Veac Nou, 1953 (Anul 9, nr. 1-103)
1953-01-03 / nr. 1
2 VEAC NOD U „j anno (Urmare din pag. l-a) iertele Corului popular ucrainean de Stat ți o mulțime de alte manifestări au lăsat un adânc răsunet în inimile oamenilor muncii din patria noastră. „Cunoaștem munca plină de avânt a oamenilor sovietici, care au pășit pe drumul construirii măreței orânduiri comuniste. Metodele și exemplul popoarelor sovietice sunt urmate de oamenii muncii din țara noastră care construiesc socialismul. Noi avem în poporul ucrainean un prieten care, alături de toate popoarele sovietice, ne ajută în lupta pentru făurirea unui viitor luminos și fericit“ — iată ce scriau muncitorii unei întreprinderi din Iași — și ca ei mulți alții — oamenilor Ucrainei Sovietice. In anul care a trecut, organizațiile IA.R.L.U.S. au desfășurat o activitate bogată și continuă. Hotărîrea Consiliului General A.R.L.U.S. cu privire la îmbunătățirea activității cultural-politice de massă a organizațiilor noastre a dus la întărirea muncii organizațiilor regionale, raionale și a cercurilor. Această hotărîre a îndrumat organizațiile noastre asupra felului cum vor trebui să-și desfășoare activitatea în rândul masselor, pe baza principalelor obiective ale muncii A.R.L.U.S.: întărirea prieteniei românosovietice și popularizarea U.R.S.S., constructoare a comunismului, bastion de neînvins al păcii. Hotărîrea Consiliului General a arătat că Veriga de bază a activității A.R.L.U.S. o .constitue cercurile, subliniind că atenția principală a organizațiilor regionale și raionale trebue să se îndrepte spre cercuri, ajutându-le să devină adevărate focare de popularizare a Uniunii Sovietice, dând îndrumări asupra formelor principale pe care acestea vor trebui să le folosească în munca lor. Prelucrând și însușindu-și temeinic îndrumările din această hotărîre, organizațiile regionale și raionale A.R.L.U.S. au reușit să-și intensifice activitatea de control și îndrumare a cercurilor, asigurând în majoritatea cercurilor crearea unui activ larg de membri A.R.L.U.S. cu ajutorul căruia unitățile noastre să-și poată duce la îndeplinire sarcinile. Mai sunt încă o serie de cercuri care nu au înțeles importanța aplicării prevederilor Hotărîrii Consiliului General A.R.L.U.S., manifestând încă serioase lipsuri în muncă, nereușind să-și creiaze un activ larg de membri, desfășurând o activitate sporadică. Organizațiile regionale și raionale au sarcina ca, printr-o susținută muncă de îndrumare și control, să asigure aplicarea acestei hotărîri. Faptul că organizațiile noastre au reușit să ridice activitatea A.R.L.U.S. pe o treaptă superară, s’a putut vedea în deosebi în perioada „Lunii Prieteniei Româno-Sovietice“, care a constituit o încununare a muncii de un an întreg a organizațiilor noastre și care a antrenat întregul nostru popor muncitor la sărbătorirea prieteniei româno-sovietice. „In Luna Prieteniei Româno-Sovietice — spunea stahanovistul Petre Istrate de la Uzinele „Vasile Roaită“-București — întregul nostru popor muncitor își îndreaptă privirile spre U.R.S.S., care după 35 de ani de luptă și muncă ține sus, tot mai sus, flamura roșie a comunismului. Ne bucurăm de clădirile înalte din Moscova, de Canalul navigabil Volga—Don „V. I. Lenin” și de celelalte mărețe construcții, ne bucurăm de toată înflorirea Țării Socialismului ca de succesele noastre, pentru că oamenii sovietici sunt prietenii noștri, marii noștri prieteni...“ Delegația sovietică ce a luat parte la manifestările Lunii Prieteniei, în frunte cu acad. B. D. Grekov, ansamblul de stat de instrumente populare ruse „N. Osipov” și soliștii sovietici a fost întâmpinată cu multă dragoste de oamenii muncii din țara noastră, ca o solie a marelui popor prieten. Manifestările și diferitele acțiuni întreprinse în această perioadă de organizațiile regionale, raionale și de cercurile A.R.L.U.S. au luat o amploare deosebită. La cele 65.719 manifestări, au luat parte 7.700.000 de oameni ai muncii. Cele 24 serbări populare ale prieteniei româno-sovietice au întrunit fiecare între 5.000—10.000 participanți. 