Universul, august 1951 (Anul 68, nr. 178-203)

1951-08-01 / nr. 178

UNIVERSUL BEWMMI»1 WWW» JIU1. HU! Ontrv.T Poligrafic Nr. 2“ întreprindere Industrială de Stat. St. Brezianu Nr W «TtCiiOgfl HBHfc Actul de acuzare in procesul conducătorilor organizaţiei de sabotaj si spionaj care a acţionat in rândurile armatei poloneze ’ VARŞOVIA et. (Agerpres).* PAP transmite actul de acuzare în pro­cesul coi­­ducatorilor organizaţiei de, sabotaj­ şi spionaj care a­­ac­ţionat în rândurile armatei polo­neze. La­ 31 iunie, la Curtea Militară Supremă din Varşovia a înc­eput procesul­ conocatorilor organizaţiei de sabotaj­ şi spionaj, care a acţionat în rândurile armatei poloneze. Ace,­tivitatea acestei organizaţii crimi­nale era dirijată şi finanţată de centrele de spionaj­­ale imperialiş­tilor din Washington şi Londra. In faţa Curţii au compărut: ge­neralul de brigadă Stanislaw Tar­tar, fost şef al departamentului operaţiunilor din comandamentul aşa numitei Armia Krajova şi ul­terior adjunct al lui Kopanski, care a fost şeful aşa numitului „stat major general polonez dela Londra". Colonelul Marian Utnik, şeful celui de al 6-lea departament (pen-, tru acţiuni de sabotaj) al ..statu­lui major general polonez dela Londra”. Colonelul Stanislaw Nowicki, ofi­ţer pentru misiuni speciale, la dis­poziţia şefului adjunct al „statului Acuzaţii plănuiau să dea posibi­litate imperialiştilor să smulgă Po­loniei teritoriile sale din Vest şi să se anexeze unei Germanii neonazi­ste, să transforme restul Poloniei într-o colonie a imperialiştilor. Tră­­dându-şi patria, acuzaţii au încer­cat să obţină controlul asupra ar­­­matei pentru a o transforma într-o unealtă docilă, în mâinile agreso­rilor imperialişti. Din momentul creării sale, această organizaţie criminală a încercat sistematic să lovească în forţa vie de luptă a ar­­matei poloneze, care stă de strajă păcii şi libertăţii poporului polonez, dar chiar de la început,ea a întâm­pinat piedici în intenţiile ei de a pune mâna pe armată, care, prin caracterul ei popular, cons­titue forţa armată de nădejde a sta­tului polonez. Activitatea criminală de sabotaj şi spionaj a acuzaţilor a­u fost strâns legată de politica trădătoare a burgheziei, care în 1939 a predat ţara în mâinile cotropitorilor fas­,­cişti şi care, mai târziu, instigată şi sprijinită de im­perialiştii anglo­­americani, a luptat­ împotriva miş­cării de eliberare naţională dinn Polonia, în colaborare cu ocupanţii nazişti­Pentru politica burgheziei şi a „guvernului” emigrat este carac­teristic faptul că încă la Conferin­ţa de la Belgrad din­ 29 Mai-2 iunie 1940 a reprezentanţilor clicii de la Londra şi ai cercurilor mili­i­tare ilegale din ţară, convocată din ordinul generalului Sosnkow­­ski, s’a subliniat că pericolul prin­cipal nu este fascismul hitlerist, ci faptul că „în centrele muncitoreşti creşte mişcarea comunistă”. Astfel, încă din­­primele luni ale ocupaţiei, clica de la Londra vedea pe prin­cipalul inamic nu­ îrn ocupaţia hi­tlerista, ci îin mişcarea revoluţio­nară de eliberare şi în­ Uniunea So­vietică. Această politică antipopu­lară, contrară intereselor vitale ale Poloniei, dusă de reacţiunea po­loneză, corespundea liniei politice şi intereselor întregului lagăr im­perialist. Când hoardele hitleriste au ata­cat Uniunea Sovietică, eroica re­zistenţă a poporului sovietic a în­tărit considerabil simpatia poporu­lui polonez pentru Uniunea Sovie­tică. Opinia publică poloneză a în­ţeles că Armata Sovietică era sin­gura forţă capabilă să strivească hidra hitleristă şi să elibereze Po-­­­lonia. Iri Polonia s’a desvoltat şi s’a intensificat mişcarea populară de eliberare, a luat fiinţă şi s’a întărit pe zi ce trece Partidul Muncitoresc Polonez, care a pro­clamat lozinca luptei necruţătoare împotriva ocupantului, a luptei pentru eliberarea definitivă naţio­nală şi socială, pe baza unei strânse alianţe cu­­U.R.S.S. Eur­,­ghezia poloneză, intimidată de vic­toriile măreţe ale Armatei Sovietice şi de intensificarea luptei maselor populare pentru eliberarea deplină,­ a trecut la o luptă tot mai nec­ru­­nţătoare împotriva mişcării revolu­ţionare. In această luptă, reacţiu­­nea a colaborat strâns cu Gesta­poul, trădând ocupanţilor germani ce luptătorii pentru libertatea Po­loniei. In faţa luptei eroice a Uniunii Sovietice împotriva agresorului hi­­lerist, statele anglo-saxone, inten­ţionând să slăbească şi să epui­zeze Lipiunea Sovietică, încercau să-şi asigure rolul hotărîtor în Europa. In vederea realizării a­­cestor planuri imperialiste, cerca de la Londra a dat instrucţiuni or­ganizaţiilor din Polonia subordonate Din ordinul Londrei, organiza­torii revoltei pregăteau, cu o perfi­die şi un cinism nemaintâlnit, ma­sacrul poporului polonez şi distru­gerea Varşoviei, abuzând de patrio­tismul masselor neiniţiate în maşi­­naţiunile reacţiunii. Poporul polo­nez a plătit pentru­ revolta din Var­şovia — această