Veac Nou, 1953 (Anul 9, nr. 1-103)

1953-01-03 / nr. 1

2 VEAC NOD U „j­ an­no (Urmare din pag. l-a) iertele Corului popular ucrainean de Stat ți o mulțime de alte manifestări au lăsat un adânc răsunet în inimile oamenilor muncii din patria noastră. „Cunoaștem munca plină de avânt a oamenilor sovietici, care au pășit pe drumul construirii măreței orân­duiri comuniste. Metodele și exemplul popoarelor sovietice sunt urmate de oamenii muncii din țara noastră care construiesc so­cialismul. Noi avem în poporul ucrainean un prieten care, alături de to­ate popoarele so­vietice, ne ajută în lupta pentru făurirea unui viitor luminos și fericit“ — iată ce scriau muncitorii unei întreprinderi din Iași — și ca ei mulți alții — oamenilor Ucrainei Sovietice. In anul care a trecut, organizațiile IA.R.L.U.S. au desfășurat o activitate bogată și continuă. Hotărîrea Consiliului General A.R.L.U.S. cu privire la îmbunătățirea acti­vității cultural-politice de massă a organiza­țiilor noastre a dus la întărirea muncii orga­nizațiilor regionale, raionale și a cercurilor. Această hotărîre a îndrumat organizațiile noastre asupra felului cum vor trebui să-și desfășoare activitatea în rândul masselor, pe baza principalelor obiective ale muncii A.R.L.U.S.: întărirea prieteniei româno­sovietice și popularizarea U.R.S.S., construc­toare a comunismului, bastion de neînvins al păcii. Hotărîrea Consiliului General a arătat că Veriga de bază a activității A.R.L.U.S. o .constitue cercurile, subliniind că atenția prin­cipală a organizațiilor regionale și raionale­­ trebue să se îndrepte spre cercuri, ajutân­­du-le să devină adevărate focare de popularizare a Uniunii Sovietice, dând în­drumări asupra formelor principale pe care acestea vor trebui să le folosească în mun­ca lor. Prelucrând și însușindu-și temeinic îndru­mările din această hotărîre, organizațiile re­gionale și raionale A.R.L.U.S. au reușit să-și intensifice activitatea de control și în­drumare a cercurilor, asigurând în majorita­tea cercurilor crearea unui activ larg de membri A.R.L.U.S. cu ajutorul căruia unită­țile noastre să-și poată duce la îndeplinire sarcinile. Mai sunt încă o serie de cercuri care nu au înțeles importanța aplicării prevederilor Hotărîrii Consiliului General A.R.L.U.S., manifestând încă serioase lipsuri în muncă, nereușind să-și creiaze un activ larg de membri, desfășurând o activitate sporadică. Organizațiile regionale și raionale au sarcina ca, printr-o susținută muncă de în­drumare și control, să asigure aplicarea a­­cestei hotărîri. Faptul că organizațiile noastre au reușit să ridice activitatea A.R.L.U.S. pe o treaptă super­ară, s’a putut vedea în deosebi în perioada „Lunii Prieteniei Româno-Sovie­­tice“, care a constituit o încununare a muncii de un an întreg a organizațiilor noastre și care a antrenat întregul nostru popor muncitor la sărbătorirea prieteniei ro­­mâno-sovietice. „In Luna Prieteniei Româno-Sovietice — spunea stahanovistul Petre Istrate de l­a Uzi­nele „Vasile Roaită“-București — întregul nostru popor muncitor își îndreaptă privirile spre U.R.S.S., care după 35 de ani de luptă și muncă ține sus, tot mai sus, flamura roșie a comunismului. Ne bucurăm de clădirile înalte din Moscova, de Canalul navigabil Volga—Don „V. I. Lenin” și de celelalte mă­rețe construcții, ne bucurăm de toată înflo­rirea Țării Socialismului ca de succesele noastre, pentru că oamenii sovietici sunt prie­tenii noștri, marii noștri prieteni...“ Delegația sovietică ce a luat parte la ma­nifestările Lunii Prieteniei, în frunte cu acad. B. D. Grekov, ansamblul de stat de instru­mente populare ruse „N. Osipov” și soliștii sovietici a fost întâmpinată cu multă dra­goste de oamenii muncii din țara noastră, ca o solie a marelui popor prieten. Manifestările și diferitele acțiuni întreprinse în această perioadă de organizațiile regio­nale, raionale și de cercurile A.R.L.U.S. au luat o amploare deosebită. La cele 65.719 manifestări, au luat parte 7.700.000 de oa­meni ai muncii. Cele 24 serbări populare ale prieteniei româno-sovietice au întrunit fiecare între 5.000—10.000 participanți. 