Universul - Capitala, mai 1946 (Anul 63, nr. 98-122)

1946-05-01 / nr. 98

Anul al 63-lea V 4 PAGINI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib, Ilfov 200 LEI Taxa po staT3 frlSfRÎ to numerar conform apro băril Dtr. G-Ie P. T. T. Nr. 24.464/939. URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23­» CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 Nr.1 8 Miercuri 1 Mai 1946 | 4 PAGINI­ APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE direcţie ONŞTIINŢA DATORIEI ÎMPLINITE“ „­ Vice -­preşed­in­t­ele Consiliului de miniştri, d. Gheorghe Tătărescu, şi expunerea făcută Sâmbătă sea­ră la postul nostru de radio a adus unele precizări asupra pozi­ţiei României în legătură cu Con­ferinţa pentru pace şi asupra principiului de bază şi călăuzitor al politicii noastre externe care este bine să fie subliniate. Poziţia României faţă de Con­ferinţa pentru pace este aceea de linişte şi de încredere în hotărî­­rile ce urmează să fie luate. Este desigur vorba de o încredere în­temeiată pe fapte reale, pe drep­turi care decurg din aceste fapte. D. Tătărescu a precizat că această încredere rezultă din ,,conştiinţa angajamentelor executate şi con­ştiinţa datoriei împlinite”. Este într’adevăr în această for­mulă sinteza nu numai a unei stări sufleteşti ci, în acelaş timp, sinteza, unei politici naţionale co­respunzătoare adevăratelor noas­tre interese şi unui profund sen­timent popular care s’a afirmat spontan şi cu tot elanul în clipa când prin actul istoric dela 23 August, România a redevenit din­­nou liberă şi stăpână pe hotări­­rile şi mişcările ei. Războiul con­tra Rusiei Sovietice în tabăra hit­lerista a fost, un act de demenţă conceput şi realizat împotriva simţământului naţional“. Acesta este punctul de plecare al jude­căţii imparţiale în ce priveşte po­ziţia României — acesta este pri­mul fapt din conţinutul real al căruia trebuesc trase concluziu­­nile privitoare la îndatoririle şi drepturile României. Al doilea fapt este modul cum şi-a îndeplinit rolul ei de belige­ranţă liberă, România după 23 August 1944. „Sângele românesc — a spus d. Tătărescu — a curs de la 23 August 1944 şi până la 12 Mai 1945, ziua încetării ostilităţi­lor, dealungul pustelor ungare şi până la porţile Pragei, înfrăţit cu sângele soldaţilor Armatei Roşii în războiul de eliberare a Tran­silvaniei şi în războiul de elibe­rare a omenirii”. Acest adevăr, prin conţinutul lui moral, constituie reluarea firu­lui istoric al politicii noastre na­ţionale întrerupt samavolnic prin „actul de demenţă conceput şi realizat împotriva simţământului naţional“. In fine al treilea fapt este conş­tiinciozitatea, realitatea şi since­ritatea cu care România şi-a în­deplinit toate angajamentele şi întreaga datorie în timpul cam­paniei alături de Naţiunile Unite şi scrup­ulozita­tea cu care ea a fă­cut faţă tuturor obligaţiilor­ luate prin Convenţia de armistiţiu. Recunoaşterea acestor realităţi constitue pentru poporul român un punct de onoare înainte de a fi un izvor de drepturi, îndepli­nirea datoriei şi respectul anga­jamentelor au fost pentru poporul român temeiul tradiţional al vie­ţii lui politice internaţionale. Şi mândria lui a fost tocmai­­recu­noaşterea acestei caracteristice a politicei noastre externe. Cu atât mai mult cu cât până la epoca dictatorială, politica noastră ex­ternă a fost o politică naţională conformă cu simţământul na­ţional. In­ expunerea sa, d. Gheorghe Tătărescu a reamintit jertfele Ro­mâniei şi mobilizarea tuturor for­ţelor economice puse , în slujba frontului comun şi ,asigurând mişcarea şi aprovizionările trupe­lor aliate de pe frontul nostru"., „Nu am precupeţit cauzei co­mune — a spus ministrul de ex­terne — nici jertfe de sânge şi nici jertfe materiale”. Astfel caracterizată poziţia Ro­mâniei — şi­ incontestabil carac­terizată conform realităţii incon­testabile — concluzia logică nu poate fi decât aceea la care a ajuns şi d. Gheorghe Tătărescu şi anume că „avem dreptul să pri­vim cu­­ încredere «desfăşurarea discuţiunilor ce vor avea foc la Conferinţa Păcii“. Dar politica externă românea­scă nu poate să nu considere de pe acum şi viitorul. Şi tocmai fiindcă între trecut şi­ viitor nu mai trebue să fie tolerate sinţuri ca acela săpat de dictatura ani'0' nesciană, d. Tătărescu