Universul, mai 1948 (Anul 65, nr. 101-121)

1948-05-08 / nr. 104

pop:". WM. • Sâmbătă 8 Mai 1948 gyárra saax&TXi roMpn^agasrora UNIVERSAE ANCHETELE NOASTRE CU PRIVIRE LA PRACTICA MEDICALĂ NE RĂSPUNDE UN MEDIC PRASTIEM DE CARTIER D. K. B. W01F — „C,2 iT'i&'fj despre modul cum r a fost practicată medicina pina ,1 acâst?” c -- RánS acum îngrijirea rrletíí­­ca!a era apanajul aproape exclfcsiv al ceior avail. Nu­m­ii cine putea t pisti putea" beneficia de prorgresăre ,t ir.edksMtr. imensa majoritate s poporului t ee limita la medicina oficială, cară i se practica în diferite instituţii şi c­a dispresare. Dar felul în care se ţ 1 practică medicina în acestea lasă­­ foarte mult de dorit, ceiace a de­­­terminat marea neîncredere s pa- fi rnenilor și mai ales a lumii munci­toare în medicina oficială. n [_ Un« din cauzele defectuozitații i '‘serviciilor medicale constă în ti [proasta lor organizare. La unele n teerv’ci mediai puțini trebuiau să consulte 50—60 bolnavi pe oră iac c fia altele medicii n’aveau bolnavi de îi bhe. t l Atât de puţină atenţie se dădea t; .crgiroizării diferitelor dispensare d­e atât de către cei ce le creiau (de­­ I cele mai multe ori pentru plasarea c­o-protejaţilor politici) cât şi de către d medici, pentru care acele servicii t constituaiu o sinecură sau încă un [venit, încât prestigiul lor e azi cu| r 'total compromis și pentru a-1 rea-],s­oluita va fi nevoie de schimbări ra ' ificate.­­ Cauza pe care o consider marea c vinovată este mentalitatea retro-­­ gradă a medicilor care nu consider­­ ran bolnavii tiela dispensar decât­­ ca număr de consultaţii şi nu fim­­p­­e ce suferă, şi au nevoie de aju- t­­or şi alinare.­­Trăind de pe urma­­ clasei stăpâni topi­e şi fiind la che­remul lor, medici, uitau de cele mai n­­­multe ori rolul, rostul şi valoarea­­ lor în societate".­­ — „Credeţi că schimbările eco­­­­norice, sociale şi politice din uf- d­­inte vreme vor avea o repercursiu­­ne asupra practicii medicale?” — „Desigur. Stricta dependenţă c -între felul de iri al oamenilor şi d practica m­edicinei este uri adevăr b elementar. MEDICINA Şî MEDIUL SOCIAL Medicina reală nu este numai a- a­­­ceia care cercetează bolnavul în a dispensar sau în camera de con- i suiteţil, ei aceia eaps-i consideră în ti rr­en­iui său, la fabrică, uzină­­şi a­­casă. b Pină acum nici un regim încă­­ nu s’a gândit să intervină pentru u­­­mbeLficarea mediului muncitorului, r Deabea acum, când în fruntea treburilor publice se află oamenii­­ muncii şi au luat măsuri reale de îndreptare a felului de viaţi a ce­lor ce produc bunurile lumii. Cum se poate închipui vindeca­rea unui tuparculos sau reumatic care locuia în case de pe pereţii cărora curgea conţinu apa d­in­­.■m-rzte din strada care era o itten­­’ să coclam­a dir tare apa nu seacă­­ ide* vara nici ierna? In astfel de casa se întorceau muncitorii de ia lucru. A înc­ taî *îî fine situaţia ruşi­noasă în ca. ', omul cat» periferia oraşului ei a şl ia periferia civiiiza­.-ţiei. Toi­ut­ se face «cum de întregul ' por ..r centru -ri însuşi va avea o tofli.c:i­.' s;,‘vătuite asupra îSnStă­­r:i s-le; :a. practica medicală vs de­va: u h -'Sr?;* «bace si pentru noi medicini în folosul intregei co­lectivităţi?'’ COORDONAREA INSTITUŢIILOR SANITARE a) „Printr’o coordonare a tutu­ror autorităţilor şi instituţiilor sani­­­­tare. Lipsa de interes pentru colectivi­tate şi mai ales pentru cea munci­­itoare, a avut drept consecinţă­ o crediune anarhică de unităţi sani­tare. Nu sănătatea poporului ci intere­sele politicianiste dictau crearea di­feritelor dispensare. Situaţia anacronică a unităţilor noastre medicale este una din moş­tenirile grele ale trecutului întu­necos. Avem astfel de o parte o mare risipă, de alta o mare lipsă. Fiecare autoritate sanitară îşi creia pe vremuri unităţile fără a se interesa de ceia ce face altă auto­ritate. Astfel se întâmpla ca în­­tr’un colţ de cartier să fie câteva dispensare iar în rest nici unul. Dar ceia ce era mai important, era că cele mai multe unităţi erau mici deci nedotate cu toate specialită­ţile. Aceia cari vor ataca această a­­narhie vor fi făcut operă utilă în­­sănătatea poporului. b) Printr’o coordonare a activi­tăţii sanitare cu celelalte activităţi cum e cea a lucrărilor publice, a drumurilor, etc., a căror impor­tanţă am relevat-o. c) Prin încadrarea întregului po­por în câmpul muncii astfel încât toată lumea să poată beneficia de realizările de mai sus”. — „ Cum