202.108 oa­meni ai muncii s-au înscris la cele 3 cicluri ale cursurilor populare de limba rusă ce func­ționează în cadrul fiecărui loc de producție, dovedindu-și dragostea­­ și dorința de a în­văța limba marilor dascăli ai omenirii mun­citoare, Lenin și Stalin. Sincera prietenie și recunoștință pe care poporul nostru muncitor o poartă marelui popor sovietic s’a manifestat și prin numărul m­are al celor ce s’au înscris în A.R.S.U.S. în „Luna Prieteniei Româno-Sovietice“, spo­rind rândurile membrilor Asociației noastre cu încă 930.000. Expoziția „U.R.S.S. pe drumul construirii comunismului“, deschisă în Capitală, precum și expozițiile cu aceiași temă alcătuite cu mij­loace proprii de organizațiile noastre și des­chise în centrele regionale și în principalele centre industriale din țară, au fost vizitate cu mult interes, de mii și zeci de mii de oameni ai muncii. In fiecare cerc s’au organizat 2-3 confe­rințe urmate de program artistic, convorbiri despre importanța folosirii metodelor sovie­tice, recenzii de cărți, mici expoziții cu tema „U.R.S.S. azi“, pe baza plicurilor cu foto­grafii trimise de Consiliul General A.R.S.U.S. Organizațiile noastre în „Luna Prieteniei Româno-Sovietice“ și în întreg anul 1952 au ajutat masselor largi ale oamenilor muncii să cunoască mai adânc Uniunea Sovietică, lupta a oamenilor sovietici pentru pace și comunism, realizările Uniunii Sovietice în toate dome­niile de activitate. Noul an ridică sarcini importante în fața poporului nostru muncitor. Realizarea sarci­nilor planului în acest an deschide oamenilor muncii din țara noastră calea spre îndepli­nirea în patru ani a cincinalului. Ajutorul sovietic, însușirea experienței și a metodelor de muncă sovietice, constitue factori de cea mai mare însemnătate în realizarea acestor sarcini. Organizațiile noastre vor ajuta oamenilor muncii în îndeplinirea acestor sarcini, prin popularizarea avântului constructorilor comu­nismului în realizarea prevederilor celui de al 5-lea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S., prin popularizarea rolului hotărîtor al ajuto­rului sovietic, al folosirii experienței sovie­tice și a metodelor de muncă sovietice, în construirea socialismului în patria noastră, prin popularizarea politicii de pace și priete­nie între popoare, dusă de Uniunea Sovietică. In realizarea obiectivelor A.R.L.U.S.-ului, un loc important îl deține, așa cum s’a subli­niat în cadrul recentei consfătuiri cu birou­rile organizațiilor regionale, ce a avut loc la Consiliul General — întărirea continuă a ac­tivității cultural-politice de massă. E necesar să se acorde o deosebită atenție activității cercurilor A.R.L.U.S. — unitățile de bază ale Asociației noastre, întărindu-le din punct de vedere organizatoric, instruind birourile de cercuri asupra sarcinilor ce le revin, îndru­­mându-le să-și creeze și să dezvolte activul larg de membri, să-și întocmească planuri concrete de activitate, pe baza principalelor forme­ de muncă prevăzute în Hotărîrea Con­siliului General, să organizeze după posibi­lități, și alte forme de activitate ca : recenzii, audiții colective ale emisiunii „Ora A.R.L.U.S.” transmisă de radio Moscova, etc. Pentru a putea avea o orientare justă în rezolvarea diferitelor probleme ale muncii, e necesar ca activiștii organizațiilor regionale, raionale și ai cercurilor să se preocupe în per­manență de ridicarea nivelului lor ideologic și politic. Preocupându-se de întărirea muncii cercu­rilor de la sate și în special a cercurilor din sectorul socialist agricol, a muncii în rându­rile intelectualilor, în rândul elevilor și stu­denților, precum și a muncii cercurilor din cartiere, organizațiile noastre regionale și raionale vor contribui la lichidarea lipsurilor manifestate în aceste sectoare de activitate. Pășind în noul an, organizațiile regionale, raionale și cercurile A.R.L.U.S. vor trebui să pornească cu un nou avânt în muncă, pentru a întări activitatea cultural-politică în rân­dul masselor largi ale oamenilor muncii, con­tribuind mai intens la popularizarea politicii de pace a Uniunii Sovietice, a realizărilor oa­menilor sovietici în toate domeniile de acti­vitate, la adâncirea prieteniei româno-sovie­­tice. Pe drumul vieții îmbe Golița Hedeșiu îl cunosc bine la­­colectiviști din satul Luna de Jos, în Bida, Regiunea Cluj, iar despre vrem­­­ia lui s’a auzit în multe sate de pe plaiurile clujene. Ion Hedeșiu a trudit multă­­ vreme pe moșiile baronului Teleki, unde a c­unoscut viața