Vatra, 1985 (Anul 15, nr. 1-12)
1985-01-01 / nr. 1
2 — Stimată tovarăşă Angela Istroiu, în Raportul prezentat marelui forum al comuniştilor români de către secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, precum şi în hotărîrile Congresului al XIII- lea, un loc deosebit de important îl are teza, de cea mai mare valoare teoretică şi practică, privind continuitatea procesului revoluţionar socialist, ridicarea pe noi trepte, calitativ superioare, a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în România. Care sunt modalităţile şi formele de sporire a aportului activităţii ideologice şi cultural-educative la afirmarea tot mai durabilă a acestui obiectiv strategic al partidului nostru? — Este firesc ca, în acest context, activitatea ideologică şi politico-educativă să deţină un rol de maximă importanţă, atît în înţelegerea sensului şi semnificaţiilor procesului revoluţionar socialist, cît şi în orientarea şi dirijarea practică a eforturilor de traducere în viaţă a obiectivelor şi sarcinilor stabilite. Tocmai de aceea, acordăm o deosebită atenţie popularizării, dezbaterii, însuşirii şi concretizării în fapte de muncă şi viaţă a spiritului revoluţionar, constructiv şi novator caracteristic documentelor şi hotărîrilor adoptate de forumul comunist. Modalităţile, formele şi mijloacele educaţionale, politice şi ideologice prin care sîntem chemaţi să realizăm acest lucru sînt numeroase şi avem în vedere aici ridicarea la noi parametri de eficienţă politică, ideologică şi ştiinţifică a acestora, începînd cu adunarea generală, învăţămîntul politico-ideologic, multiplele manifestări ale organizaţiilor de masă şi obşteşti, ale instituţiilor şi aşezămintelor de artă şi cultură. Multe din aceste forme ale acţiunii ideologice şi cultural-educative sunt cunoscute, ele validîndu-şi finalitatea, eficienţa şi atractivitatea, ceea ce impune generalizarea experienţelor valoroase acumulate, concomitent cu promovarea unor modalităţi noi, cu o forţă de convingere şi mobilizare mult mai mare şi durabilă. Ceea ce ni se pare cel mai important, însă, pentru afirmarea spiritului revoluţionar în munca politico-ideologică şi cultural-educativă, constă în integrarea organică, continuă şi permanentă a acesteia cu activitatea practică, cu cerinţele de zi cu zi ale muncii şi vieţii oamenilor. Pentru că substanţa şi motivaţiile spiritului revoluţionar în acţiune nu pot fi plasate în altă parte decît în cîmpul de cunoaştere şi acţiune, în activitatea oamenilor muncii, a tuturor cetăţenilor patriei pentru înfăptuirea marilor sarcini ce ne stau în faţă. — Vorbind despre spiritul revoluţionar în acţiune, expresie care semnifică în finalitatea sa tocmai capacitatea şi necesitatea oamenilor de a construi o nouă existenţă social-umană în cunoştinţă de cauză, cum apreciaţi că se manifestă acesta în activitatea desfăşurată de comunişti, de toţi locuitorii meleagurilor mureşene? — înainte de toate, în muncă, în rezultatele obţinute de fiecare om, de fiecare colectiv şi unitate economico-socială, în productivitatea, calitatea şi eficienţa muncii fiecăruia. Pentru că, a munci bine şi cu folos, a te împlini într-o muncă de calitate, cu rezultate superioare sub toate aspectele, echivalează cu afirmarea în practică a competenţei profesionale, ştiinţifice, tehnice, culturale şi, evident, a răspunderii politice şi sociale. Aceasta cu atît mai mult cu cît, numai un om cu un înalt nivel de cunoaştere şi cultură, cu o experienţă profesională şi de specialitate, care caută să descopere noi şi noi şanse şi posibilităţi de afirmare a potenţialului de creativitate, poate să trăiască satisfacţia de a fi în pas cu timpul său şi, mai mult, de a trăi în viitor cu securitatea şi certitudinea pe care numai cunoaşterea ca acţiune de transformare în bine a lumii, ţi-o poate oferi Aici, în această îmbinare a cunoaşterii şi conştiinţei cu munca şi viaţa, se găseşte originea şi rezervorul Interviu cu ANGELA ISAROIU secretar cu probleme de propagandă la Comitetul judeţean Mureş al P.C.R. „Adevărata vocaţie a culturii şi educaţiei va fi un pas cu timpul, cu cerinţele noului“ de motivaţii ale spiritului revoluţionar în acţiune. Iată de ce, este necesar, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „să desfăşurăm o activitate mai bine organizată pentru ridicarea