revine acuma sarcina grea de a definitiva pacea, de a-i da o structură solidă prin valorificarea ei în toate domeniile vieţii naţionale şi internaţionale. Marile Naţiuni Unite n’au aşteptat ziua victoriei definitive pentru a examina toate aspectele problemei păcii şi, cu mult înainte, în istoricele întrevederi dintre marii lor conducători, au căutat şi au reuşit să stabilească principiile cari vor sta la baza organizaţiei mondiale în interesul menţinerii şi consolidării definitive a păcii între popoare, care constitue condiţia esenţială a refacerii şi a desvoltării progresive a potenţialului constructiv al fiecărui popor în parte. Dar, dacă atâta timp cât faptele de arme continuau, atâta timp cât duşmanul nu era încă doborît, problema păcii in general şi toate problemeie consecvente ei şi inerente ei — mai ales după un război ca cel prin care a trecut omenirea şi care a zdruncinat temelia insăşi a aşezărilor civilizaţiei — n’au putut fi examinate decât în mod general şi principial, azi când războiul s’a încheiat, tot ansamblul acestor probleme a căpătat un caracter de urgenţă care nu mai ingădue amânarea soluţionării lor. Aşa se şi explică via activitate ce se desfăşoară pretutindeni de conducătorii popoarelor şi mai ales de conducătorii Marilor Naţiuni Unite a căror strălucită victorie militară le-a dat sarcina de a cuceri, pe acelaş plan internaţional, o tot pe atât de strălucită victorie a păcii. S’a spus şi s’a repetat că strânsa solidaritate dintre Marile Naţiuni Unite, sinceritatea şi realitatea colaborării dintre ele, unitatea lor, punerea în comun a potenţialului lor de forţe, coordonarea acţiunilor lor militare, într-un cuvânt înţelegerea desăvârşită între ele, prin subordonarea tuturor intereselor particulare marelui scop comun pe care l-a constituit imperativul distrugerii totale a puterii fasciste şi a sălbaticei coaliţii contra libertăţii popoarelor, a asigurat această victorie militară, unică în istoria lumii. Este un adevăr pe care îl vor înregistra toţi cronicarii acestor sbuciumate vremuri. Este un adevăr care va constitui pentru viitor exemplul elocvent al uriaşelor posibilităţi ce decurg din unire, din înţelegere şi din solidaritate între popoare. Acest adevăr nu a fost valabil însă, numai pentru epoca de război. El rămâne valabil şi cu o forţă de fecunditate şi mai mare, şi în această nouă epocă postbelică, în această epocă a păcii mondiale. Desigur problema păcii — care a devenit acum problema capitală — nu este uşoară. Şi nu este uşoară tocmai din pricina multiplelor ei aspecte şi a diverselor interese care trebuesc coordonate şi soluţionată prin concesiuni reciproce, dar mai ales prin înălţarea tuturor la nivelul idealului comun: pacea între popoare. Toate greutăţile însă vor fî învinse prin menţinerea şi întărirea solidarităţii care a asigurat victoria militară. Marile Naţiuni Unite, către care se îndreaptă azi — ca şi eri — toate speranţele popoarelor iubitoare de pace — au făcut dovada că sunt adânc pătrunse de necesitatea şi fecunditatea acestei solidarităţi. Probleme grele au fost soluţionate prin această solidaritate între Marile Naţiuni. Ea constitue chezăşia păcii. Ea este garanţia victoriei definitive şi strălucite care va împleti într’un singur mănunchiu aspiraţiile tuturor popoarelor spre bine, spre libertate, spre dreptate. TRUPE AMERICANE AEROPURTATE AU ÎNCEPUT SĂ DEBARCE LÂNGĂ TOKIO Generalul MacArtur a aterizat pe aerodromul Atughi ' Qkinaua, 30 (Rador).