202.108 oameni ai muncii s-au înscris la cele 3 cicluri ale cursurilor populare de limba rusă ce funcționează în cadrul fiecărui loc de producție, dovedindu-și dragostea și dorința de a învăța limba marilor dascăli ai omenirii muncitoare, Lenin și Stalin. Sincera prietenie și recunoștință pe care poporul nostru muncitor o poartă marelui popor sovietic s’a manifestat și prin numărul mare al celor ce s’au înscris în A.R.S.U.S. în „Luna Prieteniei Româno-Sovietice“, sporind rândurile membrilor Asociației noastre cu încă 930.000. Expoziția „U.R.S.S. pe drumul construirii comunismului“, deschisă în Capitală, precum și expozițiile cu aceiași temă alcătuite cu mijloace proprii de organizațiile noastre și deschise în centrele regionale și în principalele centre industriale din țară, au fost vizitate cu mult interes, de mii și zeci de mii de oameni ai muncii. In fiecare cerc s’au organizat 2-3 conferințe urmate de program artistic, convorbiri despre importanța folosirii metodelor sovietice, recenzii de cărți, mici expoziții cu tema „U.R.S.S. azi“, pe baza plicurilor cu fotografii trimise de Consiliul General A.R.S.U.S. Organizațiile noastre în „Luna Prieteniei Româno-Sovietice“ și în întreg anul 1952 au ajutat masselor largi ale oamenilor muncii să cunoască mai adânc Uniunea Sovietică, lupta a oamenilor sovietici pentru pace și comunism, realizările Uniunii Sovietice în toate domeniile de activitate. Noul an ridică sarcini importante în fața poporului nostru muncitor. Realizarea sarcinilor planului în acest an deschide oamenilor muncii din țara noastră calea spre îndeplinirea în patru ani a cincinalului. Ajutorul sovietic, însușirea experienței și a metodelor de muncă sovietice, constitue factori de cea mai mare însemnătate în realizarea acestor sarcini. Organizațiile noastre vor ajuta oamenilor muncii în îndeplinirea acestor sarcini, prin popularizarea avântului constructorilor comunismului în realizarea prevederilor celui de al 5-lea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S., prin popularizarea rolului hotărîtor al ajutorului sovietic, al folosirii experienței sovietice și a metodelor de muncă sovietice, în construirea socialismului în patria noastră, prin popularizarea politicii de pace și prietenie între popoare, dusă de Uniunea Sovietică. In realizarea obiectivelor A.R.L.U.S.-ului, un loc important îl deține, așa cum s’a subliniat în cadrul recentei consfătuiri cu birourile organizațiilor regionale, ce a avut loc la Consiliul General — întărirea continuă a activității cultural-politice de massă. E necesar să se acorde o deosebită atenție activității cercurilor A.R.L.U.S. — unitățile de bază ale Asociației noastre, întărindu-le din punct de vedere organizatoric, instruind birourile de cercuri asupra sarcinilor ce le revin, îndrumându-le să-și creeze și să dezvolte activul larg de membri, să-și întocmească planuri concrete de activitate, pe baza principalelor forme de muncă prevăzute în Hotărîrea Consiliului General, să organizeze după posibilități, și alte forme de activitate ca : recenzii, audiții colective ale emisiunii „Ora A.R.L.U.S.” transmisă de radio Moscova, etc. Pentru a putea avea o orientare justă în rezolvarea diferitelor probleme ale muncii, e necesar ca activiștii organizațiilor regionale, raionale și ai cercurilor să se preocupe în permanență de ridicarea nivelului lor ideologic și politic. Preocupându-se de întărirea muncii cercurilor de la sate și în special a cercurilor din sectorul socialist agricol, a muncii în rândurile intelectualilor, în rândul elevilor și studenților, precum și a muncii cercurilor din cartiere, organizațiile noastre regionale și raionale vor contribui la lichidarea lipsurilor manifestate în aceste sectoare de activitate. Pășind în noul an, organizațiile regionale, raionale și cercurile A.R.L.U.S. vor trebui să pornească cu un nou avânt în muncă, pentru a întări activitatea cultural-politică în rândul masselor largi ale oamenilor muncii, contribuind mai intens la popularizarea politicii de pace a Uniunii Sovietice, a realizărilor oamenilor sovietici în toate domeniile de activitate, la adâncirea prieteniei româno-sovietice. Pe drumul vieții îmbe Golița Hedeșiu îl cunosc bine lacolectiviști din satul Luna de Jos, în Bida, Regiunea Cluj, iar despre vremia lui s’a auzit în multe sate de pe plaiurile clujene. Ion Hedeșiu a trudit multă vreme pe moșiile baronului Teleki, unde a cunoscut