permanentă a cunoştinţelor profesionale, ştiinţifice şi culturale ale cadrelor din toate domeniile, să cerem fiecărui activist să lucreze în spirit revoluţionar ... “. Judeţul Mureş, ca de altfel toate judeţele ţării, oferă în toată complexitatea sa, în munca şi viaţa cotidiană numeroase exemple de afirmare a spiritului revoluţionar, a oamenilor. „ Oamenii muncii mureşeni, tineretul şi copiii, toţi cetăţenii judeţului, români, maghiari şi germani, dispun de minunate condiţii de muncă şi viaţă, de acces la cunoaştere, ştiinţă, cultură şi educaţie, graţie politicii ştiinţifice, umanist-revoluţionare promovate de partidul şi statul nostru, în special, în epoca pe care cu mîndrie şi deplină satisfacţie o numim „Epoca Ceauşescu“. Cum acţionează instituţiile şi aşezămintele de cultură pentru a-şi onora rolurile deosebite ce le revin în formarea omului nou, în satisfacerea aspiraţiilor oamenilor muncii? — Intr-adevăr, judeţul nostru beneficiază de minunate condiţii pentru ca oamenii muncii, producătorii şi stăpînii bunurilor materiale şi spirituale, să se poată manifesta şi în calitatea lor de receptor şi creator de valoare culturală. Instituţiile de spectacole şi concerte. Teatrul Naţional — veritabilă bijuterie a arhitecturii socialiste româneşti, emblemă-simbol a minunatelor construcţii ale rodnicilor ani epopeici ai socialismului, Filarmonica de stat, Teatrul de păpuşi şi Ansamblul artistic „Mureşul“, instituţiile de învăţămînt superior medical, tehnic şi artistic, unităţile şcolare, căminele culturale, bibliotecile, librăriile, unităţile cinematografice, muzeele, casele de cultură şi cluburile muncitoreşti, institutele şi centrele de cercetare ştiinţifică de toate profilele, ziarele şi revistele, filialele uniunilor de creaţie etc., constituie o reţea culturală densă şi cu dotări adecvate pentru a fi, prin tot ceea ce fac, adevărate centre de educaţie revoluţionară, patriotică şi umanistă. Şi, trebuie să spunem că, în mare parte, ele îşi îndeplinesc înalta misiune încredinţată de partid, aceea de a fi focare de cultură şi educaţie, modelatoare şi formatoare de conştiinţă, cultivatoare de sensibilitate şi propagatoare de frumos şi adevăr. Creşterea an de an a numărului manifestărilor organizate şi a beneficiarilor de valori spirituale, diversificarea genurilor şi formelor de creaţie şi interpretare, succesele deosebite obţinute de numeroase colective artistice de amatori (peste 300 de titluri de laureaţi ai Festivalului Naţional „Cîntarea României“ la ediţia anterioară, ampla participare a maselor în calitate de interpreţi şi creatori la actuala ediţie, constituie doar cîteva argumente care definesc amploarea şi calitatea vieţii culturale mureşene. Dar, de ce să nu recunoaştem, mai avem multe de făcut în acest domeniu pentru a conferi, noi valenţe superioare atît calitativ cît şi ca eficienţă educaţionalformativă activităţii culturale. Posibilităţi avem, cerinţele sunt numeroase, oamenii muncii sunt tot mai receptivi şi dornici de a primi ceea ce li se cuvine de drept şi de fapt — valori spirituale — pe măsura eforturilor pe care le fac pentru dezvoltarea economică, inclusiv pentru dezvoltarea culturii şi educaţiei. Iată de ce vom depune eforturi tot mai responsabile pentru ca această minunată reţea de instituţii de cultură şi artă să onoreze aşteptările proprietarilor şi beneficiarilor lor — oamenii muncii. — Cultura şi educaţia cunosc şi ele un proces de transformare calitativă, revoluţionară. Ce credeţi că ar trebui întreprins pentru o mai rapidă şi durabilă adaptare şi integrare a acestora în contextul de ansamblu al procesului revoluţionar-socialist? — înainte de toate, imprimarea noii concepţii, revoluţionare, în întreaga activitate cultural-educativă, formarea şi consolidarea conştiinţei socialiste active, angajate şi responsabile la toţi cei care sunt chemaţi să concure la crearea şi comunicarea valorilor spirituale. Vedeţi, gîndirea realistă a lucrurilor ne obligă la o reevaluare a criteriilor de măsurare a eficienţei activităţii şi în acest domeniu. Am în vedere, aici, în primul rînd instituţiile de artă şi cultură, unde este necesar să promovăm cu mai mult curaj şi răspundere un sistem de cointeresare adecvat, stimulator şi activ, capabil să ducă la afirmarea mai temeinică a noului. Şi în artă, în cultură, cu