vedeţi organizarea li­nei bune medicini preventive?” CONCLUCRAREA INTRE MEDI­CINA SI POPOR — „Prin conlucrarea între me­dici şi popor. Pentru aceasta sunt necesare: a) Modificarea condiţiilor umane c '.ace va face din el cel mai bun democrate care s’a şi dovedit capa­bilă de a o realiza. b) Pregătirea medicilor în do­­­­meniul e­dicinei sociale şi c) ridicarea conştiinţei poporului ceia ce va face din el cel mai bun­­auxiliar al medicului”. — „Care credeţi că sunt perspec­tivele medicinei de cabinet?” — „Medicina de cabinet va mai beneficia de un răgaz. .Va mai re­zista până la înlăturarea lipsei de unităţi medicale suficiente, înlătu­­rarea lipsei cre__coordonare între ele, înlăturarea neîncrederii ce exista încă în medicina practicată în in­stituţii şi mai ales până la pătrun­derea în mintea medicilor a noului suflu ce străbate întreaga noastră viaţă socială,­­­ după care munca nu e un mijloc de căpătuire, ci e­­lementul de bază al vieţii colective la care fiecare trebue să contribue după capacitatea sa”. — „Desigur nu ignoraţi faptul că în mediul rural avem un medic la cca. 10.000 locuitori, care cre­deţi că sunt cauzele acestei lipse de medici la ţară şi cum vedeţi re­medierea lor?” MENTALITATEA MEDIULUI MEDICAL — „La cauzele lipsei de medici la ţară în genere cunoscute şi ades repetate (lipsa de confort, lipsa de mijloace de comunicaţii, ruptura de oraş, etc.), trebueşte adăugată şi aceia, — după mine foarte impor­tantă, a mentalităţii care a stăpâ­nit şi stăpâneşte încă practica me­dicală,­­— care e socotită meserie lucrativă şi nu cum am arătat mai sus, ca factor de colaborare la via­ţa societăţii. Atunci când această mentalitate nouă va pătrunde masa medicală nu se va mai pune pro­blema sacrificiului ce trebue să facă medicul la ţară. Legătura şi dra­gostea de popor încă n'au fost cul­tivate. Când ele vor deveni realita­te cu siguranţă medicii vor merge ori unde medicina va fi necesară indiferent de greutăţi. Pe de altă parte nimeni încă n’a relevat Că lipsa de perspectivă a medicului de ţară e legată de lipsa de perspectivă a satelor în gene­ral. S'a ocupat cineva până acum de sate? Cine s’o fi făcut? Moşierii? Ridicarea condiţiunilor de trai a satelor şi a legăturilor între ele face parte din comandamentele Republicii Populare, şi astfel nici nu va mai fi un sacrificiu aşa de mare pentru medicul dela ţară care va putea trăi omeneşte ca şi ţă­ranul pe care-l va îngriji. — „Cum credeţi că s’ar putea remedia lipsa de mediei în centrele industriale?” — „Prin acel suflu de solidarita­te socială care străbate întreaga lume muncitoare şi care va trebui să cuprindă şi pe medici, ei nemai­­considerându-se slujbaşi ai unor pă­turi ci adevăraţi susţinători ai poporului muncitor în efortul său constructiv”. Farmacie mobila intr’um sat sovietic. -- ..."::î.v vedeți"S-v. r-îalberca­u-: CIRCUMPÎIA MEDICALĂ ȘI RURALĂ IN U. E. S. S. ’*• situația sanitară se pre­­­­ta catastrofui, epidemia de ti­­«o- nativ: piin numărul rs­u­~Tp' trtak, se apnyia de ©«freie ..'.;rj.‘ în '«yic: («.«amețea bân- E'i. : 5 /aîga, «erîtorii imense ră­­- 'au pustiite de războiul civil și de „.ti armatelor r­riine ,ji ia to.. ac­er tea jr mai adaugă lipea : p. ip» totală de montei, moaşe, Z'i-.ui nurgi și medicamente de pri­nt' T.-cesitetî. •- ce ar.î «de regii ■; socialist a •jsV*' :?ai ladle?) starea ■ lucrurilor. Tt-' vu. pregsH::i si condiţii!« o­­nSpjijilz (L- viaţă a!e perăotwloiui JPed-’cri, «'feuiir.'.'■««•©'• juikloasă a activităţii :r-uit«-.,î.:, vasts reţea de Vita, şi -.ase dc naş­teri, .u-f.bsi; sis­enul de finanţare cri'« ojgc-, ■ oovifcie.for iorr,le, iuta de,ur c.Ucy» j.»;nc‘a tre.i iraperi­ urie ■do succesului »ovitiic j.«c turtem* pofitirei sa...'iure i. ‘tiu tocă repa bh:.c?e 'icultățli tahi: i«ii :v.cdic'"ist ;)-vi!.e.ste ,« tu.rîri te cunosb"... ■ .nr,! .. pr­.tic: rara ii **cî ii de m«’s foire­­m pvRv-n an:­­ prevlLă ; •:«•&!&. A'ii i urse reni speri «î ;« te •'vier:?, su­cirii. epHier.doUrghc, ,■■. nc­ritmre plair. ..are» și ca dc"v' tîțn te La teri:.iv;are i «d. :«r LVăviril­­■ ixC'Uvul «ui să Ue jAiiaîi 3 an* t» t:.«i- lire' riii'cums-;i!r,:îi «...ri-v Are.- rea­­gin aste ;v'.‘.cpt'-o *«* li'.ci. A. ii:”re a­grm­a de prediiîiwte.v vai.a r?”'ii inițiativei pers: aste y -­ '••moșim, telor ospăi­tt, rti-iri av£:*ră niedL oiffiâ, sHt.chirurgului și moaşei r rer;* de a v’.et­.risjie o.,, lo­cuință, IneâLit, ’raa sporu-i p* plasări în r»?a circumsarpție; ș Ieari mărită cu cca. 49*/*. Gsi e*f­­* lucre?'