amărâtă a omului căruia i se fura munca. După 23 August 1944 au murit și pentru Ion Hedeșiu zorii vieții noi. In anul 1949, în satul Luna de Jos a luat ființă gospodăria colectivă „Tractorul Roșu”. Ion Hedeșiu a înțeles pe deplin că dacă va munci cu sârg ln gospodăria colectivă, va obține recolte bo­gate, își va făuri un viitor luminos Și, într’adevăr, recoltele colectiviștilor au sporit an de an. Datorită sârguinții și interesului depus în mmuncă, anul acesta Ion Hedeșiu a dobândit atâtea produse la împărțirea veniturilor, cât nici prin gând nu i-ar fi trecut pe vremea când muncea ogoarele lui Teleki, împreună cu familia sa, Ion Hedeșiu a prestat anul a­­cesta 704 zile-muncă, pentru ca­re a primit 2.112 kg. grâu, 2.000 kg. porumb, orz, cartofi, ceapă, fasole și altele. Și alți colectviști ca Pop Vasile, Hedeșiu Macarie sau Sebeștean Vasile, au primit ca și el mii de kilograme de produse. Răsplata muncii în colectiv nu a însemnat numai bucuria lor, ci a tuturor co­lectiviștilor care au lucrat cu dragoste, cu hotărîre și interes. La dobândirea belșugului de recolte a contribuit în mare măsură folo­sirea metodelor înaintate de muncă ale col­hoznicilor sovietici. Insu­șindu-și prețioase învățături din expe­riența colhoznicilor, colectiviștii de la Luna de jos au luat o serie de măsuri pentru a asigura recolte bogate. Astfel, s-au făcut pa­­razăpezi pentru a reține mai multă umezeală pe ogor. Insămânțările au fost­ făcute în rân­duri încrucișate, pentru a nu rămâne petece ne­nsămânțate. întreținerea culturilor s’a fă­cut la vreme și în bune condițiuni. Grâul a fost privit de trei ori, iar prașila la porumb s’a făcut de 3 și 4 ori. In desfășurarea mun­cilor de întreținere a culturilor, ca și a celor­lalte lucrări, un rol important l-au avut între­cerile socialiste în muncă. In aceste întreceri s’au evidențiat colectiviștii Molnar Andrei, Rusu Maria, Pop Vasile, Chioșeanu Gheorghe și alții. Recolte bogate de cartofi au fost do­bândite datorită aplicării ierovizării. S’a fă­cut, deasemeni, polenizarea artificială la po­rumb și floarea soarelui, ceea ce a dus la ob­ținerea unei recolte de 2.500 kg. de floarea soarelui la ha. i Veniturile gospodăriei colective în acest an au fost mari. Pe tarlalele colectiviștilor s’au obținut 2.000 kg. grâu, 3.000 kg.­porumb, 11.000 kg. cartofi la ha., în timp ce pe pă­mântul gospodăriilor individuale s-au obți­nut 800 kg. grâu și 1000 kg. porumb la ha. Colectiviștii și-au putut însuși temeinice cu­noștințe despre metodele de muncă ale col­hoznicilor sovietici în cadrul cercului agro­tehnic miciurinist. Interesul de a cunoaște cât mai bine metodele agrotehnice, de a pu­tea ceti în original cât mai mult despre viața colhoznicilor, au determinat pe colectiviști lștigate să învețe limba rusă. Astfel, în toamna anu­lui 1952, 15 colectiviști au început cursurile de limba rusă. Țăranii colectiviști își dau sea­ma că numai urmând exemplul oamenilor sovietici își vor ridica necontenit nivelul de trai. învățând din experiența colhoznicilor, ei au muncit neobosiți pentru dezvoltarea multilaterală a gospodăriei. Astfel, ei au o fermă de 200 păsări, 46 porci, 13 vaci cu lapte, 200 oi mulgătoare, 65 boi, 16 cai și o prisacă. Paralel cu dezvoltarea multilaterală, s-au construit grajduri, saivane, cotețe, re­mize și altele. La împărțirea veniturilor, colectiviștii au primit cantități mari de produse. Mulți dintre ei și-au vândut prisosul prin cooperativă s­au pe piața orașelor și cu banii luați și-au cum­părat numeroase obiecte de îmbrăcăminte și și-au construit case de locuit. Numai anul a­­cesta și-au ridicat case noi 10 colectiviști, printre care Toth Iosif și Covaci Viliam. Co­piii colectiviștilor sunt îngrijiți la creșe sau grădinițe, iar mulți dintre cei care au termi­nat școala în sat au plecat mai departe, să învețe în școli medii, pentru a deveni cât mai folositori patriei. Toate aceste realizări ale gospodăriei a­­gricole colective au convins încă 220 de fa­milii să treacă de bunăvoe în gospodăria co­lectivă, astfel că toți țăranii muncitori din satul Luna de Jos au pornit pe drumul bel­șugului și al vieții noi. AUREL MUNTEANU Cursuri!