a ţinut, în partea a doua a expunerii d-sale, să precizeze pe ce linie trebue să se desfăşoare în viitor această po­litică. , Urmările celui de al doilea război mondial — a spus d-sa — au deschis un capitol nou în is­toria politică a României. Acest capitol poate fi intitulat: priete­nie şi colaborare cu Uniunea So­vietelor”. Ministrul de externe român consideră această prietenie şi co­laborare drept „baza politicii ex­terne a statului român care deo­potrivă va căuta prietenia şi co­laborarea cu toate democraţiile occidentale , cu Statele Unite şi Marea Britanie şi în special cu Franţa de care suntem legaţi prin atâtea tradiţii şi afinităţi de rasă şi cultură precum şi cu democra­ţiile vecine“. Capitol nou dar în acelaş timp capitol conform cu tradiţia politi­cii româneşti. „Politica României — a precizat d. Tătărescu — nu este o politică de izolare”. Intr’a­­devăr în istoria dezvoltării sale politice, Statul român a evitat izolarea şi este tot atât de adevă­rat că el s’a rezemat întotdeauna pe sprijinul acestor mari puteri precizate de d. Tătărescu la care a găsit în toate împrejurările o neclintită, prietenie şi o dreaptă apreciere a drepturilor lui şi a în­suşirilor poporului român. Ministrul de externe a ţinut să arate şi din punctul de vedere logic, temeinicia acestei politici şi în deosebi a prieteniei şi colabo­rării cu Uniunea Sovietelor. „Toate ţările — a spus d-sa — dar în special ţările limitrofe cu Uniunea Sovietelor­, trebue, î­n in­teresul lor, să găsească tărâmul de colaborare cu cea mai puter­nică forţă politică şi militară din lume”. Şi a adăugat d. Tătărescu­­ că „pentru România această co­laborare este o condiţiune vitală şi este în acelaş timp o chezăşie a consolidării noastre şi politice şi economice şi sociale”. Astfel caracterizată linia poli­ticii noastre externe, d. Tătăre­scu transpunând-o pe plan intern ,calm în preajma alegerilor, şi-a afirmat credinţa că ea „trebue să-şi găsească consacrarea în ale­gerile de mâine”.­­..Ţa­ra — a spus vice-preşedin­­tele Consiliului de miniştri — are datoria să vegheze ca alegerile generale să nu fie o zdruncinare a acestei politici care constitue temelia politicii de permanență a Statului român. HL S-a primit agrementul, ca am­basador în Statele­ Unite, pentru d. prof. dr. D. Bagdasar, mini­strul Sănătăţii şi al Ocrotirilor Sociale D-sa nu se duce pentru prima oară la Washington. Şi-a făcut doar studiile de specialitate în America, unde are legături în lu­mea ştiinţifică. Arta disimulării nu mai este o condiţie­­ a diplomaţiei nouă. Dealtfel dreptatea cauzei noa­stre este prea evidentă şi ne putem dispensa de abilitatea a­­crobaţilor diplomatici. Reprezen­tanţii noştri au misiunea să ne susţină drepturile cu competinţă şi cu tact Forurile de la Casa­ Albă vor fi desigur mulţumite de pur­tătorul de cuvânt al României, care vine — cu prestigiul unui­ în­văţat — să informeze unul din cele mai înalte posturi ale poli­ticii externe mondiale, asupra ţă­rii noastre. Profesorul Bagdasar, — un­ spirit ascuţit, fin şi delicat, — posedă o serioasă cultură gene­rală. Setea-i de adevăr îl mână din disciplină în disciplină, pînă la domeniul social şi politic. Plin de tact şi de spirit împă­ciuitor, lipsit de intransigenţă, noul diplomat — care a avut un rol de seamă în alcătuirea unor constelaţii politice — ■ poate face concesii în chestii secundare pen­tru salvarea principalului şi se încăpăţînează a urmări o acţiune cu suflet şi perseverenţă, pînă la capăt. Chirurgul neurolog care, timp de 3-4 ore în şir, face cu răbdare o operaţie asupra creerului — nu dă cituşi de puţin semne de nelinişte după acelaşi număr de ceasuri petrecute în discuţii şi în tra­i. Iar firea-i simpatică, veselă, ca şi casa-i ospitalieră — unde chiar mosafirii nepoftiţi sunt totdeauna bine primiţi — ne dau siguranţa că ambasadorul de la Washington va crea în juru-i o atmosferă de prietenie, care va a­­juta la cunoaşterea noastră şi la rezolvarea favorabilă a proble­melor care ne privesc. Profesorul Bagdasar se duce peste Ocean cu prestigiul­­ omu­lui de ştiinţă, practician ilustru în acelaşi timp, desăvârşit în di­niede şi în laboratoriile america­ne. Poartă prestigiul unui mini­stru drept şi omenos, ca şi pres­tigiul unui democrat militant­­­­veşnic