toate particularităţile şi specificul lor, este necesar să gîndim eficienţa în termeni adecvaţi. Dacă în producţia materială vorbim de calitate, productivitate, apoi despre aceleaşi lucruri trebuie să vorbim şi în cultură şi artă. Pentru artă şi cultură, eficienţa se măsoară în producţia artistică, în spectacolele prezentate, în numărul de spectatori, toate acestea stînd sub controlul riguros al calităţii şi valorii estetice, ideologice, educative şi patriotice. Rezultatele obţinute pînă acum demonstrează nu numai că este posibil acest lucru dar şi faptul că este în interesul general al societăţii, al culturii şi artei în special, ca spiritul revoluţionar să devină unica modalitate firească de a fi a culturii şi artei noastre socialiste, a fiecărui activist cultural, om de cultură, artist şi creator. „întreaga activitate cultural-artistică educativă, se arată în Raportul la Congresul al XIII-lea, trebuie să servească poporul, să ofere programe care să reflecte permanent munca sa eroică, dorinţa de cunoaştere şi virtuţile morale, ce-i sunt caracteristice. Este necesar să se asigure participarea activă a maselor populare la întreaga viaţă cultural-artistică a ţării, ca parte integrantă a activităţii multilaterale de făurire a socialismului şi comunismului în România“. Tocmai prin aceasta se afirmă, în demnitate, vocaţia artei şi culturii de a fi în pas cu timpul, cu cerinţele noului. Consemnat de Ioan BANCIU Este cunoscută preocuparea partidului nostru pentru desfăşurarea activităţii politico-educative, de formare a omului nou, pentru afirmarea literaturii, a artelor, a culturii noi, revoluţionare — factori importanţi în educarea maselor, care au menirea de a reda, în limbajul lor specific, viaţa, preocupările, dorinţele şi visele poporului nostru. întotdeauna literatura şi arta românească s-au inspirat din izvorul viu, nesecat, al frumuseţii sufleteşti şi fizice a poporului nostru care a fost nu numai beneficiarul, ci şi făuritorul culturii româneşti. Poporul român se mîndreşte pe drept cuvînt cu tradiţiile progresiste, patriotice ale culturii noastre, istoria luptei maselor populare pentru păstrarea fiinţei naţionale, pentru neatîrnare, pentru libertate şi dreptate socială, pentru o viaţă mai bună, a consacrat pentru vecie numele multor cărturari luminaţi, clarvăzători. Viaţa şi activitatea celor mai de seamă oameni de cultură din trecut sunt străbătute ca de un fir roşu de dragoste şi devotament faţă de popor şi patrie, de dorinţa arzătoare de a sluji idealurile celor mulţi, de un înălţător spirit de jertfă pentru cauza libertăţii naţionale şi sociale. Ei şi-au făcut o datorie de onoare din a înfăţişa lumii virtuţile poporului român, nobleţea sa spirituală, modestia, hărnicia, umanismul ce l-a caracterizat întotdeauna, dorul de libertate şi dreptate. Ideile, indicaţiile şi orientările cuprinse cu generozitate în cele mai variate contexte ale amplei şi neistovitei activităţi teoretice şi practice a tovarăşului Nicolae Ceauşescu se constituie într-o inestimabilă, originală şi profundă contribuţie la dezvoltarea creatoare a teoriei materialist-dialectice şi istorice despre artă şi literatură, despre funcţiile culturii în ansamblul ei, în viaţa noastră socială. Contribuie la elucidarea celor mai complexe probleme cu care se confruntă activitatea de creaţie a valorilor literar-artistice, întreaga noastră construcţie culturală umanist-revoluţionară. Constituind o problemă de cea mai mare importanţă pentru întreaga societate, educaţia socialistă, dezvoltarea conştiinţei revoluţionare reprezintă şi trebuie să reprezinte şi în continuare o sarcină majoră a întregului partid, a tuturor factorilor educaţionali, aşa cum sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de al XIII-lea Congres: „întreaga activitate ideologică, politico-educativă şi culturală de masă, creaţia literar-artistică — trebuie să se desfăşoare permanent sub conducerea politică a partidului. Organele şi organizaţiile de partid, comuniştii din aceste sectoare trebuie să facă totul pentru a-şi îndeplini înalta misiune de a promova politica internă şi externă a partidului, de a îndruma şi conduce nobila muncă de educare şi formare a omului nou“. Conducerea conştientă, a acestui proces, preocuparea statornică a partidului pentru perfecţionarea