viața amărâtă a omului căruia i se fura munca. După 23 August 1944 au murit și pentru Ion Hedeșiu zorii vieții noi. In anul 1949, în satul Luna de Jos a luat ființă gospodăria colectivă „Tractorul Roșu”. Ion Hedeșiu a înțeles pe deplin că dacă va munci cu sârg ln gospodăria colectivă, va obține recolte bogate, își va făuri un viitor luminos Și, într’adevăr, recoltele colectiviștilor au sporit an de an. Datorită sârguinții și interesului depus în mmuncă, anul acesta Ion Hedeșiu a dobândit atâtea produse la împărțirea veniturilor, cât nici prin gând nu i-ar fi trecut pe vremea când muncea ogoarele lui Teleki, împreună cu familia sa, Ion Hedeșiu a prestat anul acesta 704 zile-muncă, pentru care a primit 2.112 kg. grâu, 2.000 kg. porumb, orz, cartofi, ceapă, fasole și altele. Și alți colectviști ca Pop Vasile, Hedeșiu Macarie sau Sebeștean Vasile, au primit ca și el mii de kilograme de produse. Răsplata muncii în colectiv nu a însemnat numai bucuria lor, ci a tuturor colectiviștilor care au lucrat cu dragoste, cu hotărîre și interes. La dobândirea belșugului de recolte a contribuit în mare măsură folosirea metodelor înaintate de muncă ale colhoznicilor sovietici. Insușindu-și prețioase învățături din experiența colhoznicilor, colectiviștii de la Luna de jos au luat o serie de măsuri pentru a asigura recolte bogate. Astfel, s-au făcut parazăpezi pentru a reține mai multă umezeală pe ogor. Insămânțările au fost făcute în rânduri încrucișate, pentru a nu rămâne petece nensămânțate. întreținerea culturilor s’a făcut la vreme și în bune condițiuni. Grâul a fost privit de trei ori, iar prașila la porumb s’a făcut de 3 și 4 ori. In desfășurarea muncilor de întreținere a culturilor, ca și a celorlalte lucrări, un rol important l-au avut întrecerile socialiste în muncă. In aceste întreceri s’au evidențiat colectiviștii Molnar Andrei, Rusu Maria, Pop Vasile, Chioșeanu Gheorghe și alții. Recolte bogate de cartofi au fost dobândite datorită aplicării ierovizării. S’a făcut, deasemeni, polenizarea artificială la porumb și floarea soarelui, ceea ce a dus la obținerea unei recolte de 2.500 kg. de floarea soarelui la ha. i Veniturile gospodăriei colective în acest an au fost mari. Pe tarlalele colectiviștilor s’au obținut 2.000 kg. grâu, 3.000 kg.porumb, 11.000 kg. cartofi la ha., în timp ce pe pământul gospodăriilor individuale s-au obținut 800 kg. grâu și 1000 kg. porumb la ha. Colectiviștii și-au putut însuși temeinice cunoștințe despre metodele de muncă ale colhoznicilor sovietici în cadrul cercului agrotehnic miciurinist. Interesul de a cunoaște cât mai bine metodele agrotehnice, de a putea ceti în original cât mai mult despre viața colhoznicilor, au determinat pe colectiviști lștigate să învețe limba rusă. Astfel, în toamna anului 1952, 15 colectiviști au început cursurile de limba rusă. Țăranii colectiviști își dau seama că numai urmând exemplul oamenilor sovietici își vor ridica necontenit nivelul de trai. învățând din experiența colhoznicilor, ei au muncit neobosiți pentru dezvoltarea multilaterală a gospodăriei. Astfel, ei au o fermă de 200 păsări, 46 porci, 13 vaci cu lapte, 200 oi mulgătoare, 65 boi, 16 cai și o prisacă. Paralel cu dezvoltarea multilaterală, s-au construit grajduri, saivane, cotețe, remize și altele. La împărțirea veniturilor, colectiviștii au primit cantități mari de produse. Mulți dintre ei și-au vândut prisosul prin cooperativă sau pe piața orașelor și cu banii luați și-au cumpărat numeroase obiecte de îmbrăcăminte și și-au construit case de locuit. Numai anul acesta și-au ridicat case noi 10 colectiviști, printre care Toth Iosif și Covaci Viliam. Copiii colectiviștilor sunt îngrijiți la creșe sau grădinițe, iar mulți dintre cei care au terminat școala în sat au plecat mai departe, să învețe în școli medii, pentru a deveni cât mai folositori patriei. Toate aceste realizări ale gospodăriei agricole colective au convins încă 220 de familii să treacă de bunăvoe în gospodăria colectivă, astfel că toți țăranii muncitori din satul Luna de Jos au pornit pe drumul belșugului și al vieții noi. AUREL MUNTEANU Cursuri!