Universul, octombrie 1950 (Anul 67, nr. 226-251)

1950-10-01 / nr. 226

Ungaria de azi, casă dragă a oamenilor muncii „Pe străzile capitalei maghiare se citesc urmele războiului. Ici-colo, la vreo câteva sute de metri, ce­tăţenii capitalei dunărene ridică grămezi de moloz, le aşează în sti­­ve, astfel încât circulaţia se desfă­şoară in bune condiţiuni. Capitala Ungariei a fost jefuită de bandiţii hitlerişti în fuga lor. Lipseau mijloacele de transport necesare refacerii. Magnaţii şi grofii complotau în hall-ul hotelu­lui Hungária. „Ajutor apusean“, iată ce cereau ei. Desigur însă, nu din dragostea deosebită pe care o purtau poporului ungar. Interese­le lor strimte le dictau acest „S.O.S.“. Oamenii muncii conduşi de comunişti, au spus bogătanilor ur hotărît „nu“. Ajutorul a venit de la Răsărit, un ajutor desintere­­sat. Primele 250 de camioane au sosit din Uniunea Sovietică în Iu­nie 1945. Două luni mai târziu, a fost încheiat acordul sovieto-ma­­ghiar prevăzând schimbul de măr­furi in valoare de 30 milioane do­lari. Rănile războiului începeau să se tămăduiască. Uzina electrotehni­că „Ganz“ lucra din nou. De data aceasta, nu pentru maşina de răz­boi a sceleraţilor conducători fas­cişti, ci pentru poporul ungar, a­­cela care şi-a spus cu tărie cuvân­tul în ultimii cinci ani. Pentru poporul ungar care a ieşit în stradă cu steagurile roşii de lu­ptă pentru a-şi instaura guvernul său, un gu­vern democrat, popular. Pe strada Kilian, războiul şi-a lă­sat urmele lui adânci. Case cul­cate la pământ, altele distruse pe jumătate; scepticii priveau­ cu ne­încredere perioada refacerii naţio­nale care a început odată cu eli­berarea ţării de către eroicii os­taşi sovietici. Oamenii muncii pri­veau cu speranţă viitorul luminos. Vögyfalvi István, tânăr muncitor, era printre aceia care priveau cu încredere la noua democraţie ma­­ghiari. Prima voinţa lui ca şi a lui Varga Kalman sau Nemeth Roza­lia, a fost instaurată democraţia pentis­ru. Pe strada Kilian sau oriunde i se cerea să muncească, aceşti ti­neri muncitori se duceau. Ei răs­pundeau la chemările lui Mathias Rákosi, conducătorul muncitorimii maghiare. Și aşa... încetul cu încetul, Bu­dapesta s’a ridicat din nou1. De data aceasta, mândră, luminoasă, o adevărată Capitală a unei ţări libere. Pe locul unde acum cinci ani era o grămadă de moloz, pe strada Kilian străjueşte o şcoală medie tehnică. Aici tinerii munci­tori maghiari îşi desăvârşesc cunoş­tinţele lor. Şcoala are ateliere mo­derne, încăperi spaţioase în care învaţă fiii poporului maghiar. 87.000 de copii din Republica Populară Ungară urmează cursuri­le şcolilor medii tehnice. Pentru a scăpa pe oamenii mun­cii de exploatarea cruntă la care erau supuşi in întreprinderile ca­pitaliştilor, guvernul democrat ma­ghiar a purces la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. Stăpâni pe întreprinderile lor, mun­citorii au păşit cu iui elan deose­bit la îndeplinirea sarcinilor pe care Statul lor popular le pune în faţa lor. La fabrica de maşini de cusut „Mathias Racosi“ tânărul muncitor Vegyfalvi István îşi îndeplineşte cu succes angajamentele luate. Mai mult, el a depăşit norma cu 325 la sută. Acest tânăr crescut şi edu­cat în spiritul unei morale sănă­toase, de către Uniunea Tineretu­lui Muncitor, lucrează cu sârg. Un ajutor neprecupeţit în munca sa i-l dă ziarul „Szabad Nép“, orga­nul central al Partidului celor ce muncesc din Ungaria. Aici el în­tâlneşte cuvântul forţei conducă­toare a oamenilor muncii din Un­garia. Acest cuvânt educă In spi­ritul vremurilor noi pe cititorii zil­nici ai ziarului, printre care se află şi stahanovistul Vögyfalvi István. Mulţi oameni ai muncii din Re­publica Populară Ungară trăesc In anul 1951. Printre aceştia se află şi Otto Gleviezki, muncitor la com­binatul metalurgic „Mathias Rá­kosi“, care şi-a terminat planul a­­nual de muncă la 23 Mai a. c. Otto Gleviezki este mulţumit că poate servi poporul său, „Popor sărac în ţară bogată“. Aşa se putea spune despre poporul maghiar cu ani în urmă. Ţara era bogată, întinsa câmpie a Tisei furniza din belşug grâne. La Hun­garia şi Grand sau în casele celor câteva sute despre care azi se o­­bişnueşte a se spune „foşti“, bel­şugul curgea din plin. In oraşele şi satele Ungariei însă, mizeria te îngrozea. Ţăranul maghiar era un iobag cu aceleaşi „drepturi“ pe car­e le avea şi moşul lui sub­­habsburgi. Şi era normal să fie aşa, într’o ţară care era numită „patria latifundia­rilor“. Dar noul regim democrat popu­lar a pornit o luptă dârză pentru distrugerea sărăciei. La Kiszombor, pământul era în stăpânirea unui grof. Zeci de familii ţărăneşti ro­beau pe moşia acestuia. Biciul ve­chilului a