Vatra, 1971 (Anul 1, nr. 1-9)
1971-01-01 / nr. 1
2 P.C.R. —forţa conducătoare a societăţii » » româneşti , înscrisă cu litere de aur în istoria poporului nostru, ziua de 8 mai, aniversarea partidului, sărbătoare a întregului popor, a romînilor, maghiarilor, germanilor, a tuturor celor ce locuiesc pe pămîntul patriei, este în acest an o împlinire a 50 de ani de istorie şi destine. Această aniversare a cărei sens se identifică pentru mulţi, pentru foarte mulţi, cu sensul propriei lor vieţi, prilejuieşte o sărbătorire în for a măreţelor izbînzi pe care le-am cucerit şi o solemnitate interioară a fiecăruia, aureolate de satisfacţia deplină că tot ceea ce am plănuit s-a înfăptuit. Sub conducerea partidului au prins viaţă, în România socialistă, năzuinţele de veacuri ale poporului; anii socialismului au însemnat o adevărată renaştere a naţiunii noastre, a întregului popor. Slujitor devotat şi conducător înţelept al poporului român, partidul comunist i-a redat acestuia întreaga sa măreţie. Tocmai de aceea poporul nostru, înconjură partidul şi conducerea sa cu dragoste fierbinte, stringe tot mai mult rîndurile în jurul său, înfăptuieşte cu entuziasm politica sa consecvent patriotică şi internaţionalistă, privind-o ca pe propria sa politică. Azi după mai bine de un sfert de veac de cînd comuniştii şi-au schimbat funcţia de nimicitori ai vechilor rînduieli cu aceea de constructori ai orînduirii noi, una din principalele concluzii desprinse din practica socială constă în aceea că creşterea rolului partidului de forţă conducătoare a societăţii constituie o lege obiectivă a dezvoltării acesteia. Dacă partidul reprezintă azi nucleul în jurul căruia gravitează întreaga societate, de la care radiază energia şi lumina ce pun în mişcare şi asigură funcţionarea întregului angrenaj al orînduirii socialiste, aceasta se datoreşte faptului că partidul a ştiut să-şi exercite rolul conducător nu în mod declarativ şi nici prin metode administrative, ci prin linia sa politică marxist-leninistă, prin munca practică pentru aplicarea acesteia, prin strînsa sa legătură cu masele, prin poziţia înaintată şi exemplul personal al comuniştilor. Nu există bătălie purtată de-a lungul anilor care au trecut de la Eliberare, nu există biruinţă dobîndită în acest răstimp, obstacol înlăturat din calea progresului în care să nu fie încorporate energia şi entuziasmul, efortul minţii şi braţelor a nenumăraţi militanţi ai partidului. A fi comunist înseamnă a-ţi contopi fiinţa în lucrarea diurnă a poporului asupra lui însuşi, a strădaniei lui de a fi tot mai fericit, de a-şi vedea ţara tot mai sus, înălţată în demnitate şi glorie. Realizările istorice dobîndite pe calea socialismului, dezvoltarea în ritm înalt a forţelor de producţie pe baza industrializării, ridicarea agriculturii şi angajarea ei pe drumul modernizării, avîntul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, creşterea nivelului de trai al celor ce muncesc, transformarea României într-o ţară liberă cu un popor liber — toate acestea sînt legate indisolubil şi pentru totdeauna în conştiinţa maselor de afirmare a rolului conducător al Partidului Comunist Român, de activitatea sa neobosită pentru înflorirea şi prosperitatea patriei. Dialectica edificării noii societăţi evidenţiază unitatea indestructibilă dintre partid şi popor, parte integrantă a acestuia, avangardă de luptă, învaţă masele, le educă, învaţă de la ele, le generalizează experienţa bogată, multilaterală. Hotăririle partidului, planurile economice, lupta pentru dezvoltarea economiei, pentru ridicarea nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii reflectă cu fidelitate interesele vitale ale poporului nostru muncitor. înţelegerea de către oamenii muncii a politicii partidului, a sarcinilor construcţiei socialiste face ca ideile socialismului să fie înţelese şi însuşite de milioanele de oameni ai muncii din ţara noastră ca o cauză vitală proprie lor, iar traducerea în viaţă a acestor idei în mod liber, activ şi creator să devină un scop al întregului popor. în felul acesta, necesitatea şi libertatea în condiţiile socialismului în ţara noastră capătă o unitate indisolubilă. Ele îşi au izvorul în relaţiile de producţie socialiste, în faptul că aici producţia există pentru popor şi se desfăşoară în scopul satisfacerii cerinţelor crescînde ale oamenilor muncii, prin dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a producţiei socialiste. Dacă ar fi să definim cît mai lapidar trăsăturile esenţiale imprimate de partid dezvoltării vieţii noastre social-politice şi economice în ultimii 5 ani, nici o definiţie