© de limba rusă la radio Emisiunea „Să învățam limba rusă cântând 1" - riECEHKA OPOHTOBOrO LUOOEPA Acest cântec va fi transmis In zilele de 8 Ianuarie 1953 orele 10,15 pe lungimea de undi 351,3 și 12 Ianuarie 1953 orele 19 pe lungimea de unda 1935, C Ji o B a JIABKOBCKOrO M JIACKHHA Hepe3 peKH ropu hshojihhm, CKB03b nypry, oroHb h nepHMH hmm. Mm BejiH MauiHHbi, oßseswaa mhhm Do nyTHM — HoporaM cJjpohtobmm. ripuneB: 9x, nyTb —■ nopojKxa ff’P011'1'0833’ He cTpauiHa HaM 6oM(re>KKa JitoÖaH. noMHpaTb HaM paHOBaTo Ectb y Hac eme noMa jejia. MyaMKa MOKPOyCOBA riyrb am Hac K ßep;iHHy, MOKfly npoHHM. Bbia, npy3bH, He jieroK h He CKop. LLDih mm ähh h hohh, 6mjio TpyUHO oneHb, Ho öapaHKy He 6poca;i uiotțjgp. ripuneB Mo>KeT ßMTb OTflejibHMM uiTaTCKHM jnmaM 9Ta necHH MaiiocTb hőbhomíJk. Mm >k He n03aöyneM, CKOAbKo >KHn> He öynew <í>poHTOBbix H3i>e3>KeHHbix nopor. npmieB Consfătuirea dela Consiliul General A. R. L. D. S. cu organizațiile din în ziua de 18 Decembrie a avut loc la Consiliul General A.R.L.U.S. o consfătuire cu organizațiile A.R.L.U.S. din sectorul carbonifer. La această consfătuire au luat parte tov. Aurel Duma și David Ludovic, secretari ai A.R.L.U.S.-ului, activiști ai Consiliului General A.R.L.U.S., președinții organizațiilor regionale Bacău, Timișoara, Hunedoara, Pitești, Ploești, Suceava, precum și președinții organizațiilor raionale din sectorul carbonifer. Au participat deasemeni delegați din partea Ministerului Industriei Cărbunelui și din partea Uniunii Sindicatelor din Industria Cărbunelui. Au prezentat referate organizațiile regionale Hunedoara, Bacău și organizația raională Oravița. Din aceste referate a reieșit că în urma expunerii tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe țară a muncitorilor mineri, din industria carboniferă, organizațiile noastre au luat o serie de măsuri pentru îmbunătățirea activității A.R.L.U.S. în mine. Astfel, organizația regională Bacău analizat într’o ședință de birou munca organizației raionale Moinești, luând măsuri pentru intensificarea activității de îndrumare și control a cercurilor din acest raion, punându-le la dispoziție un bogat material documentar pentru popularizarea metodelor stahanoviștilor sovietici ce pot fi aplicate în sectorul carbonifer. f‘la minele Lupeni, Jieț-Lonea, Petrila și Aninoasa, din raionul Petroșani, s’au organizat 18 conferințe pentru popularizarea metodelor sovietice Golovin, Kovaliov, Voroșin și Kotlear, la care au luat parte peste 4000 de mineri. Cercurile A.R.L.U.S. din sectorul carbonifer au obținut o serie de realizări și în privința organizării propagandei vizuale. Astfel, cercurile de la minele Anina și Steierdorf, din raionul Oravița, au deschis în cluburile muncitorești expozițiile : „Marile construcții ale Uniunii Sovietice“ și „Minerii sovietici“, care au fost vizitate de 1020 de oameni. Cercurile de la mina Lupeni au alcătuit un panou mobil cu fotografii despre actualitatea sovietică, expus prin rotație în diferite locuri mai frecventate. In referate s’au arătat, deasemeni, realizările și lipsurile acestor organizații raionale și regionale în organizarea și îndrumarea cursurilor populare de limba rusă, în înscrierea de noi membri, în mărirea numărului de abonamente la presa A.R.L.U.S. Din partea Consiliului General, tov. Ion Gașpar, responsabil adjunct al secției „Legături cu organizațiile A.R.L.U.S.“, a prezentat un coreferat asupra muncii organizațiilor noastre din sectorul carbonifer. Vorbitorul a relevat realizările organizațiilor A.R.L.U.S. în popularizarea Uniunii Sovietice, a înaltei mecanizări a proceselor de extracție în minele sovietice, a metodelor de organizare a muncii folosite de minerii sovietici. Coreferatul a arătat și lipsurile constatate în activitatea organizațiilor noastre. Organizațiile regionale și raionale respective nu au acordat o atenție suficientă cercurilor care activează în sectorul carbonifer, ramură de o deosebită importanță în economia noastră națională, pentru a asigura desfășurarea unei activități continui în aceste cercuri. Prețioase învățături și-au putut însuși organizațiile noastre din sectorul carbonifer și din discuțiile ce au urmat, care au analizat diferitele aspecte ale muncii, aducând o serie de propuneri pentru lichidarea lipsurilor existente. Tov. Tudor Rotaru, responsabilul secției „Legături cu organizațiile A.R.L.U.S.