căzut nu odată pe spina­­rea încovoiată a ţăranului din Kiszombor. Reforma agrară a des­fiinţat însă proprietatea moşieru­lui din Kiszombor. Pământul a re­venit în mâinile celor ce-l mun­cesc. Statul a încurajat încontinuu pe ţăranii din Kiszombor. Le-a dat maşini, credite şi alte avantagii. Dar ţăranii muncitori din Kiszom­bor şi-au dat seama că Partidul celor ce muncesc din Ungaria are dreptate când îi îndeamnă să-şi lu­creze pământul în colectiv. Pete­cele strâmte de pământ trag o să­răcie. Şi ţăranii din Kiszombor au pornit pe drumul colectivizării. Ei şi-au alcătuit gospodăria lor colec­tivă. Azi, roadele gospodăriei co-­­ lective se arată din plin. Pe pă­mântul „sterp“ al comunei Kiszom­bor, colectiviştii au obţinut în me­die o recoltă de 26,3 kintale de grâu şi 31,5 kintale de ovăz la hectar. In acelaş timp, de pe ogoa­rele individuale ale vecinilor Gos­podăriei Agricole Colective din Kiszombor au fost recoltate numai 18,4 kintale de grâu şi 19,3 kin­tale ovăz la hectar. Pentru colectiviştii din Kiszom­bor, ca şi­­pentru ţăranii muncitori din Republica Populară Ungară a început o viaţă nouă. Viaţa Ungariei de azi nu se mai aseamănă Intru nimic cu trecutul întunecat. Milioane de cetăţeni ma­ghiari luptă cu râvnă pentru a înălţa tot mai sus, cât mai sus clă­direa In construcţie, Ungaria so­cialistă. Sunt constructorii acestei clădiri, muncitorii Vegyfalvi Ist­ván, Nemedîi Rozalia, scriitorul Pal Szabó ca și colectiviștii din Kis­zombor. A lor este Ungaria de azi, casă dragă a oamenilor muncii. Serbări Beligrădeanu, funcţionat la întreprinderea „Steagul Roşu” d­in Bucureşti, ne întreabă cum se calculează coeficientul electo­ral Aşa după cum am mai arătat în răspunsurile pe care le-am dat cititorilor noştri, alegerile pentru deputaţi în Sfaturile Populare co­munale se fac pe bază de liste, fiecare comună formând o cir­cumscripţie electorală, în care se aleg între 9 şi 35 deputaţi. Dacă la o circumscripţie elec­torală comunală au fost depuse mai multe liste de candidaţi, a­­tunci, pentru repartizarea man­datelor fiecărei liste se aplică coeficientul electoral. Pentru a lămuri mai bine cum se calculează acest efif­ficient vom lua un exmplu. Să admitem că la o circum­scripţie electorală comunală s-au depus două liste. Numărul man­datelor de deputaţi ce urmează a fi aleşi în acea circumscripţie este de 9. Presupunem că lista Nr. 1 a obţinut 1.500 voturi iar lista Nr. 2 a obţinut 600 voturi. Pentru a se putea face repartiza­rea mandatelor proporţional cu numărul voturilor obţinute de fie­care listă în parte, se procedează în felul următor: Se împarte pe rând numărul voturilor obţinute de fiecare listă în parte cu numerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, adică atâtea numere câte mandate sunt de repartizat. Rezultatele împărţite pentru pri­ma listă sunt: 1.500, 750, 500, 375, 300, 250, 214, 187, 166. Pentru a doua listă: 600, 300, 200, 150, 120, l66, 85, 75, 66. Din aceste şiruri de numere obţinute ca rezultat la Împăr­ţire se iau în ordinea mărimii, a­­tâtea cifre câte mandate sunt, în­­ cazul nostru 9. Vom avea :­­ 1.500, 750, 600, 500, 375, 300, 256, 214, 187. Cel mai mic din aceste 9 nu­mere, adică 187, este: În cazul de faţă, COEFICIENTUL ELEC­TORAL. Pe baza lui se distribue mandatele şi iată cum: Se ia nu­mărul voturilor obţinute de fie­care listă în parte şi se împarte la coeficientul electoral, adică la 187. Rezultatul Împărţirii repre­zintă numărul de mandate ce se atribue listei respective. Exemplificăm . Prima listă a obţinut 1500 vo­turi. 1500:187­ 8 Deci prima listă va obţine 8 mandate. Cealaltă listă va primi un mandat. Repartizarea mandatelor can­didaţilor de pe fiecare listă sa face în ordinea Înscrierii lor pe listă. Cu alte cuvinte, din lista Nr. 1 vor fi declaraţi aleşi primii 8 candidaţi, iar din lista Nr. 2 va fi declarat ales capul acestei liste. RĂSPUNSURI CĂTRE CITITORI Cum se calculează coeficientul electoral ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MEDIU TEHNIC Buletinul Oficial nr. 82, din 26 Septembrie 1950 publică Hotărîrea Consiliului de Miniştri cu privire la organizarea şi funcţionarea în­văţământului Mediu Tehnic. Prin , această Hotărîre se pre­cizează că învăţământul Mediu Tehnic va avea şase categorii de şcoli Aceste şcoli se organizează şi funcţionează în cadrul Ministerelor şi instituţiilor, care au nevoie de cadrele pregătite în aceste şcoli. Şcolile Medii Tehnice pot func­ţiona având cursuri de zi, iar pen­tru oamenii din câmipul muncii, cursuri serale şi cursuri fără frec­venţă. Materiile care se predau în aceste şcoli sunt de trei categorii: materii de cultură generală, mate­rii de cultură tehnică generală şi materii de specialitate. Hotârîrea indică şi felul cum se vor repar­tiza aceste materii in programul general. Ministerele vor elabora şi tipări manualele tehnice necesare şcolilor ce funcţionează în cadrul lor. Hotărîrea precizează că absolvi­rea şcolilor medii tehnice se fac® pe baza unui examen şi a unui proiect sau lucrare de diplomă pe care elevii le vor da după exame­nul de promovare a ultimului se­mestru. UNIVERSUL Nr. 126 A apărut în limbile: rusă, română­, franceză, engleză,­ ger­mană și spaniolă . „PENTRU PACE TRAINICA, PENTRU DEMOCRATIE POPULARA!