nu ni se pare mai potrivită ca ofensiva noului, preocuparea permanentă pentru perfecţionarea continuă a formelor şi metodelor de conducere a societăţii. Opera de perfecţionare conştientă, sistematică a relaţiilor socialiste, de optimizare a conducerii vieţii economice, sociale, politice, ideologice şi culturale este cerută de însăşi legile interne ale edificării noii orînduiri, de finalităţile umaniste ale construcţiei socialismului şi comunismului, de exigenţele de înnoire şi modernizare, formulate şi impuse de revoluţia ştiinţificătehnică mondială. Dînd curs acestor multiple cerinţe, partidul nostru a generalizat teoretic experienţa acumulată şi a adoptat hotărîri de maximă importanţă potrivit cărora economia, ştiinţa, cultura, învăţămîntul, toate domeniile activităţii de partid şi de stat au cunoscut în anii 1956—1970 multiple măsuri de perfecţionare care converg spre un sens unic: înlăturarea a tot ceea ce este învechit, perimat şi nu mai corepunde noilor cerinţe, promovarea spiritului înaintat, a tot ce este valoros şi în stare să stimuleze progresul. Dezvoltarea socialismului se realizează prin acţiunea legii universale a luptei noului împotriva vechiului, prin soluţionarea contradicţiilor specifice acestei orînduiri atît în relaţiile sociale, materiale, cît şi în sfera spirituală a conştiinţei. Asigurarea dezvoltării vertiginoase şi neîntrerupte a forţelor de producţia şi creşterea continuă a producţiei şi productivităţii muncii în industrie şi agricultură nu sunt cu putinţă fără perfecţionarea relaţiilor de producţie socialiste, în aşa fel ca ele să corespundă mereu caracterului forţelor de producţie. De aceea partidul intervine activ în dialectica obiectivă a forţelor de producţie şi relaţiilor de producţie socialiste, pentru a grăbi dezvoltarea lor. Conducînd economia şi întreaga viaţă socială, partidul imprimă şi procesului de perfecţionare a relaţiilor de producţie socialiste un caracter conştient, îl situează pe baze ştiinţifice. După cum se ştie partidul a elaborat un program unitar de măsuri concrete pentru modelarea mai raţională a întregului angrenaj al economiei naţionale. Ele privesc planificarea, sistemul financiar şi de credit, aprovizionarea tehnico-materială, circulaţia mărfurilor, sistemul informaţional economic, preţurile, cointeresarea materială, ca şi toate celelalte activităţi de care depinde îmbunătăţirea vieţii economice. Este cunoscut că aceste măsuri au fost concepute şi adoptate nu sub presiunea unor situaţii nefavorabile, ci în condiţiile unei dezvoltări economice sănătoase, pe o linie continuu ascendentă. Constatăm cu satisfacţie că tot ceea ce s-a întreprins în practică pe linia hotărîrilor stabilite, dă rezultate pozitive, îndreptăţind aprecierea că măsurile prevăzute sînt juste, viabile, înaintarea mai viguroasă în direcţia modernizării şi sporirii eficienţei activităţii economice reclamă traducerea în fapt, fără întîrzieri a tuturor măsurilor stabilite de partid pentru perfecţionarea mecanismului economiei noastre naţionale. Partidul nostru se preocupă cu cea mai mare grijă de perfecţionarea funcţionării organelor de stat şi activităţii de conducere a economiei, de dezvoltarea democraţiei socialiste, prin atragerea tot mai largă a oamenilor muncii la exercitarea controlului, promovarea spiritului de iniţiativă — factor important în perfecţionarea continuă a activităţii economice. „Paralel cu eforturile pentru creşterea producţiei, pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a societăţii, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, partidul a desfăşurat o amplă activitate în direcţia perfecţionării continue a raporturilor sociale, a organizării întregii activităţi1. A fost îmbunătăţită organizarea administrativ-teritorială a ţării, care a asigurat condiţii mai bune pentru conducerea vieţii social-economice pe teritoriu, pentru apropierea de mase a organelor centrale şi locale. S-a perfecţionat întregul sistem de învăţămînt. S-a îmbunătăţit organizarea activităţii de cercetare, au fost luate măsuri pentru legarea mai strînsă a ştiinţei de nevoile producţiei. Partidul a acţionat cu fermitate pentru întărirea legalităţii şi dezvoltarea democraţiei socialiste, asigurînd un cadru prielnic în vederea participării efective a maselor la conducerea treburilor obşteşti. Partidul a promovat neabătut principiile echităţii şi eticii socialiste în repartiţie, în raporturile dintre membrii societăţii, în desfăşurarea întregii vieţi sociale. Promotor al vastului program de înnoire a patriei, de modernizare şi perfecţionare a procesului dirijării vieţii economice