— Se anunţă că unităţi din corpul1 de marină au început să debarce pe ţărmul de nord al golfului Tokio, doi, la ora 1 dimineaţa (ora Tucureşti). Trupele au debarcat pe țărmul peninsulei Katsusaki imediat la nord de baza navală Yokosuka. Nu s’a auzit nici o împuşcătură când primul val a ajuns pe plajă folosindu-se de mici vase de debarcare. New Torit, 30 (Rador} — Postul de radio New Torit anunţă că ofiţerii americani ce s’au înapoiat la Okinana de pe aerodromul Atsugi de lângă Tokio au declarat că în clipe debarcării forţelor americane în jurul aerodromului se aflau alineate 130 de avioane japoneze. Ele erau intacte, dar sistemul lor propulsiv fusese îndepărtat conform instrucţiunilor date de generalul Mac Arthur. ★ Tokio, 30 ,Rador). — Echipajul unui bombardier american, care a aterizat pe aerodromul Atughi a declarat că, pe când trecea peste insula Miyaghi, japonezii de pe sol au tras Împotriva lor trei proectile antiaeriene. SOSIREA GENERALULUI MACARTHUR Londra, 30 (Rador). — Se anunţă oficial de la Tokio că generalul MacArthur, comandantul suprem aliat din Pacific, a aterizat pe aerodromul Atughi, cu obişnuitul său avion de transport, joi dimineaţa. Generalul era însoţit de generalii Robert Eichelberger şi Richard Sutherland. CUM SE FACE DEBARCAREA Okinava, 30 (Rador). — Ocuparea formală a Japoniei de unităţi debarcate de pe mare şi din văzduh a început joi. In primele ceasuri ale dimineţii, primele unităţi ale diviziei aeropurtate alcătuind vârful trupelor de ocupație au debarcat pe aerodromul de la Atsughi, din apropiere de Tokio. Ele se află în prima fază a marşului de 38 km, la capătul căruia vor pătrunde în Palatul împăratului, unde generalul MacArthur, comandantul suprem aliat din Pacific, care a debarcat pe teritoriul japonez deasemeni în cursul dimineţii de joi, îşi va stabili cartierul său general. In câteva ore au fost debarcaţi aproape 6.000 oameni. Nu mult după debarcarea paraşutiştilor pe aerodromul de la Atsughi, cea mai puternică flotă aliată concentrată vreodată a început să debarce trupe pe ţărmul de nord al golfului Tokio, la nord de baza navală dela Yokosuka. Nu s-a tras nici un foc de armă, debarcările efectuându-se în perfectă liniște. Contramiralul Robert Carney, șeful statului major al amiralului Halsey, a preluat joi în mod formal comanda bazei navale dela Yokosuka, din golful Tokio. Amiralul Nimitz a spus că in şantierele de aci va fi înfiinţată o bază americană. ❖ Tokio, 30 (Rador): — După cum anunţă un corespondent special al agenţieiReuter“, avioanele aliate aterizează pe aerodromul de lângă Tokio din două in două minute câte unul. Imediat ce sunt descărcate, ele decolează din nou, pentru a face loc celorlalte avioane, care îşi aşteaptă rândul. Tokio nu este tot atât de distrus ca Berlinul, deşi bombele incendiare au devasat cartiere întregi. EVACUAREA PRIMILOR PRIZONIERI ALIAŢI San Francisco, 30 (Rador). — Un crainic american vorbind la Un post de radio aflat pe bordul crucişătorului „San Diego“ aflat în portul Tokio a anunţat . Miercuri că un vas-spital american a început în cursul aceleaşi zile evacuarea prizonierilor de război aliaţi bolnavi din regiunea Tokio. UN AVION BRITANIC A PATRULAT DEASUPRA ORAŞULUI HONGKONG Londra, 30 (Radar). Patrule de avioane de luptă „Pisicile Iadului“, au supurat în tot cursul dimineţii de Miercuri pentru a supraveghea vasele. Comandorul Percy Gick a fost primul om din foreţele britanice care a văzut Honkong-ul, conducând mai multe misiuni de recunoaştere. El a sburat deasupra a 9 sau lagăre de prizonieri, care la început păreau pustii, dar care la auzirea avionului s’au