«.' ' «ircgujin­­e derart*'«. n ’ ej ~ nidithmi '•'iintterLa i'­vere, hc de en spor la leafă iaci .... I imp'), tant șî de t«n conceu? •iahte.. t’L.ct. ca ia ta» a in URS'­: «tu in ?'•. uAî !.­.o...!i’ef a­u rar'- a îeg» ■ ■ centrela uriv'erriînr'' î». o .; .:*’­■ “'or din Minister­ul Să­rit-'11„ «, ;pnWi-~.aai, eriniile per-o «!’ .* ă, - i *a i -del panii« spkteîi r. j p­ i ■ i împrosp'îAreg cu o:. '.-t? . ■. pe cifcunwcnv a.« i-; r.cri.-pondentA asi r ;.. . re- ricvric css«*, nrfc «-.„pa ,,,'îriiv 4« rtofaro. , s! docenți, am centrul universitar i- cel mai apropiat. 4n cazuri urgente, i- când­ starea bolnavului nu permite e cuprinde în medie 8—5 sate, în re- : î- giuniie nordice ale Uniunii, bine­­i- înţeles reduse la număr, dar mai re­­distanţate. Fiecare circumscripţie a medicală, se subdivide la rândul a său în 3—4 circumscripţii sanitare, s, având câte un feldser (subchirurg) i­ şi cuprinzând 2—4 sate. Bineînţeles ci medicul este figura s ! centrală a circumscripţiei medicale 1 f; j rurale; ei planifică, organizează şi controlează toată activitatea me- ' j; . dico-.ocîală, fiind secondat de feld­­„ i ser, moaşe şi surori de ocrotire. La |e »aresta trebuie :,ă mai adăugăm ac- ■ ! ii«»ul ne, tsar 1 satelor format din ij 1 elementele ’Leneşti cele mai bune g I avind în sarcina lor supraveghe­­p I rea aphtemiologică şi realizarea mă­­r v i surilor da higiena şi profilaxie. I Una din norik dominante ale i mzardirei apotetice este fără în­­«e | doi a'. importanţa acordată profila­­•a­­­siei bolilor inficto-contagiosse ti­­ sociale. Vaccinarea ar.tiriîo-pai ati­­- . iteă, sntifixantematicâ, »niidifleri* ! că seu L.C.G.. se. face pe o scară x, 1 ?iiarn.'ă departe ne a fi atinsă în ' ’ j alte țări. ! In regiunile inpuludate, pe lângă tU ' iisoc,..„rate • ircumscripției medi­­' i .ai?, crustă u? punct entimslar­e. n! nercopa! specializat chim ni* I z'.sră i)0|rgistia, proectează și con- Hr ■ df;.c* lucrările -le drenar* și aranarc ;|j j s­iu d- gi­dron-rc­­! pulverizare a I jpe'.«t’ sfiStftonie ; în t-mpid «runcilor agricole în 5 coihrzuri se înfiinţează cresc pio­­° . ch­erli stih 6up;»«::gherca moaşei •J ; Un: ..tu; î„...eeniv. FAsria multe • ! Jrcnmstriptâ ru ale au ui afară de U 'disccri«-’? ri un mic spitai de '.9-20 f" ! paturi, bine în/estiale cu inventa­­'-u j .-oi ieres;-i si svânfi un mic labo­­­rato»* p­ .iiru ai ai'zcte careste. oa. j tina procurări« rvedicamen-i icter t.j cc. cc ;e consultă 'a ! et:.-pf :.r're, este rezolvata prin n- 8 existența tsn* achter în fiecare re­­re- j ;«­:«.tj ic râuri, iar pro;?! ior de­re- I risorio L-s face »ccesibi: pungilor ce­­'I- I d­ ip.'-osrca, ■' poale anala la centru! io* * ,et.;apoi care «î +rvinito un spreL- sli* I lut (m­amos, otoîaringolog). s. u o :U* i echipă ilsrurgh­eiâ înzestrată cu ip—«cele receăara, pentni a opera îme* si-jiiLit *»;• c Medicii r*ra« care j îc* * tpâ relevat prin calități profesio­­bii-î.ii&’e, «xg­tt&gtcjM) ««*• prin Inc* I vaţii şi cercetări personale, sunt repede avansaţi sau trimişi la cen­trele universitare pentru desăvâr­şirea lor. Unitatea ad-tivă de bază în U. R. S. S. este raionul având în frun­tea sa Comitetul executiv al Sovie­tului (Consiliului) raionul, pe lângă care funcţionează ori serviciu Sca­­nitar teritorial. Raionul (plasa) este împărţit în 3 până la 5 circum­scripţii medicale. Circumscripţia lor mai modeste, în general în URSS asistenţa me­dicală, sub orice formă este abso­lut gratuită: internări în spitale şi sanatorii, operaţii chirurgicale, con­sultaţii medicale, ajutorul lehuzelor, toate aceste servicii Statul Sovie­tic le oferă în mod gratuit şi ne­limitat tuturor ceăţenilor săi de la oraşe şi sate. O propagandă educativă sanitară intensă şi bine planificată prin con­ferinţe, mici întruniri, sau difuza­rea materialului imprimat, contri­buie în mare măsură la luminarea satelor, la ridicarea lor sanitară şi la lichidarea prejudecăţilor din trecut. Bugetul circumscripţiei medicale este aprobat şi finanţat de Comi­tetul Executiv al raionului respec­tiv. Un astfel de buget este bine echilibrat şi conform cu nevoile reale­ de pe teren, dând posibilitate medicului de a-şi realiza fără multe formalităţi planul său anual de mutică. Orice problemă sau iniţia­tivă sanitară se rezolvă în cea mai mare parte pe loc prin intermediul serviciului sanitar raional. Medicul de circumscripţie depinde direct de acest serviciu însă numirea, muta­rea sau revocarea lui se face numai de către serviciul sanitar regional. Restul personalului este angajat şi concediat de serviciul sanitar ra­ional. Guvernul şi Partidul Comunist au­ creiat medicilor rurali climatul cel mai prielnic pentru o activitate rodnică care procură la fiecare pas celui care o înfăptuieşte, satisfacţia profesională şi cetăţenească. Inconjuraţi de dragostea şi stima sătenilor, încurajaţi şi sprijiniţi ide -'■utorilăţile locale, asiguraţi materia­liceşte, promovaţi de organele sani­tare superioare, marea majoritate a tinerilor medici rămân definitiv î­n mediul rural. I - Dr.