pe aceiaşi­ linie, plin de curaj, cu încredere în om, în mase şi în triumful binelui. Mai presus însă de aceste cali­tăţi, stă inima-i bună, a cărei du­ioşie se reflectă în ochii săi lim­pezi şi prietenoşi. Am avut ocazia să-l cunosc în­deaproape o vară întreagă pe timpul dispersării, în satul Fi­­lastache din judeţul Ilfov. Veri­ se la ţară cu prieteni şi cu protejaţi de toate obârşiile, ca­muflaţi sub egida familiei sale. In jurul aparatului de radio cu toţii sărbătoream progresele oş­tirilor aliate biruitoare. L-am­­văzut ce atent se purta­m personalul de serviciu. Când cm­toropee— noaptea de la drum cu maşina — dădea şofeurului prima farfurie de mîncare şi cea dintr-o sticlă de vin. Bolnavii din spital şi din sat parc­ă-i erau rude. La ora 5 dimineaţa curtea lui s­e umplea de pacienţi—dela­ bă­trâni în cârje până la copii cu bube pe cap şi pe faţă. Profeso­rul şi tovarăşa lui îi consultau pe toţi, îi pansau, le dădeau medi­camente. N’au luat dela nimeni niciodată onorar — nici măcar dela­­orăşenii avuţi,­­ din disper­sare. Doctoriile, vata, tifonul — erau date, de cele mai multe ori, gratuit. Seara se repeta aceiaşi „scenă, cu deosebirea că profesorul ve­nea de multe ori obosit după o­­peraţii la Spitalul Central şi la sanatorii Dar niciodată ea nu s’a pus la masă şi nici nu sa dus să se culce înainte ca ultimul bol­nav să fi fost consultat şi îngri­jit. * Lua în maşină, aproape în fie­care dimineaţă, ţărani suferinz’, sau cu treburi în Bucureşti. Ii clasa în spitale. Ie rezolva cere-* I rile pe la autorităţi. I Ori de câte ori era liber vreun I loc în maşina lui, iar un trecător făcea un semn — şofe­rul oprea; şi­ automobilul se încărca până la refuz. Oamenii stăteau cite­oda­­tă urniri peste altul, ca’n autobu­zele populare. Profesorul Bagdasar dădea a­­jutor tuturor celor în lipsă şi in suferinţă — de cele mai multe ori fără să aştepte a fi rugat. Ade­sea îşi întreba de la sine cunos­cuţii asupra stării lor materiale, cu gândul ca să-i ajute. Aproape întregu-i venit se ducea pe opere generoase. Aceste calităţi sufleteşti com­pletează personalitatea diploma­tului. Ele îl ajută în delicata­ i­ntiaune de susţinere a interese­lor ţării — dînd o cat­ifelare de­ bunătate cuvintelor şi privirilor­­sale. De­ aceia suntem siguri că acel care se descurcă atât de bine din painjeniştii­ firicelelor nervoase prin care trec sensaţii, sentimente şi gânduri — va reuşi să rezolve cu aceiaşi iscusinţă mai puţin complicatele probleme de politică externă. M. SEVASTOS AMBASADA DIN WASHINGTON PROFESORUL BAGDASAR D. PROF. DR. D. BAGDASAR FRONTIERA FRANCO-SPANIOLÄ închisă pentru toate traficurile Direcţia generală c.f.r. a fost înştiinţată de oficiul central de transporturi internaţionale de la­ Berna că frontiera franco-sipanio­­lă a fost închisă — în urma deci­ziei guvernului francez — pentru toate traficurile între cele două ţări, inclusiv traficul de tranzit. Se exceptează de la această in­terdicţie mărfurile provenind din sau destinate Portugaliei în tra­fic cu Franţa sau cu­­toate cele­lalte ţări. TRIBUNALUL POPORULUI REJUDECAREA PROCESELOR CASATE S’A AMÂNAT In faţa completului 2, de sub preşedinţia d-lui Al. Creţu, au venit ieri spre rejudecare, pro­cesele generalului Voicuilescu, fost guvernator al Basarabiei, lt. col. Mânecuţa, U., col. Traian Drăigulescu, dr­ Ghingold, Gros-­­man Grozea, Jack Leon, foşti la centrala evreilor, şi altor acuzaţi ale căror prime sentinţe au fost casate. Deoarece­ dosarele cauzelor nu au sosit de la înalta Curte de Casaţie, rejudecarea s-a amânat pentru Joi 2 Maiu. Procesul foştilor miniştri antor­nescieni a rămas a se judeca la 6 Maiu. c. Nu s-a fixat încă programul de judecată pentru cei acuzați în legătură cu masacrele de la Iași. VÂNZAREA ZIARELOR DE 1 MAI Conform aprobării minis­terului muncii Nr. 7228 din 29 Aprilie c., vânzarea zia­relor la debite şi chioşcuri te poate face — în mod ex­cepţional — şi mâine, 1 Mai, D31A ORA 6—9 D*M. ARMATA ŞI ZIUA DE 1 MAI de­ri nr. 5 din 1 Mai 1946 al d-lui ministru de război OSTAŞI, 1 Mai, ziua celor care muncesc cu braţele şi cu mintea, ziua primăverii, a speranţelor şi a a­ Vânturilor spre mai bine, îl săr­bătorim anul acesta plini de nă­dejde şi încredere în viitorul nostru. Este primul 1 Mai pe care