crimă a reacţiunii poloneze şi a stăpânilor ei anglo­­americani cu suferinţe de nedes­­scris şi nenumărate sacrificii. Ţinând seama de insuccesul re­voltei şi al celorlalte operaţiuni di­versioniste, clica de la Londra a în­ceput să pregătească planurile unei vaste activităţi de sabotaj, îndrep­tată împotriva viitoarei puteri popu­lare şi împotriva Arm­atei Sovieti­ce In Februarie 1944, „guvernul“ emigrat de la Londra a hotărît, la propunerea lui Sosnkowski, să creeze organizaţii militare şi civile ilegale, care trebuiau să ducă o ac­tivitate duşmănoasă împotriva pu­terii­­populare, împotriva armatei poloneze şi Armatei Sovietice, care eliberase Polonia. Ulterior, au fost elaborate directive amănunţite, care au fost desvoltate în cadrul aşa zi­sului plan NIE — planul activităţii de sabotaj­ şi spionaj Acest plan prevedea crearea unei organizaţii, care avea drept scop să ducă activitatea fie sabotaj şi spionaj în aparatul de stat al Polo­niei populare, în armată şi în par­tidele politice şi să săvârşească de asemenea acte de sabotaj şi spio­nator general polonez de la Lon­dra” . Generalul de brigadă Franciszek Herman, fost şef adjunct al celi de al doilea departament al co­mandamentului Armiei Krajova; Generalul de brigadă Jerzy Kirchmayer; Generalul de divizie Ştefan Mossor; Colonelul Marian Juriecki; Maiorul Wladislaw Roman; Căpitanul de rangul III Szczo­­pan Wagek. Toţi acuzaţii sunt foşti ofiţeri superiori din vremea regimului reac­ţionar din Polonia dinaintea celui de al doilea război mondial. In perioada 1945-1950, ei au dus în rândurile armatei poloneze o ac­tivitate criminală de sabotaj şi spionaj, in slujba statelor imperia­liste şi a centrelor lor de spionaj, încercând să răstoarne cu forţa ,puterea populară, acuzaţii au des­făşurat o activitate de spionaj cu scopul de a submina capacitatea de apărare a Poloniei şi cu scopul de a ajuta statele imperialiste să pună în aplicare planurile lor agresive îndreptate împotriva Poloniei,­i ei să se abţină de la o luptă ar­mată cu Germania, pentru a nu slăbi frontul hitlerist în Răsărit. Această poziţie arhttpoloneză a fost anunţată în mod cinic de­­Burt Komorowski în şedinţa repre­zentanţei politice poloneze (KRP) din 14 octombrie 1943. El a de­­­clarat: „...Revolta nu poate să iz­bucnească nici chiar în cazul în care situaţia inamicului pe teritoriul Po­loniei va fi favorabilă succesului revoltei, întrucât situaţia politică generală o face de nedorit. Nu putem admite să se ajungă la o revoltă atâta timp cât Germania­, care a suferit o înfrângere hotări­­toare în Vest şi Sud, continuă să menţină frontul din Răsărit şi ne apără pe acest flanc- In acest caz, slăbirea Germaniei este chiar con­trară intereselor noastre. Cred că dv„ domnilor, împărtăşiţi în­ în­tregime părerea mea...”. ,...-In­ afagi de aceasta, eu con­sider Rusia ca o primejdie pentru noi. Aceasta este în primul rând o chestiune politică­... Cu cât armata rusească este mai departe, cu atât mai, bine pentru noi. De aci de­curge concluzia logică că noi nu putem să provocăm o revoltă îm­potriva Germaniei, atât timp cât ea ţine frontul rus şi, prin aceasta, îi ţine şi pe ruşi la distanţă de noi...”. Desfăşurarea evenimentelor pe frontul sovieto-german a răstur­­nat calculele reacţiunii şi ale stă­­pânilor ei anglo-americani. Clica reacţionară şi imperialiştii străini îşi dădeau seamă încă de atunci că Polonia va fi eliberată de Armata Sovietică şi luau în considerare faptul că vor veni la putere elementele de stânga. Toate acestea erau de natură să intimide­ze pe conducătorii reacţiunii. In aceste împrejurări, oficiul de­legaţilor (reprezentanţii în Polonia ai „guvernului“ emigrat de la Lon­dra, şi ai Armiei Krajova au ela­borat aşa numitul plan „Burza“ („Furtuna“). Acest plan era în­dreptat împotriva luptei contra Germaniei şi împotriva colaborării cu Armata Sovietică. Planul „Burza“ a fost o desvol­­tare consecventă a politicii de tră­dare a „guvernului“ emigrat, a ofi­ciului delegaţilor şi a comandamen­tului Armiei Krajova, încă la şedinţa susmenţionată a „reprezen­tanţei politice poloneze“. Bur­ Ko­­morowski a declarat în, numele lui Sosnkowski, care era pe atunci aşa numitul conducător suprem: „...Vrem să evităm lupta cu armata germană...