­­ DAMIAN t. ASISTENTA MAMEI SI A COPILULUI IN MEDIUL RURAL de tir. HOR­IA SLOBOZI­ANUU Asistenţa materno-infantilă, a­­ceastă problemă vitală pentru or­­ce ţară, a devenit de actualitate în urma hotărîrei organelor de con­ducere, de a proceda la soluţiona­rea ei. Atât Uniunea Sovietică cât şi statele din Apus au arătat, că­­această grea chestiune poate fi so­luţionată, dacă Statul se ocupă în mod serios de ea. Ca să ne putem orienta in a­­v această problemă, în aparenţă atât de complexă, este nevoe, să exami­năm situaţia de astăzi. Vom în­­­cerca apoi, să facem câteva pro­­­puneri în legătură cu cele consta­tate. Din datele oficiale publicate în ultimii ani, rezultă că mor anual, din cauza infecţiilor puerperale şi a bolilor care rămân după naşte­re, 8,6 la sută femei, cifră de 2-3 ,ori mai mare decât în alte ţări. Din femeile care scapă, multe ră­­­mân suferinde. Cauza acestei stări trebue căutată în insuficienţa asis­tenţei la naştere. Până acum câţiva ani numai, o naştere la mie avea loc într’o instituţie de naşteri şi 999 naşteri se efectuau la domici­liu. Din naşterile la domiciliu, nu­mai una la sută era asistată de medic, 35 de moaşete cu diplomă şi 62 de moaşele empirice. Situa­ţia aceasta tinde, să se amelioreze în urma înfiinţărei de maternităţi rurale, pe care Ministerul Sănătăţii le pune în funcţiune în limita e­­lementelor pregătite, de care dis­pune. In anul 1945 au fost: 326.723 naşteri în toată ţara, 269.631 naşteri în mediul rural. , 57.022 naşteri în mediul urban. Din cifrele de mai sus se poate deduce, că la ţară 90.000 naşteri­­f au fost asistate de moaşe şi că :•180.000 naşteri au fost lăsate pe­­seama moaşelor empirice. Din cau­za naşterii au murit 23.188 femei ,socotind, că mortalitatea a fost de 8,6 la sută.­­ Urmărind înlănţuirea acestor fap­­­te, trebue să examinăm de ce este­­atât de slabă asistenţa obstetricală »la noi? . Din statistica ministerului sănă-­­tăţii se vede­­că la 1 Aprilie 1946 ,dispuneam de: „ 1364 medici de circumscripţie, la adică un medic la 9800 locuitori, ri­sipiţi în 9 sate, 2563 moaşe, o moaşă la 5200 lo­­­cuitori, în 5 sate. După propunerile Conferinţei de la Geneva este nevoe de un medic şi de o moaşă la 2000 locuitori. In acest caz, am avea nevoe de 6400 medici, adică de un număr de pa­tru ori şi jumătate mai mare decât in prezent şi de tot atâtea moaşe, ceea ce face de două ori şi jumătate mai multe. In Belgia este o moaşă la 1700 locuitori. In acest caz i s-ar trebui 7300 moaşe. Lipsa de spaţiu ne face­ să ne limităm la aceste câteva cifre. Ele­ pun intr'o lumină destul de clară problema sanitară, de care tie o­­cupăm. In afară de un mai mare număr de medici de circumscripţie este nevoe de ,buna lor pregătire în ce priveşte obstetrica. Studenţii ar fi bine, să facă teorie obstetricală în anil al cincilea şi practică în Ma­ternităţi în anul al şaselea. S’a con­statat în deajuns, că numai cursu­rile teoretice, nu dau posibilitatea unui medic, să asiste o naştere sau să facă o­­operaţie. Nu insistăm asupra ameliorărei condiţiunilor de­­trai a medicilor în mediul rural. De­­aceasta depinde posibilitatea lor de acţiune. Acelaş lucru trebue spus şi des­pre moaşe. Ca­ şi medicii, ele au o misiunea grea, să faci, să scadă mortalitatea mam­elor şi a copiilor. Până acum ele su­nt foarte departe ,de a corespunde acestei chemări. .De vină nu sunt numai ele. Recru­tarea şi instruirea lor se face după­­legea absurdă din iunie 1941 pen­­tru organizarea învăţământului sa­nitar şi de ocrotire. Ele sunt luate din absolventele cursului primar ,atât de râu făcut în mediul rural. Din această cauză, au o înţelegere limitată a lucrurilor. De 25 ani, de când sunt profesor de Puericultură la o şcoală de moaşe, m-am izbit tot timpul de neînţelegerea acestei ‘categorii de eleve. In Franţa şi în talte ţări li se cer cel puţin patru ‘clase secundare. Având o cultură­­ de bază, ele ar putea pătrunde mai­­ lor medical şi social ar creşte în­­ adânc materiile predate. Prestigiu ş­l mediul în­­care intră, dacă ar avea o cultură mai bună şi ar fi de mai mult ajutor.