*­ Bucureşti. Organ al Biroullui Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Nr. 39 (99) Vineri 29 Septembrie 1959 Cuprinde : ARTICOL DE FOND • M. MITIN: JOHN WILLIAMSON , ISTVÁN FRIS ; HARRY POLLITT, JAN MAREK . De vânzare la chioşcurile. Prima aniversare a Republicii Populare Chineze. O măreaţă armă ideologică a bolşevismului. Lupta împotriva intensificării reacţiunii fasciste în Statele Unite. Un nou pas pe calea consolidării economiei socialiste a Unga­riei. A venit timpul ca poporul ja­ponez să se unească în lupta împotriva dușmanului. Despre Congresul trade-union­­urilor de la Brighton Note politice. INFORMAŢII magazinele „Librăria Noastră” şi la toate Lei 8. Cum vor fi rezolvate problemele locale in cadrul noii împărţiri administrative V. Lazăr din Bucureşti str. Po­­ara şi 15 ne Întreabă: dacă reg­u­­lile sunt ma mari decât fostele udeţe, cum se vor putea re­­olva mai bine şi mai rapid pro­­bemele locale? Regiunile sunt într'adevăr mai mari d­r­cât fostele judeţe. In­­ainte ţara era împărţită în 58 ju­­deţe, pe când acum sunt numai 28 ■egiuni. Aceasta însă nu în­­eamnă că problemele locale nu vor fi mai bine cercetate şi re­­olvate. Dimpotrivă. Căci reforma administrativă de astăzi nu se li­­mitează la simpla schimbare de l­ume sau de hotare ale vechilor udeţe,­­ci e o adâncă reformă de f­ruptură. Fiecare regiune este Împărţită în 419 raioane. Raioanele sunt, la rândul lor, ceva mai mari de­cât vechile plăşi. De unde numă­rul plăşilor era de 424, numărul raioanelor este de 177. Dar în vreme ce plăşile nu erau decât creaţiuni artificiale, fără viaţă, raioanele sunt unităţi teritoriale operative, bine închegate. La reşedinţa de raion vor fi unităţi cooperative mari, care vor avea în grija lor cooperativele din întregul raion. Organele fiscale de la reşedinţa raionului vor avea deasemenea o serie de atribuţiuni în legătură cu rezol­varea cererilor cetăţenilor, atri­buţiuni pe care nu le aveau în­ainte nici organele de plasă, nici cele judeţene. Organele sanitare de la reşedinţa de raion vor avea deasemenea atribuţiuni largi. In general, cele mai multe din problemele de interes local, care altădată se rezolvau la reşedinţa­­ judeţului, vor putea fi rezolvate , acum — şi într’o măsură încă mai­­ largă — la reşedinţa raională. In cadrul regiunii se vor re­zolva numai problemele mari, privind desvoltarea întregii re­giuni. Iată deci că prin reforma ad­ministrativă,organele de Stat sunt mai apropiate de popor, ele având posibiliatea să cunoască și sa rezolve anai bine problemele lo­cale şi nevoile care frământa populația muncitoare. O unitate fruntaşe din munca de pregătire militară şi politică a primit „Drapelul Roşu al Organizaţiei U. T. M.“ Joi dimineaţă a avut loc, în­­tr-un cadru festiv, înmânarea „Drapelului Roşu al Organizaţiei U.T.M.“ din Forţele Armate, or­ganizaţiei U.T.M. a unei unităţi militare fruntaşă în munca de pregătire militară şi pontică. La festivitate au luat parte : general maior Nicolae Ceauşescu, ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armate ale R.P.R. şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei ; general maior Suder Wiliam, ministru adjunct la Mi­nisterul Forţelor Armate ale R.P.R. ; general maior Gh. Ştefă­­nescu, ministru adjunct la Minis­terul Forţelor Armate ale R.P.R., precum şi numeroşi ofiţeri supe­riori ai Forţelor Armate ale R.P.R. La festivitate a participat de a­­semenea o delegaţie a C.C. ai U.T.M., în frunte cu d. Vasile Muşat, membru în Birou­ C.C. al U.T.M. CUVÂNTUL COMANDANTULUI UNITĂŢII După înmânarea „Drapelului Roşu al Organizaţiei U.T.M.