© de limba rusă la radio Emisiunea „Să învățam limba rusă cântând 1" - riECEHKA OPOHTOBOrO LUOOEPA Acest cântec va fi transmis In zilele de 8 Ianuarie 1953 orele 10,15 pe lungimea de undi 351,3 și 12 Ianuarie 1953 orele 19 pe lungimea de unda 1935, C Ji o B a JIABKOBCKOrO M JIACKHHA Hepe3 peKH ropu hshojihhm, CKB03b nypry, oroHb h nepHMH hmm. Mm BejiH MauiHHbi, oßseswaa mhhm Do nyTHM — HoporaM cJjpohtobmm. ripuneB: 9x, nyTb —■ nopojKxa ff’P011'1'0833’ He cTpauiHa HaM 6oM(re>KKa JitoÖaH. noMHpaTb HaM paHOBaTo Ectb y Hac eme noMa jejia. MyaMKa MOKPOyCOBA riyrb am Hac K ßep;iHHy, MOKfly npoHHM. Bbia, npy3bH, He jieroK h He CKop. LLDih mm ähh h hohh, 6mjio TpyUHO oneHb, Ho öapaHKy He 6poca;i uiotțjgp. ripuneB Mo>KeT ßMTb OTflejibHMM uiTaTCKHM jnmaM 9Ta necHH MaiiocTb hőbhomíJk. Mm >k He n03aöyneM, CKOAbKo >KHn> He öynew <í>poHTOBbix H3i>e3>KeHHbix nopor. npmieB Consfătuirea dela Consiliul General A. R. L. D. S. cu organizațiile din în ziua de 18 Decembrie a avut loc la Consiliul General A.R.L.U.S. o consfătuire cu organizațiile A.R.L.U.S. din sectorul car­bonifer. La această consfătuire au luat parte tov. Aurel Duma și David Ludovic, secretari ai A.R.L.U.S.-ului, activiști ai Consiliului General A.R.L.U.S., președinții organizații­lor regionale Bacău, Timișoara, Hunedoara, Pitești, Ploești, Suceava, precum și preșe­dinții organizațiilor raionale din sectorul car­bonifer. Au participat deasemeni delegați din par­tea Ministerului Industriei Cărbunelui și di­n partea Uniunii Sindicatelor din Industria Cărbunelui. Au prezentat referate organizațiile regio­­­na­le Hunedoara, Bacău și organizația ra­ională Oravița. Din aceste referate a reieșit că în urma expunerii tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe țară a mun­citorilor mineri, din industria carboniferă, organizațiile noastre au luat o serie de măsuri pentru îmbunătățirea activității A.R.L.U.S. în mine. Astfel, organizația regională Bacău analizat într’o ședință de birou munca orga­­­nizației raionale Moinești, luând măsuri pen­tru intensificarea activității de îndrumare și control a cercurilor din acest raion, punân­­du-le la dispoziție un bogat material docu­mentar pentru popularizarea metodelor sta­­hanoviștilor sovietici ce pot fi aplicate în sectorul carbonifer. f‘la minele Lupeni, Jieț-Lonea, Petrila și Aninoasa, din raionul Petroșani, s’au organi­zat 18 conferințe pentru popularizarea meto­delor sovietice Golovin, Kovaliov, Voroșin și Kotlear, la care au luat parte peste 4000 de mineri. Cercurile A.R.L.U.S. din sectorul carbonifer au obținut o serie de realizări și în privința organizării propagandei vizuale. Astfel, cercu­rile de la minele Anina și Steierdorf, din raio­nul Oravița, au deschis în cluburile muncito­rești expozițiile : „Marile construcții ale Uniu­nii Sovietice“ și „Minerii sovietici“, care au fost vizitate de 1020 de oameni. Cercurile de la mina Lupeni au alcătuit un panou mobil cu fotografii despre actualitatea sovietică, expus prin rotație în diferite locuri mai frecventate. In referate s’au arătat, deasemeni, realiză­rile și lipsurile acestor organizații raionale și regionale în organizarea și îndrumarea cursurilor populare de limba rusă, în înscrie­rea de noi membri, în mărirea numărului de abonamente la presa A.R.L.U.S. Din partea Consiliului General, tov. Ion Gașpar, responsabil adjunct al secției „Legă­turi cu organizațiile A.R.L.U.S.“, a prezentat un coreferat asupra muncii organizațiilor noa­stre din sectorul carbonifer. Vorbitorul a re­levat realizările organizațiilor A.R.L.U.S. în popularizarea Uniunii Sovietice, a înaltei me­canizări a proceselor de extracție în minele sovietice, a metodelor de organizare a muncii folosite de minerii sovietici. Coreferatul a a­­rătat și lipsurile constatate în activitatea or­ganizațiilor noastre. Organizațiile regionale și raionale respective nu au acordat o atenție suficientă cercurilor care activează în sectorul carbonifer, ramură de o deosebită importanță în economia noastră națională, pentru a asi­gura desfășurarea unei activități continui în aceste cercuri. Prețioase învățături și-au putut însuși or­ganizațiile noastre din sectorul carbonifer și din discuțiile ce au urmat, care au analizat diferitele aspecte ale muncii, aducând o serie de propuneri pentru lichidarea lipsurilor exis­tente. Tov. Tudor Rotaru, responsabilul secției „Legături cu organizațiile A.R.L.U.S.