Vatra, 1971 (Anul 1, nr. 1-9)

1971-01-01 / nr. 1

2 P.C.R. —forţa conducătoare a societăţii » » româneşti , înscrisă cu litere de aur în istoria poporu­lui nostru, ziua de 8 mai, aniversarea parti­dului, sărbătoare a întregului popor, a ro­­mînilor, maghiarilor, germanilor, a tuturor celor ce locuiesc pe pămîntul patriei, este în acest an o împlinire a 50 de ani de is­torie şi destine. Această aniversare a cărei sens se identifică pentru mulţi, pentru foarte mulţi, cu sensul propriei lor vieţi, prileju­ieşte o sărbătorire în for a măreţelor izbînzi pe care le-am cucerit şi o solemnitate inte­rioară a fiecăruia, aureolate de satisfacţia deplină că tot ceea ce am plănuit s-a în­făptuit. Sub conducerea partidului au prins viaţă, în România socialistă, năzuinţele de veacuri ale poporului; anii socialismului au însemnat o adevărată renaştere a naţiunii noastre, a întregului popor. Slujitor devotat şi condu­cător înţelept al poporului român, partidul comunist i-a redat acestuia întreaga sa mă­reţie. Tocmai de aceea poporul nostru, în­conjură partidul şi conducerea sa cu dragos­te fierbinte, stringe tot mai mult rîndurile în jurul său, înfăptuieşte cu entuziasm politica sa consecvent patriotică şi internaţionalistă, privind-o ca pe propria sa politică. Azi după mai bine de un sfert de veac de cînd comuniştii şi-au schimbat funcţia de ni­micitori ai vechilor rînduieli cu aceea de constructori ai orînduirii noi, una din prin­cipalele concluzii desprinse din practica so­cială constă în aceea că creşterea rolului partidului de forţă conducătoare a societăţii constituie o lege obiectivă a dezvoltării a­­cesteia. Dacă partidul reprezintă azi nucleul în jurul căruia gravitează întreaga societate, de la care radiază energia şi lumina ce pun în mişcare şi asigură funcţionarea întregului angrenaj al orînduirii socialiste, aceasta se datoreşte faptului că partidul a ştiut să-şi exercite rolul conducător nu în mod declara­tiv şi nici prin metode administrative, ci prin linia sa politică marxist-leninistă, prin munca practică pentru aplicarea acesteia, prin strîn­­sa sa legătură cu masele, prin poziţia înain­tată şi exemplul personal al comuniştilor. Nu există bătălie purtată de-a lungul ani­lor care au trecut de la Eliberare, nu există biruinţă dobîndită în acest răstimp, obstacol înlăturat din calea progresului în care să nu fie încorporate energia şi entuziasmul, efor­tul minţii şi braţelor a nenumăraţi militanţi ai partidului. A fi comunist înseamnă a-ţi contopi fiinţa în lucrarea diurnă a poporului asupra lui însuşi, a strădaniei lui de a fi tot mai fericit, de a-şi vedea ţara tot mai sus, înălţată în demnitate şi glorie. Realizările istorice dobîndite pe calea so­­cialismului, dezvoltarea în ritm înalt a for­ţelor de producţie pe baza industrializării, ridicarea agriculturii şi angajarea ei pe dru­mul modernizării, avîntul învăţămîntului, ştiin­ţei şi culturii, creşterea nivelului de trai al celor ce muncesc, transformarea României într-o ţară liberă cu un popor liber — toate acestea sînt legate indisolubil şi pentru tot­deauna în conştiinţa maselor de afirmare a rolului conducător al Partidului Comunist Român, de activitatea sa neobosită pentru înflorirea şi prosperitatea patriei. Dialectica edificării noii societăţi eviden­ţiază unitatea indestructibilă dintre partid şi popor, parte integrantă a acestuia, avan­gardă de luptă, învaţă masele, le educă, în­vaţă de la ele, le generalizează experienţa bogată, multilaterală. Hotăririle partidului, planurile economice, lupta pentru dezvolta­rea economiei, pentru ridicarea nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii reflectă cu fidelitate interesele vitale ale poporului nostru muncitor. înţelegerea de către oamenii muncii a politicii partidului, a sarcinilor construcţiei socialiste face ca ideile socialismului să fie înţelese şi însu­şite de milioanele de oameni ai muncii din ţara noastră ca o cauză vitală proprie lor, iar traducerea în viaţă a acestor idei în mod liber, activ şi creator să devină un scop al întregului popor. în felul acesta, ne­cesitatea şi libertatea în condiţiile socialis­mului în ţara noastră capătă o unitate in­disolubilă. Ele îşi au izvorul în relaţiile de producţie socialiste, în faptul că aici produc­ţia există pentru popor şi se desfăşoară în scopul satisfacerii cerinţelor crescînde ale oamenilor muncii, prin dezvoltarea şi per­fecţionarea continuă a producţiei socialiste. Dacă ar fi să definim cît mai lapidar tră­săturile esenţiale imprimate de partid dez­voltării vieţii noastre social-politice şi eco­nomice în ultimii 5 ani, nici o definiţie nu ni se pare mai potrivită