Veac Nou, 1956 (Anul 12, nr. 1-51)
1956-01-06 / nr. 1
7 Muncitorii și tehnicienii, muncitori și intelectualii din țăranii tara noastră au pășit pragul noului an cu inimile pline de satisfacție și mîndrîe pentru însemnatele victorii repurtate în construcția economică și culturală, cu hotarîrea fermă de a contribui cu toate forțele, cu energia lor creatoare, la înfăptuirea mărețului program trasat de cel de al doilea Congres al Partidului Muncitoresc Român. Intelectualității legate de popor, pe care tovarășul Gh. Gheorghiu- Dej a numit-o mîndria poporului nostru, îi revin astăzi sarcini de seamă. Congresul partidului a chemat intelectualii să devină factori mai activi în dezvoltarea culturii, științei și tehnicii, în răspîndirea ideologiei marxist-leniniste, a cunoștințelor științifice despre natură și societate, în combaterea ideilor reacționare, a putredei ideologii burgheze, a idealismului și misticismului. Exemplul activității patriotice a intelectualității sovietice , al oamenilor de știință, al scriitorilor și oamenilor de artă sovietici, care își închină întreaga lor capacitate de creație minunatului țel al făuririi comunismului, constituie un puternic îndemn pentru intelectualii din țara noastră. Organizațiile A.R.L.U.S. pot aduce o contribuție utilă la cunoașterea și însușirea creatoare de către oamenii de cultură, a cuceririlor științei, artei și literaturii sovietice. Dar, așa cum au subliniat și lucrările celui de al IV-lea Congres al A.R.L.U.S.-ului, activitatea Asociației noastre în rîndul intelectualilor n-a reușit încă să se ridice la înălțimea cerințelor. Chiar și în centre culturale atît de importante ca București, Iași, Gluj ș.a. munca organizațiilor A.R.L.U.S. a fost pînă nu demult nesatisfăcătoare. In ultimul timp consiliile regionale și raionale A.R.L.U.S. au început să acorde mai multă atenție activității în rîndurile oamenilor de știință, artă și literatură. In perioada Lunii prieteniei romîno-sovietice din 1955, și mai ales în cadrul „Săptămînii științei și tehnicii sovietice" au avut loc, în întreaga țară, numeroase manifestări care au făcut cunoscute maselor largi de intelectuali — medici, ingineri, agronomi etc. — _ cele mai noi realizări ale științei și tehnicii sovietice. A fost îmbunătățită activitatea și în rîndurile juriștilor și cadrelor didactice — categorii de intelectuali care erau lăsate de multe ori în patura sferei de activitate a Asociației noastre. In această direcție s-a remarcat mai ales activitatea desfășurată de consiliul raional A.R.L.U.S. Stalin din Capitală. Spre deosebire de trecut, în tot mai multe regiuni, popularizarea ION MORARU secretar adjunct al A.R.L.U.S.-ului ealizărilor culturii sovietice este onsiderată ca o sarcină importantt, permanentă, a Asociației noatre. Astfel, consiliul regional Cui i-a propus ca, în perioada trimestrului I al anului 1956, să desfășoao bogată activitate propaganditică în rîndul intelectualilor. Instituțiile de învățămînt superior,um ar fi, de pildă, la facultățile de chimie ale universităților „Babeș“ i „Bolyai“ se vor tine prelegeri cu obiectul: „Rolul ionilor radioactivi n chimia analitică", la facultățile de științe naturale vor avea loc onferințe consacrate principiilor iiciuriniste în dezvoltarea biologiei iar la facultățile de istorie, se va organiza în colaborare cu filiala Institutului de istorie al Academiei L P.R., un ciclu de conferințe cu ema: „Relațiile romîno-ruse de-a uungul veacurilor". Planul de muncă al consiliului regional mai prevede și alte acțiuni interesante, care vor i inițiate în colaborare cu filialele din Cluj ale Uniunii Scriitorilor și fie Uniunii Compozitorilor, precum și cu filiala Societății științelor medicale. Un bogat program de manifesări, menit să ducă la o mai largă răspîmdire a experienței pedagogiei sovietice în rîndul cadrelor didactice este pregătit de consiliile regiei ale A.R.L.U.S. din Regiunea Autonomă Maghiară, Iași ș.a. Printre aceste manifestări se numără referate privind predarea diferitelor obiecte în școlile medii din U.R.S.S., discuții pe marginea lucrărilor lui Makarenko — „Poemul Pedagogic“ și „Steaguri pe turnuri" ș.a. Merită să fie relevată, de asemenea, inițiativa consiliilor regionale: Craiova, Iași, Stalin ș.a. de a organiza, în