“ a ară­tat în concluzii sarcinile ce revin organizații­lor noastre din sectorul carbonifer pentru îm­bunătățirea activității cultural-politice în rân­dul minerilor. S-a subliniat, astfel, că organi­zațiile regionale și raioníte trebue să acorde o atenție deosebită cercurilor din sectorul­ car­bonifer, întărind activitatea de îndrumare și control în acest sector, analizând în mod pe­riodic munca, preocupându-se de întărirea bi­rourilor acestor cercuri cu activiști bine pre­gătiți, care să fie instruiți temeinic asupra sarcinilor ce le revin și ajutați să desfășoare o activitate intensă pentru popularizarea vie­ții minerilor din Uniunea Sovietică, a organi­zării muncii în minele sovietice, a ajutorului pe care muncitorii mineri din țara noastră îl primesc din partea oamenilor sovietici, prin mașinile perfecționate ce ușurează procesele de extracție, prin însușirea metodelor de lu­cru ale minerilor din U.R.S.S. Analizând realizările și lipsurile organiza­țiilor A.R.L.U.S. din sectorul carbonifer, a­­rătând măsurile ce trebuesc luate pe viitor, recenta consfătuire de la Consiliul General constitue o contribuție însemnată la îmbună­tățirea activității cultural-politice de massă a organizațiilor noastre din acest sector, sectorul carbonifer Nr. î­n 3 Ianuarie 1953 Din activitatea cursurilor populare de limba rusă din regiunea Arad In regiunea Arad s’au deschis 236 cursuri populare de limba rusă ciclul I, cu 4044 elevi, 24 cursuri ciclul II cu 283 elevi și 4 cursuri ciclul III cu 56 elevi. Ingrijindu-se de bunul mers al cursurilor de mobilizare a elevilor la lecții, cercurile A.R.L.U.S., dela uzinele „30 Decembrie“ și ,,Iosif Rangheț“ au realizat o frecvență la cursuri de 85%, iar cercul dela cooperativa „21 Decembrie“, de 100%. Cele 3 cursuri ce funcționează în cadrul atelierelor C.F.R. au o frecvență de 75—80%. Printre cursurile dela sate care funcționează în bune condi­țiuni sunt cele dela G.A.L. din Șiria, cel diin comuna Săvârșin ș. a. O serie de cercuri A.R.L.U.S., ca acelea dela Trustul Alimentațitei Publice, A.R.T.E.X. Uzina electrică, Combinatul Poligrafic Nr. 4 din Arad, nu au reușit să asigure o colabo­rare strânsă cu conducerea întreprinderilor­ sau instituțiilor respective și cu organiza­­­țiile de massă și de aceea frecvența este des­­tul de slabă. In raionul Sânnicolaul Mare, situația câtorva cursuri populare de limba rusă, a căror frecvență era slabă, a putut fi îmbu­­nătățită prin înlăturarea unor elemente duș­­mănoase care se strecuraseră la acesta cursuri, împiedicând buna lor funcționare. BOGOȘ LAZAR corespondent voluntajj Realizări ale Cercului A.R.L.U.S. de la cooperativa „Drapelul Roșu“ din orașul Dej Pentru popularizarea luptei pentru pace dusă de Uniunea Sovietică și a realizărilor oamenilor sovietici, care construesc comu­nismul, cercul A.R.L.U.S. dela cooperativa „Drapelul Roșu“ folosește forme variate de muncă. Cu scopul de a populariza cuvântarea rostită de tovarășul Stalin la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S., cercul A.R.S.U.S. a organizat numeroase convorbiri și discuții. Deasemeni, s-au organizat con­vorbiri și discuții în legătură cu cuvântarea lui A. I. Vâșinski rostită la O.N.U. în pro­­blema coreeană. O atenție deosebită a acordat cercul A.R.L.U.S. din această întreprindere agita­ției vizuale. In fiecare secție s’a organizat câte un punct de agitație vizuală, care actualizat din două în două săptămâni- Un membru din activul larg al cercului organizează cu regu­laritate convorbiri pentru lămurirea conținu­­­tului acestor fotografii. Cercul A.R.L.S­­ S­ „Drapelul Roșu“ organizează în zilele de duminică audiții co­lective ale orei A.R.L.U.S. transmisă de postul de radio Moscova. La audiții participă cu mult interes muncitorii și funcționarii în­treprinderii. DOCHIȚA COROIAN corespondent voluntar —-------1." I­I­I ,ii , ■.