“ a arătat în concluzii sarcinile ce revin organizațiilor noastre din sectorul carbonifer pentru îmbunătățirea activității cultural-politice în rândul minerilor. S-a subliniat, astfel, că organizațiile regionale și raioníte trebue să acorde o atenție deosebită cercurilor din sectorul carbonifer, întărind activitatea de îndrumare și control în acest sector, analizând în mod periodic munca, preocupându-se de întărirea birourilor acestor cercuri cu activiști bine pregătiți, care să fie instruiți temeinic asupra sarcinilor ce le revin și ajutați să desfășoare o activitate intensă pentru popularizarea vieții minerilor din Uniunea Sovietică, a organizării muncii în minele sovietice, a ajutorului pe care muncitorii mineri din țara noastră îl primesc din partea oamenilor sovietici, prin mașinile perfecționate ce ușurează procesele de extracție, prin însușirea metodelor de lucru ale minerilor din U.R.S.S. Analizând realizările și lipsurile organizațiilor A.R.L.U.S. din sectorul carbonifer, arătând măsurile ce trebuesc luate pe viitor, recenta consfătuire de la Consiliul General constitue o contribuție însemnată la îmbunătățirea activității cultural-politice de massă a organizațiilor noastre din acest sector, sectorul carbonifer Nr. în 3 Ianuarie 1953 Din activitatea cursurilor populare de limba rusă din regiunea Arad In regiunea Arad s’au deschis 236 cursuri populare de limba rusă ciclul I, cu 4044 elevi, 24 cursuri ciclul II cu 283 elevi și 4 cursuri ciclul III cu 56 elevi. Ingrijindu-se de bunul mers al cursurilor de mobilizare a elevilor la lecții, cercurile A.R.L.U.S., dela uzinele „30 Decembrie“ și ,,Iosif Rangheț“ au realizat o frecvență la cursuri de 85%, iar cercul dela cooperativa „21 Decembrie“, de 100%. Cele 3 cursuri ce funcționează în cadrul atelierelor C.F.R. au o frecvență de 75—80%. Printre cursurile dela sate care funcționează în bune condițiuni sunt cele dela G.A.L. din Șiria, cel diin comuna Săvârșin ș. a. O serie de cercuri A.R.L.U.S., ca acelea dela Trustul Alimentațitei Publice, A.R.T.E.X. Uzina electrică, Combinatul Poligrafic Nr. 4 din Arad, nu au reușit să asigure o colaborare strânsă cu conducerea întreprinderilor sau instituțiilor respective și cu organizațiile de massă și de aceea frecvența este destul de slabă. In raionul Sânnicolaul Mare, situația câtorva cursuri populare de limba rusă, a căror frecvență era slabă, a putut fi îmbunătățită prin înlăturarea unor elemente dușmănoase care se strecuraseră la acesta cursuri, împiedicând buna lor funcționare. BOGOȘ LAZAR corespondent voluntajj Realizări ale Cercului A.R.L.U.S. de la cooperativa „Drapelul Roșu“ din orașul Dej Pentru popularizarea luptei pentru pace dusă de Uniunea Sovietică și a realizărilor oamenilor sovietici, care construesc comunismul, cercul A.R.L.U.S. dela cooperativa „Drapelul Roșu“ folosește forme variate de muncă. Cu scopul de a populariza cuvântarea rostită de tovarășul Stalin la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S., cercul A.R.S.U.S. a organizat numeroase convorbiri și discuții. Deasemeni, s-au organizat convorbiri și discuții în legătură cu cuvântarea lui A. I. Vâșinski rostită la O.N.U. în problema coreeană. O atenție deosebită a acordat cercul A.R.L.U.S. din această întreprindere agitației vizuale. In fiecare secție s’a organizat câte un punct de agitație vizuală, care actualizat din două în două săptămâni- Un membru din activul larg al cercului organizează cu regularitate convorbiri pentru lămurirea conținutului acestor fotografii. Cercul A.R.L.S S „Drapelul Roșu“ organizează în zilele de duminică audiții colective ale orei A.R.L.U.S. transmisă de postul de radio Moscova. La audiții participă cu mult interes muncitorii și funcționarii întreprinderii. DOCHIȚA COROIAN corespondent voluntar —-------1." III ,ii , ■.