­­ Ca şi studenţii ele­r nevoe, în afară de cursurile teoretice, de o practică serioasă într’o maternitate. De o astfel de practică sunt lipsite 180 la sută. Cursurilor de obstetrică­­ şi de puericultură, materiile lor de bază, ar trebui să li se dea o ex­tensie mai mare. Cursul de puericul­­tură este limitat la două trimestre din primul an. Puericultura este su­primată în al doilea an. Ar trebui ca în primul an, să se predea dezvol­tarea și îngrijirea noului născut normal, iar în al doilea an, boalele mai frecvente ale noului născut. l­imitată mimai la momentul naş­­terei protecţia mamei, este insufi­cientă. Femeia gravidă are nevoie să fie examinată, tratată de boalele atât de numeroase, de care poate suferi, ajutată ca să evite epuiza­rea şi foamea. Din femei bolnave, surmenate, subalimentate nu se pot naşte decât copii cu o vitalitate re­dusă. Protecţia mamei şi a copilu­lui, în cele nouă luni de sarcină (puericultură intrauterină) nu poate fi asigurată decât de consultaţiile prenatale bine conduse şi destul de numeroase, ca să poată îngriji 269.631 femei anual. Aceasta este o nouă sarcina pentru medicii și pentru moaşele din mediul rural. Ca buna lor pregătire depinde în­treaga asistență materno-infantilă. NOUI ACHIZIŢII IN TRATAMENTUL CU PENICILINĂ In ultimii 15 ani, mediciiva a făcut progrese uriaşe în lupte cont a microbilor şi a bolilor ca le provoacă­ întrebuinţarea sulfamidelor . Şi a peni­cilinei sunt în medicină nişte arme excelente, cu care se duce lupta împotriva osaturilor lumii iruorobien© înconjurătoare. Can* în această luptă nu trebuie să uităm că braj’amismuil uman posedă o a­pă naturală minu­nată a cărei valoare­­a fost pusa in evidenţă în­ ultimul timp de savanţii sovietici (Bogomoleţ şi şcoala­ lui), e­sta ţesutul reticulo­­e­ndoteral. Acest ţesut, prezent pretutindeni in organism este vi­gilent la orice incursiune si in­­cepe lupta din primul moment al inaurSiunii microbiene. Este Insă în’acelaş timp şi prunul care suferă atacul mas'­v al toxi­nelor imite­obiene.­­Când acest ţesut rétidül©­­ endotelial este slăbit sau doborît, atunci frontul rez stemţ©i naturale a organismu­lui se prăbuşeşte şi infecţi­unea nu mai poate întâlni nici o ba­rieră sericoasă. Pentru a ajuta acestui ţesut să­-şi păstreze forţele şi să şi le întărească, savanţii au găsit un mijloc foarte bun : proteinotera­­pia, adică introducerea sistema­tică a unor proteine în organ.hun. In sfârşit, s’a arătat că o foarte bună proteinoteraipie reprezintă chiar sângele soc® din vena bol­navului şi reintrodus în muşchi p­in injecţie intraanusculară. Odată cu tatrocucarea aulfa­­m­idelor şi a penicillinei s’au aso­ciat aceste arme cu proteino­­terapie, cu rezultate din celle mai immclaiss. Pe de altă parte, în cazul penicironei s'a căutat să se găsească o modalitate de­ a putea rări injecţiile care se fac la 3­­ore odată. Cu alte cuvinte, posib­litatea de­ a da concentra­ţia voită a penicilinei, fără să fie totuşi nevoia de a refm­od­in'.­­J'c'ctifle odată te 3 ore. Trebuia găeătă modalitatea de­ a face Pe' ■ cit na să resoarbă mac încet şi deci acţiuneia ci să fie mai prelungită. Doi meditei cubani Espi­roza şî Corola au arătat că un excelent mediu în care peni­cilina sa resoarbe încet, este tocmai sângele pe care ei îl in­jectează intramuscular pentru autoproteimoterapie. Și astfel­, au imaginat o metod­ă de aplicare a Deniciîilirt cere­­ste asociată și cu acel reconfortant al apărării naturale. Ei prepară o soluție de citrat de sodiu, și procaină hadroclortea­­(împo­­rtiva durerii injecţiei), în 100 cali, apă d-sti­­si­tă. Apoi topesc 200.000 până U 400.009 .unUtSţl penicilină în 5 cmc. din soluţia de mal sus te­nare adaogă în seringă 5 cmc. de sânge scos din venă. După aceşti autori, acest dapoz­t de sânge + petiSicUină se resoarbe in 43 de ore. In injecţiiona de greve se precro­­nizează câte o injecţie zilnic, având 100.000—300.000 unităţi penicilină, apoi, după ce maladia ,,,ncoite să dea înapoi se răresc injecţii]e. Atât autorii cât şi alţi medici ca­i au eplicat această metodă au fost foarte mulţumiţi. Bineînţeles că mai trebuie să treacă puţin timp pentru ca toţi aceia când o aplică să-şi poată face observaţi­unte