populat cu o mulțime de prizonieri ieşiţi afară ca să-l privească. Pilotul britanic a sburat destul de jos ca să poată vedea sentinelele, dar artileria antiaeriană nu a intervenit și aviația japoneză nu s’a ridicat de pe soL Cu toată vremea noroasă, el a putut observa că docurile navale nu au suferit mari stricăciuni de război și că în rada portului erau vizibile 8 vase de comerț scufundate. ★ D. PROF. IORGU IORDAN A PREZENTAT SCRISORILE DE ACREDITARE D-LUI KALININ ( Moscova, 30 (Rador). — Agenţia Tass transmite: In ziua de 29 August d. Kalinin, preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS-ului, a primit pe d. Iorgu Iordan, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, care i-a remis scrisorile sale de acreditare. D. Iordan era însoţit de d. Babeş, ministru plenipotenţiar şi consilier de ambasadă, Georgescu, prim secretar de ambasadă şi alţi membri ai ambasadei, care au fost prezentaţi d-lui Kalinin. La solemnitate au asistat d-nii Dekanozov, comisar adjunct al poporului la afacerile străine ale URSS-ului, Lavrişcev, şeful departamentului ţărilor balcanice Fomin, şef adinterim al protocolului comisariatului poporului pentru afacerile străine ale URSS-ului. După solemnitate, d. Kalinin a avut o convorbire cu ambasadorul Iorgu Iordan. PROGRAMUL CONFERINŢEI MINIŞTRILOR DE EXTERNE IA 10 SEPTEMBRIE LA LONDRA Precizările ministrului de externe al Statelor Unite Washington, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei franceze de presă transmite: In cursul unei conferinţe de presă ce a avut loc Miercuri, d. James Byrnes, secretarul departamentului de stat, a precizat programul conferinţei miniştrilor de afaceri străine ce urmează să-şi înceapă lucrările în ziua de 10 Septembrie la Londra şi care, a spus el, va dura aproximativ două săptămâni. Pe ordinea de zi a conferinţei vor fi între altele chestiunea tratatelor de pace cu Italia şi statele din Balcani şi problemele în legătură cu căile de navigaţie pe apă din interiorul Europei. • D. Byrnes a anunţat că d. James Dunn, secretar de stat adjunct, va pleca odată cu el la Londra, unde va rămâne să lucreze atât timp cât prezenţa se va fi necesară După conversaţiile de la Londra, d. Byrnes intenţionează să prezinte un raport în faţa comisiei de afaceri străine a Senatului. Secretarul departamentului de stat • Insistat asupra necesităţii unor relaţii strânse între guvern şi Congres. X). Byrnes proeetează să propună organizarea conferinţei de la Londra cu un birou de experţi pregătind şi supunând concluziile lor miniştrilor de afaceri străine, care ar căuta să ajungă la o soluţie atunci când nu s’ar realiza un acord şi care, eventual, ar urma să asculte martori. Respingând alegaţia japoneză că sfârşitul războiului se datoreşte utilizării bombei atomice, d. Byrnes a relevat că in cursul conferinţei de la Potsdam japonezii au făcut două oferte de pace. Prima ofertă avea un caracter general şi răspunsul negativ a fost comunicat prin Moscova Prin cea de a doua ofertă japonezii propuneau să trimită o delegaţie prezidată de prinţul Konoye. In sfârşit, Byrnes a anunţat că d. Braden va mai rămâne două săptămâni la Buenos Aires înainte de a-şi lua în primire nouile sale funcţiuni ŞEDINŢA DE EDI A CONSILIULUI DE MIŞTRI Preşedinţia Consiliului de Miniştri comunică: Consiliul de Miniştri s’a întrunit azi, SO August a. c. orele 18.30 sub preşedinţia Domnului Dr. Petru Groza Preşedintele Consiliului de Miniştri. Consiliul de Miniştri a rezolvat lucrările curente la ordinea zilei.intre altele Domnul Gheorghe