îl sărbătorim în linişte după un război crâncen şi pustiitor. Dacă în trecut, din cauza unei politici străine de interesele po­porului, 1 Mai era zi de vrajbă şi desbinare, câteodată armata fiind întrebuinţată pentru înă­buşirea manifestaţiilor celor ce muncesc, anul acesta 1 Mai va fi ziua înfrăţirii tuturor fiilor poporului nostru şi al armatei sale. Armata noastră, armata ce s’a îmbrăcat cu spiritul democratic de azi, nu va mai face jocul ni­mănui, ci înfrăţită cu poporul va munci şi lucra pentru conso­lidarea unei reale democraţii în ţara noastră, pentru lecuirea ră­nilor războiului, pentru întrona­rea şi consolidarea unei păci drepte şi durabile intre popoare.­­ Cum la prăznuirea zilei de 1 Mai ia parte întreg poporul muncitor, armata care este trup din trupul poporului, nu poate lipsi. Pentru aceasta ORDON: • Sărbătorirea zilei de 1 Mai amil acesta se va face de către întreaga armată cu un fast deo­sebit, unităţile în frunte cu co-­­ mandan­ţii lor luând parte ală­­t­­uri de popor la marea sărbă­­­toare. • Trăiască primul 1 Mai de • pace, ziua înfrăţirii armatei cu poporul. Ministru de Războiu, General de C. de A., C. VASILIU-RĂȘCANU CIFRA NOULUI BUGET Lucrările pentru fixarea defini­tivă a cifrei bugetului statului pe exerciţiul 1946/47 au format şi eri obiectul unei stăruitoare ana­lize a situaţiei noastre financiare, create prin uşurările aduse din partea Uniunii Sovietelor în exe­cutarea armistiţiului. Situaţia iniţială e azi mult mai bună ca în preajma lui 1 Aprilie 1946 — mai ales că se îngăduie­­ ca 66—70 la sută din buget să fie acoperit din venituri ordinare şi numai 30 la sută din venituri ex­traordinare sau mijloace de tre­zorerie. Astfel închegat, noul buget care intră în vigoare începând de mâine, va fi prezentat azi spre aprobare Consiliului de miniştri odată cu legea contribuţiunilor directe. Conferinţa directorilor de şcoli secundare Ieri a avut loc la Şcoala Centrală d­e fete­ o consfătuire a tuturor directorilor de şcoli secundare din Capitală. Cu această ocazie s-au­­stabilit normele de participare a elevilor şi profesorilor la serbările zilei­­ de 1 Mai­. Astfel elevilor li se va vorbi în ultimele două ore de curs ale­­zilei, de­­ azi despre importanţa zilei de 1 Mai,­­iar profesorii se vor aduna Miercuri l Mai, ,la orele 8 dimineaţa la colegiul Sft. Sava şi­ în corpore vor merge în faţa Ministerului Educaţiei­ Naţionale­ unde le­ va vorbi de ministru Ştefan Voiteb. După care vor­ participa la defi-rare, după normele stabilite. Tot în această conferinţă s’au stabilit datele când se vor­ în­cheia cursurile şcolare anul ace­sta. S’a hotărit ca şcolile secun­dare, care au început cursurile la 28 Octombrie să le închee la 15 Iunie, iar cele ce au început mai târziu la 30 Iunie. Cursurile claselor 4-a şi 6-a vor înceta la 21 Iunie. Semestrul 2 la toate clasele se va încheia la 15 Iunie, restul timpului urmând să fie folosit pentru repetarea mate­riei şi a reexaminării elevilor slabi, care vor da un examen, oral, de sinteză NOUA LEGE A CHIRIILOR VA APARE IN CURSUL ACESTEI SĂPTĂMÂNI Ministerul justiţiei face cu­noscut că legea chiriilor, al că­rei text a luat un caracter de­finitiv, urmează să fie publi­cata în Monitorul Oficial, în cursul acestei săptămâni. Cu privire la unele informa­ţii apărute în presă, în legătu­ră cu modificările proectului de lege ce fusese dat publici­tății, ministerul de justiție le desminte, ele necorespunzând adevărului. UN NOU RĂZBOI ESTE DE NECONCEPUT PENTRU RUŞI Inteierul acordat de Hya Ehrenburg agenţiei „France Presse“ Washington, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „France Press“ comunică : „Poporul rus nu Împărtăşeşte de fel psihoza de război din care am putut descoperi numeroase urme In Statele Unite, In special In presa Hearst şi In alte publicaţii de acelaşi fel“, mi-a declarat astăzi cunoscuţu­l ziarist şi scriitor sovietic Kiya Ehren­burg. El vizitează actualmente, pen­tru prima dată, Statele Unite, ba In­vitaţia departamentului de stat, cu alţi doi ziarişti ruşi, d-nii Simohov şi Galaktionov. „Nu se Înţelege In Statele Unite şi In multe ţări suferinţele indurate de poporul rus In cursul războiului“, a continuat d. Ehrenburg, „suferinţe care fac ca In Rusia nimeni să nu se gândească la posibilitatea