ca ofensiva noului, preocuparea permanentă pentru perfecţiona­rea continuă a formelor şi metodelor de con­ducere a societăţii. Opera de perfecţionare conştientă, sistematică a relaţiilor socialis­te, de optimizare a conducerii vieţii econo­mice, sociale, politice, ideologice şi culturale este cerută de însăşi legile interne ale edi­ficării noii orînduiri, de finalităţile umaniste ale construcţiei socialismului şi comunismu­lui, de exigenţele de înnoire şi modernizare, formulate şi impuse de revoluţia ştiinţifică­­tehnică mondială. Dînd curs acestor multiple cerinţe, partidul nostru a generalizat teor­etic experienţa acu­mulată şi a adoptat hotărîri de maximă im­portanţă potrivit cărora economia, ştiinţa, cultura, învăţămîntul, toate domeniile activi­tăţii de partid şi de stat au cunoscut în anii 1956—1970 multiple măsuri de perfecţionare care converg spre un sens unic: înlăturarea a tot ceea ce este învechit, perimat şi nu mai core­punde noilor cerinţe, promovarea spiritului înaintat, a tot ce este valoros şi în stare să stimuleze progresul. Dezvoltarea socialismului se realizează prin acţiunea legii universale a luptei noului îm­potriva vechiului, prin soluţionarea contra­dicţiilor specifice acestei orînduiri atît în relaţiile sociale, materiale, cît şi în sfera spirituală a conştiinţei. Asigurarea dezvoltării vertiginoase şi neîntrerupte a forţelor de producţia şi creşterea continuă a producţiei şi productivităţii muncii în industrie şi agri­cultură nu sunt cu putinţă fără perfecţionarea relaţiilor de producţie socialiste, în aşa fel ca ele să corespundă mereu caracterului forţelor de producţie. De aceea partidul in­tervine activ în dialectica obiectivă a for­ţelor de producţie şi relaţiilor de producţie socialiste, pentru a grăbi dezvoltarea lor. Conducînd economia şi întreaga viaţă socia­lă, partidul imprimă şi procesului de per­fecţionare a relaţiilor de producţie socialiste un caracter conştient, îl situează pe baze ştiinţifice. După cum se ştie partidul a elaborat un program unitar de măsuri concrete pentru modelarea mai raţională a întregului angre­naj al economiei naţionale. Ele privesc plani­ficarea, sistemul financiar şi de credit, apro­vizionarea tehnico-materială, circulaţia măr­furilor, sistemul informaţional economic, pre­ţurile, cointeresarea materială, ca şi toate celelalte activităţi de care depinde îmbu­nătăţirea vieţii economice. Este cunoscut că aceste măsuri au fost concepute şi adop­tate nu sub presiunea unor situaţii nefavo­rabile, ci în condiţiile unei dezvoltări econo­mice sănătoase, pe o linie continuu ascen­dentă. Constatăm cu satisfacţie că tot ceea ce s-a întreprins în practică pe linia hotă­­rîrilor stabilite, dă rezultate pozitive, îndrep­tăţind aprecierea că măsurile prevăzute sînt juste, viabile, înaintarea mai viguroasă în direcţia modernizării şi sporirii eficienţei ac­tivităţii economice reclamă traducerea în fapt, fără întîrzieri a tuturor măsurilor sta­bilite de partid pentru perfecţionarea me­canismului economiei noastre naţionale. Partidul nostru se preocupă cu cea mai mare grijă de perfecţionarea funcţionării or­ganelor de stat şi activităţii de conducere a economiei, de dezvoltarea democraţiei so­cialiste, prin atragerea tot mai largă a oa­menilor muncii la exercitarea controlului, promovarea spiritului de iniţiativă — factor important în perfecţionarea continuă a acti­vităţii economice. „Paralel cu eforturile pen­tru creşterea producţiei, pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a societăţii, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, partidul a des­făşurat o amplă activitate în direcţia per­fecţionării continue a raporturilor sociale, a organizării întregii activităţi1­. A fost îm­bunătăţită organizarea administrativ-terito­­rială a ţării, care a asigurat condiţii mai bune pentru conducerea vieţii social-econo­­mice pe teritoriu, pentru apropierea de ma­se a organelor centrale şi locale. S-a per­fecţionat întregul sistem de învăţămînt. S-a îmbunătăţit organizarea activităţii de cer­cetare, au fost luate măsuri pentru legarea mai strînsă a ştiinţei de nevoile producţiei. Partidul a acţionat cu fermitate pentru în­tărirea legalităţii şi dezvoltarea democraţiei socialiste, asigurînd un cadru prielnic în ve­derea participării efective a maselor la con­ducerea treburilor obşteşti. Partidul a pro­movat neabătut principiile echităţii şi eticii socialiste în repartiţie, în raporturile dintre membrii societăţii, în desfăşurarea întregii vieţi sociale. Promotor al vastului program de înnoire a patriei, de modernizare şi perfecţionare a procesului dirijării vieţii economice şi