“ din Forţele Armate secretarului orga­nizaţiei U.T.M. din unitate, a luat cuvântul comandantul unităţii, care a subliniat că utemiştii din unitatea de sub conducerea sa au reuşit ca, prin exemplul lor per­sonal, îndrumaţi de aparatul poli­tic şi organizaţia de Partid, să mobilizeze întreaga masă de os­taşi în munca de însuşire a pre­gătirii de luptă şi politice. Unitatea noastră, a spus în continuare vorbitorul, îşi ia anga­jamentul să nu precupeţească nici un efort pentru a obţine rezultate din ce în ce mai bune în perfec­ţionarea măestriei militare şi ridi­carea nivelului politic, învăţând zi de zi din bogata experienţă şi exemplul măreţ al ostaşilor so­vietici. Noi suntem h hotărîţi să păstrăm cu cinste „Drapelul Roşu“ care ne-a fost înmânat, să depunem eforturi sporite pentru a-l merita şi în anul viitor. A luat apoi cuvântul secretarul organizaţiei U.T.M. din unitate, sergentul Feftea Ioan. CUVÂNTAREA D-LUI VASILE MUŞAT D. Vasile Musat, membru in Biroul C.C. al U.T.M., a salutat în numele C.C. al U.T.M. pe os­taşii unităţii, felicitându-i pentru frum­oasele realizări obţinute în însuşirea artei militare şi a cu­noştinţelor politice. Privirile tuturor oamenilor mun­cii din ţara noastră — a subliniat vorbitorul — privirile tuturor ti­nerilor muncitori din patria noas­tră, care se avântă cu elan în lupta pentru construirea socialis­mului, se îndreaptă cu dragoste şi încredere către Armata noastră populară, către bravii ei ostaşi. Ei iubesc cu toată căldura tinereţe­­lor Armata patriei noastre şi văd în ea apărătoarea de nebiruit a cuceririlor obţinute pe drumul construirii socialismului, sub în­ţeleaptă conducere a Partidului nostru. Vorbitorul a încheiat arătând că membrii Uniunii Tineretului Mun­citor din Forţele Armate trebue să dovedească prin activitatea lor de fiecare zi că sunt un ajutor de preţ al Partidului, în pregătirea de apărători dârzi ai Patriei noastre. CUVÂNTAREA D-LUI GENERAL MAIOR NICOLAE CEAUŞESCU A luat apoi cuvântul de general maior Nicolae Ceauşescu, minis­tru adjunct la Ministerul Forţelor Armate ale R.P.R. şi şef al Direc­ţiei Superioare Politice a Arma­tei, care a subliniat făptui că de­cernarea „Drapelului Roşu al Or­ganizaţiei U.T.M.“ din Forţele Armate constitue un eveniment important pentru întreaga noas­tră Armată. El simbolizează suc­cesele obţinute pe drumul conso­lidării Armatei ,noi populare a pa­triei noastre, scut al cuceririlor poporului muncitor şi chezăşie a libertăţii şi independenţei noastre naţionale. Festivitatea a luat sfârşit prin intonarea imnului Federaţiei Mon­diale a Tineretului Democrat. (Agerpres). Comitetul Provizoriu al teului „1 Mai“ şi-a­ceept­utarea In localul fostei Administraţii­­ Financiare a Sectorului II Negru­­ — pe str. Alexandru Sahia — se­­ află sediul Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular din Raionul 1 Mai“. Instalat de curând, Comitetul Provizoriu raional a început să facă ieşiri pe teren pentru a cu­noaşte în amănunţime specificul fiecărui cartier, nevoile populaţiei, problemele care îi frământă pe cetăţeni. O PRIMA PROPUNERE:­­ DESCHIDEREA ŞCOLILOR? „Când am început noua muncă, primul lucru la care ne-am gândit a fost deschiderea şcolilor­’, — ne !, spune vice­preşedintele Comitetu­ I lui Provizoriu raional. Au început să fie rând pe rând vizitate loca­lurile de şcoală. Atenţia, însă, era în mod deosebit concentrată asu­pra şcolilor din cartierele mărgi­naşe ale oraşului ca Andronache, Tei şi Colentina. Şcoala nr. 27 Colentina nu avea suficiente săli de clasă, şcoala de băieţi nr. 32 de pe strada Palade era dărâmată, la şcoala elementa­ră nr. 51-52 pereţii erau cojiţi, pardoseiele murdare.­­Aceasta era situaţia cu câtva timp înainte de a începe noul an şcolar. Ce-a făcut. Comitetul Provizoriu pentru ca aceste şcoli să se poată deschide la timp şi, mai ales, pen- tru ca elevii să poată învăţa în bune condiţiuni ? In primul rând, echipe de zidari şi salahori au umplut curţile şco­­lilor­ care trebuiau reparate. Intr’o zi s’au­ ridicat schelele. In a doua zi, din zori, echipele de muncitori zugrăveau, reparau. După alte două zile echipe de pavaturi au apărut pe străzile Palade, Bălcescu N. Apostol şi Ion Creangă. „Aci se vor pava 1.200 m.“ , ne spune responsabilul secţiei e­­dilitare, vorbind despre str. N. Apostol „Aici se va pava strada 1. Creangă pe o lungime de 1000 m­." Şi copiii care vor veni toamna şi iarna, pe ploaie sau zăpadă, la şcoală, nu se vor mai înfunda până la gresne în noroi. Deschi­zând uşa clasei lor, o vor găsi mare, luminoasă şi curată, îrn ase­menea condiţii învaţă ei azi. IN RAIONUL „1 MAI” APROVI­ZIONAREA DE IARNA E ASIGURATA „Din prima zi a instalării noas­tre ne-am dat seama că trebue să­ ne preocupăm de asigurarea apro­vizionării cu alimente a populaţiei din raionul nostru" — şi secretara Comitetului Provizoriu Leontina Calciu scoate dintr’un sertar o hâr­tie. Este vorba de un contract îr­­­cheiat între Comitetul Provizoriu al raionului „ 1 Mai“ şi conduce­rea Cooperativei de Consum „Glo­ria“ Această unitate cooperatistă are în sarcina ei aprovizionarea cu a­limente, legume şi îmbrăcăminte a întregii populaţii