« Intr’o zi caldă de vară, mergeam pe digul care străjuia uriașul rezervor de apă. Digul acela despica, parcă, peisajul în două parți egale, pline de cele mai izbitoare con­traste. In dreapta lui, până departe, cât cu­­prindeai cu ochii jucau în soare undele ver­zui,străvezii, presărate pe alocuri cu albul plin de frăgezime al cârlionților de spumă. In stânga, se întindea, tot până la orizont, stepa nesfârșită. Nivelul ei era mai jos decât apa și pe fondul său neted, de un verde mat, apăreau ici, colo, rănile galbene, încă neîn­­chise, adâncite de cupele screperelor. Pescărușii se roteau deasupra apei, cobo­­rrînd și î­nălțându-se necontenit, purtați de curenți; de aer ; în depărtare, plutea o pe­reche de rațe sălbatice, săltând ușor pe valuri. Apa se întindea atât de larg și de liber, încât, privind-o, aveai impresia că lacul dăinuia din­­totdeauna acolo, oglindind mereu, în undele sale, soarele cu strălucirea-i neistovită. Era însă de ajuns să arunci o privire î­n partea cea­laltă, ca să-ți dai seama că și valurile, și pes­cărușii, și rațele, și toată această apă în­tinsă, sunt aici abia de curând și nu au venit ele singure, ci aduse de voința creatoare a omului. Până și aerul din aceste locuri era plin de contraste. Era umed și proaspăt, dar în loc de izul algelor, împrăștia aroma aspră a pe­linului, a cimbrului și a altor ierburi de stepă, care cresc de obicei pe un pământ uscat, crăpat de arșiță, lipsit de umezeală. Digul era cu desăvârșire pustiu. Turnurile albe, svelte, ale stațiunii de pompare, care se ridicau deasupra lui în ceața ușoară, nesta­tornică, a amiezii, păreau ireale, plutind parcă într’un miraj. Numai lângă­ deversorul de be­ton al digului, pe taluz, chiar lângă apă, se desprindea silueta nemișcată a unui om. Apropiindu-mă, văzui un flăcău tânăr, lat în umeri și cu părul cârlionțat, de culoarea firamei Stătea așezat, cu genunchii cuprinși în brațe și urmărea cum valurile mici se lo­veau de mal într’un susur îmbietor, de apă minerala. Alături de el, se aflau: o raniță de pânză groasă, bine umplută și legată cu grijă, cutie de patefon, cam jerpelită, și o pălărie o plușată, nouă-nouță, încă nemototolită. — Pesegești ? Cu o neplăcere vădită, flăcăul își desprinse de deasupra apei privirea ochilor săi mari. Spălăciți, care cercetau atent pe sub­genele lungi, cu totul decolorate de soare. — Cine s’ar încumeta să pescuiască aici ? Aici se cresc pești. Tăcu un timp, apoi adause, ca și cum ar fi vorbit pentru el : — îmi iau rămas bun... Plec, și acum aștept mașina. S’a Boris Polevoi încurcat pe undeva, blestemata asta de ma­șină, dracu’ s’o ita ! La prima vedere, omul acesta vânjos, poso­morit, cu părul roșcat, nu trezea simpatie. Dar și eu îmi așteptam mașina care trebuia să apară dintr’o clipă într’alta pe drumul de stepă, și de aceea mă așezai în apropierea lui, pe fățuiala de piatră a taluzului, încăl­zită de soare.­­— Pleci pe un alt șantier ? — De ce ? Mă întorc la S.M.T.-ul meu. Mi s’a împlinit termenul. Grânele s’au făcut mari, curând vor trebui secerate... Sunt combainer. Ai înțeles acum ? — Și ai venit aici să vezi construcția ? — I-auzi vorbă ! Ce a semăn­a excursio­nist ?... Am lucrat aici, la montaj, în brigada tovarășului... Dar l­a ce bun să-ți mai spun și numele lui. Tot n­u ești de pe-aici și după cum se vede, nu cunoști oamenii noștri. — Curios ! Combainer și mentoj , astea sunt meserii cu totul deosebite. — E­i așa cum îți spun eu ! Pentru un om cu cap nu există lucru, pe care să nu-l poată tace. Poți învăța orice, numai să ai o căpă­­țân­ă pe umeri și chef de muncă. In brigada noastră de montori, era chiar și unul care fusese frizer. Iar eu sunt combiaimer. Aici me­tal, acolo mittal, aici mecanică, acolo meca­­nică. Mie îmi vine ușor. Trecându-și degetele prin părul arămiu, adăugă zâmbind, cu o privire șăgalnică în ochii spălăciți : — Și­ în S.M.T.-ul nostru s’au găsit unii care să-mi spună : „Unde vrei să pleci dela combina La ? Ce foloase ai s’aduci tu pe­­acolo ?"... Și altele, multe, de felul ăsta. „Aici ai și renume și stimă, câștigi bine și fetele își pierd mințile după t­aie, iar acolo ai să te pierzi ca un ac î­ntr’un par cu fân. Ră­mâi mai bine acasă. Ce-ți lipsește aici ?” Dar eu nu mi-am pierdut capul , iar acum, mă în­torc cu două certificate cu mulțumiri aduse prin­ ordin de zi. — N’au vrut să-ți dea drumul ? — Se’nțelege că nu ! Doar sunt combiaiie­­rul cel mai de frunte din toată zona. Aveau mare nevoie de mine. Au și tăbărît cu toții pe capul meu — și cu binele, și cu răul, și cu ademeneli, și cu amenințări: nu-ți dăm dru­mul și pace ! „Acolo’s destui constructori și fără tine. Ce, crezi că au nevoie de cârlionți­ tăi roșcați ?