Veac Nou, 1949 (Anul 5, nr. 1-33)

1949-10-23 / nr. 32

Î Î Săptămânal al „Asociației române pentru strângerea legăturilor de prietenie cu U.R.S.S.’’­ARLUS Nr. 32 (Seria Ed­­a) A­N­U II V Duminica 23 Octombrie 194? Redacția s București str. Niculae Fillpescu*, 32 Telefoane: 2.37.84—1.10.20 Administrația s str. Ion Ghica 2 Telefon: 5.93.19 Lei 7 Mareșalul F. I. Tolbuhîn a încetat din viață * Moscova, (Agerpres). — TASS transmite ne­crologul mareșalului Uniunii Sovietice, F. I. Tolbuhîn La 17 Octombrie a. c. a încetat din viață în urma unei boli îndelungate și grele, eminentul comandant, mareșalul Uniunii Sovietice, Feodor Ivanovici Tolbuhîn. In persoana mareșalului F. I. Tolbuhin, statul so­vietic și forțele sale armate au pierdut un activist­­ și constructor de seamă al forțelor armate ale Uniunii Sovietice și un fiu devotat al partidului nostru bol­șevic, care a servit fără preget cauza lui Lenin­ Stalin. Timp de peste 30 de ani tovarășul F. I. Tolbuhin a servit cauza întăririi puterii militare a statului nos­tru socialist și a constituit un exemplu de îndeplinire ireproșabilă a datoriei militare către patrie. In cursul anilor intervenției militare străine și a­ războiului civil, tovarășul F. I. Tolbuhin, deținând posturi de răspundere în Armata Roșie, a luptat plin de abnegație împotriva dușmanilor statului sovietic. In perioada de construcție pașnică socialistă, tova­rășul F. I. Tolbuhin a consacrat multă forță și energie cauzei perfecționării armatei sovietice și a muncit cu încordare pentru a-șî îmbogăți cunoștințele militare. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, mareșalul F. I. Tolbuhin s’a dovedit un comandant eminent din școala militară stalînistă. Comandând o armată și apoi unui front cu deosebită pricepere și talent, el a executat ordinile și sarcinile comanda­mentului suprem. Trupele pe care le-a condus au parcurs calea de luptă onorabilă și grea de la zidurile Stalingradului până în Alpii Austriei și au înscris multe pagini strălucite în analele gloriei militare a Patriei noastre. Operațiunile militare ale trupelor comandate de to­varășul F. I. Tolbuhin au fost relevate în repetate rânduri în ordinele de mulțumire ale tovarășului Stalin. După terminarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, tovarășul F. I. Tolbuhin a comandat trupele din regiunea militară a Transcaucaziei. Guvernul sovietic a dat­ o înaltă apreciere servicii­lor strălucite aduse de F. I. Tulbuhin țarii ,«ne. î s’a conferit Ordinul „Victoria“; de două ori Ordinul Lenin; de trei ori Ordinul „Drapelul Roșu"; de două ori Ordinul „Suvorov" clasa I ; Ordinul „Kutuzov“ clasa I; Ordinul „Steaua Roșie“ și multe medalii. Forțele armate ale Uniunii Sovietice își înclină drapelele lor de luptă în fața sicriului curajosului pa­triot al țării noastre, mareșalul Uniunii Sovietice F. I. Tolbuhin și împreună cu întregul popor sovietic, de a plâng profund moartea sa timpurie. Semnat: Bulganin, Voroșilov, Vasilcvskl, Soko­­iPvski, Ștemenko, Konîev, Govorov, Budionnâi, Ro- Itossovski, Malinovski, Jukov, Timoșenko, Merețkov, Iakovlev, Iutnașev, Jigariov, Hrulev, Kuznețov, Golikov, Malandin, Malinin, Voronov, Bogdanov, Antonov, Bagramian, Eremenko, Petrov, Popov, Zaharov, Ciuikov, Maslennikov, Kurasov, Bifiuzov, ''Artemiev, Nedelin, Susajkov,;.Ioltov,vTarasov, Imaginea tovarășului F. I. Tolbuhin va rămâne pe veci în memoria poporului nostru și în inimile solda­ților forțelor armate ale Uniunii Sovietice. ÍN » I Impresii americane Scriitorul P. Pavlenko, autorul ro­manului „Fericirea“, a călătorit în