muncitoare dr­. Raionul „1 Mai“ Până la data de 26 Septembrie, secţia comercială împreună cu conducerea cooperativei au preluat de acum cu inventar 52 de unităţi ale comerţului cooperatist din ra­ion. In plus, pentru ca aprovizionarea de iarnă să se desfăşoare în cât mai bune condiţiuni, ambele con­duceri — a cea a Comitetului Pro­vizoriu raional şi cea a Coopera­tivei Gloria — vor înfiinţa în car­tierele raionului încă 48 de cente de d­acere a legumelor (pe bd . Republicii nr. 2 şi nr. 203, pe str Lacul Tei nr. 138, str. Alex. Sabi, nr. 56, str. Glucozei nr. 72, etc.) Deasemeni s’au preocupat şi ai amenajat din timp pivniţe pentu păstrarea legumelor. In aceste piv­­niţe vor putea fi păstrate pe o pe­rioadă mai lungă 270.000 kg. da zarzavaturi. Cooperativa Gloria a prevăzut aprovizionarea Raionului cu 600 vagoane de cartofi şi 61 vagoane cu ceapă Tot pentru a se ridica nivelul de trai al oamenilor muncii din Ra­limul „î Mai", s’a cerut înfiinţa­rea a­­ trei Restaurante" de Stat, în afară de cele 17 existenţe. LEGĂTURĂ CU MASSELE &I CETĂŢENI Pentru ca Comitetele Provizorii să fie într’adevăr legate de cerin­ţele şi nevoile cetăţenilor, pentru, ca ele să poată avea sprijinul populaţiei, trebue să fie în perma­nenţă printre cetăţeni. Acesta a fost şi principiul că­lăuzitor în munca Comitetului Provizoriu al Raionului ,,1 Mai“. Duminica trecută preşedintele Şucă Mihai şi vicepreşedintele Oprişan Nicolae, au fost în , car­tierul Colentina, unde au stat de vorbă cu cetăţenii. Aceştia şi-au spus dorinţele, au făcut propuneri. Printre acestea a fost şi aceea de a se construi un parc pe str. Ghi­­nea Brătăşeanu. A doua zi, Luni, preşedintele a convocat şi pe secretara Comite-­ tului Provizoriu. Au discutat des­pre posibilităţile creării unui parc pe str. Ghinea Brătăşeanu. S’a căzut de acord, s’au împărţit sar­cinile şi azi, pe acea stradă se lucrează la amenajarea unui parc. Duminica viitoare membrii Co­­­mitetului Provizoriu al Raionului „1 Mai“ vor pleca la Pipera. Şi aci ei vor sta de vorbă cu oamenii muncii pentru a-i cu­­noaşte, pentru a-i ajuta. In acest fel pun ei în practică sarcinile pe care le au : de a îm­bunătăţi zi de zi condiţiile de trai ale populaţiei, de a rit-n­a r­ii’e!",­ de viaţă al oamenilor muncii, din Raionul ,,! Mai“ ! Adina Modificări în circulaţia liniilor de autobuze I.T.B. Comitetul Provizoriu Bucureşti, în dorinţa de a îmbunătăţi­ mijloa­cele de transport pentru oamenii muncii, aduce la cunoştinţă că, în­cepând dela 28 Septembrie a. c. s-au făcut următoarele modificări în circulaţia liniilor de autobuze I.T.B. 1. înfiinţarea liniei de autobuze Nr. 62 pe traseul: Strada Palatul­­ Justiţiei — Calea Rahovei — Piaţa Antrepozite — Strada Odoarei — Şos. Măgurele până la Strada Radu Chiriţescu. 2. Traseul liniei de autobuze Nr. 47 de la Piaţa Ghencea pe Str. Pe­tre Ispirescu — Str. Mărgeanului până la Str. Doctor Babeș (Sos. Alexandria). „Democraţia sovietică cea mai înaintată democraţie din lume“ Expunerea d-lui Al. Voitinovici, procuror general al R.P.R. Joi după amiază ARLUS — fi­liala Bucureşti — a organizat la Casa de Cultură o consultaţie inti­tulată : „Democraţia sovietică cea mai înaintată democraţie din lume”. Consultaţia a fost condusă de d. Al. Voitinovici, procurorul general al R.P.R. Răspunzând numeroaselor Între­bări care i-au fost puse, d. Al. Voitînovici a făcut o amplă expu­nere asupra democraţiei sovietice. Subliniind deosebirea fundamentală între democraţia sovietică şi aşa zisele democraţii burgheze, vorbi­torul a demonstrat că democraţia sovietică este democraţia cea mai înaintată din lume.­In cursul consultaţiei, au fost a­­tinse cele mai variate aspecte ale democraţiei sovietice, cum sunt : alegerile pentru Sovietul Suprem şi Sovietele locale, drepturile fe­meii, dreptul la asigurări sociale,­ la odihnă şi altele. Consultaţia a scos în evidenţă odată mai mult interesul deosebit pe care oamenii muncii din ţara noastră îl poartă cunoaşterii Marii Ţări a Socialismului. (Agerpres). ZIUA - MUNCA IN GOSPODĂRIA AGRICOLĂ COLECTIVĂ Ne suie un cetitor de la ţară, în­­trebându-ne de câte şi mai câte. „Un lucru nu prea înţeleg eu — ne scrie el intre altele. Cum vine asta, că după câte am văzut, la Gospodăriile Agricole Colective unii colectivişti au făcut câte 300, 400, ba chiar 500 de zile-m­uncă. Doar ştim cu toţii că anul, cu săr­bători cu tot, are numai 365 de zile...". Şi totuşi, numeroşi sunt colecti­viştii care au izbutit să realizeze ceea ce ii nedumireşte pe cetitorul nostru. Iată, de pildă, Maghiari Iosif de la Gospodăria Agricolă Co­­le­ctivă „Drumul lui Lenin“ din Păuleşti-Satu Mare, a făcut 490 zile-muncă numai până