“ Dar evenimentele s’au desfăşurat in aşa fel, încât calculele reac­ţiunii nu s’au adeverit. Armatele hitleriste se retrăgeau în panică sub loviturile nimicitoa­re ale Armatei Sovietice. Pe teri­toriile eliberate ale Poloniei a luat fiinţă Comitetul polonez al elibe­rării naţionale (CPEN) — primul guvern muncitoresc-ţărănesc din istoria poporului polonez. Un val de entuziasm a cuprins întregul po­por polonez, care s’a ridicat umăr la umăr cu armata eliberatoare — Armata Sovietică — în lupta îm­potriva ocupanţilor. Ca răspuns la aceasta, dorind să-şi realizeze cu orice preţ planurile mârşave şi cri­minale, clica emigranţilor a dat semnalul revoltei din Varşovia. Revolta a fost un act de diversiu­ne îndreptat împotriva poporului polonez, care construia bazele in­dependenţei statului său, şi împo­triva Armatei Sovietice, care adu­cea Poloniei eliberarea de sub ju­gul hitlerist,­nar împotriva Armatei Sovietice. Această activitate trebuia să pregă­tească condiţiile favorabile pentru răsturnarea puterii populare. Deosebit de vastă a fost activita­tea de sabotaj organizată de reac­­ţiune împotriva armatei poloneze, care era pe atunci pe calea refa­cerii. Aceste acte de diversiune au fost conduse, potrivit instrucţiuni­lor anglo-americane, de generalul Kopanski, care este trecut în pre­zent pe statul de plată al ministe­rului de război englez. Cu elaborarea planului în amă­nunţime s’au ocupat în 1943-1944, acuzatul Stanislaw Tatar, şeful de­partamentului operaţiunilor din co­mandamentul Armiei Krajova, şi colaboratorul lui apropiat, acuzatu­l Jerzy Kirchmayer. Atunci s’a hotărît că, după eli­berarea ţării, Kirchmayer să intre în armata poloneză în care se va sprijini pe un grup de ofiţeri din Armia Krajova trimis special în armata poloneză. Scopul acestei ac­ţiuni a fost infiltrarea în armata po­loneză şi lupta pentru a pune stăpâ­­­iire pe ea şi pentru a o transforma într’uin sprijin al reacţiunii. Totoda­tă, oficiul delegaţilor şi cel de al doilea departament al Armiei Kra­jova pregăteau o campanie de sabotaj pe plan politic. In acest scop, a fost organizat Comitetul central al poporului (CCP), care, sub masca unei frazeologii radi­cale, îşi crea condiţii favorabile pentru infiltrarea în lagărul revo­luţionar. In Aprilie 1944, acuzatul Tatar a plecat cu un avion special din Po­lonia la Londra. In Iunie, Tatar şi Mikolajczyk au adus la cunoştinţa reprezentanţilor de seamă ai cercu­rilor imperialiste americane şi lui Churchill planurile pregătite de ei în vederea luptei împotriva Poloniei populare. Aceste planuri au fost aprobate de Churchill şi de ameri­In conformitate cu planurile sus­menţionate, după crearea Comitetu­lui polonez al eliberării naţionale, reacţiunea şi-a trimis agenţi în a­­paratul de stat şi în rândurile par­tidelor democrate, au organizat de­zertări din armata poloneză în pe­rioada războiului împotriva ocupan­ţilor, s-a dedat la acte de sabotaj şi de diversiune, a înjghebat ban­de, care au asasinat membri ai Par­tidului Muncitoresc Polon­ez, func­ţionari publici, ofiţeri şi soldaţi ai Armatei Sovietice. încă în 1944, unii membri ai or­ganizaţiilor create de cel de al doi­lea departament ai Armiei Kra­jova au intrat în armata poloneză­, căreia i-au jurat credinţă pentru ca, în spatele acestui paravan, să ducă o activitate de sabotaj. Chiar atunci a intrat în armata poloneză acuzatul Kirchmayer, potrivit pla­nului pe termen lung al activităţii de sabotaj în armata poloneză, ela­borat în perioada ocupaţiei. întreaga activitate de sabotaj era condusă de la Londra de următorii acuzaţi, subordonaţi lui Kopanski: Tatar — pe atunci şef adjunct pen­tru chestiunile Poloniei pe lângă statul major emigrat, ofiţerul său Nowicki şi Utrik Din partea ser­viciului de spionaj englez, activi­tatea lor era condusă de locotenent­­colonelul Perkins. Guvernul englez, legat de U.R.S.S. printr’o alianţă­­militară, se temea să nu fie descoperit spri­jinul acordat de el activităţii de sabotaj îndreptate împotriva Arma­tei Sovietice şi armatei poloneze. In legătură cu aceasta, la 16 ia­nuarie 1945, ministrul englez al afacerilor externe, Eden, a adus la cunoştinţa ambasadorului Kaczinski și acuzatului Tatar, prin interme­diul locotenent-colonelului Perkins, că guvernul englez este de acord să sprijine legătura cu teritoriile poloneze, dar că această activitate trebue dusă in secret. In acest scop statul major emigrat de la Londra a organizat centrul de conducere se­cret HEL, finanţat, condus şi con­trolat de serviciul de spionaj en­glez prin locotenent-colonelul Per­kins. Centrul era condus de acuza­ţii Nowicki şi Utrik, iar controlul era înfăptuit de Kopanski şi de acu­zatul Tatar. In Mai 1945, diferite centre de sabotaj şi spionaj, răs­pândite în diferite ţări ale Europei, au fost subordonate centrului HEL. Aceste centre trimiteau în Polo­nia agenţi diversionişti şi spioni, precum şi sume mari pentru finan­ţarea activităţii criminale clandes­tine. Conducerea centrului HEL, cu participarea lui Kopanski, a elabo­rat în primăvara şi vara anului 1945 planul de organizare a unei reţele de propagandă şi spionaj în Polonia. Sarcina organizării acestei reţele a fost dată lui Rzepecki, co­­mandantul-şef al organizaţiei WIN („Libertate şi independenţă’’). La Crearea organizaţiei clandestine de sabotaj în armată a coincis cu sosirea în Polonia a lacheului imperialismului anglo-american Mikolajczyk­ Activitatea lui în ţară a reprezentat schimbarea tac­ticii pe care au aplicat-o imperia­liştii până în­­momentul în care a eşuat încercarea