sadrul instituțiilor teatrale, expuneri asupra problemelor creației artistice în U.R.S.S. și a principiilor lui K. S. Stanislavski. Din păcate, mai sunt organizații :a, de exemplu, consiliile regionale Constanța, Timișoara ș.a. care nu acordă încă nici acum toată atenția și importanța cuvenită muncii printre intelectuali. Datorită lipsei de îndrumare din partea consiliilor regionale și raionale, activitatea multor comisii A.R.L.U.S. din instituțiile științifice, de învățămînt sau artă continuă să rămînă nesatisfăcătoare, ruptă de preocupările specifice colectivelor acestor instituții. Consiliile regionale și raionale A.R.L.U.S. trebuie să pună neîntîrziat capăt atitudinii de subapreciere a activității în rîndurile intelectualilor; ele au datoria să ia măsuri concrete pentru îmbunătățirea acestei activități. Trebuie intensificată munca organizațiilor noastre în rîndurile oamenilor de știință, artă și literatură, a cadrelor didactice, pentru care însușirea realizărilor culturii sovietice reprezintă un ajutor de preț în munca pentru făurirea culturii noi, socialiste în patria noastră. O atenție deosebită va trebui, să acordăm în viitor activității în rîndurile medicilor, juriștilor, a cadrelor din instituțiile științifice, de învățămînt și arta. Lichidarea formalismului, rutinei și metodelor birocratice de muncă și organizarea de acțiuni vii, atrăgătoare, atît prin conținutul lor cît și prin formele de prezentare, trebuie să devină o preocupare continuă a tuturor organizații!» A.R.L.U.S. Pentru aceasta, este de cea mai mare importantă stabilire, unei strînse conlucrări a organizațiilor A.R.L.U.S. cu instituțiile științifice, de învătămînt și artă, cu uni unite de creație, cu diferite societăț științifice ca: Societatea știintelor medicale, Asociația juriștilor, Societățile de științe naturale, istorice filologice, matematice și fizice etc Această conlucrare va trebui concretizată prin inițierea în comun a unor conferințe, referate științifice urmate de discuții, și consfătuiri pe ramuri de specialitate, a unor dăi de seamă ale oamenilor de știință și artă care au vizitat Uniunea Sovietică etc. în scopul ilustrării cele mai noi cuceriri ale științei, artei , literaturii sovietice. Este necesa ca, în această muncă, să fie atras specialiștii care au studiat ma multi ani în Uniunea Sovietică ș au avut posibilitatea să cunoască nemijlocit cultura sovietică. Organizațiile A.R.L.U.S., trebui să înlesnească intelectualilor din țara noastră stabilirea unor legătui strînse pe cale de corespondentă cu specialiștii sovietici, pentru se înfăptui un rodnic și permanen schimb de experiență, deosebit d important în munca lor științifică Consiliile regionale și raional trebuie să-și îndrepte atenția, în ma mare măsură ca pînă acum, asupr activității comisiilor A.R.L.U.S. din instituțiile științifice, de învățămîn și artă. In centrul activității aceste comisii trebuie să stea sarcina de desfășura o bogată activitate propagandistică, o intensă muncă de răspîndire a culturii sovietice, îndrumarea permanentă, ajutorul și controlul activității acestor comisii, trebuie să constituie o sarcină permanentă a organelor de conducere al A.R.L.U.S. Consiliile regionale și raional A.R.L.U.S. au datoria să analizez periodic activitatea desfășurată sînul intelectualilor pentru extinderea celor mai bune metode d muncă, pentru lichidarea lipsurile existente. Viața A.R.L. U.S. Să intensificăm activitatea A.R.L.U.S. in rîndurile intelectualilor Experiența sovietică — ajutor prețios în lupta pentru realizarea sarcinilor celui de al ll-lea cincinal Din primele zile ale noului an, 1956, oamenii muncii din țara noastră au pornit cu însuflețire la realizarea mărețelor sarcini prevăzute în Directivele Congresului al II-lea al P..R. cu privire la al doilea plan cincinal. Ei acordă cea mai mare importanță însușirii și aplicării creatoare a celor mai noi cuceriri ale științei și experienței înaintate sovietice, arme de preț în lupta pentru realizarea cu succes a sarcinilor construcției socialiste în țara noastră. Un obiectiv de mare răspundere înuustrua de preucrare chimică a petrolului a luat ființă acum vreo reizeci de ani. Până atunci, petrolul era considerat exclusiv cau aursă de combustibil lichid, uleiuri de