unui alt război“. Ziaristul rus şi-a precizat gândul : „Mă găseam la Smolensk când am citit discursul d-lui Churchill (de la Universitatea Fulton). In Smolensk nu sunt nici patru case Intacte si cum actualmente nu este destulă hârtie in Uniunea Sovietică, se lipesc ziare la vitrine pentru ca toată lu­mea să le poată citi. Am văzut un grup citind astfel într’un oraş ru­sesc acest discurs şi am resimţit in­­dignarea acestor oameni cari Încear­că să-şi refacă Oraşul tot şi nu pot concepe in acest decor în care totul aminteşte de război, cum d. Chur­chill, vorbind in Statele Unite cari nu au suferit de pe urma conflic­­tului, poate să se gândească la o nouă catastrofă. Nu se înţelege aci,­in Statele Unite, prin câte suferinţe am trecut, dar toate dificultăţile şi ceasurile grele pe care le-am suferit, nu ne-au răpit calmul; ruşii, după Stalingrad, şi-au dat seama de forţa lor şi pot mai uşor să se indigneze decât să se sperii­*. In continuare, d. Ehrenburg a mai arătat şi alte motive pentru care un război este de neconceput pentru ruşi : „Am văzut o mare fabrică de avioane de bombardament după re­­conversiune şi am asistat la fabrica­rea in serie a leagănelor de copil. Oamenii de acolo erau mişcaţi. Tre­bue să se înţeleagă nevoile imense ale poporului nostru de obiecte de primă necesitate, a căror fabricare a fost întreruptă de război. Sunt case în Ucraina în care nu mai există nici un fel de vase de bucătărie, ci numai cutii de conser­ve ce sunt folosite ca gamele. Când dela Moscova s’a anunţat fabricarea primelor ceşti, în toată ţara ştirea a luat proporţii senzaţionale. Pentru noi, care avem atât de construit este deci imposibil de conceput noii dis­trugeri“. D. Ehrenburg stăruie totuşi asupra faptului că intre Statele Unite şi U­­niunea Sovietică trebue să se găsea­scă un teren de înţelegere. „În definitiv sunt mari asemănări între cele două popoare ale noastre. E aceeaşi sănătate fizică, aceeaşi ti­nereţe, aceeaşi bună dispoziţie Gă­sesc deasemena in Statele Unite a­­ceeaşi vorbire făţişe printre oamenii obişnuiţi, aceeaşi sporire rapidă a populaţiei marilor oraşe, acest furni­car de lume plină de vitalitate pe străzi. Din nefericire, găsesc în anumite pături ale populaţiei Statele­ Unite o neînţelegere totală faţă de ţelurile şi aspiraţiile sovietice. Astfel, primul redactor al unui mare ziar nor­dame­­rican mi-a spus că Statele Unite ar sprijini pe Franco pentru a nu vedea pe sovietici instalaţi la Gibraltar.... E o nebunie, şi totuşi a fost spus cu atâta convingere...“. Vorbind despre presa celor două ţări, d. Ehrenburg a continuat : „La noi, din cauza lipsei hârtiei, ziarele au numai patru pagini. Din­tre acestea, o pagină este dedicată­­ problemelor externe. Pe această sin­­­­gură pagină nu se pot găsi niciodată­­ insulte împotriva Statelor Unite, în timp ce ziarele grupului Hearst si ale emulilor săi, având zeci de pagini, consacră lungi articole politice exter­ne și se pot vedea numeroase lucruri, absolut inventate, îndreptate împo­triva țării noastre**. Importante declaraţii ale d-lui Harold Laski Bedford, 29 (Rador). — Toate bombele atomice ar trebuii să fie în posesiunea unei autorităţi internaţionale, — a declarat profesorul Harold Laski, preşe­dintele partidului laburist. Subliniind­­ că secretul bombei atomice a făcut destul de mare rău relaţiunilor internaţionale, d. Laski a continuat: „Distrugem comunitatea inter­­naţională a­­ştiinţei încurajând necolaborarea între savanţi”. D. Laski a mai spus că rela­ţiile anglo-ruse trebue îmbună­tăţite şi că Anglia ar trebui să trimită o misiune economică la Moscova pentru a negocia un tratat comercial. ■ Deasemeni, Anglia ar trebui să dea Rusiei credite ,pe termen lung pentru reconstrucţia ţârii, bani care ar fi cheltuiţi tot în Anglia dân­­­du-se de lucru muncitorilor bri­tanici. Cu privire la Spania, profeso­rul Laski a spus: „Nu putem fi satisfăcuți decât atunci când Franco nu va mai fi conducăto­rul Sparte”. Rezultatele obţinute de conferinţa miniştrilor de externe Paris, 29. (Rador). — D. Sylvain Mangeot, redactorul diplomatic al Agenţiei „Reuter“ transmite. In rezumat, după trei reuniuni ce au avut loc în cursul săptă­mânii trecute, conferinţa miniş­trilor de afaceri străine a obţinut două rezultate. In primul