de a pune mâna pe putere prin forţa armelor, în­cercare inspirată de anglo-ameri­­cani. Organizaţiile reacţionare au acordat tot sprijinul lui Mikola­­jczyk. Prin asasinate, acte de di­versiune şi de sabotaj, organizaţiile reacţionare s-au străduit să sub­mineze încrederea maselor în pu­­terea populară şi să creeze con­diţii favorabile pentru victoria lui Mikolajczyk în­ alegeri. In acelaşi timp, a fost elaborat la Londra un plan de coordonare a activităţii lui Mikolajczyk cu ac­tivitatea clandestină. In acest scop, a format un grup special din rân­durile conducerii centrului HEL, grup alcătuit din acuzaţii Tatar, Utnik şi Nowicki. Directivele pri­vind activitatea acestui grup fu­seseră elaborate la Londra de Tatar şi Mikolajczyk în Aprilie şi Mai 1945, cu puţin înainte de plecarea lui Mikolajczyk în Polonia. Aceste directive prevedeau organizarea in­filtrării în aparatul de stat şi în armata populară, cu scopul de a obţine controlul asupra lor, orga­nizarea sprijinirii lui Mikolajczyk de către organizaţiile clandestine şi asigurarea de fonduri pentru campania lui electorală, precum şi pentru activitatea legată de sabo­taj­ Banii pentru aceste scopuri au fost luaţi din suma de 10.000.000 dolari primiţi, în 1944, de Tatar şi Mikolajczyk de la guvernul ameri­can pentru activitatea de sabotaj împotriva Poloniei. Planul de acti­vitate a grupului Tatar-Utrik-No­­wicki a fost aprobat de Kopanski şi de stăpânii lui anglo-saxoni. O atenţie deosebită a fost acor­dată armatei, a cărei acaparare ar fi însemnat un puternic atu in mâi­­­nile lui Mikolajczyk. Aducând la îndeplinire planurile criminale susmenţionate, conducă­torii centrului complotist din sânul armatei — acuzaţii Kirchmayer, Herman şi Kuropieska — intenţio­nau să împânzească armata cu ofiţeri sanaţionişti, ostili puterii populare, pe care să-i promoveze în posturi de conducere. Totodată, ei au organizat o reţea de sabotaj şi spionaj în instituţiile militare centrale, au încercat să rupă ar­mata poloneză de Armata Sovietică şi au cules informaţii pentru ser­viciile de spionaj ale statelor im­perialiste. In 1946, acuzaţii au cooptat la conducerea centrului de sabotaj şi spionaj pe acuzatul Ştefan Mosser­­cani, care, în cea de a doua jumă­tate a lunii iulie 1944, au alocat pentru realizarea lor suma de 10.000.000 dolari. Chiar atunci când s’au ivit zorile independenţei Poloniei, imperialiş­tii anglo-saxoni — care în 1939 au sacrificat Polonia agresiunii hitle­­riste, iar în perioada de ocupaţie au aţâţat la lupta fratricidă — fi­nanţau comploturile şi protejau ac­ţiunile de sabotaj îndreptate împo­triva Poloniei populare. mijlocul anului 1945, condu­­cerea centrului HEL a in­trat în legătură cu organizaţiile care duceau activitate de spionaj în aparatul de stat şi în armată. Una din aceste organizaţii era cen­trul de sabotaj creat de acuzaţii Kirchmayer, Herman şi Kuropieska. Intre timp, ca rezultat al victorii­lor Armatei Sovietice, numeroşi po­lonezi, care înainte de război erau ofiţeri, s-au întors din lagărele de prizonieri. Politica mărinimoasă a guvernului polonez a dat posibili­tate oamenilor, care în trecut aveau o poziţie politică ostilă, să se înca­dreze în opera întregului popor de refacere a patriei şi de întărire a forţelor ei armate. Numeroase gru­puri ale acestor ofiţeri au intrat în rândurile armatei poloneze renăs­cute. Unii dintre ei, însufleţiţi de adânci sentimente patriotice, au tre­cut în mod sincer de partea puterii populare Alţii, educaţi în şcoala sa naţionistă, a urii şi dispreţului faţă de popor, au rămas sub in­fluenţa agitaţiei reacţionare a „gu­vernului“ de la Londra şi nu au vrut să se împace cu faptul că puterea era deţinută de massele populare, încă în lagărele de prizonieri, de pildă, la Woldenberg, o parte din­tre ofiţeri au pus la cale complo­turi împotriva Poloniei populare. Aceste încercări s’au intensificat după sosirea la Woldenberg a mem­brilor conducerii cartierului general al Armiei Krajowa printre care se aflau Rzepecki, Sanejca și acu­zatul Herman. In acest lagăr, ei s’au întâlnit cu Kuropieska. Atât Herman,­­cât și Kuropieska erau de părere că lupta împotriva puterii populare putea fi dusă în Polonia numai prin infiltrare în aparatul de stat şi prin desfăşurarea unei activităţi duşmănoase în cea mai mare taină. In 1945, ei s-au întors în Polonia şi au intrat în rândurile armatei poloneze. Acuzatul Herman a fost primit în armata poloneză de Marian Spychalcki, pe atunci, subsecretar de stat la ministerul apărării naţionale, căruia i-a fost recomandat de Kuropieska. La mijlocul anului 1945, de astă dată, pe teritoriul Poloniei, a avut loc o întrevedere între Kuropieska şi acuzaţii Herman şi Kirchmayer. Ei au organizat un centru de sabotaj şi spionaj în armată, pentru a în­făptui planurile diversioniste,­­ela­borate de acuzaţii Tatar şi Kirch­mayer. Acest centru era condus de Kirchmayer, Kuropieska