unt, bitum și parafină. Apariția petrochimiei a fost condiționată de dezvoltarea industriei petrolifere. In Uniunea Sovietică, a fost trasată încă în 1939, la Congresul al XVlII-lea al P. C. (b) al U.R.S.S., sarcina importantă de a se crea „noi ramuri de sinteză organică (alcool sintetic, acid acetic etc.) pe baza utilizării produselor secundare de la prelucrarea țițeiului, fabricarea cauciucului, cocsului , și a gazelor naturale“. In Uniunea Sovietică, există astăzi o puternică industrie de sinteză organică pe baza hidrocarburilor gazoase industriale (gazele de cracare) și a celor naturale (gazele de sondă), care produce alcooli sintetici, derivați clorurări ai hidrocarburilor, solvenți, detergenți (produse cu o acțiune de spălare asemănătoare aceleia a săpunului) ș.a. Prin prelucrarea chimică a hidrocarburilor gazoase și lichide din petrol, se obține, un produs important, cauciucul sintetic. Uniunea Sovietică este prima țară din lume care a obținut , industrial cauciuc sintetic, încă din 1931 — 1932. In raportul de activitate al C.C. al P.M.R. prezentat la Congresul al II-lea al partidului, tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej a arătat rolul important al cimizării petrolului. „In anii ce urmează — a spus tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej — vom dezvolta ramurile principale ale industriei chimice și, în primul rînd, industria petrochimică, ramură importantă care prelucrează chimic produsele petrolifere. „Gazele de rafinărie, rezultate din prelucrarea petrolului, sunt folosite astăzi drept combustibil. In 1955, valoarea gazelor de rafinărie care s-au consumat drept combustibil, reprezenta doar 45 milioane lei; dacă aceeași cantitate de gaze ar fi fost prelucrată în produse chimice, s-ar fi obținut o producție de 800 milioane lei. Raportul indică și liniile de dezvoltare a industriei petrochimice: în primul rînd obținerea de cauciuc sintetic, produse intermediare valoroase necesare industriei chimice și o gamă mare de produse chimice necesare industriei și agriculturii. In dezvoltareadustriei petro- 1etmice, folosim î scară largă : itilizările și experiența sovietică aoduselor intermediare și finite. Din gazele de cracare, se valorifică în primul rînd hidrocarburile nesaturate (etilena, propilenă, butilenă, izobutilenă ș.a.). Prin procedee de descompunere termică și de dehidrogenare, hidrocarburile saturate sunt transformate în produse nesaturate. Deosebită importanță are metanul, hidrocarbură saturată din care se obțin amoniac, îngrășăminte azotoase, acetilenă, negru de fum ș.a. Din etilenă, hidrocarburătă gazoasă, se obțin mase nesaturaplastice (polietilenă), alcool etilic etc. Din hidrocarburile nesaturate numite butiiene, se obține cauciucul sintetic butadienă-stiren, cu utilizări asemănătoare cu ale cauciucului natural și cu unele proprietăți superioare acestuia, precum și cauciucul numit „butii“, folosit îndeosebi pentru fabricarea camerelor de aer ale anvelopelor. In general, din totalul produselor petrochimice, 20% îl constituie cauciucurile sintetice, 14%, masele plastice și plastifianții, 11% amoniacul, produsele pentru combaterea insectelor și bolilor plantelor și alte produse necesare agriculturii. Pentru dezvoltarea industriei petrochimice în țara noastră, vom primi un bogat și variat ajutor din partea Uniunii Sovietice , lucrări de bază în acest domeniu, precum și altă literatură tehnică de specialitate; proiecte tip pentru instalații; livrări de utilaje; trimiterea unor specialiști care ne vor ajuta să ridicăm viitoarele uzine. Un ajutor multilateral vom primi pentru realizarea primei noastre uzine de cauciuc sintetic, care în 1960 va avea o capacitate de 25.000 tone. Lucrătorii din industria chimică sînt ferm hotărîți ca, folosind bogatul ajutor științific și tehnic pe care ni-l acordă Uniunea Sovietică, să realizeze marile sarcini trasate de partid pentru valorificarea superioară a petrolului, pentru crearea unor produse foarte necesare industriei, agriculturii, ridicării nivelului de trai al poporului nostru. Ing. ION MARINESCU director tehnic în Ministerul Industriei Chimice ivmn« VW VW V*<i« Cu prilejul călătoriei pe care am făcut-o în U.R.S.S., ca membru al delegației A.R.S.U.S. invitată de U.O.R.S. am avut prilejul