şi socialpolitice, partidul se preocupă constant de creşterea calitativă a activităţii, facilitînd o tot mai puternică infuzie a ştiinţei conducerii şi organizării în toate domeniile, la toate nivelele. In această privinţă, el ţine seama de cerinţele obiective; pentru a putea perfecţiona trebuie să te perfecţionezi. Tocmai de aceea partidul se preocupă stăruitor de permanenta sa autoperfecţionare. Strădania sa vizează nu numai descifrarea tendinţelor şi cerinţelor perfecţionării, desluşirea noului, stimularea penetraţiei lui în toate sferele, ci şi asimilarea şi conectarea ineditului, a tehnicilor şi metodelor raţionale, eficiante la munca de partid. După cum relevă experienţa, condiţia fundamentală a conducerii competente, a dirijării eficiente a procesului de perfecţionare a activităţii economice şi social-umane o constituie strădania organelor şi organizaţiilor de partid, pentru a-şi aşeza ele însele mai întîi întreaga muncă pe baze cît mai raţionale. Fireşte, toate acestea solicită eforturi deosebite, presupun preocupări constante şi diverse în funcţie de raza de activitate a organizaţiei de partid (judeţ, municipiu, oraş, comună, întreprindere, instituţie, secţie etc.) de particularităţile şi conţinutul muncii profesionale.in structura organizatorică şi în metodele muncii de partid apare mai pregnant ca în orice alt domeniu adevărul că formele de organizare şi metodele de activitate nu sunt rigide, osificate, date pentru totdeauna, ci trebuie continuu îmbunătăţite, adaptate schimbărilor periodice în viaţa socială. Meritul măsurilor stabilite de Congresele al IX- lea şi al X-lea ale partidului, în domeniul modului de exercitare a rolului conducător al partidului, ca şi al perfecţionării stilului de muncă al organizaţiilor sale, constă tocmai în aceea că au dus la eliminarea unor metode empirice de lucru, a subiectivismului ca şi a practicismului rutinier. La aşezarea muncii de partid pe baze ştiinţifice, la creşterea eficienţei ei practice, au contribuit îmbunătăţirea structurii organizatorice a partidului, încetăţenirea pe toate verigile a principiului conducerii colective înlăturarea paralelismelor şi suprapunerilor, apropierea factorilor politici de unităţile de bază, folosirea tot mai largă în studiile întreprinse de organizaţiile de partid a unor metode şi tehnici recomandate de sociologie, psihologia socială şi alta ştiinţe. Caracterul novator al orientării imprimata în ultimii ani desfăşurării vieţii interne de partid se reflectă deopotrivă în măsurile vizînd obligativitatea supunerii în prealabil de către organele de partid unei largi dezbateri publice a principalelor hotărîri ce urmează a fi adoptate, în dreptul organizaţiilor de partid de a propune candidaturi pentru organele de partid superioare, renunţarea la practica de a menţine legătura Comitetului Central cu organele locale prin intermediul instructorilor, sporirea în organele executive a numărului activiştilor care lucrează în producţie, precum şi deplasarea unor cadre de conducere de la centru la judeţe. în esenţă toate aceste măsuri converg spre acelaşi obiectiv, perfecţionarea modalităţilor prin care partidul îşi exercită rolul conducător în societate, ridicarea la un nivel calitativ superior a activităţii organelor şi organizaţiilor de partid, a tuturor comuniştilor. Ca detaşament de avangardă al celor ce muncesc, călăuzit de ideologia marxist-leninistă, Partidul Comunist Român tinde mereu înainte, acţionează în conformitate cu interesele vitale ale poporului, cu legile obiective ale dezvoltării societăţii, intervine activ în viaţă, o transformă. Partidul se îngrijeşte neîncetat de perfecţionarea activităţii sale, promovează măsuri politice şi organizatorice care-i dau putinţa să înfăptuiască la un nivel tot mai înalt, rolul său de forţă îndrumătoare şi diriguitoare a societăţii. Dr. VASILE RUS Geometriile focului O, ROMÂNIE! O, Românie, o dulce ţară, Cu fruntea-naltă, spre infinit... Azi, fiii-ţi minări fac să răsară, Din Vatră, nuferi şi stele-n mit!... Ascultă rîul, cum creşte-n mine, Şi ramul, graiul ce l-a-nfrunzit!? Cerbii-n pădure, auzi-i bine, Cum trec prin mine, abia şoptit... Aburi cintind in şesuri pe-o strună, In limba dacă, spre tîlcuire, Văzutul şi Ştiutul, ce lume bună, Veniră să-ţi facă, eternă trezire ... Ştii, Românie, vatră străbună, O, dulce ţară, nimic nu-i străin; Aici, ce se vede sub soare şi lună, Toate-s ale tale şi de tine ţin!... Sărut dar obrazul tău, Românie, Şi-i spun, poate, Murâş, Carpat, poate zeu; Şi-i spun cer de stele, ce chiar din vecie Ard pentru slava Partidului meu!... TRAIAN IANCU VATRA