şi Herman, care şi-au împărţit între ei funcţiile, după cum urmează: Kirchmayer — pentru chestiunile organizatorice, Herman — pentru spionaj, Europie­ska — pentru legătura cu centrele din străinătate. In primăvara şi vara anului 1945, Kirchmayer a în­ceput să colaboreze în chestiunile de spionaj cu WIN, şeful securităţii şi serviciului de spionaj al distric­tului de Vest al WIN, fiind atunci acuzatul Wladislaw Roman. Atunci s’a hotărît ca acuzatul Her­man să continue să conducă ac­ţiunile de spionaj. Europieska, aflat la Londra, urma să complecteze organizaţia cu ofiţeri din rândurile emigranţilor, iar Mossor să supra­vegheze activitatea criminală a a­­cestui grup în instituţiile centrale ale ministerului apărării naţionale. Trebue subliniat că acuzatul Mosser, aşa cum a recunoscut el însuşi în cursul anchetei, aflând tra­se în timpul războiului într’unu la­­­găr de prizonieri, şi-a oferit de două ori serviciile hitleriştilor şi a trimis comandamentului german uri memoriu, prin care preconiza crea­rea unei Polonii fasciste sub pro­tectoratul Germaniei hitleriste. Acuzaţii au creat o vastă reţea de organizaţii diversioniste, au înfiinţat o serie de nuclee de spio­naj, folosind legăturile lor în rândurile ofiţerilor* reacţionari din perioada antebelică, care, în acea vreme, erau prim­ţi îrn masă în armată. Un factor favorabil care a con­tribuit la activitatea reţelei de di­versiune şi spionaj în armata po­loneză, a fost politica de dreapta şi naţionalistă, al cărei reprezentant în armată era Marian Spychaleki, pe atunci subsecretar de stat la ministerul apărării naţionale. Iin practică, această politică s’a ma­nifestat prin ocrotirea şi primirea în armată a ofiţerilor sanaţionişti cu opinii antidemocratice şi prin promovarea lor în posturi de răs­pundere, concomitent cu tendinţa de a rupe legăturile dintre armata poloneză şi Armata Sovietică. Ast­fel, în iulie 1945, Spychalcki­­ a primit în armată pe Franciszek Herman, șef adjunct al celui de al doilea departament al cartierului general al Armiei Krajova, îm­preună cu un grup de colaboratori ai săi, estompând, în mod conştient, rolul pe care l-au jucat în timpul o­­cupaţiei. „Generaul Spychalcki ne-a acordat timp suficient şi ne întărea din plin cu forţe proaspete şi va­loroase” — spune în depoziţiile sale acuzatul Kirchmayer. Poziţia politică a lui Spychalcki şi discuţiile pe care le-a avut cu o serie de acuzaţi au constituit, după cum arată acuzaţii, un stimulent în activitatea lor duşmănoasă şi le dă­deau convingerea că pot conta d­e succes. încă la mijlocul anului 1945, Spychaleki a încercat, prin interme­diul acuzatului Herman, să orga­nizeze tratative secrete între Go­­mulka şi Rzepecki, care era pe a­­tunci comandantul şef al organiza­ţiei WIN. Conducătorii centrului diversionist au­ informat în repeta­te rânduri pe şefii lor din străină­tate despre atitudinea binevoitoare faţă de ei a lui Spychalcki şi des­pre legăturile lor cu el.­­ Activitatea criminală a acuza­ţilor, care era condusă de acuza­tul Tatar, conform instrucţiunilor serviciului de spionaj englez se ra­mifica tot mai mult. In cursul anu­lui 1946, conducătorii centrului com­­spirativ au organizat, potrivit ins­trucţiunilor primite, o serie întreagă de nuclee de spionaj. Tatar şi-a coordonat activitatea cu a lui Mikolajczyk, cu care a a­­vut o consfătuire la Londra în 1946. La această consfătuire, Mikolajczyk a cerut să se intensifice recrutarea de ofiţeri superiori emigraţi, care să plece din Polonia şi să intre­ în armată. In afară de aceasta, Miku­­lajczky a anunţat că el urmăreşte scindar­ea unităţii dintre Partidul Muncitoresc Polonez şi Partidul Socialist Polonez şi că se va stră­dui să atragă Partidul Socialist Po­lonez de partea sa, folosind în acest scop înţelegerea sa cu Puzak şi Julawski, leader al or­­ganizaţiei de spionaj şi sabotaj WRN. In legătură cu aceasta, s’a hotărît să fie remisă lui Julawski suma de 10.000 dolari pentru atra­gerea Partidului Socialist Polonez de partea lui Mikolajczyk. In cursul acestor tratative s’a hotărît, cu a­­probarea lui Kopanski, să se pună la dispoziţia lui Mikolajczyk peste 6.000. 000 dolari, din care peste 3.000. 