« Intr’o zi caldă de vară, mergeam pe digul care străjuia uriașul rezervor de apă. Digul acela despica, parcă, peisajul în două parți egale, pline de cele mai izbitoare contraste. In dreapta lui, până departe, cât cuprindeai cu ochii jucau în soare undele verzui,străvezii, presărate pe alocuri cu albul plin de frăgezime al cârlionților de spumă. In stânga, se întindea, tot până la orizont, stepa nesfârșită. Nivelul ei era mai jos decât apa și pe fondul său neted, de un verde mat, apăreau ici, colo, rănile galbene, încă neînchise, adâncite de cupele screperelor. Pescărușii se roteau deasupra apei, coborrînd și înălțându-se necontenit, purtați de curenți; de aer ; în depărtare, plutea o pereche de rațe sălbatice, săltând ușor pe valuri. Apa se întindea atât de larg și de liber, încât, privind-o, aveai impresia că lacul dăinuia dintotdeauna acolo, oglindind mereu, în undele sale, soarele cu strălucirea-i neistovită. Era însă de ajuns să arunci o privire în partea cealaltă, ca să-ți dai seama că și valurile, și pescărușii, și rațele, și toată această apă întinsă, sunt aici abia de curând și nu au venit ele singure, ci aduse de voința creatoare a omului. Până și aerul din aceste locuri era plin de contraste. Era umed și proaspăt, dar în loc de izul algelor, împrăștia aroma aspră a pelinului, a cimbrului și a altor ierburi de stepă, care cresc de obicei pe un pământ uscat, crăpat de arșiță, lipsit de umezeală. Digul era cu desăvârșire pustiu. Turnurile albe, svelte, ale stațiunii de pompare, care se ridicau deasupra lui în ceața ușoară, nestatornică, a amiezii, păreau ireale, plutind parcă într’un miraj. Numai lângă deversorul de beton al digului, pe taluz, chiar lângă apă, se desprindea silueta nemișcată a unui om. Apropiindu-mă, văzui un flăcău tânăr, lat în umeri și cu părul cârlionțat, de culoarea firamei Stătea așezat, cu genunchii cuprinși în brațe și urmărea cum valurile mici se loveau de mal într’un susur îmbietor, de apă minerala. Alături de el, se aflau: o raniță de pânză groasă, bine umplută și legată cu grijă, cutie de patefon, cam jerpelită, și o pălărie o plușată, nouă-nouță, încă nemototolită. — Pesegești ? Cu o neplăcere vădită, flăcăul își desprinse de deasupra apei privirea ochilor săi mari. Spălăciți, care cercetau atent pe subgenele lungi, cu totul decolorate de soare. — Cine s’ar încumeta să pescuiască aici ? Aici se cresc pești. Tăcu un timp, apoi adause, ca și cum ar fi vorbit pentru el : — îmi iau rămas bun... Plec, și acum aștept mașina. S’a Boris Polevoi încurcat pe undeva, blestemata asta de mașină, dracu’ s’o ita ! La prima vedere, omul acesta vânjos, posomorit, cu părul roșcat, nu trezea simpatie. Dar și eu îmi așteptam mașina care trebuia să apară dintr’o clipă într’alta pe drumul de stepă, și de aceea mă așezai în apropierea lui, pe fățuiala de piatră a taluzului, încălzită de soare.— Pleci pe un alt șantier ? — De ce ? Mă întorc la S.M.T.-ul meu. Mi s’a împlinit termenul. Grânele s’au făcut mari, curând vor trebui secerate... Sunt combainer. Ai înțeles acum ? — Și ai venit aici să vezi construcția ? — I-auzi vorbă ! Ce a semăna excursionist ?... Am lucrat aici, la montaj, în brigada tovarășului... Dar la ce bun să-ți mai spun și numele lui. Tot nu ești de pe-aici și după cum se vede, nu cunoști oamenii noștri. — Curios ! Combainer și mentoj , astea sunt meserii cu totul deosebite. — Ei așa cum îți spun eu ! Pentru un om cu cap nu există lucru, pe care să nu-l poată tace. Poți învăța orice, numai să ai o căpățână pe umeri și chef de muncă. In brigada noastră de montori, era chiar și unul care fusese frizer. Iar eu sunt combiaimer. Aici metal, acolo mittal, aici mecanică, acolo mecanică. Mie îmi vine ușor. Trecându-și degetele prin părul arămiu, adăugă zâmbind, cu o privire șăgalnică în ochii spălăciți : — Și în S.M.T.-ul nostru s’au găsit unii care să-mi spună : „Unde vrei să pleci dela combina La ? Ce foloase ai s’aduci tu peacolo ?"... Și altele, multe, de felul ăsta. „Aici ai și renume și stimă, câștigi bine și fetele își pierd mințile după taie, iar acolo ai să te pierzi ca un ac într’un par cu fân. Rămâi mai bine acasă. Ce-ți lipsește aici ?” Dar eu nu mi-am pierdut capul , iar acum, mă întorc cu două certificate cu mulțumiri aduse prin ordin de zi. — N’au vrut să-ți dea drumul ? — Se’nțelege că nu ! Doar sunt combiaiierul cel mai de frunte din toată zona. Aveau mare nevoie de mine. Au și tăbărît cu toții pe capul meu — și cu binele, și cu răul, și cu ademeneli, și cu amenințări: nu-ți dăm drumul și pace ! „Acolo’s destui constructori și fără tine. Ce, crezi că au nevoie de cârlionți tăi roșcați ?