rând, s’a ajuns la un acord în ce priveşte preambulul tratatului de pace cu Italia şi, In al doilea rând, în ce priveşte li­mitarea tonajului naval din timp de pace al Italiei şi împărţirea restului flotei italiene. Deşi trebue recunoscut că ade­văratele examene nu au fost tre­cute de cei patru miniştri de ex­terne, totuşi la Paris se manifestă optimismul în legătură cu­ rezul­tatele finale ale conferinţei. In realizările de săptămâna trecută se văd semne bune pentru o re­glementare generală de către pu­terile victorioase a soartei lu­mii în perioada de după război. A PATRA ŞEDINŢA A CONFERINŢEI Paris,­ 29. (Rador). — A patra şedinţă a consiliului celor patru miniştri de externe s’a deschis la ora 16 ora locală, sub prezidenţia d-lui Byrnes. Du­m­inică seara, d. Byrnes a avut o lungă întrevedere cu d. Molotov.­­ ★ Paris, 29 (Rador). — Princi­palul punct de pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni a miniștri­lor de externe va fi, după cum se crede, în cercurile autori­zate, rectificarea frontierei ita­­lo-franceze. Francezii cer să se facă mici ajustările îndeosebi în ce pri­vește trecătorile din Alpi în sensul de a se deplasa linia de frontieră cu 1,5 km.—3 km. dincolo de actualul traseu. Artileria germană ce îşi fi­xase amplasamentele pe aceste înălţimi a putut bombarda ora­şul francez Belfort, chiar după ce trupele franco-nordamerica­­ne alungaseră pe germani înspre Rin după debarcarea lor în sudul Franţei în August 1944. Uniunea Sovietelor nu mani­festă nici un interes deosebit în această privinţă. Cercurile oficiale franceze se aşteaptă ca chestiunea rectifi­cării acestei frontiere să nu în­tâmpine nici o opoziţie cu ex­cepţia faptului că frontiera ce­rută de Franţa ar lipsi Italia de o importantă staţiune hidro­electrică alimentând uzinele italiene; întrucât delegaţia nordame­­ricană favorizează în general refacerea economică rapidă a Italiei, se aşteaptă ca o reven­dicare franceză să întâlnească o oarecare opoziţie din partea delegatului Statelor Unite. UN MEMORIU AL ITALIEI Paris, 29 (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei REUTER comu­nică: Italia a trimis un memoriu con­ferinţei miniştrilor de externa de aci în care se arată că Italia a plătit guvernelor aliate apro­ximativ 800 miliarde lire italie­ne, din Septembrie 1943, dintre cari 402 miliarde lire italiene in baza condicilor armistiţiului şi 393 miliarde lire italiene a costat sforţarea de război a Italiei îm­potriva Germaniei. PRETENŢIILE AUSTRIEI LA TIROLUL DE SUD * Paris, 29. (Rador).­­— Legaţia austriacă din Paris a publicat un document în care precizează pre­tenţiile Austriei la Tirolul de sud. Guvernul austriac recunoaşte că a trimis deja o notă formală consiliului comisiei celor patru puteri ocupante din Viena, cerând un plebiscit în Tirolul de sud. Declaraţia admite că Italia are motive economice în legătură cu Tirolul de sud, dar spune că sta­ţiunile hidroelectrice de acolo pot continua să servească Italia. GRECI­A IŞI MENŢINE CERERILE DE DESPĂGUBIRI Atena, 29 (Rador). — D. Tsal­­daris, preşedintele consiliului de miniştri, a declarat Dumi­nică în cadrul unei conferinţe de presă, că Grecia îşi menţine totalitatea cererilor sale de a i se acorda despăgubiri, printre care se află şi cererea ca cele trei ţări agresoare ale Greciei şi anume Italia, Germania şi Bulgaria să plătească reparaţii. „ Pe de altă parte, se anunţă că primul ministru a primit în­ I­nainte de plecarea sa spre I Franţa pe d. Rapahael, noul ambasador al Greciei la Paris, şi pe d-nii Dragomis şi Papas,­­ din ministerul de afaceri străi­­ine, care vor reprezenta Grecia­­ la conferinţa miniştrilor de ex­­­­terne de la Paris. I­I­I Paris. 