Statele Unite ca membru al delegației sovietice la Congresul Intelectualilor Pentru Apărarea Păcii, care s-a ținut acolo. înapoiat în țara sa, el a scris o se­rie de impresii în care­­ demască pe capitaliștii din Wall­ street și des­­vălue mizeria în care trăește munci­torimea americană. Dăm mai jos câteva fragmente din aceste impresii. n după amiaza zilei de 23 Martie, am aterizat pe aerodromul La Guardia din New York. O mulțime de fotografi se repeziră intr’o clipă pe scările mobile ale avionului, închipuind o piramidă. Vreo 20 de­­ polițiști voinici stăteau în apropierea lor. Co­­borârăm, ultimii din avion. Aparatele de filmat începură să bâzâie. Lămpile atașate la apara­tele de fotografiat se aprinseră și ne orbiră pentru câteva clipe. Polițiștii priveau cu in­diferență la sarabanda fotografilor. Apoi ne îndreptarăm spre cea mai apropiată clădire. Și, imediat, șirul tăcut al polițiștilor formă un careu, încercuindu-ne și, izolăndu-ne de restul lumii. Pornirăm tăcuți în urma lor. Și ei tăceau.­­ Domnea o perfectă înțelegere mutuală. Contro­lul pașapoartelor nu dură mult. Vameșii se mărginiră la o cercetare sumară a bagajelor. • Am fi putut părăsi aerodromul după câtev­a­­ minute, dacă nu ne-ar fi reținut vestitul ser­­­­viciu polițienesc american. Deodată constatat că valiza mea nu mai are mâner. Totuși, nimeni nu cete importanță acestui lucru, ca și cum așa fusese deja început. Altă valiză se pierdu și fu­­ găsită după mult timp, iar pachetul de carton­­ al unuia din tovarășii noștri fu aproape desfi­gurat. După lungi discuții, ni se aduse la cu­noștință că nu ni se vor restitui filmele „Tâ­năra Gardă” și ,„Ivan Pavlov” pe care le lut­i­­serăm cu noi și care ne fuseseră oprite de că­tre serviciul polițienesc. Pe o cărare îngustă — printre două șiruri de polițiști în mantale bleumarine cu nasturi stră­­­­lucitori­ — am ajuns la mașinile în care se a­­­­flau tovarășii din delegația sovietică la ONU ; și din Ambasadă. In piață, mulțimea uni«. N’am­ avut timp să-mi dau seama ce vor oamenii e­­chio, fiindcă mașinile porniră imediat. Nu-mi venea să cred că eram dincolo de ocean. Era cald, umed și înăbușitor, întocmai ca la Batum. Aerul din New York e foarte umed. 75 la sută de umiditate. Și nu e nici curat. În­șiși newyorkezii afirmă râzând că la ei se poate găsi orice, în afară de aer curat. Și apoi, cum ar putea să fie curat ? Gunoaiele de pe stradă sunt strânse în coșuri de sârmă și arse pe loc, în văzul trecătorilor. Funiniginea plutește de-­­­asupra capetelor. De sub pământ ,din haznale, iese un fel de fum, un fel de aburi. In spațiul adânc și îngust format de zgârie-norii celor m­ai centrale „avenue”, sboară dela etajele de sus mucuri, bucăți de ziare, praf și cenușă. Puhoiul miilor de automobile nu împrospă­­ i—iv.n­jAprin­ iijtuj^^ii.ruriiiraiApr­imi Ci­ iirurirT^'i­v r*i"—““V * r*1 — ■ ,**­ *»« *■ * r»‘ T‘iV“ * ■* *»* lf*r de I. P. PAVLENKO Laureat al Premiului Stalin tează deloc aerul de aici, dimpotrivă aici nu m­ai este loc pentru aer. * Avem o zi liberă. Vizităm New York-ul. Tre­cem prin „A cincea Avenue“ și pe Brodway, aruncăm o privire în Wall-Street, străduța asta îngustă, tăcută și prost luminată și sfâr­șim cu „Empire States building”, clădire cu 102 de etaje. La New York sunt destul de mulți zgârie­­nori, însă , ei par niște măgari între ei, și re­­prima impresie orașul pare, sau pe jumătate distrus, sau neterminat. La început nu mi-am putut da seama ,dacă e frumos sau nu, acest lucru, până nu m’am urcat la al 102-lea etaj. De altfel, nu m’am urcat, ci am zburat cu lif­tul, ca