000 dolari erau destinaţi fi­nanţării acţiunilor subversive şi de spionaj Pentru ca să fie asigura­tă baza financiară a mişcării sub­versive din Polonia ,acuzaţii Tatar, Utnik şi Nowicki au plasat 110.000 dolari în diferite puncte din Polo­nia, între altele, la acuzatul Wacek, care, în afară de aceasta, a organi­zat şi condus nuclee de sabotaj şi spionaj în armată. Transferarea fondurilor nu se efectua numai prin intermediul a­­genţiilor organizaţiei diversioniste. La această operaţiune lua parte de asemenea Hankey, pe atunci şef de departament în ministerul englez al afacerilor externe. Inapoindu-se de la Londra în Polonia, acuzatul Wacek a adus fonduri pentru finan­ţarea operaţiunilor diversioniste şi instrucţiuni amănunţite din partea acuzatului Tatar pentru organiza­ţiile subversive. Aceste instrucţiuni se refereau, printre altele, la orga­nizarea transmiterii materialelor de spionaj din Polonia la Londra, cu ajutorul ambasadelor engleză şi franceză­ Acuzatul Wacek a primit După cum a relatat Kirchmayer, acuzatul Tatar a ordonat „să fie or­ganizate acele elemente din arma­tă, care, în condiţii favorabile, să fie capabile să se opună actualei desvoltări a Poloniei populare... Această activitate trebue să fie considerată ca fiind de lungă du­rată. Scopul general al conspira­ţiei era pregătirea secretă a or­ganelor diversioniste, care, în mo­mentul politic favorabil, urmau să pună la cale o diversiune în arma­tă, slăbind forţele ei şi pregătind astfel o lovitură de stat. Trebuia considerat drept moment politic fa­vorabil ofensiva politică hotărî­­toare dar mai ales ofensiva militară a puterilor occidentale, în frunte cu Statele Unite“. Aşa­dar, acuzaţii şi complicii lor mizau pe atacarea Poloniei de că­tre imperialişti şi pe înfrângerea militară a patriei lor, ei îşi des­făşurau activitatea în acest sens. La consfătuirea de la Paris s’a hotărît să se extindă activitatea diversionistă şi mai ales, să se in­tensifice activitatea reţelei de spio­naj, condusă de acuzatul Herman. După înfrângerea lui Mikolajczyk, reacţiunea a recurs pe lângă ve­chile metode, la noi metode de luptă împotriva Poloniei populare Acuzaţii au luat hotărîrea „să-şi în­drepte atenţia asupra grupelor de dreapta dirn partidele muncitoreşti”. Prevăzând necesitatea de­ 9­90 folosi de noi metode în activitatea lor diversionistă şi de spionaj, a­­cuzaţii Tatar, Nowicki şi Utnik s’au retras de formă cu consimţământul lui Kopanski din conducerea cen-’ trului HEL, încerc­ând să creeze impresia că ar fi rupt relaţiile cu clica emigranţilor, pentru a face astfel posibilă înapoierea lor în ţară şi a continua activitatea di­versionistă la faţa locului .De fapt însă, acuzaţii au continuat colabo­rarea criminală cu Kopanski. în­tregul lor joc dublu a fost aprobat de Kopanski şi de Hankey, şef de departament în ministerul englez al afacerilor externe. In Ianuarie şi Martie 1947, acu­zatul Kirchmayer a transmis con­ducătorilor centrului conspirativ in­strucţiuni noi din partea lui Tatar, în special instrucţiuni privitoare la extinderea activităţii de spionaj în rândul unităţilor sovietice. Executând instrucţiunile lui Tatar, acuzaţii şi-au desvoltat activita­tea criminală, lărgind reţeaua de spionaj şi infiltrându-se în armata poloneză. Au fost stabilite legături cu reprezentanţii ambasadelor U.S.A. şi Marii Britanii în Polonia, cărora le-au fost transmise date cu caracter de spionaj. Grupul criminal condus de Tatar, Herman, Mossor, Kirchmayer Ku­ropieska, Utrik, Nowicki, a contat pe elementele de dreapta ale parti­dului socialist polonez şi ale altor partide politice şi în special pe gru­pul naţionalist de dreapta din Par­tidul Muncitoresc Polonez. Linia politică a grupului naţiona­list de dreapta care încerca să frâ­neze schimbările structurale din Polonia şi să izoleze Polonia de U­­niunea Sovietică coincidea cu pla­nurile acuzaţilor şi ale stăpânilor lor anglo-saxoni. Ei au contat pe faptul că punerea în practică a a­­c­estei linii politice va crea posibili­tatea restabilirii relaţiilor capitalis­te şi va subjuga Polonia imperialiş­tilor anglo-americani, transformân­d-o într-o bază şi o colonie a lor. In legătură cu aceasta, conduce­rea grupului criminal a strâns şi mai mult legăturile cu Spychaleki. Principalii lui reprezentanţi — Kirchmayer, Herman, Mossor şi Kuropieska au fost numiţi în pos­turi de răspundere în instituţiile centrale ale armatei poloneze. Spy-I de asemenea de la acuzatul Tatar in­formaţii privind modalitatea stabi­­l­lirii de legături cu ambasadele en. I­gleză şi franceză din Varşovia. Acuzatul Tatar stabilise aceste le- I gâturi la Londra ca urmare a tra­tativelor duse cu reprezentanţii di­plomaţiei ai Angliei şi Franţei, care au consimţit ca reprezentanţele lor diplomatice din Polonia să acorde ajutor conducerii organizaţiei sub­versive în chestiunea transmiterii materialelor de spionaj. Astfel, imperialiştii netezeau calea spre putere lui Mikolajczyk, folo­­sindu-se în lupta împotriva Polo­niei populare, de spionaj, sabotaj, finanţarea bandelor armate şi con­ducerea activităţii acestora. Acapa­rarea puterii de către Mikolajczyk ar fi permis imperialiştilor să-şi aducă planurile la îndeplinire, adi­că să smulgă regiunile de Vest ale Poloniei în favoarea unei Germanii neohitleriste şi să transforme restul Poloniei într’o colonie a imperia­lismului. Despre aceste planuri au vorbit deschis Churchill în discursul său dela Fullon, din Martie 1946, şi Byrnes, pe atunci secretar de stat al U.S.A., la Stuttgart, în Sep­tembrie 1946, întreaga activitate criminală a acuzaţilor şi a compli­cilor lor din Londra