29. (Rador). — Delegaţia­­ greacă care a sosit Luni la Paris, Spare a fi însărcinată să prezinte * trei revendicări greceşti: una asu­­­pra Epirului de Nord, a doua pri­vitoare la rectificarea frontierei I în regiunea munţilor Rodope cu I 5 până la 40 kilometri, şi a treia asupra Dodecanezului. Tfer 1 Paris, 29. (Rador). — Şedinţa de­­ Luni a conferinţei miniştrilor de externe a fost cea mai lungă de­­ până acum, ea durând de la ora 16 până la ora 21, având pe or­dinea de zi discutarea problemei coloniilor italiene. Fiecare din cei patru miniştri de externe şi-a expus punctul său de vedere, dar nu s’a luat deo­camdată vreo hotărîre. Restul şedinţei a fost ocupată cu examinarea problemei insule­lor Dodecanezului şi a probleme­lor Germaniei şi Austriei. Din­ sursă oficială s’a anunţat că nu se dă nici un comunicat înl legătură cu şedinţa de azi. DOUA PROPUNERI Paris, 29. (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei „Reuter“ comu­nică : D. Devin, ministrul afacerilor străine al Marei Britanii a pro­pus în şedinţa­ de Luni a confe­rinţei miniştrilor de externe să se acorde imediat independenţa Tri­­politaniei şi Cirenadliei unite în­tr’un singur stat. * Paris, 29. (Rador). — D. James Byrnes, secretarul departamentu­lui de stat, a cerut ca proectul de tratat cu privire la securitatea­ Germaniei să fie pus pe ordinea de zi a consiliului miniștrilor da externe. Când va fi convocată conferinţa de pace Londra. 29. (Rador). — Redac­torul politic al ziarului laburist „Daily Herald” scrie că d. Bevin se înapoiază Luni la Paris pentru a cere, sprijinit puternic de gu­vernele Commonwealthului brita­nic, ca conferinţa de pace să fie convocată la sfârşitul lunii Mai sau în primele zile ale lunii Iu­nie. D. Bevin a fost asigurat de a­­cest sprijin, contra oricărei tactici de întârziere când a venit Dumi­nică cu avionul de la Paris pentru a lua parte la Londra la reuniu­nea plenară a primilor miniştri ai Dominicanelor. Reprezentanţii Commonwealthu­lui sprijină guvernul britanic în dorinţa sa de a trata în mod li­beral ţelurile aliaţilor din Orien­­tul Mijlociu, inclusiv Siria şi Li­banul. *­­ Ei sunt deasemeni uniţi împo­triva sugestiei ca conferinţa de pace să fie amânată până când consiliul miniştrilor de externe va fi căzut de acord asupra tuturor chestiunilor. Şi „Daily Switch“ afirmă că d. Bevin va propune ca conferinţa de pace să se ţină la sfârşitul lu­nii Mai sau la începutul lunii Iu­nie, adăugând că guvernul cana­dian este şi el de acord în acea­stă privinţă. Se reaminteşte că d. Mackenzie King, primul ministru al Canadei, încă nu a plecat spre Londra. Declaraţiile d-lui Maurice Thorez, vice-preşedintele consiliului de miniştri francez Nisa 29 (Rador). — In cuvân­tarea pe care a rostit-o la Nisa, «1. Maurice Thorez, vice preşedinte al consiliului de miniştri şi secretar general al partidului comunist, s’a ocupat mai ales de problema ra­porturilor dintre Franţa şi Italia. Fruntaşul comunist a reamintit legăturile ce au unit întotdeauna Franţa cu antifasciştii italieni, care au luptat împotriva lui Mussolini. ,,Totuşi, a declarat d. Thorez, nu putem uita, nu avem dreptul de a uita agresiunea din iunie 1940, bombardamentele, jafurile şi cri­mele săvârşite de bandele lui Ba­­doglio”. .­­ Vice-preşedintele consiliului de miniştri a arătat că pagubele suferite de Franţa din cauza o­­cupaţiei italiene se ridică la mult mai mult decât 66 de miliarde de franci, după cum s-a afirmat până acum. Franţa a cerut unele rectificări de frontieră, cerând înapoierea u­­nor comune situate dincolo de munţi şi care au votat pentru­­ Franţa in 1860. Franţa cere de ase-­ menea reparaţii şi o parte din­­ flota italiană. Pentru toate celelalte problema privitoare la tratatul de pace cu Italia „Franţa trebue să ţină sea­ma de revendicările legitime ale popoarelor aliate”. D. Thorez s-a ocupat apoi de problema germană subliniind ne­cesitatea de a se garanta securita­tea frontierelor orientale ale Fran­­ţei şi de a se obţine reparaţiile legitime din partea Germaniei. „Dorim ca revendicările unanime exprimate de guvernul francez să fie realizate: internaţionalizarea Ruhrului, atât din punct de ve­dere politic cât şi din punct de vedere , economic, prelungirea ocu­paţiei în Renania şi proprietate asupra minelor din Sarre”. Apoi, după ce a protestat împo­triva „calomniilor răspândite îm­potriva Uniunii Sovietice de cei care se folosesc de metodele lui Hitler şi Goebbels”, fruntaşul co­munist a declarat: „securitatea noastră nu va putea fi asigurată decât cu concursul aliaţilor noştri sovietici, cehoslovaci şi iugoslavi”. Vorbind apoi despre constituţie, d. Thorez a subliniat că ea trebue să fie adoptată cât mai curând posibil. "■■■■■" in ni 11 ! Printre problemele cari figu­rează pe ordinea de zi a Confe­rinţei miniştrilor de externe ce are loc actualmente la