și cum aș­­ fi fost proiectat, dintr’un ,tun. Acolo, într’un clopot de sticlă, nu prea ma­re, este amenajat un bour. Sifonul pe care l-am comandat pentru a mă răcori n’a adus alinare sufletului meu: apa se clătina în pahar în tac­tul în care se clătina întreaga clădire. Sunt nevoit să mărturisesc că nu m’a interesat deloc intensitatea oscilațiilor. Oamenii se urcau cu­ repeziciune în vârful „Empire States building”-ului. Traversau agi­tați balconul, cumpărau cadouri ieftine și se îndreptau alergând către liftul care mergea în jos. In locul lor dădeau buzna alte grămezi de oameni, dornici de senzații tari, care, în fugă, aproape sărind, după ce admiraseră aspectul deosebit al „Mirgorodului din fier și beton" (cum poreclea odinioară Esenin New York-ul) coborau tot atât de grăbiți spre pământ. De pe balconul deschis cu care culmina acea­stă clădire stranie,­­balconul e înconjurat de un grilaj înalt, întocmai unei cuști de leu, pentru a preîntâmpina sinuciderile faliților și a în­drăgostiților, care găsesc că e foarte original să se arunce în capul trecătorilor), New York-ul putea fi privit ca dintr-o parașută. Zgârie-norii mai puțin înalți, având vreo 60 de etaje, fie­ în formă de creion, fie ca niște cufere, așezate unul peste altul, păreau niște stalactite de fier și de beton. Casele cu câte 3-4 etaje nu păreau mai mari ca niște cutii de chibrituri, mașinile erau ca furnicile, iar oa­menii abia dacă puteau fi ghiciți, departe, jos. New York e mai degrabă un oraș-bâlci, un oraș­ bizar. Aici sunt atâtea lucruri de prisos, născocite pentru a face senzație, încât nu mai impresionează pe nimeni. Acesta este orașul creat de formaliști, care din toate elementele arhitecturale cunosc la perfecție — doar una singură — dimensiunea. La fel de hazliu e monumentul din Leipzig, în amintirea „Bătăliei națiunilor”. Nemții pot vorbi numai despre greutatea și înălțimea lui. Se susține că restul condițiilor, printre care și frumusețea, apar ca un rezultat al greutății enorme și al înălțimii uriașe. ■ New Yorkul este fără îndoială bancherul u­­niversal. De aici se întind firele invisible, care leagă strada făcută Wall-Street cu plantațiile africane­­ de cauciuc, cu operațiile militare din­ China, cu depozitele de bumbac din Egipt, cu afacerile regilor, sultanilor, principilor, șahilor, emirilor­­ și spionilor internaționali. Aici se încearcă să se hotărască soarta po­poarelor mici. Aici se fac pronosticuri asupra falimentelor negustorașilor norvegieni și ita­lieni, asupra carierei miniștrilor danezi și francezi și a preoților italieni și austriaci. Aici se stabilește bagajul de idei al sezonului, aici i se indică omului în ce să creadă, ce să ura­scă, cu ce să facă negoț, cui să se împotri­­­­vească. Aici se fabrică „pacte” și „planuri mari”. Desigur, New York-ul este capitala au­­­­tentică a ,a supra imperiului” american, creat de imaginația exaltată a aventurierilor. In ziua sosirii noastre, care a coincis cu so­­­­sirea lui Churchill, venit să-i facă o vizită pre­ședintelui Truman, mi s’a oferit un număr din „New­ York Times” din 14 Martie. Iată ce­ am citit în el: „In fiecare minut, se petrec în Sta­­­­tele Unite trei crime grave. Edgar Hoover, di­rectorul Biroului federal al cercetărilor, anunță că numărul agresiunilor înarmate și al violuri­­­­lor a crescut cu 68,7 la sută în comparație cu anii 1938 — 1941, iar acela al jafurilor cu 16,7 la sută; că în 1948 au fost arestați în Statele Unite 759.698 de oameni; că vârsta medie criminalilor este de 21 de ani; 58 la sută din ei (adică 440.872) au mai