cunosc la fața locului multe aspecte din bogata și minunata realitate a marii Țări a Socialismului. Ca agronom, m-am interesat îndeosebi de realizările agriculturii sovietice. Primele aspecte ale agriculturii sovietice mi s-au înfățișat încă din zborul avionului care ne ducea spre Moscova. Era pe la jumătatea lunii octombrie. In dreapta Prutului, rămîneau întinderi de teren în cea mai mare parte împărțite în nenumărate parcele mici, lungi și înguste, caracteristice proprietății individuale. Scicolo, cîte o gospodărie colectivă sau de stat, cu terenul împărțit în tarlale mari. Semănături de toamnă, pe atunci erau puține. Ogoare de toamnă, la fel. In stînga Prutului, în direcția de zbor a avionului, se deschidea o priveliște cu totul deosebită. Cît cuprindeai cu ochiul, vedeai terenul împărțit în tarlale mari, întinse, caracteristice proprietății socialiste. Se distingeau trei culori principale: verdele, care reprezenta semănăturile de toamnă, negrul ogoarelor de toamnă și galbenul culturilor de porumb. Ogoarele de toamnă reprezentau la acea vreme circa 25— 30 k t) din suprafața cultivabilă. Un aspect asemănător mi s-a înfățișat apoi și în cîmpia Kubanului, în Ucraina răsăriteană și mult mai spre nord, cu ocazia înapoierii la Moscova din călătoria făcută în Transcaucazia. Un fapt caracteristic pentru agricultura sovietică din anul 1955 au fost suprafețele foarte mari afectate culturii porumbului. In Ucraina, aproape o treime din suprafața destinată culturilor de cîmp a fost ocupată cu porumb. Dar cultura acestei plante s-a extins mult și dincolo de granițele de nord ale Ucrainei, pînă în regiunea Moscovei. am Colhoznicii din Ucraina, cu care avut ocazia să stau de vorbă, mi-au spus că în anul trecut, colhozurile au cultivat cu porumb suprafețe de 3—4 ori mai mari decît în 1954. O sporire a cultivate cu porumb a suprafețelor avut loc în toate regiunile producătoare de porumb din Uniunea Sovietică. De unde în anul 1953 suprafața totală cultivată cu porumb în Uniunea Sovietică a fost de 3.500.000 ha., iar în 1954 de 4.300.000 ha, în 1955 ea a atins 17.900.000 ha. Această extindere impresionantă a culturii porumbului într-un timp atît de scurt este urmarea îndrumărilor date de Partidul Comunist și de Guvernul Sovietic în vederea asigurării unei baze furajere puternice, necesară dezvoltării creșterii animalelor. De cîțiva ani încoace se fac încercări de cultură a porumbului și în regiunile care, din cauza condițiilor de climă, erau socotite pînă nu de mult improprii acestei culturi. In 1955, astfel de încercări s-au făcut în zona centrală a U.R.S.S., în Belorusia și chiar în regiunea Leningradului. Un director de sovhoz din regiunea Voronej mi-a povestit că a cultivat în 1955 cu porumb pentru siloz o suprafață de 500 ha. Producția a fost foarte mare și a dat mult de lucru la recoltare și însilozare. In schimb, sovhozul s-a ales cu o cantitate de porumb însilozat suficientă pentru doi ani de zile. Institutele de cercetări științifice și stațiunile experimentale și de selecțiune din zona fără cernoziom și din alte regiuni ale Uniunii Sovietice fac lucrări intense de selecțiune, în scopul obținerii de soiuri de porumb mai productive și, totodată, potrivite noilor condiții. Aceste încercări sunt pe cale de a da rezultate pozitive. In lucrările lor de selecție, unii selectionatori sovietici folosesc, ca material inițial, și soiuri de porumb provenite din R.P.R. Trebuie spus, de altfel, că soiurile noastre de porumb, și anume soiurile selecționate, se bucură în general de multă prețuire în Uniunea Sovietică. Interesul pentru cultura porumbului în Uniunea Sovietică este foarte mare. La conferința pe care am avut ocazia s-o țin la Institutul unional pentru cultură plantelor (V.I.R.) din Leningrad, despre cultura și ameliorarea porumbului în R.P.R., a asistat un public numeros, format nu numai din colaboratorii științifici ai Institutului, ci și din colaboratori și oameni de știință de la o serie de alte institute de cercetări și de învățămînt agricol superior. Conferința a fost urmată de întrebări și discuții interesante. După conferință, am fost invitat să cercetez colecția de hibrizi creați de stațiunile V.I.R.