în Iulie; Prodan Tudor dela Gospodăria A­­gricolă Colectivă „23 August" din Urleşti-Covurlui a făcut 297 zile­­muncă, iar Tarţa I. dela Gospodă­ria Agricolă Colectivă „Horia’’ din Sud­u-­i’uni­a a făcut 440 zile-muncă. Cum, vine, asta? E simplu. Ziua-muncă nu e o zi calenda­ristică, socotită în ore. Ci este o normă, reprezentând munca pe care o poate face un țăran mun­citor intr’o zi de lucru, fără a face eforturi prea mari. Iar norma a­­ceasta este stabilită în fiecare Gos­podărie Agricolă Colectivă, ţi­­nându-se seama de condiţiuni­ de lucru locale. Iată, de pildă, la Gospodăria A­­gricolă Colectivă „16 Februarie" din Castranova, norma de lucru la seceratul cu mâna a fost stabilită la 10 ani pe zi. Aceasta înseamnă că un colectivist care a secerat 10 ani, a îndeplinit o zi-muncă. Iată insă că Ion Obozeanu a secerat in­tr’o zi 13 ari, în loc de 10. Asta înseamnă că el a făcut într’o zi mai mult decât o zi-muncă. El a realizat într’o zi 1,3 zile muncă. Și dacă a doua zi el a secerat tot 13 ari, iar în ziua a treia 14 ari, aceasta înseamnă că în cele 3 zile el a secerat 40 de ani, deci a făcut 4 zile-muncă. Și iată cum, depă­șind mereu norma, oricare colecti­vist are posibilitatea să realizeze, de pildă într’o săptămână, mai mult de 7 zile-muncă. Zilele-muncă realizate de fiecare colectivist sunt înscrise într’un carnet personal, astfel încât fie­care are în orice moment evidenţa muncii depuse de el in Gospodăria Agricolă Colectivă. Bineînţeles, pentru fiecare fel de muncă norma este alta, după cum munca este mai grea sau mai uşoară. Una este norma la seceriş, alta la căratul snopilor, alta la a­­rat sau la îngrijitul­ vitelor. Şi­­ cum într’o Gospodărie Agricolă Colectivă sunt tot felul de treburi de făcut, se înţelege că fiecare co­lectivist are posibilitatea să lucreze şi să strângă tot mai multe zile muncă. După strângerea recoltei, din a­­ceasta se scade sămânţa, cota de colectare şi celelalte datorii pe care le are Gospodăria, iar restul se împarte între colectivişti, după numărul de zile-muncă depuse de fiecare. La Gospodăria Agricolă Colec­tivă „Horia“ din Suţu-Turda, de pildă, pentru fiecare zi-muncă a revenit — ca avans de­­.Wp — râie un kilogram de cereale. La Gospodăria Agricolă Colec­tivă „7 Noembrie" din Pădureni- Putna, s’a împărţit câte aproape 1 fum. kgr. grâu pentru fieca.it zi-muncă. In alte părţi s’au dat câte 2 kgr. şi chiar mai mult.­­I­­ceasta în raport cu întinderea dtn pământ a Gospodăriei, cu redl­li obţinutâ la hectar şi cu felul cum au fost stabilite zilele-muncă. E limpede că acolo unde recolta a fost mai mică şi normele au fost­ stabilite fără prea multă soco­­teală, fiecare a primit mai puţin, în schimb acolo unde recolta a fost mai bogată şi normele au fost just socotite, acolo pentru fie­care zi-muncă s’a primit­ mai mult. Ziua-muncă este unitatea de măsură după care fiecare membru al Gospodăriei Agricole Colective este răsplătit după cantitatea şi calitatea muncii sale. Căci în Gospodăria Agricolă Colectivă, fiecare membru este Preţuit după munca depusă. Păun Valeică, de pildă, ci­a Gospodăria Agricolă Colectivă „Ștefan Ţugui" din Crâmpoaia, a primit numai ca abcins de 15«'S, peste 900 kgr. grâu. Atâta urmi n'a avut­ el in viața lui. Hideg Gavrilă dein Gospodăria Agricolă Colectivă „Horia“ din Suțu-Turda, a primit ca avans 405 kgr. grâu, iar Prodan Teodor din lirteşii­ Covttriui, a primit 503 kgr. — „Dacă munceam pe păm-'-r-ul meu cu toată familia — spunea Prodan — nici pomeneală să­­ fi scos atâta grâu". In trecut, munca ţăranilor să­raci şi mijlocaşi a fost întotdeauna furată de moşieri şi de chiaburi. Acum, în Gospodăria Agricole Colectivă, munca fiecărui membru este preţuită aşa cum se cuvine. Plata după cantitatea şi calita­tea muncii depuse, socotită după zilele-muncă, este cel mai însem­nat drept pe care îl au membrii Gospodăriilor Agricole Colective. CAMPANIA INSĂMÂNŢĂRILOR DE TOAMNĂ A ÎNCEPUT In întreaga ţară se desfăşoară pregătirile pentru însămânţările de toamnă. In unele regiuni, Insă­­mânţările au şi început. In vederea însămânţărilor, ţara întreagă a fost împărţită, precum se ştie, in 5 zone. Trei din ele şi anume zonele 3 (Podişul Transil­vaniei), 4 (centrul Moldovei) şi 5 (zona muntoasă) sunt programate pentru prima parte a campaniei în­­sămânţărilor. Zona 1 şi 2 urmea­ză să înceapă lucrările la 1 octom­brie, afară de secară. Din cele 5 zone, cea mai avan­sată este zona muntoasă, care cu­prinde tot arcul carpatic. Aci este fruntaşă regiunea Botoşani, care a acoperit 60 la sută din suprafaţa prevăzută pentru însămânţările de toamnă, urmată de Bacău cu 47,2 la sută. Printre regiunile rămase în ur­mă este