suferit condamnări”. Unul din motivele principale ale creșterii criminalității este consumul deosebit de mare de alcool și decadența tineretului. De pildă, revista „Coliers”, în articolul de reclamă „Se­­­­xualitatea în școlile noastre”, a comunicat că, anul trecut 50.000 de eleve din clasele superi­­­­oare au născut copii „nelegitimi”. Veți întreba: Și ce-a urmat după publicarea articolului ? S’au făcut cercetări ? S’au numit comisii de anchetă? S’au făcut interpelări în­ Congres ? Aș! Nu s’a petrecut abso­lut nimic. Nimeni n’a întrebat nimic. Nimeni nu s’a sin­­ț­chisit. Se presupune că anul viitor vor naște nu 50.000 de fete, ci 70.000. Iar jurnalul „Co­­­ Hers” va lansa o nouă reclamă. Atâta tot. Știți însă ce înseamnă un copil ,,nelegitim” în U. S. A. ? Iată același număr din „New York Times” din 14 Martie. In pagina „veselă”, este reprodusă fotografia mare a unui băiat cu părul lung, cu fața desfigurată de frică, privind cu teamă o pisică. Acest băiat are 14 ani Mama lui, doam­na Sullivan din Boston, l-a ținut închis de la vârsta de 4 ani, ascunzăndu-l de toată lumea. . Era copilul ei nelegitim. Ea are 3 copii legitimi,­­­ dintre care cel mai în vârstă a împlinit 20 de ’e­­a : Noi metode sovietice în construcția canalului Dunărea-Marea Neagra roed­area și executarea Canalului Dunărea — Ma­rea Neagră, lucrare de proporții neîntâlnite în țara noastră,­ a fost pri­mită cu entuziasm de că­tre oamenii muncii din R. P. R. întreaga concepție în proectarea lucrărilor, adaptarea mij­loacelor de execuție și aplicarea lor constitue pietre de temelie în afir­marea capacității noastre profesionale. Ritmul accelerat și hotărît cu care s’a pornit această construcție a pus în fața oamenilor muncii de pe șantie­rele canalului diferite probleme ex­trem de importante. Călăuziți de vasta experiență a muncitorilor și tehnicie­nilor sovietici, oamenii muncii care construesc canalul își desfășoară sub conducerea și îndrumarea Partidului Muncitoresc Român, toată puterea de muncă, lucrând cu avânt și cu hotă­­rîre pentru a așeza la construirea so­cialismului în țara noastră contribu­ția lor de o mare însemnătate. O problemă grea a fost aceea de a defini mijloacele tehnice de realizare a­cestei vaste lucrări, ținându-se seamă de timpul de lucru ce ni i-am impus, de diversitatea lucrărilor de executat și de mijloacele de realizare. Șî a­m adaptat cu hotărîre cele mai noi procedee, atât în ceea ce privește lu­crările de porturi și construcții, mai cu seamă în ceea ce privește lucrările de săpare a Canalului propriu zis și de ■ executare » ,cliUv bir >, instrt­ iții și anexe, de cel mai nou tip. In afară de escavările cu­ mijloace mecanice moderne importante ca : dragline, escavatoare de mare capa­citate, dragi, etc. în lucrările ce se desfășoară la Canal, se vor utiliza și procedee noi de escavare, necunoscute încă în tehnica noastră, și anume pro­cedeele de săpare și transport prin hidromecanizare. Avantajele mari ce ni se oferă acest procedeu ne­ au în­ de ing. V. HARNAY din Sectorul de Studii și Proecte al canalului Dunăr ____rea - Marea Neagră____ demnat să-l utilizăm pe o bună parte din traseul Canalului. Prin hidromecanizare se înțelege, in general, ansamblul de operațiuni de săpare, transport, distribuție, așe­zare și trasarea pământului cu aju­torul apei. Principiul de bază al a­­cestei metode este proprietatea ce o are o vână de apă cu viteză conside­rabilă de a disloca și antrena în sus­pensie particulele solide întâlnite in cale. Procedeele de lucru sunt diferite, după cum este și terenul, uscat sau