Nicolau, Ministrul Asigurărilor Sociale a făcut o expunere asupra proectului decret lege privitor la modificarea şi complectarea unor dispoziţiuni din legea Casei Scriitorilor. Prin acest proiect decret-lege se aduce o îmbunătăţire a stării materiale a unor valoroşi creatori in domeniul artei. Consiliul de Miniştri a aprobat acest proiect decret-lege. Domnul Ştefan Voitec, Ministrul Educaţiei Naţionale a făcut expunerea proiectului decret lege privitor la înfiinţarea gimnaziului unic. Prin acest proiect decret lege se deschid larg porţile învăţământului pentru copiii de ţărani şi muncitori, lărgindu-se astfel cunoştinţele şi pregătind in acelaşi timp pe cei apţi să urmeze cursurile superioare. Consiliul a aprobat acest proiect decret lege. Consiliul de Miniştri a luat sfârșit la orele 21. SPECULA In umbra fenomenelor economice pricinuite de consecinţele mondiale ale războiului, exploatând raritatea mărfurilor în anumite ramuri industriale şi comerciale, invocând pretextul greutăţilor de transport (chiar atunci când vânzările se fac pe loc din mână în mână) speculanţii, exploatatori ai lipsurilor mulţimei, nu mai pun nici un frâu nesăţioasei lor lăcomii. In domeniul alimentar dacă seceta a făcut să nu avem o recoltă mulţumitoare de cereale, în schimb zarzavaturile şi fructele s’au revărsat cu un neobicinuit belşug, ceace nu împiedecă pe revănzători să ceară preţuri atât de urcate imcât să fie aproape inaccesibile pentru cumpărătorii cu venituri fixe. Contrastul îl scoate în evidenţă Gazeta municipală, care arată că în timp ce un vagon de grâu este un milion lei, un vagon de roşiie 3—4 milioane lei, vagonul de pepeni 2—4 milioane, vagonul de prune 4—8 milioane lei, etc. Rolul organelor de control este să stabilească preţul oferit producătorilor in comparaţie cu preţul cerut consumatorilor spre a constata dacă exagerarea vine dela producător ori de la revânzător. Ştim, de pildă, că producătorilor din jurul Capitalei nu li se oferă pe strugurii de masă mai mult de 200 lei kilogramul, pe când la revănzători nu îi găseşti mai ieftin de 750 lei kilogramul. In buzunarul cui intră acest câştig excesiv? Operaţia cea mai simplă din lume, ar fi identificarea celor cari scumpesc o marfă cu 300 la sută. Nu e vorba de asscunzişurile tenebroase ale comerţului negru, ci de preţurile cerute pe faţă de negustorii de fructe şi de legume, deci controlul se poate face fără nicio greutate, spre binele şi satisfacţia publicului consumator. Pentru că urcarea preţurilor intr’un anumit domeniu, aduce în mod inevitabil urcarea preţurilor şi în alte ramuri — ceiace măreşte prăpastia dintre salarii şi costul celor necesare existenţei — autorităţile trebue să ia măsuri severe, permanente, de stăvilirea lăcomiei celor ce nu mai cunosc nicio rezervă în goana lor după câştiguri fabuloase, nemuncite. Problema scumpetei are o importanţă deosebită care a fost deseori subliniată de membrii guvernului şi de aceia aşteptăm caAutorităţile în subordine să-şi facă datoria executând indicaţiile date de cârmuirea superioară• Paralel cu controlul, autorităţile care aun în sarcină grija aprovizionării centrelor orăşeneşti, ar trebui să înlesnească producătorilor să-şi aducă şi să-şi desfacă mărfurile direct consumatorilor , dacă intermediarii nui vor să înţeleagă că toate trebue să aibe o limită şi îndrăzneala speculanţilor şi răbdarea publicului şi a autorităţilor. Suspendarea de rechiziţionare Preşedinţia Consiliului de Miniştri face cunoscut următoarele : 1. Cu începere de la 1 Septembrie 1945, se suspendă operaţiunea de rechiziţionare a autovehiculelor în cadrul convenţiei de armistiţiu. 