continuă a activităţii politico-ideologice şi cultural-educative constituie o componentă esenţială a exercitării rolului său conducător. Rezultatele acestei preocupări se reflectă în munca eroică a întregului popor, în spiritul de abnegaţie cu care milioanele de oameni ai muncii de la oraşe şi sate înfăptuiesc politica partidului. „S-au produs — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de al XIII-lea Congres al partidului — mari transformări revoluţionare în nivelul de cultură şi conştiinţă al întregului nostru popor, învăţămîntul, ştiinţa şi cultura au cunoscut o puternică dezvoltare, avînd un rol tot mai însemnat în întreaga transformare revoluţionară a patriei noastre. S-a ridicat continuu gradul de civilizaţie materială şi spirituală al poporului [... ] Toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, întregul popor se prezintă la Congresul al XIII-lea al partidului cu înfăptuiri remarcabile în toate domeniile, cu hotărîrea fermă de a îndeplini în cele mai bune condiţii planul cincinal 1981—1985, asigurînd astfel ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie“, în acelaşi spirit, la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1—2 iunie 1982 — al cărui programideologic a fost integrat Programului făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate — punînd în lumină rezultatele obţinute într-o perioadă istorică scurtă, în transformarea conştiinţei sociale, a modului de a trăi şi munci al întregului popor, relevînd că munca teoretică şi politico-educativă a exercitat o puternică influenţă în dezvoltarea forţelor de producţie, în perfecţionarea relaţiilor sociale şi a formelor de conducere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a atras atenţia totodată asupra rămînerii în urmă a acestui domeniu de activitate faţă de schimbările din structura socială şi din relaţiile de producţie. „Se poate afirma că baza materială a societăţii noastre socialiste a mers mai înainte, s-a dezvoltat mai puternic decît conştiinţa socială, decît activitatea teoretică, ideologică, politico-educativă. Aceasta are, fără îndoială, anumite urmări negative şi trebuie să acţionăm pentru realizarea unei concordanţe cît mai depline între cele două laturi ale dezvoltării sociale“. Transpunerea în practică a acestor cerinţe implică cu necesitate realizarea unei calităţi noi şi în domeniul activităţii ideologice, teoretice şi politico-educative de masă. Un astfel de imperativ trebuie să fie în centrul întregii munci educaţionale, în această direcţie trebuiesc mobilizate toate mijloacele din societatea noastră. învăţămîntul de toate gradele, presa, creaţia literar-artistică sînt puternic implicate în acest proces, ele avînd menirea să confere întregii munci educative un conţinut militant, revoluţionar, să promoveze concepţia materialist-dialectică şi istorică a partidului nostru, să combată de pe poziţii ştiinţifice, mentalităţile înapoiate, influenţele vechii societăţi, ale cercurilor şi forţelor ostile socialismului. Consfătuirea de la Mangalia din august 1983, Programul de măsuri adoptat privind îmbunătăţirea activităţii ideologice şi politico-educative în rîndul co- muniştilor şi al tuturor oamenilor muncii, dar mai ales documentele Congresului al XIII-lea al partidului au subliniat cerinţa ca în întreaga activitate de partid şi de stat să se afirme cu putere spiritul revoluţionar combativ, contribuind la crearea în toate colectivele de muncă a unei atmosfere de intransigenţă faţă de lipsuri şi neajunsuri, faţă de manifestările de inerţie şi rutină, de încălcare a unor hotărîri de partid şi legi ale ţării, a normelor de conduită moral-politică ale societăţii noastre, faţă de tot ceea ce este perimat şi frînează mersul înainte. Socialismul nu este o stare imobilă, ci un proces continuu, perfectibil, un proces revoluţionar de transformare a structurilor economico-sociale şi a omului însuşi. In acest cadru, imperativul major al educaţiei şi al culturii constă în formarea de puternice convingeri şi atitudini comuniste, a unui nivel înalt de cunoaştere, de pregătire politico-ideologică şi cultural-ştiinţifică. (Continuare în pag. 12) Antoneta SOMODI preşedinte al Comitetului de culturăşi educaţie socialistă al judeţului Mureş Rolul conducător al partidului în impulsionarea culturii VATRA 166