“ Dar eu m'am ținut bine, m’am încăpățânat și n’am vrut să știu­­ de nimic , șantierul ăsta îmi pătrunsese adânc în suflet, incât începusem să tânjesc ca după o fată. „Am să plec și gata ! N’am să mai pot trăi dacă n’o să lucrez acolo, după pofta inimii“... M’au pisat S.M.T.-iștii noștri, m’au pisat cu o adunare generală întreagă, ca să zic așa ; apoi directorul n’a avut ce să mai facă și s’ia lăsat păgubaș. „Fire-ai al naibii... strân­ge grânele și du-te, învârtindu-te ! Iți dau drumul până la recolta viitoare". Care­va să zică, el se învoise. Asta era bine, dar băieții, tovarășii mei, combainerii, tractoriștii... ăia nu voiau să știe de nimic, liai tot spuneau: „Aba, fugi de reparații, n'ai poftă să stai culcat sub mașină, cu cheia tn mână, șmecheruile !“ Iar unul dintre ei, Vasilii Parfenaci, brigadierul nostru, dra­­cu’știe ce-a bănuit! Când să-mi iau rămas bun, și-a ascuns mâinile la spate. „Nu-i dau nici mâna și nici nu-i doresc drum bun, unuia care pleacă dela lucrul lui după câștig“. Câștig ! La mine acasă mai zac încă grâ­nele de acum doi ani, pe care le-am primit pentru ziele de muncă. Nici nu le pot mânca pe toate. De dus la târg mi-e rușine, așa că nu știu ce să fac cu ele... Și încă n’aș zice nim­­ic, dacă mi-ar fi spus-o un nătărău oare­care, dar nu el, un vechi membru de partid, și măcar dacă mi-ar fi spus-o între patru ochi, dar mi-a spus-o în auzul întregului ate­lier și normatoarea noastră, Nadia, era de față... mult m’au necăjit cuvintele lui. „Bine, băieți, — le-am spus eu. Când am să mă’ntorc vara viitoare la voi și am să aduc marea după mine în stepele noastre, o să-mi cereți iertare, dar n’am să vă iert vorbele astea“. Am trântit ușa, și dus am fost. Flăcăul ședea, mestecând un fir de i­arbă. Nu privea spre mine, ci undeva în depărtare, unde apa verzue se contopea cu un cer tot atât de cenușiu-verzui. Se vede că-l îndemna acea patimă nestăpânită de a povesti totul unui om­ necunoscut, că simțea dorința aceea puternică de­­ a-i împărtăși cuiva întâmplările trăite, simță­nânt care, în anumite clipe, se strecoară până și’n sufletul oamenilor celor mai închiși din fire. — Mda ! Și, cu toate acestea, îți spun sin­cer, eram cât pe-aci să fug de la canal și să mă’ntorc acasă. Da, da, ce crezi dumneata ! E ușor să citești în ziare că s’a montat un agregat cu o lună înainte de termen. Dar când e vorba s’o faci, nu pe oricine îl ajută capul. La mine, sunt un bun combainer și nici în lăcătușerie nu mă dau bătut, dar acolo e un atelier de­­ S.M.T. Iar aici, privește numai­­ când te uiți în sus, îți cade căciula ! Și com­bina noastră — deadnought-ul stepelor, cum spune mereu unul în gazeta noastră ra­ionială — dacă ai pune-o alături de toate as­tea, să nu zic că-i o gâză, dar tot pare... un cărăbuș. Apoi și munca... Asta, am spus-o doar într’o coară, că montorul și combainerul sunt ca și cumetri: acolo metal, aici metal,.. Ehe­, țin’te bine ! De metal, tot metal e, dar gabaritele’s diferite. E ca și o secerătoare de combină pe lângă o seceră... La cadre mi s’au făcut formele cu ușurință, când le-am arătat toate certificatele. M’au repartizat, ca pe unul care cunoaște mecani­că, de-a dreptul la montaj, în brigada unui ucrainean, om­ vestit, care are Ordinul Lenin încă dela Dneprostroi. Cu decoratul ăsta am avut de furcă. E drept că-i un maistru fără pereche, poate nici nu există altul ca el, dar ți-o spun drept, are un caracter, cu adevărat autogen : la cel mai mic lucru, face explo­zie... Și mai­ ales, totul pe lume este pentru el simplu, nu po­ate să înțeleagă, nici în rup­­tul capului, că oamenii nu sunt toți la fel, că priceperea o capătă fiecare în felul lui și la timpul lui. Și mai e ceva: până și în vis nu vede decât construcțiile comunismului... Ca și mine, de altfel. Grozav punea la inimă, când vreunul greșea cât de cât. II dădăcea ca pe un copil. Am tot răbdat, dar în cele din urmă n’am mai putut, m’am luat cu el la harță. „Crezi că dacă ai o decorație, —­­ am spus — tre­bue să faci pe grozavul I Am și eu „Drapelul Muncii”, numai că nu-1 port. Sunt cel mai bun combainer dl­n raionul meu și nu-ți dau voie să țipi la mine”. S’a supărat foc ! „Unde crezi că te găsești : pe un șantier al comu­nismului, la montaj, ori repari­ace de pri­mus în artelul „Munca de prisos”? Ți s’a a­­rătat încredere, — stri­gă el. — te-am primit aici și tu îmi dezorga­nizezi brigada?