2. Subsecretariatul de rechiziţii de Sectoare în Capitală şi judeţene în provincie, instituite în baza legii nr. 476 publicată în M. Of. nr. 133 din 15 iunie 1945 îşi suspendă activitatea. 3. Operaţiunile de verificare şi clasare anuală a autovehiculelor trec asupra Cercurilor Teritoriale respective cari vor asigura această operaţiune în conformitate cu Legea Rechiziţiilor din 1940 şi după dis operaţiilor a autovehiculelor poziţiuni ulterioare ce se vor da. Aceasta in vederea obţinerei unei evidenţe a autovehiculelor aflate pe teritoriu şi a normalizării transporturilor auto interne. 4. Scutirea de rechiziţii acordate de Preşedinţia Consiliului de Miniştri preschimbate cu adeverinţe eliberate de M. St. M. sunt şi rămân valabile şi pentru nevoile interne. Toţi proprietarii de autovehicule care nu au depus încă cereeri de scutire la Preşedinţia Consiliului de Miniştri se vor depune până la data de 15 Septembrie a. c. cel mai târziu în aceleaşi condiţiuni ca şi până în prezent. Capitularea Japoniei este un motiv serios pentru ca preşedintele Truman şi generalul Eisenhower să nu-şi ascundă veselia în faţa obiectivului fotografic. I Nr*. 198 Sâmbătă 1 Septembrie 1945 6 Pagina APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECT» PREŞEDINTELE TDD IMN A FĂCUT IMPORTANTE DEClZII ASUPRA PROGRAMULUI DE IMPRUMUT-IHRIERE Washington, 30 (Rador). — Preşedintele Tirman a declarat categoric Miercuri poporului american că încercarea de a se impune plata in numerar sau o reglementare echivalentă a datoriei de 42 miliarde dollar contractată de Naţiunile Unite in baza programului de imprimatinchiriere faţă de Statele Unite, ar pricinui un haos economic, ducând la deslănţuirea unui al treilea război mondial. Acest avertisment este cuprins într’un raport — poate ultimul — adresat de preşedintele Truman, Congresului, cu privire la operaţiile efectuate în baza programului de împrumut-închiriere până la 30 iunie 1995. Urmând la mai puţin de două săptămâni de la sistarea pe neaşteptate a marelui plan de ajutor interaliat, raportul se ocupă, doar puţin, de problema controversată, ce urmează să înlocuiască programul de împrumut-închiriere. CA SA NU PIERDEM ROADELE VICTORIEI EI este însă categoric in ce privește o chestiune: „Pentru ca să nu pierdem roadele propriei noastre victorii, reglementările pentru ajutorul ce l-am prevăzut prin programul de împrumut-închiriere trebue să recunoască pe deplin marile bene■ fieri ale obţinerii victoriei pentru care a fost creat programul de împrumut-inchiriere, să satisfacă cererile rezonabile de justiţie între aliaţi şi să promoveze relaţii avantajoase mutuale între Statele Unite şi celelalte naţiuni”. Atrăgând atenţia asupra faptului că cererile de plată a datoriei ar însemna repetarea greşelilor săvârşite cu prilejul păcii încheiate după primul război mondial şi ar avea un efect dezastruos asupra comerţului şi finanţelor Naţiunilor Unite şi Statelor Unite, preşedintele Truman adaugă: „Datorii de o asemenea amploare ar face ca camarazii noştri de luptă principali să recurgă la măsuri disperate, asemănătoare celor luate înainte de război de Axă, spre a impune surplusuri de export, pentru ca noi să putem fi plătiţi. Intr’o lume supra împovărată cu o datorie neproductivă, expansiunea comerţului exterior al Statelor Unite şi a investiţiilor in străinătate, s’ar putea izbi de obstacole aproape de netrecut. Rivalitatea comercială internaţională disperată rezultând din aceasta, ar