sub apă. In prima situație se folosesc apa­rate speciale, extrem de simple, de­numite hidromonitoare. Apa limpede este pompată din lacuri sau bazine de acumulatoare, create în vecinătatea construcției și este trimisă­ prin con­ducte până la locul de săpare. La capetele conductelor se montează hi­­dromonitoarele. Apa care intră în hidromonitoare cu o presiune de 4-10 atmosfere trece printr-o serie de aju­taje și iese sub forma unei vane de apă, cu o viteză de 20-70 m. pe se­cundă. Această vână de apă, îndreptată asupra malului de săpat, taie pămân­tul întâlnit în cale, transformându-l în­tr’un nămol consistent. Pentru terenuri aflătoare sub apă, săparea pământului se face prin ab­sorbția nămolului pregătit printr’o afa­­nare prealabilă și refularea lui pe su­prafețele destinate a fi amenajate și redate culturilor; operațiunea se rea­lizează cu ajutorul dragelor absor­bante. Avantajele hidromecanizării față de alte procedee de lucru pot fi concre­tizate in : 1. Simplitatea utilajului și costul redus al instalației; 2. O mare rentabilitate față de pro­cedeele uscate ; 3. Reducerea brațelor de muncă, precum și o reducere a calificării lor; 4. Posibilitatea realizării unui ritm extraordinar de execuție pe un spa­țiu restrâns ; 5. O mare independență față de sta­rea timpului. Se poate lucra pe orice timp, chiar iarna (cu un randament redus). 6. Pot fi transportate nu numai corpuri mici ce se prefac în mâl, ci și prundișuri și chiar pietre. 7. Cu nămolul rezultat putem rea­liza construcții de baraje, diguri și terase bine tasate. Caracteristicile terenului de pe traseul Dunărea — Marea Neagră, dau câmp larg de aplicare a meto­delor de hidromecanizare. Milioane de metri cubi de pământ din Valea Carasu și din crestele dealurilor brăz­date de Canal vor fi săpate și trans­portate hidromecanic la locul de­­ depozit. Cu ajutorul apei din lacurile înve­cinate, pământul dislocat poate fi condus prin jghiaburi și folosit pentru colmatarea și amenajarea agricolă a văilor învecinate pentru asanarea băl­ților, pentru realizarea digurilor, ba­rajelor de acumulare pentru irigații etc. In mocirlele din Valea Carasu — izvor nesecat de friguri pentru locui­torii din întreaga regiune — săparea cu mijloace obișnuite necesită efor­turi mari. Utilizarea rațională a apei in dragajul prin absorbție și refula­rea nămolului permit, concomitent cu săparea Canalului, realizarea directă a unei compartimentări raționale a văii. Sedimentarea nămolului în comparti­mente ne dă posibilitatea de a utiliza iar apa la operațiunile următoare, în cazul când clima secetoasă a Dobro­­gei ne-ar lipsi de o împrospătare a rezervei de apă prin precipitații. Nă­molul fertil supus unor îmbunătățiri la suprafață va da un minunat câmp de cultură, apt să fie supus, prin com­partimentele și canalele de drenaj rea­lizate prin hidromecanizare, la cele mai moderne procedee de irigație. Dar adaptarea acestor metode nu ar fi fost posibilă, dacă nu am fi avut deplinul sprijin al U.R.S.S. O bogată literatură tehnică de specialitate, ce concretizează studii lungi de labora­tor și observații critice de pe șan­tierele mari, ne-a fost pusă la­­ În­demână. Specialiștii sovietici ne-au întărit avântul în adaptarea acestei soluții, iar fabricile sovietice ne vor furniza în cel mai scurt timp utilajul cel mai modern de hidromecanizare. Urmărind cu atenție importantele realizări din U.R.S.S., putem constata că aceste metode de lucru au reușit să se impună, dând rezultate superioare ca randament și calitate. De aceea, in U.R.S.S. simt norme precise pentru