şi Polonia ser­vea tocmai acestor scopuri crimi­nale ale imperialiştilor anglo-ame­­ricani. Planurile reacţiunii au fost ză­dărnicite de lagărul democratic ale cărui forţe creşteau rapid şi con­tinuu. In faţa noii situaţii politice, ţinând seamă de înfrângerea inevi­tabilă a lui Mikolajczyk, acuzatul Kirchmayer s-a oprit, în drum spre Statele Unite, la Paris, pentru a examina situaţia politică din Polo­nia cu acuzatul Tatar. In cursul a­­­­cestor convorbiri, ei au hotărît să se sprijine pe elementele de dreap­ta din partidele politice aparţimând blocului democrat, pentru a frâna desvoltarea democratică a Poloniei. Ţinând seama de posibilitatea deslănţuirii unui nou război de că­tre imperialişti, participanţii la tra­tativele de la Paris au ajuns la con­cluzia, după cum a arătat Kirch­mayer, că „Polonia populară ar fi supusă celor mai grele încercări şi acest fapt ar putea fi folosit pen­tru schimbarea radicală a relaţiilor sociale în ţară In ori­ce caz, este necesar să existe dinainte în ţară o forţă organizată...“ pentru a se obţine informaţii asu­pra Armatei Sovietice. S’a hotărît deasemeni ca acuzatul Tatar să vină în Polonia pentru a studia situa­ţia la faţa locului. Sosirea lui Ta­tar trebuia să aibă loc sub pretex­tul transferării către guvernul polo­nez a unei părţi din bunurile fă­când parte din fondul „Drawn“, aflat la dispoziţia lui Tatar, Utrik şi Nowicki. După întoarcerea sa în patrie, a­­cuzatul Kirchmayer trebuia să co­munice cele de mai sus generalu­lui Spychalcki ceea ce a şi făcut.­­Fondul „Drawa“ făcea parte din suma primită de Mikolajczyk şi Tatar în 1944 din partea imperialiş­tilor americani pentru organizarea activităţii diversioniste în ţara eli­berată. Tatar a reţinut o parte din această sumă pentru a-i servi drept pretext pentru venirea în Polonia, socotind că, dacă o va remite gu­­­vernului polonez, va putea ascun­de adevăratul scop al sosirii sale în Polonia. El a socotit că va fi în stare să creeze posibilități mai largi de activitate împotriva statului în domeniile militar și civil).­lonia. In acest raport, el a comu­nicat despre tratativele sale cu Spychalcki şi despre extinderea or­ganizaţiei complotiste în armată. Datorită sprijinului lui Spychal­cki, în anii 1947 şi 1948, organiza­ţia diversionistă a reuşit să-şi lărgească reţeaua de spionaj. Ea a reuşit să cuprindă diferite insti­tuţii centrale ale armatei, informa­ţiile de spionaj, care erau trans­mise atunci statelor imperialiste, trebuiau să înlesnească înfătuirea planurilor criminale agresive ale a­­cestora împotriva Poloniei şi sub­jugarea Poloniei. Contând pe un nou război mon­dial, acuzaţii au elaborat planuri şi au pregătit acte teroriste ,îndrepta­te împotriva fruntaşilor politici şi membrilor guvernului. Ca urmare a sdrobirii, în 1948, a grupului naţionalist de dreapta din conducerea Partidului Muncitoresc Polonez, organizaţia criminală de sabotaj şi spionaj s’a văzut în faţa unei situaţii noi. Congresul de u­­nificare a partidelor muncitoreşti a distrus speranţa în scindarea unită­­­ţii clasei muncitoare poloneze. Nu s’a realizat speranţa pusă în grupul naţionalist de dreapta, a cărui politi­că ar fi dus la restaurarea capitalis­mului in Polonia. Organizaţia com­plotistă a pierdut posibilitatea de a numi oameni noi în posturile care îi conveneau. Această situaţie a si­lit-o să schimbe vechea tactică, să elaboreze noi metode de acţiune şi să treacă într’o conspirativitate şi mai adâncă. In această fază, activi­tatea ei s-a concentrat în special asupra spionajului. Totuşi, ea nu a renunţat la posibilitatea de a să­vârşi acte de diversiune politică. In vara anului 1948, din ordinul lui Kopanski, acuzatul Tatar a sosit în Polonia pentru a lua cunoştinţă de ■noua situaţie. El a dus tratative cu membrii conducerii organizaţiei di­versioniste şi cu Spychaleki. După întoarcerea sa la Londra, Tatar a expus lui Kopanski situaţia organi­zaţiei complotiste şi situaţia din ţară. In toamna anului 1949, acuzaţii Tatar, Utrik şi Nowicki s’au întors în Polonia cu ,noi directive de la Londra. Aceste directive preconizau continuarea activităţii de sabotaj şi spionaj îndreptate împotriva arma-chak­ki a obţinut de asemenea în mod fraudulos să se acorde gradul de general acuzaţilor menţionaţi mai sus. O altă manifestare a legăturii tot mai strânse dintre acuzaţi şi Spychalcki a fost vizita acuzatului Tatar în Polonia in luna Iulie 1947. In cursul tratativelor cu Spycha­lcki, Tatar s-a referit printre altele la chestiunea înapoierii ofiţerilor e­­migranţi reacţionari şi a numirii lor în posturi de răspundere în arma­ta poloneză. Spychalcki l-a asigu­rat pe Tatar că această chestiune va fi rezolvată în mod favorabil. După tratativele duse cu Spychal­cki, in luna August 1947, acuz I­zatul Tatar a participat la o şedin­­­­ţă în care l-a însărcinat pe Kirch­ , mayer cu conducerea spionajului, punându-l în legătură cu