— și-mi surâde în viață. — De­magogul el Dacă vrei să lucrezi înainte, tre­bue să asculți, să în­veți, învață ziua și noaptea, fără odihnă, întruna, iar caracterul ascuți de-i cât poți mai bine. Cârlionii roș­cați, mai pot eu răbda în brigada de un caracter meu, dar roșcat n’am nevoie“. Văzând cum stau lu­crurile, m’am hotărît să plec, chiar în ziua aceea. Ce crezi dum­neata, e plăcut să-ți vorbească cînev­a în fe­lul ăsta, după ce-am fost stimat de toată lu­mea? Și m’a apucat un dor de S.M.T., de-ai fi zis că nu există loc mai bun pe lume. M’am gândit, noaptea întreagă, și­ așa e rău și nici altfel mi-i bine. Oricum întorceam lu­crurile, tot acolo ajun­geam, să mă duc a doua zi dimineață la șeful de lucrări, să-i cer să-mi dea drumul. Cu gândul ăsta am și adormit”. Și vezi dumneata, lucru ciudat, am adormit, și ce visez?! Se făcea că mă întorceam în ate­lierul meu. Vedeam totul limpede, și pe Va­silii Parfenaci și pe normatoarea Nadia, și pe toți boierii noștri Intri, și le spun: „Bună ziua, tovarăși ! După cum văd, nu prea vă descurcați fară mine. Iată, am venit să vă ajut !” Și văd că niciunul nu-mi dă bună ziua. Toți se uitau, parcă nu La mine, ci la ceva din spatele meu. Mă întorc și eu, văd că ușa e deschisă, iar afară se întinde stepa înzăpezită........Ce-i cu voi?­­­ îi într­eb” eu, — unde priviți?” Iar Vasilii Parfenâci mă întrea­bă, cu subînțeles : „Unde ți-e marea? Parcă era vorba s'o aduci până la noi? Sau n’ai putut s’o scoți la capăt și-ai dat bir cu fu­­gitu­l” Și toată lumea pofnește în râs, iar Madia, mai tare ca toți. Și atât m’ia durut râ­sul ei de parcă mă’nțepa cu ace... M’am trezit loc de sudoare, ca într’o baie de aburi. Ciudate lucruri mai vezi în vis ! După aceea, n’am mai putut închide ochii toată noaptea A doua zi dimineața, m’am dus la vestitul meu brigadier, l-am luat de-o parte, i-­am ce­rut iertare pentru cele întâmplate în ajun, i­­ am făgăduit să-mi țin în frâu caracterul meu roșcat și să învăț totul, după cum mă va pot­vățui ei. „Poți să mă trimiți să car și elec­trozi din magazie — i-am zis — numai să mă lași în brigadă” M’a lăsat, și bine-a făcut, nu i-a părut rău... Nu vreau să mă laud, dar am fost printre primii cinci la montaj , cum se’ntâmpla ceva, brigadierul pe mine mă tri­mitea să repar, să mă descurc. Și astăzi mi se poate vedea oficeul pe tabloul de onoare, de lângă ecluză. Dar nu despre asta e vor­ba , doar nu-i prima dată când mă aflu pe un tablou de onoare. Principalul e că mă întorc de pe șantier, la S.M.T.-al meu, d­) un bagaj, față de care bagajul ăsta este un ile,ac Șl scuipă disprețuitor spre ranița ticsită. — Câștig I am să mă’ntorc și o să le­ arăt eu câștig ! Au să se’nvețe minte, să mai râdă de mine. Ha,ha-ha și hi-hi-hi ! Am să le scot vreo patru adrese de mulțumire și o telegra­mă a ministrului, în care e lăudat numele meu... Câștig ! Noi, combainerii, câștigăm poate și mai bine, dar parcă e vorba de bani?... Undeva, vis, pe șosea, suna un claxon. O camionetă prăfuită semnaliza cu disperare, adresân­du-se în mod vădit tovarășului meu, dar acesta avea chef de vorbă și se prefăcea că nu aude. In­ cele din urmă, șoferul jignit pesemne de o asemenea lipsă de atenție, dă­du un semnal lung, care nu se mai sfârșea. — Fir’ar al dracului, o să descarce acumu­latorul !.. Aud, aud!... S’au plictisit! Tovarășul meu își svârli cu un gest hotă­­rît ranița în spinare, apucă patefonul și-și trânti pe ceafă pălăria sa elegantă. — Dar marea­­ — ți amintit eu. — Marea ? Iată mările mele, și asta, și asta, și încă un­a... Marea mi-a luat-o înainte! A­­i citit în ziare că apa a ajuns în raionul nos­tru încă de astă primăvară, venind pe ca­nalul de irigație și nu de-aici, ci chiar din Mare­a Țim­leanskaia Nu mâ’ntorc cu mâi­nile goale... Ei­ rămâi sănătoș !... Coborî în fugă, cu pas ușor, de pe taluzul înalt, până în vale, unde aștepta cam­‘one­a încărunțită de praf. Pe mal, chiar lângă apă, unde până mai adineauri stătuse conlbși ae­­rul­ montor, râmaseră urmele cizmelor sale grele, țintuite. Aveai impresia că valurile verzui care loveau cu îndărătnicie malul, în­cercau să le șteargă, fără să poată ajunge până la ele. Și mă gândii, că nu numai valurile, dar nici timpul nu e în stare să șteargă urmele lă­sate de asemenea oameni. (Din volumul de povestiri „ Contemporanii")

Next