regiunea Suceava. LS î­n zona a 2-a, regiunea Iaşi a operit 14 la sută, iar Bârladul a rămas codaş. Zona a 3-a, cuprinzând regiunile Rodna, Mureş, Cluj, Hunedoara şi­­ Sibiu, a realizat 17,6 la sută pe­­ zonă. In regiunea Mureş procentul­­ este de 27,6 la sută, in Rodna 15,8 la sută, în timp ce Hunedoara a rămas în coadă cu 8,3 la sută. PENTRU INTENSIFICAREA INSAMANT­ARILOR In zonele 1 şi 2 campania m,­sămânţărilor a Început numai spo­radic. Cum timpul până la încheie­rea campaniei este scurt, ea ur­mând să se încheie în jurul datei de 20 Octombrie, Ministerul Agri­culturii, In colaborare cu Comite­tele Provizorii, cu conducerea SMT şi întregul corp de tehnicieni, a luat măsurile indicate pentru mobilizarea oamenilor şi a mijloa­celor în vederea încheierii la timp a campaniei însămânţărilor. Tehnicienii Ministerului şi ai sec­ilor agricole de pe lângă Comi­tetele Provizorii au fost trimişi in toate centrele de cultură, unde vor ţine conferinţe şi vor da în­drumările necesare in legătură­­cu executarea muncilor de toamnă in cele mai bune condiţiuni agrotehni­ce. Mâine, Duminică, se ţin pri­mele conferinţe de acest fel. O măsură important, care intră în vigoare în cursul acestei c?....ye­nii este aceea de a se rezerva cele­­ mai bune terenuri pentru extinde­­r­rea culturilor de plante industriale.­­ Organizarea muncilor pentru re­ţinerea zăpezii pe ogoare în timpul iernii, spre a se asigura pământu­lui rezerva necesară de umiditate, formează deasemeni una din preo­cupările organelor agricole. III In două rânduri, în Aprilie 1949 și Iunie 1850, guvernul a încercat noi provocări, care să-i permită să ducă războiul în Vietnam și să exer­cite mei departe teroarea printr’o represiune care a om­ ccît 90.000 de oameni. Dr.r ci s'a izbit de maturi­tatea politică a manşelor noastre. Astfel, în Februarie 1950, când vo­ia să aresteze ilegal conducerea mişcării noastre, în 48 de ore, peste 200.000 oameni s’au strâns să protesteze, ceea ce a silit autorită­ţile franceze — fapt unic în isto­ria noastră — să anuleze manda­tul de arestare, împotriva formulei juridice care zice că „forţa trebuie să rămână legii“, de data aceasta forţa a ră­­măs poporului. Şi acest fapt are o importanţă considerabilă, căci a ridicat nivelul luptei şi a dovedit că aparatul represiv nu este de neînvins. In această luptă cu forţele de re­presiune, noi am avut 20 morţi şi vreo sută de răniţi, dar şi aici un alt fapt important s’a produs. In diferite locuri, soldaţii africani au refuzat să tragă şi chiar doi ofi­ţeri, unul francez şi unul african, deşi răniţi, au interzis trupelor lor să se folosească de arme. Guvernul s’a răzbunat, procedând la arestări în massă. Acum trei luni numai pe Coasta de Fildeş, peste 3000 din militanţii noştri, se gă­seau în închisoare. Acum câteva zile, secretarul general al Partiza­nilor Păcii din Senegal, tovarăşul nostru Cotidon Guey a fost con­damnat pentru delict de presă la 2 ani şi 3 luni închisoare şi 600.000 h­. amendă. Eu personal, am avut cinstea să merit de patru ori până acum aceiaşi atenţie din partea guvernului, francez. Dar a­­ceastă represiune, departe de a sfă­râma avântul mas­selor noastre, le arată încă şi mai bine ce trebuie să facă. Continuând lupta activă împotriva colonialismului prin greve, boicota­rea imperiului colonial, bărbaţii şi femeile noastre din care 95% sunt neştiutori de carte, subscriu la ac­ţiunile Comitetului Mondial al Par­tizanilor Păcii. Am strâns până acum aproape 300.000 semnături in­dividuale şi mii de semnături de la sate şi de la triburi. Aceste rezul­tate au fost obţinute, găsindu-se forme originale. Ştiutorii de carte de limbă franceză sau arabă iscă­lesc şi pe urmă ajută pe cei ce nu ştiu, scriindu-Ie numele peste care aceştia îşi pun amprentele di­gitale. Triburile şi satele semnează sculptând numele satului sau tribu­lui pe un baston simbolic crestat cu numărul de familii din sat sau din trib. In alte părţi, au loc mari adunări în jurul unui Tam-Tam cu prestare de jurământ a întregii a­­s­ist­enţe, etc. In această campanie, femeile joacă un rol important şi activ care explică declaraţia urmă­toare a unei mame din Camerun. „Am crescut II copii. Albii mi-au omorît doi în ultimul război, nu vreau să le mai dau şi pe ceilalţi” Tineretul se arată deasemenea foarte înflăcărat în lupta pentru pace. Astfel, la Congresul recent al studenţilor de la Praga, studenţii din Dakar primeau unul din fani­oanele menite­­să recunoască me­ritele asociaţiilor care au obţinut cele mai bune rezultate în campa­nia pentru Apelul de la Stockholm, într’adevăr, în 5 instituţii şcolare su­perioare din această capitală a Vestului african. Apelul de