ameninţa stabilitatea politică şi ar ajuta la aruncarea seminţei unei nouă conflagraţii mondiale. Ne vom trudi să ajungem la reglementări care vor pune în modul cel mai bun bazele indispensabile ale bunei noastre stări economice”. VIITOARELE RELAŢII ECONOMICE ALE AMERICEI CU CELELALTE ŢARI Referindu-se la viitoarele relaţii economice ale Americii cu celelalte ţări, raportul declară: „Spre a câştiga o pace durabilă, trebue ca în cooperare cu celelalte naţiuni să stabilim relaţii avantajoase mutuale Intre diferitele popoare. In vederea acestui ţel, am căutat şi vom contitinua să căutăm să ajungem la un nivel înalt comercial şi la relaţii de schimb monetare stabile”. Raportul arată că contribuţia totală financiară a Statelor Unite la victoria aliată asupra Germaniei şi Japoniei, se cifra la 30 iunie 1945, la peste 280 miliarde dollari. Aproximativ 15 la sută din această sumă reprezintă costul muniţiilor echipamentului industrial şi agricol, tonajului pus la dispoziţie şi al altor servicii prestate aliaţilor în baza programurui de împrumut-închiriere. Restul de 85 la sută din cheltuelile totale de război ale Statelor Unite a fost folosit la propriul efort de război direct al țării. Ajutorul în baza programului de împrumut-închiriere se ridică în total la 42.021.000 000 dolari. De la începutul aplării programului de împrumut-închiriere, în Martie 1941 și până la sfârşitul lui iunie 1945, 42 la sută din toate bunurile exportate din Statele Unite în baza programului de imprumut-inchiriere a fost trimis în Anglia. Uniunea Sovietelor vine în rândul al doilea cu 28 la sută din totalul bunurilor trimise peste ocean. In Africa şi regiunea Mediteranei au fost trimise bunuri în proporţie de 13 la sută, iar în Pacific şi in regiunile asiatice in valoare de 12 la sută. Raportul recunoaşte că Statele Unite au beneficiat într’o mare măsură de pe urma reciprocei programului de Imprumut-Inchiriere. Până la 1 Aprilie 1945, Statele Unite primiseră din partea aliaţilor lor în total un ajutor reciproc de aproximativ 5.600 000.000 dollari, cea mai mare contribuţie fiind dată de Anglia. In Franţa, Belgia şi Olanda armatei americane de eliberare au primit ajutor graţie folosirii clădirilor şi reţelei feroviare, graţie producţiei fabricilor locale şi graţie serviciilor prestate de sute de mii de lucrători în cadrul efortului comun de război. AJUTORUL DAT UNIUNEI SOVIETICE Uniunea Sovietelor, pe de altă parte, subliniază raportul, a cerut tot ceea ce se putea produce, în afară de ajutorul dat în baza programului de împrunut-închiriere, spre a respinge pe cotropitorii germani în cel mai mare război terestru din istorie, deşi această ţară a furnizat, in baza reciprocei programului de împrumut-închiriere, provizii şi servicii pentru vasele şi aviatorii americani. In Extremul Orient, Anglia, Australia, Noua Zeelandă, India şi China au ajutat forţele americane din toate puterile, continuarea acestui ajutor fiind un factor vital în ofensiva aliată finală contra Japoniei. Ocupându-se de ajutorul către Uniunea Sovietelor, raportul arată că „aceiaşi strategie a programului de imprumut-inchiriere care a ajutat pe alaţi să iasă victorioşi împotriva Europei hitleriste a fost parte integrală din planurile pentru ofensiva combinată contra Joaoniei. In vreme ce muniţiile şi proviziile furnizate in baza programului de împrumut-inchiriere făceau ca armatele sovietice să capete viteză şi putere de lovire în marile lor înaintări pe frontul răsăritean din Europa, avioanele debarcând pături, alimente, echipament de