social­­politice, partidul se preocupă constant de creşterea calitativă a activităţii, facilitînd o tot mai puternică infuzie a ştiinţei conduce­rii şi organizării în toate domeniile, la toate nivelele. In această privinţă, el ţine seama de cerinţele obiective; pentru a putea per­fecţiona trebuie să te perfecţionezi. Tocmai de aceea partidul se preocupă stăruitor de permanenta sa autoperfecţionare. Strădania sa vizează nu numai descifrarea tendinţelor şi cerinţelor perfecţionării, desluşirea noului, stimularea penetraţiei lui în toate sferele, ci şi asimilarea şi conectarea ineditului, a teh­nicilor şi metodelor raţionale, eficiante la munca de partid. După cum relevă experienţa, condiţia fun­damentală a conducerii competente, a diri­jării eficiente a procesului de perfecţionare a activităţii economice şi social-umane o constituie strădania organelor şi organiza­ţiilor de partid, pentru a-şi aşeza ele însele mai întîi întreaga muncă pe baze cît mai raţionale. Fireşte, toate acestea solicită e­­forturi deosebite, presupun preocupări con­stante şi diverse în funcţie de raza de ac­tivitate a organizaţiei de partid (judeţ, mu­nicipiu, oraş, comună, întreprindere, instituţie, secţie etc.) de particularităţile şi conţinutul muncii profesionale.­in structura organizatorică şi în metodele muncii de partid apare mai pregnant ca în orice alt domeniu adevărul că formele de organizare şi metodele de activitate nu sunt rigide, osificate, date pentru totdeauna, ci trebuie continuu îmbunătăţite, adaptate schimbărilor periodice în viaţa socială. Meri­tul măsurilor stabilite de Congresele al IX- lea şi al X-lea ale partidului, în domeniul modului de exercitare a rolului conducă­tor al partidului, ca şi al perfecţionării sti­lului de muncă al organizaţiilor sale, constă tocmai în aceea că au dus la eliminarea unor metode empirice de lucru, a subiecti­vismului ca şi a practicismului rutinier. La aşezarea muncii de partid pe baze ştiinţifice, la creşterea eficienţei ei practice, au contribuit îmbunătăţirea structurii orga­nizatorice a partidului, încetăţenirea pe toa­te verigile a principiului conducerii colective înlăturarea paralelismelor şi suprapunerilor, apropierea factorilor politici de unităţile de bază, folosirea tot mai largă în studiile în­treprinse de organizaţiile de partid a unor metode şi tehnici recomandate de sociolo­gie, psihologia socială şi alta ştiinţe. Caracterul novator al orientării impri­mata în ultimii ani desfăşurării vieţii inter­ne de partid se reflectă deopotrivă în mă­surile vizînd obligativitatea supunerii în prea­labil de către organele de partid unei largi dezbateri publice a principalelor hotărîri ce urmează a fi adoptate, în dreptul organiza­ţiilor de partid de a propune candidaturi pentru organele de partid superioare, renun­ţarea la practica de a menţine legătura Comitetului Central cu organele locale prin intermediul instructorilor, sporir­ea în orga­nele executive a numărului activiştilor care lucrează în producţie, precum şi deplasarea unor cadre de conducere de la centru la judeţe. în esenţă toate aceste măsuri con­verg spre acelaşi obiectiv, perfecţionarea mo­dalităţilor prin care partidul îşi exercită ro­lul conducător în societate, ridicarea la un nivel calitativ superior a activităţii organelor şi organizaţiilor de partid, a tuturor comu­niştilor. Ca detaşament de avangardă al celor ce muncesc, călăuzit de ideologia marxist-le­ninistă, Partidul Comunist Român tinde me­reu înainte, acţionează în conformitate cu interesele vitale ale poporului, cu legile o­­biective ale dezvoltării societăţii, intervine activ în viaţă, o transformă. Partidul se în­grijeşte neîncetat de perfecţionarea activi­tăţii sale, promovează măsuri politice şi or­ganizatorice care-i dau putinţa să înfăptu­iască la un nivel tot mai înalt, rolul său de forţă îndrumătoare şi diriguitoare a societăţii. Dr. VASILE RUS Geometriile focului O, ROMÂNIE! O, Românie, o dulce ţară, Cu fruntea-naltă, spre infinit... Azi, fiii-ţi minări fac să răsară, Din Vatră, nuferi şi stele-n mit!... Ascultă rîul, cum creşte-n mine, Şi ramul, graiul ce l-a-nfrunzit!? Cerbii-n pădure, auzi-i bine, Cum trec prin mine, abia şoptit... Aburi cintind in şesuri pe-o strună, In limba dacă, spre tîlcuire, Văzutul şi Ştiutul, ce lume bună, Veniră să-ţi facă, eternă trezire ... Ştii, Românie, vatră străbună, O, dulce ţară, nimic nu-i străin; Aici, ce se vede sub soare şi lună, Toate-s ale tale şi de tine ţin!... Sărut dar obrazul tău, Românie, Şi-i spun, poate, Murâş, Carpat, poate zeu; Şi-i spun cer de stele, ce chiar din vecie Ard pentru slava Partidului meu!... TRAIAN IANCU VATRA

Next