lucrările prin impun studierea hidromecanizare, care acestui procedeu pentru orice lucrare terasieră mai mare. Numai atunci când hidromeca­­nizarea nu este posibilă, se recurge la metode mecanice. Amintim utilizarea cu succes a me­todelor hidromecanice la cele mai mari lucrări terasiere executate în ultima vreme: Canalul Moscova— Volga, barajul Ivanovsk, barajul Seistrisch, barajul Clocistroi, bara­jul Tulun, lucrările de hidromecani­zare ,dela Mariopol și Dneprostroi, lu­crările de rectificare d­ela Azerstan etc. In U.R.S.S. sunt proectate mari baraje și lucrări uriașe, ce se vor executa prin hidromecanizare. Numai lucrările terasiere de la barajul Kui­­bîșev pe Volga, care reprezintă un cubaj de 214, 5 milioane m.c., vor fi realizate aproape în întregime prin hidromecanizare. Aceste mari realizări în domeniul hidromecanizării au creat o industrie specială de utilaj specific: hidromoni­­toare, pompe de apă de înaltă pre­siune și debit mare, pompe de nămol, hidroelevatoare, dragi absorbante etc. Metodele de lucru sovietice ne-au călăuzit însă și în proectarea celor­lalte lucrări­ uriașe în stâncă Săparea unei tranșee va folosi utilaj de tip nou de foarte mare capacitate, ac­ționat pe cale electrică. Escavările prin explozie vor fi combinate pe a­­locuri cu săparea prin galerii pentru mărirea capacității de lucru. Vagoane basculante de mare tonaj vor fi folo­site la transportul rocilor escavate, la stațiile speciale de con­casa­re sau la locul i.e ut[­C2u, in executarea ecluzelor s’au adaptat­ soluții originale. O importanță deosebită constitue sis­­temul cu totul nou de amplasare a ecluzelor în tranșee înalte. Pe șan­tier vor fi instalate fabrici mari de beton pentru furnizarea betoanelor speciale folosite în construcția eclu­zelor. Sunt în studiu metode de în­locuire a cimentului „Portland”. For­țele de siguranță amplasate de alun­gu­­l canalului sunt de tip cu totul nou, iar utilizarea lor sub această formă nu o găsim în altă parte în li­teratura tehnică,­decât la lucrările din U.R.S.S. Alimentarea regională cu apă potabilă constituie un pas revo­luționar în ridicarea standardului de viață al muncitorilor din orașele și satele din regiunea Canalului. Construirea de case de tipul cel mai nou pentru muncitori, atât prin procedeele obișnuite, cât și folosin­­du-se construcțiile prefabricate, vor schimba complet aspectul orașelor din regiune. încălzirea întregului grup de mari clădiri din A>acap se va face deja o singură centrală. Proectarea unei fabrici de asbest-ciment va da un impuls considerabil rezolvării pro­blemelor de alimentare cu apă și ca­nalizării din întreaga țară. Enumera­rea sumară a câtorva soluții și metode de lucru preconizate pentru realizarea Canalului Dunărea — Marea Neagră concretizează marile probleme ce stau în fața tehnicienilor și muncitorilor noștri. Ele ne arată marele ajutor ce ni-1 oferă U.R.S.S. prin experiența sa vastă și prin utilajul pe care ni-l pune la dispoziție. Dar e­e ne înfăți­șează în același timp setea de știință sănătoasă și entuziasmul poporului nostru de a se instrui pe acest vast șantier, pentru a putea face față sar­cinilor ce ne revin în măreața con­strucție a socialismului în țara noast­ră. In pag. 3-a: O imagine vie a forței și belșugului: • Expoziția Industriei Sovietice • Procedee agrotehnice sovietice folosite in campania de însămânțări din R.P.R. In pag­ 5-a i­n Familia stalînista a eroilor Uniunii Sovietice In pag. 6-a: După telegrama adresată de generalissimul Stalin lui Wilhelm Pieck și Otto Crotewohl • Unitate, Democrație și pace

Next