necesare pe cazuri multa pentru ca astfel, metoda să-şi capete şi pecetea experimentării pe scară întinsă. Dr. L. A. SOCIETÂIi $TI!NIiFICE Societatea Anatomică din­ Bu­cureşti organizează pentru zi­lele de 10—13 luni© 1948 o Reu­niune de Patologie, la Institutul Dr. V. Babeş, Splaiul Indepen­denţei 99, Bucureşti. Scopul reuniunii este de a discuta probleme ştiinţifice, de medicină socială şi de organizare profesională. In acest sens a lansat invitaţii tuturor centrelor universitare din ţară precum şi un apel către pa­­tologiste, pentru participare şi colaborare. Textul invitaţiei se găseşte pu­blicat în întregime în Medicina Română not 10 din 15 Mai 1948. Data limită până la care se primesc adrese de participare și titlurile comunicărilor sau ra­poartelor, este de 1 Iunie 1948 Pentru a putea alcătui din vreme programul, Societatea A­­natomică roagă să se trimită ur­gent, la adresa de mai sus, ade­ziunile și titlur lor comunicărilor. Cercul medical al­­practicieni­­lor din Bucureşti ţine şedinţă ştiinţifică. Vineri 7.V.94, orele 2012 în Str. Alex. Sahia No. 1 fost Gogu Gritacuzimo. V3. con­ferenţia d. Dr. N. Maricovâci des­pre „Diagnosticul precoce al tu­morilor cerebrale”. •,-r •- -U­­ ti linirrirrrr i DISPENSARELE DE ÎNTREPRINDERE In bugetul exerciţiului 1933-39 figurează în total 6 d­eponsori de întreprindere în provincie, nici unul în Capitală- Toate de­servite de medici şi restul perso­nalului numit de C.C.A.S. Până la 1.IV.1943 nu exista în toată ţara decât­­ medic auto­rizat. La 1.IV.1945 existau 17 medici autorizaţi in Capitală şi 3 medici «autorizaţi în provincie. In total deci 2« medici autorizaţi în toată ţara şi circa încă 8-10 medici ai CC.A.S. în foste în­treprinderii» la un loc din ţară. Putem deci deduce că activi­tatea de asistenţă medicali în întreprinderi până la 6 Martie 1945 era aproape nulă. Conducerea Asig. Sociale de după 6 Martie 1945 a înţeles a des­volta cât mai mult acest sec­tor. Pentru care considerente? Fiecare Casă din Capitală, are circa 30.000 asiguraţi oare cu membrii de familie care trebue să fie deserviţi de un singur dispensar central (Cazul Caselor 1, 2, 5, 6), sau de două dispen­sare (cazul Casei 4) sau 3 dis­pensare (cazul Casei 3) se urcă la circa 100.000 persoane. Este evident că oricâte ame­liorări organizatorice s’ar aduce dispensarului este greu a se de­semn în condiţiunile existente de local şi personal o populaţie atât de numeroasă, căreia trebue să i se acorde nu numai asisten­ţa medicală propriu zisă dar şi drepturi băneşti, toate acestea necesitând şi anumite forme ine­rente unui astfel de organism. Şi în fapt va constata o aglomera­ţie extremă la consultaţiile dis­pensarelor, ceea ca aducea cu sine examinări rapide, superficiale, pe de o parte şi timp pierdut de asiguraţi atât pentru drum cât şi pentru aşteptarea rândurilor de consultaţie pe de altă parte. IMPORTANŢA DISPENSARE­LOR DE ÎNTREPRINDERE Prin d­esvoltarea dispensarelor de întreprindere s-a căutat a se evita aceste neajunsuri, toate consultaţiile şi îngrijirile cazu­rilor curente pu­tându-se efectua mai uşor la dispensarul între­prinderii iar la dispensarul cen­tral urma să fie trimişi asigura­ţii care necesită o consultaţie de specialitate sau un tratament special- In parte s’au atins aceste ţeluri. Dar aceste dispensare mai aveau un scop: pe lângă că a­­sigu­ratul avea primele ajutoare sau consti­tatii,­ şi tratamentele curenta la îndemână, în chiar curtea * întreprinderii, ele mai prezentau avantajul că medicul întreprinderii, având un număr limitat de asiguraţi de îngrijit şi mereu aeeaşi, are posibilitatea de a-i cunoaşte mai de aproape şi deci a-i putea urmări din punct de vedere medical şi sanitar. Dar să şi recunoască mai uşor pe acei care vor să profite pe ne­drept de ajutoarele Caselor de Arte­ Sociale. Medicul întreprinderii — de cele mai­ multe ori şi medic al asigurărilor — nu avea, teoretic, nici un avantaj în a spori anor­mal ajutoarele băneşti; dimpo­trivă, ca medic al întreprinderii, el avea interesul să împiedice ieşirea din câmpul muncii a asi­guraţilor care nu sunt cu adevă­rat­ incapabili de muncă, este un deziderat al Asig. Sociale care corespunde şi cu interesul mate­rial al întreprinderii. Şi era de presupus că dacă la dispensarul central, anumită larghetă sau chiar abateri ale medicului în ce priveşte ajutoarele băneşti nu puteau fi uşor controlate. în în­săşi curtea fabricei, asemenea, a­­bateri se constatau