un funcţ­­­ţionar al ambasadei Statelor Unite , la Varşovia. Organizaţia complotistă şi-a in­tensificat activitatea. Acuzatul Kirchmayer a intrat în legătură di­rectă cu ataşaţii militari ai Angliei şi Statelor Unite şi alcătuia rapoarte pentru ei. Kirchmayer a stabilit de asemenea o legătură strânsă cu a­­cuzatul Jurecki, care era conducă-­­ torul unuia din principalele nuclee de spionaj. In lunile August şi Septembrie 1947, organizaţia complotistă a tre­­­cut la lărgirea nucleelor de sabo­taj şi spionaj. In acest scop, acuza­tul Wladislaw Roman a primit mi­siunea de a organiza reţeaua de spionaj în una din instituţiile cen­trale ale armatei. Acuzatul a înde­plinit această misiune. Acuzatul Roman a supravegheat de asemenea ca cele două sectoare ale organi­zaţiei de sabotaj — cel militar şi cel civil — să se informeze reci­proc. O misiune asemănătoare a fost încredinţată în legătură cu alte instituţii militare, acuzatului Wacek, care a îndeplinit-o. In luna Septembrie 1947, acuza­tul Kirchmayer s-a întâlnit perso­nal cu ataşatul militar al ambasa­dei USA, colonelul Betts, care l-a însărcinat pe Kirchmayer să culea­gă materiale de spionaj, dându-i di­rective concrete în acest sens. Kirchmayer a continuat să colabo­reze cu atașatul militar al USA­­ până în primăvara anului 1950, transmițându-i numeroase materia­le de spionaj.­­ Intre timp, acuzatul Tatar s-a înapoiat la Londra, unde, în luna octombrie 1947, i-a raportat lui Kopanski asupra şederii sale in Po­In timp ce poporul polonez, strâns unit şi pătruns de patriotism, lua în stăpânire pământurile poloneze străvechi din Vest, întărind puterea patriei sale şi independenţa ei, a­­cuzaţii unelteau un complot de tră-dare a poporului polonez şi acţio­­au în scopul deslănţuirii unui nou război.­­ Străduindu-se să intre în voia «imperialiştilor aţâţători la război, jfăcând jocul fascismului neohitlerist scare reînvia, ei au urmărit, prin factivitatea lor îndreptată împotriva capacităţii de apărare a Poloniei, să submineze apărarea frontierelor eli­tei poloneze şi Armatei Sovietice, precum şi întărirea colaborării cu reprezentanţii Angliei şi USA în scop de spionaj. Aceste directive constituiau baza activităţii crimina­le ulterioare, care a continuat până în momentul arestării acuzaţilor. Organizaţia de sabotaj şi spionaj a lui Tatar şi a complicilor săi a fost o agentură a serviciului de spi­onaj anglo-american. Ea a adus Po­loniei prejudicii imense. In perioa­da de tranziţie, când in armata po­loneză acţiona Marian Spychalcki, de ajutorul şi protecţia căruia acu­zaţii au beneficiat pe larg, ei au adus prejudicii uriaşe terţelor ar­mate ale statului de democraţie populară. Atât din punct de vedere politic cât şi din punct de vedere al legă­turilor personale cu Spychalcki, a­­cuzaţii au contat pe sprijinirea signurilor lor de către grupul naţio­nalist de dreapta. Combinaţiile om politice trebuiau să ducă la crea­rea unui regim fascist, total aser­vit imperialiştilor anglo-americani, după exemplul Iugoslaviei. Ei au contat pe posibilitatea victoriei în Polonia a unei anumite forme a titoismului. Ordinele perkinşilor şi hankeylor au constituit busola lor şi atunci când ei au sprijinit pe Micolajczyk şi, ulterior, când, îm­preună cu reacţiunea internaţională, s’au orientat spre grupul naţionalist de dreapta din Partidul Muncito­resc Polonez şi spre aripa dreaptă a Partidului Socialist Polonez. Complotul lor criminal a fost des­coperit. Activitatea criminală, care urmărea să aducă prejudicii po­porului polonez şi forţele sale ar­mate, a fost curmată. Trădătorii au fost deferiţi justiţiei. Planurile criminale puse la cale de acuzaţi Toate acţiunile erau puse la cale de către anglo-americani era întreaga activitate de spionaj condusa de la Londra O vasta reţea de organizaţii diversioniste Acuzaţii şi complicii lor mizau pe atacarea R. Polone de către imperialişti Legăturile cu ambasadele anglo-americane Agentura serviciului de spionaj anglo-a­mer­ican 9 categorii de câştiguri 7 premii speciale Se poate câştiga cu 3 numere 2 numere şi 1 singur num­ăr. AAAA T. A. R. S. SOCIETATE DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANO-SOVIETICA A­NUNŢ Se aduce la cunoştinţa publicului călător că în ziua de Visier 1­3 Au­ust, a. c., se organizează cursă specială pe ruta Basursslî—Galaţi—Bacău Iaşi şi retour, cari va circula după următorul program : vineri 3 august Spus întors Dec. Bucureşti ora 14 Dec. Iaşi ora 17 Ater. Galaţi „ 14,50 At­er. Bacău „ 17,25 Dec. Galaţi „ 15 Dec. Bacău „ 17,45 Ater. Bacău „ 15,45 Ater. Galaţi „ 18,30 Dec. Bacău „ 16,05 Dec. Galaţi „ 18,40 Ater. Iaşi 16,30 Ater. Bucureşti • „ 19,30 ACESTE CURSE CIRCULA IN AFARA NAVETEI ZILNICE PE ACEASTA RUTA. Informaţiuni şi bilete la Ag­enţiile T.A.R.S. din întreaga ţară. Pentru Bucureşti Agenţia Centrală Bd. Bălcescu 16 telef 6.33.46 — 5.12.54.­­v A____ T» X (nla(AH n C­ÎR-»

Next