“ Dar eu m'am ținut bine, m’am încăpățânat și n’am vrut să știu de nimic , șantierul ăsta îmi pătrunsese adânc în suflet, incât începusem să tânjesc ca după o fată. „Am să plec și gata ! N’am să mai pot trăi dacă n’o să lucrez acolo, după pofta inimii“... M’au pisat S.M.T.-iștii noștri, m’au pisat cu o adunare generală întreagă, ca să zic așa ; apoi directorul n’a avut ce să mai facă și s’ia lăsat păgubaș. „Fire-ai al naibii... strânge grânele și du-te, învârtindu-te ! Iți dau drumul până la recolta viitoare". Careva să zică, el se învoise. Asta era bine, dar băieții, tovarășii mei, combainerii, tractoriștii... ăia nu voiau să știe de nimic, liai tot spuneau: „Aba, fugi de reparații, n'ai poftă să stai culcat sub mașină, cu cheia tn mână, șmecheruile !“ Iar unul dintre ei, Vasilii Parfenaci, brigadierul nostru, dracu’știe ce-a bănuit! Când să-mi iau rămas bun, și-a ascuns mâinile la spate. „Nu-i dau nici mâna și nici nu-i doresc drum bun, unuia care pleacă dela lucrul lui după câștig“. Câștig ! La mine acasă mai zac încă grânele de acum doi ani, pe care le-am primit pentru ziele de muncă. Nici nu le pot mânca pe toate. De dus la târg mi-e rușine, așa că nu știu ce să fac cu ele... Și încă n’aș zice nimic, dacă mi-ar fi spus-o un nătărău oarecare, dar nu el, un vechi membru de partid, și măcar dacă mi-ar fi spus-o între patru ochi, dar mi-a spus-o în auzul întregului atelier și normatoarea noastră, Nadia, era de față... mult m’au necăjit cuvintele lui. „Bine, băieți, — le-am spus eu. Când am să mă’ntorc vara viitoare la voi și am să aduc marea după mine în stepele noastre, o să-mi cereți iertare, dar n’am să vă iert vorbele astea“. Am trântit ușa, și dus am fost. Flăcăul ședea, mestecând un fir de iarbă. Nu privea spre mine, ci undeva în depărtare, unde apa verzue se contopea cu un cer tot atât de cenușiu-verzui. Se vede că-l îndemna acea patimă nestăpânită de a povesti totul unui om necunoscut, că simțea dorința aceea puternică de a-i împărtăși cuiva întâmplările trăite, simțănânt care, în anumite clipe, se strecoară până și’n sufletul oamenilor celor mai închiși din fire. — Mda ! Și, cu toate acestea, îți spun sincer, eram cât pe-aci să fug de la canal și să mă’ntorc acasă. Da, da, ce crezi dumneata ! E ușor să citești în ziare că s’a montat un agregat cu o lună înainte de termen. Dar când e vorba s’o faci, nu pe oricine îl ajută capul. La mine, sunt un bun combainer și nici în lăcătușerie nu mă dau bătut, dar acolo e un atelier de S.M.T. Iar aici, privește numai când te uiți în sus, îți cade căciula ! Și combina noastră — deadnought-ul stepelor, cum spune mereu unul în gazeta noastră raionială — dacă ai pune-o alături de toate astea, să nu zic că-i o gâză, dar tot pare... un cărăbuș. Apoi și munca... Asta, am spus-o doar într’o coară, că montorul și combainerul sunt ca și cumetri: acolo metal, aici metal,.. Ehe, țin’te bine ! De metal, tot metal e, dar gabaritele’s diferite. E ca și o secerătoare de combină pe lângă o seceră... La cadre mi s’au făcut formele cu ușurință, când le-am arătat toate certificatele. M’au repartizat, ca pe unul care cunoaște mecanică, de-a dreptul la montaj, în brigada unui ucrainean, om vestit, care are Ordinul Lenin încă dela Dneprostroi. Cu decoratul ăsta am avut de furcă. E drept că-i un maistru fără pereche, poate nici nu există altul ca el, dar ți-o spun drept, are un caracter, cu adevărat autogen : la cel mai mic lucru, face explozie... Și mai ales, totul pe lume este pentru el simplu, nu poate să înțeleagă, nici în ruptul capului, că oamenii nu sunt toți la fel, că priceperea o capătă fiecare în felul lui și la timpul lui. Și mai e ceva: până și în vis nu vede decât construcțiile comunismului... Ca și mine, de altfel. Grozav punea la inimă, când vreunul greșea cât de cât. II dădăcea ca pe un copil. Am tot răbdat, dar în cele din urmă n’am mai putut, m’am luat cu el la harță. „Crezi că dacă ai o decorație, — am spus — trebue să faci pe grozavul I Am și eu „Drapelul Muncii”, numai că nu-1 port. Sunt cel mai bun combainer dln raionul meu și nu-ți dau voie să țipi la mine”. S’a supărat foc ! „Unde crezi că te găsești : pe un șantier al comunismului, la montaj, ori repariace de primus în artelul „Munca de prisos”? Ți s’a arătat încredere, — strigă el. — te-am primit aici și tu îmi dezorganizezi brigada?