chiar de că­tre personalul întreprinderii in interiorul căreia oamenii se cu­­nosc între ei şi se observă când serviciul medical e mai larg, ne­glijent sau chiar de conivenţă cu simulanţii şi profitorii. Cu atât mai mult erau justi­ficate speranţele în ameliorarea serviciilor medicale prin dispen­sarele de întreprinderi, cu cât în aces perioadă când s’a trecut la desvoltarea acestora, însăşi organizaţia profesională a mun­­citorimei, sindicatele şi Confede­raţia Generală a Muncii lansau lozinci şi luptau pentru mărirea producţiei­ Era deci de aşteptat ca din partea aceasta să existe toată vigilenţa şi co­­bor­âre­a cu organele Casei Centrale a Asig. Sociale. REALIZABILE C. C. A. S. S’a trecut deci pe de o parte la o mai atentă supraveghere a dispensarele de întreprindere, un sprijin acestora în curs de înfiinţare; pe de altă parte auto-­­­rizarea medicilor nu se mai face la întâmplare, la simpla cerere, indiferent de specialitatea medi­cului, de nevoile locale, de nu­mărul asiguraţilor, et­c., ci ţinând seam­a de toate criteriile amin­tite mai sus. In plus pentru Ca­pitală s’a ţinut seama de pregă­tirea medicului in domeniul i­, gienei şi medicinii preventive. S’au organizat chiar cursuri de perfecţionare de către Casa Cen­trală asupra cărora vom reveni mai des­ Rezultatul acestei munci se ve­de în următorul tablou T,a 1.IV.1948 erau deci autori­zaţi 232 medici în Capitală şi 281 medici­ în provincie, în total 493 medici. La aceasta trebue să adăugăm personalul medical şi­ ajutător numit de Casa Centrală şi repar­tizat a funcţiona în unele dis­pensare de întreprinderi. In privinţa dispensarelor de întreprindere cu personal înscris în bug.ul C.C.A.S., iată situaţia la 1938-39 şi în 1948-49. Şi în sfârşit mai trebue contat cu personalul medical care lu­­­­crează în întreprinderi (numit «la dr. PAUL PRUTEAN­, Directorul JHtedicinei din C.C.A.S. de acestea fără a avea autoriza­rea Casei Centrale). MEDICINA PREVENTIVA IN ÎNTREPRINDERE Un alt aspect sub care trebuesc privite dispensadele de intrepornn- Căpîtala Prim­incie Total 1938-39 — R 8 1948-49 * 28 44 72 dere este acela al m­edicinei pre­ventive­­Acestea constitue unită­ţile cele mai adecvate pentru re­alizarea măsurilor de prevenire, depistarea bolilor sociale, urmă­rirea cazurilor depistate, măsuri de protecţie a celor sănătoşi. Medicul întreprinderii,, având un număr restrâns de salariaţi sub îngrijirea lui şi mereu a­­ceiaşi, este cel mai indicat a cu­noaşte în detaliu condiţiunile de muncă ale fiecăruia, aptitudinile fiecăruia, starea sa fizică; el poa­te fi bun îndrumător al între­prinderii în ceea ce priveşte mă­surile care trebuesc luate pentru protecţia muncii, pentru igiena muncii ,pentru prevenirea mala­diilor sociale, a bolilor şi intoxi­­ca­ţiunilor profesionale precum şi a accidentelor de muncă. Rolul medicului de întreprindere ar­e tocmai de organ în special pre­ventiv, activitatea lui de ordin curativ având o importanţă se­cundară. Tot lui îi revine sarcina de a supraveghia din punct de vedere medical căminele de uce­nici, cantinele, creşele pentru copii, acolo unde există şi de a lua iniţiative în vederea înfiin­ţării lor acolo unde nu există. De a­ serveni tot lui îi revin© sar­cina de a supraveghea măsu­rile de protecţie a mamei, con­diţiunile în care-şi duce iatttiMtt posibilităţile ei de naşte#|­acad sau internarea în Maternitate^ dacă munca ei corespund» tto stare© ei ,fiziologică, etc. Şi în sfârşit tot lui Si revine îndatorirea de a examina perio­dic (odată pe lună cel puţin) toţi salariaţii, a depista cagurii© in* cipient© şi urmări evoluţia lor. Misiunea medicului de între­­prindere, din punct de vedere preventiv, este atât de importan­tă încât aproape nu mai putem astăzi concepe o acţiune medi­cală preventivă bine organizata fără «portul acestuia. Iată pentru care motive Asig. Sociale au dat o desvoltare deo­sebită a­cestui sector. Pentru a­­celeaşi motive se proectează un ansamblu de măsuri destinat© a ameliora din punct de vedere ca­litativ munca medicală în aceste dispensare. De asemeni avându­s© in vede­re importanţa personalului me­dical al întreprinderilor, se efec­tuează în prezent o revizuire a tuturor medicilor autorizaţi din întreprinderi, în colaborarea cu Uniunea Sindicatelor Sanitare şi pe baza unor norme generale stabilite în comun acord cu a­­ceasta. Pentru a ridica nivelul pregă­­tirei profesionale a medicilor de întreprindere, Casa Centrală a