transport şi alte provizii de război pe care America le trimisese în Siberia sovietică pentru armata sovietică din Extremul Orient erau folosite efectiv împotriva lăudatei armate din Kwantung spre a grăbi ziua victoriei finale. Până la sfârșitul lunii iunie, Uniunea Sovietică a primit în baza programului de împrumutînchiriere bunuri evaluate la 9.129.000.000 dollari Din aceste bunuri transportate peste ocean, 49 la sută au fost muniţii pentru armata sovietică. Programul de împrumut-închiriere a adus o contribuţie substanţială şi la puterea de lovire şi la mobilitate furnizând 7.000 de avioane, 3.200 tancuri de recunoaştere, 2.200 vehicule de serviciu necesare artileriei, 52.000 jeep-uri, 363.000 autovehicule şi 35.000 motociclete. America a ajutat şi programul sovietic de strămutare a uzinelor industriale sovietice mai înspre răsărit când germanii au ameninţat Rusia de sud-vest. Statele Unite au trimis în baza programului de împrumutînchiriere mari cantităţi de maşini şi echipament industrial, inclusiv unelte mecanice, evaluate la 320.000.000 dollari şi unelte suplimentare metalurgice în valoare de 35 milioane dollari. Valoarea totală a ajutorului reciproc dat în baza programului de imprumut-închirere de Uniunea Sovietelor, Statelor Unite până la 1 Aprilie 1945 se cifrează la 2.139.000 dolari. SITUAŢIA ALIMENTARA A ANGLIEI Raportul prezidenţial admite apoi în mod sincer că situaţia alimentară a Angliei este primejduită, adăugând: „Alimentele au fost şi vor rămâne câtva timp problema critică a insulelor britanice. Cu începere din Ziua Victoriei, unele cereri de alimente au devenit într’adevăr mai urgente decât oricând. Necesitatea de a se pune la dispoziţie raţiile cuvenite forţelor armate britanice, americane şi celorlalte forţe aliate, ca şi miilor de prizonieri de război, a provocat noui insuficienţe alimentare şi o serioasă vlăguire a micilor rezerve de hrană ale Angliei. Livrările pe mare în baza programului de imprumut-inchiriere către Anglia şi forţele armate britanice au continuat după înfrângerea Germaniei, deşi într’o măsură redusă, ca parte esen- Iţială şi integrală din strategia combinată utilizată in războiul contra Japoniei. De la începutul aplicării programului de împrumut-inchiriere, în Martie 1941, și până la 30 Iunie 1945, livrările pe mare în baza acestui program către Anglia s’au ridicat la sumade 1 13.499.000.000 dollari, dintre care s’au făcut pe mare livrări în va-i loare de 1.504.000.000 dollari în primele șase luni ale acestui an. In Ziua Victoriei, livrările pe mare făcute în baza programului de împrumut-inchiriere către Anglia s’au redus substanţial. Valoarea totală a exporturilor în baza programului de împrumutInchiriere făcute în Anglia in cel de al doilea trimestru al acestui an a fost de 691.000.000 față de 813.000.000 dolari la primul trimestru. Exporturile din Martie s’au cifrat la 301.000.000 dollari. Livrările pe mare in Aprilie s’au redus la 276.000.010 dollari, coborând din nou în Mai la 251.000.000 dollari. In Iunie, valoarea livrărilor către Anglia a fost cea mai coborîtă din August 1942, cifrându-se la 164.000.000 dollari. In Iunie, doar 31 la sută din exporturile către toate țările în baza programului de împrumut-inchiriere s’a îndreptat spre Anglia in vreme ce din Martie 1941 și până în Iunie 1945 Anglia a primit 43 la sută din exporturile către toate ţările în baza acestui program. MUNIŢIILE FURNIZATE ANGLIEI Muniţiile furnizate Angliei de la începutul aplicării programului de împrumut-inchiriere şi până la 30 Iunie 1945 se cifrează la 6.785.000. 