Paris, se găseşte şi aceea a tratatului de pace cu Bulgaria. N’a surprins, de aceea, pe nimeni faptul că d. Culicer, noul ministru de exter­ne al statului bulgar, s’a folosit de acest prilej pentru a formula punctul de vedere al ţării sale faţă de numeroasele chestiuni pe care le ridică acest tratat şi, în deosebi, faţă de chestiunea vii­torului contur al graniţelor Bul­gariei. Există, într’adevăr, o „Alsa­­cie-Lorenă“ bulgară care, vreme de decenii, a constituit şi cons­tituie încă un punct deosebit de nevralgic în echilibrul balcanic şi pe care actuala conferinţă de pace va trebui să-l tranşeze. Este vorbă de aşazisa Tradie Oc­cidentală — regiune­a la­ aproxi­mativ 9060 km. pătraţi care se întinde dealungul Mării Egee de la Xanti până la Enos şi apoi dealungul frontierei greco-tur­­ceşti până la Adrianopole — şi care a constituit întotdeauna un subiect de discordie între Bul­garia şi Grecia. Astăzi, această limbă de pământ, care în unele locuri nu întrece 25 km., se gă­seşte sub suveranitate greacă, după ce prin tratatul dela San Stefano (1877) şi apoi prin pacea dela București (1913) fusese a­­tribuită Bulgariei. Oare va fi statutul pe care pacea din 1946 îl va acorda acestui teritoriu a­­tât de aprig disputat? Bulgarii sprijină revendicarea lor pe trei serii de argumente: istorice, etnologice și economice. Invocând istoria, Bulgaria a­­rată că, după războiul ruso-turc din 1877 care a redat indepen­denţa ţărilor balcanice, Tracia Occidentală, fostă provincie oto­mană, a fost incorporată noului stat bulgar care a exercitat ast­fel prima suveranitate europea­nă asupra acestui teritoriu. Trei­­zecişicinci de ani mai târziu, după războiul balcanic, pacea de la Bucureşti a consacrat drep­tul Bulgariei asupra acestei re­giuni, drept de care s’a bucurat efectiv până în 1919. Invocând principiul naţionali­tăţilor, Bulgarii subliniază că, atât în 1877 cât şi în 1919, com­punerea etnologică a populaţiei era favorabilă Bulgariei şi că a­­cesta mai este cazul încă şi as­tăzi in pofida energicei politici de desnaţionalizare pe care au practicat-o guvernele din Atena în ultimul sfert de veac. Dar cel mai puternic argu­ment al Bulgariei în această chestiune este cel economic, deoarece el se referă la echitate. Intr’adevăr, graniţa de Miază-zi a Bulgariei şerpuieşte aproape paralel cu ţărmul Mării Egee de care n’o despart decât 25—30 km. Cu toate acestea, economia bulgară este obligată să respire prin cele două mici porturi ale Mării Negre (mare închisă) în timp ce marea liberă, „atât de apropiată încât poate fi atinsă cu mâna“, rămâne insesizabilă. Pentru Bulgaria, cei câţiva ki­lometri de coastă dintre Enos şi Xanti au o importanţă vitală şi ar­ putea dat naştere unor mari porturi înfloritoare, în timp ce pentru Grecia, care dispune de mii de kilometri de coastă, Tra­cia occidentală nu este decât o provincie excentrică, periferică, sortită delăsării şi ruinei econo­mice. Este frapantă, din acest punct de vedere, asemănarea dintre situaţia Bulgariei şi si­tuaţia pe care o avea Polonia înainte de acest războiu. Cei ce refuză Bulgariei accesul la Ma­rea Egee nu fac decât ceeac® făceau Nemţii când tăgăduiau Poloniei dreptul de acces­ la Ma­rea Baltică. Aceasta este atât de adevărat încât chiar tratatul de la Neuilly, care a despărţit Tracia Occidentală de patria bulgară, a prevăzut, în articolul 48, că Bulgaria este îndreptăţită să obţină un acces la Marea E­­gee... Numai că această clauză a tratatului de la Neuilly nu a fost niciodată respectată. Care va fi soluţia pe care o va da conferinţa miniştrilor de externe acestei chestiuni ? Au­torii tratatului dela Neuilly s’au călăuzit în 1919 nu după datei® concrete ale problemei şi nu în­tr’un spirit de justiţie, ci în­tr’un spirit justiţiar. Ei au vrut să pedepsească Bulgaria pentru faptul de a fi luptat în tabăra inamică şi au pedepsit-o.„ Se va repeta oare istoria şi de data a­­ceasta? Va fi silit oare poporul bulgar să ispăşească încă odată greşelile foştilor săi conducători sau se va prefera o soluţie se­nină, lipsită de orice preocupare de răzbunare şi inspirată numai de obiectivitate şi de dorinţa d® a pune bazele unei păci just® și îndelungate în această parte a Europei ? TUDOR ANDREESCU * CRONICA EXTERNĂ Revendicările Bulgariei

Next