la Stoc­kholm a fost semnat de 100% din profesori şi elevi, în 2 instituţii de 90­/o de profesori şi 100% de elevi, şi de 60’/o de profesori şi e­­levi in liceul frecventat de copiii de europeni. Curentul popular împotriva răz­boiului este azi aşa de puternic în ţările noastre, încât nici un om politic african nu îndrăzneşte să i se opună. El provoacă chiar miş­cări semnificative. La recenta întrunire a Consiliului zis al Europei de la Strausburg, doi dintre colegii noştri africani, apar­ţinând partidului socialist S.F.I.O. depuneau, de acord cu un laburist englez, Mac Kay, o moţiune prin care se convoca Adunarea Consti­tuantă în întreaga Africă în vede­rea pregătirii creării Statelor U­­nite ale Africei. Desigur, că în a­­ceastă propunere este o mare nai­vitate, ceea ce au înţeles imediat cei doi africani care s’au grăbit să-şi retragă semnătura.. Dar ei au comis stângăcia când au voit să-şî explice gestul şi au descoperit ast­fel pe de o parte că au făcut aşa sub presiunea opiniei publice afri­cane, iar pe de alta, că erau sub presiunea guvernului francez. Cât­­;spre noi, fără să ne facem vreo iluzie în privinţa soartei a­­cestei propuneri, eram gata s-o sprijinim în prima parte, convoca­rea Adunării Constituante lăsând viitorului grija de a hotărî asupra soartei Statelor Unite ale Africei, cât şi în privinţa măsurilor prel­­­chinare preconizate de autorii pro­punerii. Unul din ei cerea în special „pregătirea retragerii trupelor străine care fac serviciul în Afri­ca“. Acest eveniment „parlamen­tar” este caracteristic pentru situa­ţia din Africa, unde 150 milioane de oameni supuşi jafului şi ucide­rii coloniale, sunt hotărîţi să nu-şi lase ţara şi să fie transformată în a­­riergardă pentru războiul de agre­siune al imperialiştilor americani, englezi, francezi, belgieni sau portughezi. Această voinţă a popoarelor noas­tre ne va da ocazia să ne expri­măm cu tărie la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii care trebue să se ţină în Marea Britanie şi, în acelaş timp, ea se va afirma în­tr’o țintă din ce în ce mai activă îm­potriva pregătirilor la un nou răz­boi. Noi ştim ce este o luptă grea, dar­ libertatea şi pacea nu se câş­tigă fără luptă. Noi ştim că nu sun­tem singuri în lagărul democraţiei şi al păcii. Am opus mai înainte cât de preţioasă pentru popoarele din Africa Neagră în lupta împo­triva imperialismul­ui, este acţiunea proletariatului şi a democraţilor francezi. Popoarele noastre simit direct as­tăzi ajutorul puternic al lagărului mondial al păcii, în primele rân­duri găsindu-se ţara lui Lenin şi Stalin, China nouă a lui Mao-Tse- Dun, ţările de democraţie popu­lară, Coreea lui Kim-Ir-Sen, Viet­namul lui Ho-Di Minh. In această luptă noi suntem tari prin elanul măreţ al popoarelor noastre aşa de multă vreme exploa­tate, aservite, torturate, dar al că­ror suflet n’a fost niciodată întinat şi care luptă astăzi conştient pen­tru libertate. Noi trebue să luptăm chiar în sânul societăţii noastre africane, care conţine toată gama evoluţiei sociale dela matriarhat şi roîiga­­mie, la patriarhat şi la moc­-oga- U­tiîe, dela sclavaj la burghezie. Dar forţa unui popor care luptă pentru libertate este de neînvins. începând de astăzi, Africa, Afri­ca mea simte în ea această forţă. Şi vreau să vă săpun, acum când termin, încrederea mea în ea, în Africa luxuriantă, Africa agitată sub soarele de Mai, Africa deşer­­' -’Hii, a savanelor sau a pădurii, A­­frica dela Niger sau dela Congo, Africa Nilului sau a Zambezului, Africa dela Cartagina sau dela Addis Abeba, Africa arborelui de cacao şi a cafelei, Africa aurului, a vrăj­torilor, a mizeriei şi a luptei. Soa ■ le scânteiază pe lacurile şi­ plajele noastre şi scaldă pădurile de aeaju, un nour întfălueşte Came­runul, un leu înaintează alene prin, ierburile înalte, doi elefanţi îşi ciu­lesc urechile la trecerea unui a­­vion tam-tam-ul pătrunde corpul dansatorilor, ritmul lui oş transmite pioarelor, umerilor şi iată a­­pare ruuinimea negrilor dela Saint- Louis sau dela Bahia, dela Porto*­­Rico sui d­e la Haiti, dela Dakar sau dela Bamako. Privirile iar sunt eliberate de vălul sclaviei şi deodată ei scot marele strigăt al libertăţii noas­tre, al eliberării Africei ai carei­or­­ii negri se unesc cu toţi cei­­lalţi «•■'m salută zorile libertăţii strălucitoare pa pământul de pe care tnturrr'r-ul va fi în curând luminat. ÎSfârit) *) Conferinţii rostită în ziua de ÎS Ssptrrnh­i» issa la Bucureşti, , LUPTA POPOARELOR DIN AFRICA PENTRU PACE ŞI LIBERTATE X) de GABRIEL d'ARBOUSSIER Vicepreședinte al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor IPacii, Secretar General al Uniunii Democrate Africane

Next