— și-mi surâde în viață. — Demagogul el Dacă vrei să lucrezi înainte, trebue să asculți, să înveți, învață ziua și noaptea, fără odihnă, întruna, iar caracterul ascuți de-i cât poți mai bine. Cârlionii roșcați, mai pot eu răbda în brigada de un caracter meu, dar roșcat n’am nevoie“. Văzând cum stau lucrurile, m’am hotărît să plec, chiar în ziua aceea. Ce crezi dumneata, e plăcut să-ți vorbească cîneva în felul ăsta, după ce-am fost stimat de toată lumea? Și m’a apucat un dor de S.M.T., de-ai fi zis că nu există loc mai bun pe lume. M’am gândit, noaptea întreagă, și așa e rău și nici altfel mi-i bine. Oricum întorceam lucrurile, tot acolo ajungeam, să mă duc a doua zi dimineață la șeful de lucrări, să-i cer să-mi dea drumul. Cu gândul ăsta am și adormit”. Și vezi dumneata, lucru ciudat, am adormit, și ce visez?! Se făcea că mă întorceam în atelierul meu. Vedeam totul limpede, și pe Vasilii Parfenaci și pe normatoarea Nadia, și pe toți boierii noștri Intri, și le spun: „Bună ziua, tovarăși ! După cum văd, nu prea vă descurcați fară mine. Iată, am venit să vă ajut !” Și văd că niciunul nu-mi dă bună ziua. Toți se uitau, parcă nu La mine, ci la ceva din spatele meu. Mă întorc și eu, văd că ușa e deschisă, iar afară se întinde stepa înzăpezită........Ce-i cu voi? îi întreb” eu, — unde priviți?” Iar Vasilii Parfenâci mă întreabă, cu subînțeles : „Unde ți-e marea? Parcă era vorba s'o aduci până la noi? Sau n’ai putut s’o scoți la capăt și-ai dat bir cu fugitul” Și toată lumea pofnește în râs, iar Madia, mai tare ca toți. Și atât m’ia durut râsul ei de parcă mă’nțepa cu ace... M’am trezit loc de sudoare, ca într’o baie de aburi. Ciudate lucruri mai vezi în vis ! După aceea, n’am mai putut închide ochii toată noaptea A doua zi dimineața, m’am dus la vestitul meu brigadier, l-am luat de-o parte, i-am cerut iertare pentru cele întâmplate în ajun, i am făgăduit să-mi țin în frâu caracterul meu roșcat și să învăț totul, după cum mă va potvățui ei. „Poți să mă trimiți să car și electrozi din magazie — i-am zis — numai să mă lași în brigadă” M’a lăsat, și bine-a făcut, nu i-a părut rău... Nu vreau să mă laud, dar am fost printre primii cinci la montaj , cum se’ntâmpla ceva, brigadierul pe mine mă trimitea să repar, să mă descurc. Și astăzi mi se poate vedea oficeul pe tabloul de onoare, de lângă ecluză. Dar nu despre asta e vorba , doar nu-i prima dată când mă aflu pe un tablou de onoare. Principalul e că mă întorc de pe șantier, la S.M.T.-al meu, d) un bagaj, față de care bagajul ăsta este un ile,ac Șl scuipă disprețuitor spre ranița ticsită. — Câștig I am să mă’ntorc și o să le arăt eu câștig ! Au să se’nvețe minte, să mai râdă de mine. Ha,ha-ha și hi-hi-hi ! Am să le scot vreo patru adrese de mulțumire și o telegramă a ministrului, în care e lăudat numele meu... Câștig ! Noi, combainerii, câștigăm poate și mai bine, dar parcă e vorba de bani?... Undeva, vis, pe șosea, suna un claxon. O camionetă prăfuită semnaliza cu disperare, adresându-se în mod vădit tovarășului meu, dar acesta avea chef de vorbă și se prefăcea că nu aude. In cele din urmă, șoferul jignit pesemne de o asemenea lipsă de atenție, dădu un semnal lung, care nu se mai sfârșea. — Fir’ar al dracului, o să descarce acumulatorul !.. Aud, aud!... S’au plictisit! Tovarășul meu își svârli cu un gest hotărît ranița în spinare, apucă patefonul și-și trânti pe ceafă pălăria sa elegantă. — Dar marea — ți amintit eu. — Marea ? Iată mările mele, și asta, și asta, și încă una... Marea mi-a luat-o înainte! Ai citit în ziare că apa a ajuns în raionul nostru încă de astă primăvară, venind pe canalul de irigație și nu de-aici, ci chiar din Marea Țimleanskaia Nu mâ’ntorc cu mâinile goale... Ei rămâi sănătoș !... Coborî în fugă, cu pas ușor, de pe taluzul înalt, până în vale, unde aștepta cam‘onea încărunțită de praf. Pe mal, chiar lângă apă, unde până mai adineauri stătuse conlbși aerul montor, râmaseră urmele cizmelor sale grele, țintuite. Aveai impresia că valurile verzui care loveau cu îndărătnicie malul, încercau să le șteargă, fără să poată ajunge până la ele. Și mă gândii, că nu numai valurile, dar nici timpul nu e în stare să șteargă urmele lăsate de asemenea oameni. (Din volumul de povestiri „ Contemporanii")