Asig. Sociale, a organizat cursuri de perfecţionare în igiena mun­cii, în medicina preventivă, cursuri cari vor fi reluate spre a da posibilitate tuturor medici­­lo­r de întreprindere a 1© frec­venta. In planul general de lucru in domeniul medical al Asig. So­­ciale, accentul este pus pe dis­pensarele și medicii de între­prindere. INFORMAŢII In Monitorul Oficial No. 102/5 jud. Trei-Scaune, al sanatoriului T1 Mai 1948, găsim următoarele deci­­ziuni ale Ministerului Sănătăţii: 1. Se instituie o comisie pentru îndeplinirea operaţiunilor de tre­cere în administrarea şi controlul Ministerului Sănătăţii, a instituţiu­nilor sanitare de ocrotire şi asis­tenţă, formată din: D-nii referent dr. Demetrescu Mihai, dela Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dr. Niculescu Niculae dela Direcţia iginei şcolare, dr. A­­lexandru Drugan dela Institutul de seruri şi vaccinuri Dr. X. Camtacu­­zino, dr. Marius Constantinescu ca reprezentant al asistenţei medicale studenţeşti, dr. Maria Tranche, di­rectorul general al igienei, d. Gheorghe Iliescu. 2. se trece în bugetul Ministerului Sănătăţii pe data de 1 Aprilie 1948 personalul medical, sanitar auxiliar şi administrativ ce încadrează Di­recţiunea Clinicilor Universitare Cluj, al spitalului I. I. Dallas- Dâmboviţa, al sanatoriului Torla B. C. Leamna-Dolj, al Direcţiei I­­­gienei din Ministerul învăţământu­lui Public, al cancelariei adminis­tratei centrele a Epitropiei Spi­talelor Sft. Spiridon Iaşi, al spita­lului „Fraţii Mihalache”, Brăveşti- Roman, al spitalului maternitatea „Grigore Ghica-Verdă" Iaşi, al asis­tenţei studenţeşti, al Dir. clinicilor din Universitatea „Bolyai’’-Cluj, al Centralei Eforiei spitalelor Civile şi Spitalelor de copii şi Filantropia Bucureşti. 3. Se pun­ în retragere următorii medici: dr. Cornea George, dr. Iveţu Nicolae, dr. stanciu V­asile, dr. Manu Grigore, dr. Gogonea Axente. Se pensionează: dr. Teicu Ioan, dr. Voinov Mihail. Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale, se numesc următorii me­diei: d-na dr. Stefania Stroescu, medic cons. la­ serviciul domiciliu C. C.A.S. Reşiţa, dr. Fetreacu To­mis A., chirurg, la Policlinica Hu­­nedoara-Serviciu­l de chirurgie. RECENZII „MEDICINA ROMANA”, intrată în al treilea an de apariţie, organ­e-­ Uniunii Sindicatelor Sanitare din România, revistă de medicină generală, informaţie şi orientare profesională, una din cele mai bun© publicaţii ştiinţifice din ţară apare cu o regularitate matematică (la 1 şi 15 ale fiecărei luni).­­ In ultimul număr, apărut în 15 Aprilie, găsim: Articolul Profesorului Parhom , Edafologia, sau studiul terenului, în care se arată intr’un chin ma­gistral relaţia de interdependenţă a terenului l­i stările pathologice. In cadrul articolelor originale ci­tăm: „Cercetări experimentale a­­supra importanţei clinice a ferului seric“*, de E. Viciu, El. Dorin şi Dinu Sassu. Publicarea de „fapte clinice“, ca Amputaţii interscapulotoracică (N. Covali şi S. Ciofu) şi Criza de te­­tanie în cursul consolidării unor­­ fracturi, aduce un real folos d­ii-CI inovaţie interesantă este aceea a rubecei .,Micile Clinice", în­ ge­nul vestitelor articole ale lui Ra­mon. D-ra Dr. W. Goldenber­g pre­zintă: „Diagnosticul unei tachi­carde". Actualităţi terapeutice: Dr. R. Dimitriu şi A. Wolponsky: Trata­mentul actual al lupusului trite­­matos._______ Paginia Socială este prezentată de Dr. O. Mailer cu articolul „Pre­liminarii la o psihiatrie socială". Regretăm carenţa informaţiilor administrative,, dar mai ales linia unei rubrici de orientare profesio­nală,­­ dr. NÎGH. • Medicina Română An. TU No. 9, 1 Mai 1048. Număr închinat campaniei anti­­malarice 1048”­­— este foarte nime­rit prilej pentru redacţia acestei reviste să adune numele de frunte frunte ale , medicinei ro­mâneşti în juriul uneia din cele mai importante probleme medico-so­cial­e ale ţării noastre. Alături de d-nii: profesori M. Chică, N. Lupu, Gh. Lupaşcu, E. C. Crăciun, Dumi­­trescu-Mante, A. Teb­ei, ş. a., se găsesc numeroşi biologi competenţi ca reuşesc să sintetizeze în paginile cuprinzătoare ale revistei, tot ce este important în problema mala­riei. Analizând maladia sub toate as­pectele ei, autorii pun în mâna în­tregului public medical un îndrep­tar complet, sistematic şi alcătuit în raport cu cele mai recente achiziţii ştiinţifice. Dr. E.JG. S. ...............................iii lU-H.urmuami Msirijjazi Un Sanatoriu pe­ntru muncitori în Crimea­­— V. R. S. 8.3

Next