000 dollari, dintre care în 1945 au fost trimise pe mare muniţii în valoare de 739.000.000 dollari. La rândul ei, Anglia a fabricat peste 125.000 avioane. Toate bombardierele grele şi majoritatea bombardierelor de luptă pe care piloţii aviaţiei britanice le-au folosit în cursul războiului au fost produse în Anglia, dar Statele Unite au livrat pe mare peste 10 mii avioane de bombardament mijlocii şi uşoare, de bombardiere de luptă şi de alte tipuri de avioane. Aceste avioane nu cuprind şi miile de avioane cumpărate de englezi în prima fază a războiului din Statele Unite sau din Canada. Avioanele şi părţile de avioane livrate pe mare in baza programului de împrumut-inchiriere In prima jumătate a anului 1943 sunt în valoare de 382.000.000 dollari. Anglia a produs 70 la sută din toate muniţiile, echipamentul şi proviziile folosite de forţele armate ale Commonwealthului şi Imperiului britanic pentru purtarea războiului. Anglia a fost arsenalul producţiei de război pentru Naţiunile Unite imediat după Statele Unite, care au dat ajutor acestei ţări pentru a-şi menţine producţia de război trimiţăndu-i materiale şi produse industriale in valoare de 1.925.000. 000 dollari. ALIMENTELE RĂMÂN PROBLEMA CRITICĂ A ANGLIEI Alimentele au fost și vor rămâne pentru un timp problema critică a Angliei. In primele şase luni ale anului 1945, Statele Unite au trimis cu vapoarele 275 de milioane de dolari — in alimente şi alte produse agricole — către Regatul Unit, dintre care provizii in valoare de 12 milioane de dolari au fost trimise în ultimele trei luni. Regatul Unit a redus importul de alimente la jumătatea volumului de două milioane de tone anual din perioada 1942—1943. Regatul Unit a furnizat Statelor Unite până la sfârşitul lunii Martie 1945, ajutor reciproc Statelor Unite, evaluat la suma de 3.796.883.000 dolari. Două importante intervenţii ale savanţilor britanici au fost puse la dispoziţia forţelor armate americane pentru ofensiva împotriva Germaniei. Acestea sunt „Pluto” şi ,,Fido”. „Pluto“ a rezolvat problema aprovizionării cu carburanţi in cursul operaţiunilor aliaţilor pe Continent Cu începere de la 12 August 1944, „Pluto” a pompat zilnic 4.500 000 de litri de carburanţi de la depozitele din Anglia până la armatele anglo-americane ale generalului Eisenhower. Folosirea vaselor de pasageri britanice, cum şi a fregatelor pentru a transporta trupele americane, precum şi folosirea cargoboturilor militare pentru celelalte transporturi, ne-a fost acordată. In cadrul reciprocităţii acordului de împrumut şi închiriere. Numai QUEEN MARY şi QUEEN• ELIZABETH au transportat peste un milion de soldaţi americani, iar alte vase de transport britanice au fost puse la dispoziţia Statelor Unite. Programul de aprovizionare pe cale dublă a continuat şi după capitularea Germaniei. Regatul Unit a continuat să pună la dispoziţie, in cadrul reciprocităţi, provizi şi servicii pentru forţele americane din Extremul Orient, producţiei de război americane, cum şi forţelor americane de ocupaţie din Europa, forţelor americane din insulele britanice şi celor care aşteptau pe Continent demobilizarea Sistemul combinat de împrumut şi închiriere, cu reciproca lui, care a contribuit atât de mult la victoria asupra Germaniei, a fost folosit din plin şi cu efect în războiul împotriva Japoniei. In urma eliberării lor, Franţa Belgia şi Olanda şi-au pus resursele lor, ca şi luptătorii, la dispoziţia Naţiunilor Unite, care au w—mim—■a—MHieiiin.tiii»iMMn * »■! wnmi «ini—un(Continuare la pag. 2 a1|