-ului și o parte din vestita colecție mondială de porumb. La sesiunea Academiei Unionale de Agricultură, care a avut loc la Moscova cu prilejul comemorării lui I. V. Miciurin, din numărul total al rapoartelor prezentate, zece au fost consacrate exclusiv culturii si ameliorării porumbului. Rapo"-Ing. VLADIMIR MOȘNEAGA șef de sector la I.C.A.R. laureat al Premiului de Stat tori au fost oameni de știință bine cunoscuți. Am avut prilejul să asist la raportul prezentat de academicianul D. A. Dolgușin despre soiurile de plante agricole create de Institutul Unional de selecție și genetică „T. D. Lîsenko“ din Odesa. O bună parte din raport a fost consacrată rezultatelor obținute în selecțiunea porumbului de către dr. Mussiiko. Raportul a fost însoțit de prezentarea unui material demonstrativ foarte interesant. Dr. Mussiiko obținut în ultimul timp un nou soia de porumb din subspecia Iridentata, varietatea Flavorubra, cu o capacitate de producție foarte ridicată. Cultivat în 1955 de către un colhoz din raionul Odesa pe o suprafață de cîteva zeci de ha, acest soi a produs în medie cîte 9.000 kg știuleți copți la ha. Soiul a fost obținut prin încrucișarea liberă a porumbului Learning adus din Kubanu soiurile Dnepropetrovskaia și Minnesota 13 extra. Deosebit de instructivă a fost vizita pe care am făcut-o la Expoziția agricolă unională de la Moscova. întreaga expoziție — cu toate clădirile și piețele ei, cu fîntînile arteziene și lacurile, cu plantațiile ornamentale și culturile experimente și demonstrative — formează un ansamblu arhitectonic armonios, care încîntă privirea. Frumuseții exterioare a pavilioanelor, îi corespunde un conținut bogat și foarte instructiv, care oglindește marile progrese realizate în agricultura sovietică cu ajutorul științei și tehnicii. Aceste progrese au început odată cu transformarea socialistă a agriculturii și introducerea pe scară din ce în ce mai largă a mecanizării lucrărilor, înainte de colectivizare, existau : Uniunea Sovietică 25 milioane de gospodării individuale. Astăzi, in locul acelor gospodării, există 59.000 colhozuri. O contribuție enormă la dezvoltarea agriculturii sovietice au adus-o și o aduc știința agricolă și experiența fruntașilor în producție. Producțiile deosebit de mari care se obțin astăzi pe ogoarele celor mai multe colhozuri și sovhozuri î-ar fi posibile fără o agrotehnică navitată — elaborată în urma unor cercetări științifice îndelungate — și fără soiuri selecționate, dotate cu însușiri superioare de productivitate și calitate, cu rezistență boli și diferiți dăunători, soiuri create cu ajutorul științei agrobiologice. Aceste soiuri sînt larg reprezentate la expoziția unională, iar numeroasele panouri și grafice arată rezultatele obținute în cultivarea lor și metodele de cultură folosite. Aspecte interesante ale agriculturii sovietice am cunoscut în Transcaucazia, anume în Republica Socialistă Sovietică Gruzină. Această republică este situată între lanțurile munților Caucazul Mare ș Caucazul Mic. In depresiunea formată între aceste două masive muntoase se întinde o regiune de cîmpie, care spre vest poartă numele de cîmpia Rionului. Pînă în anii Puterii Sovietice, cîmpia Rionului era o regiune mlăștinoasă, acoperită cu vegetație deasă; înainte de ultimul război, această regiune a fost asanată și introdusă în cultură. Clima Gruziei este caldă și umedă, mai cu seamă în cîmpia Rionului și de-a lungul țărmului Mării Negre, unde cantitatea de precipitațiuni atmosferice care cad anual se ridică în medie la 1.500 mm. Condițiile de climă din această parte a țării îngăduie cultura plantelor subtropicale: ceai, lămîi, mandarini, portocali, eucalipt, arbore de camfor, arbore de chinină, laur etc. In celelalte părți ale Gruziei se cultivă mult vița de vie și diferite specii de pomi fructiferi: meri, peri. Divini etc. Am avut ocazia să vizităm un colhoz din apropierea orașului Batumi, colhozul „L. M. Kaganovici" din satul Mahingiauri. Acest colhoz a fost înființat în 1931, cu un număr de 14 familii. Astăzi, colhozul întrunește 302 familii cu 1.000 de suflete, și posedă 600 ha teren de cultură, din care 435 ha sînt exploatate în comun de către membrii colhozului, iar restul este dat în folosința individuală a acestora. Colhozul „L. M. Kaganovici" este unul din colhozurile milionare ale Gruziei. Cultivă îndeosebi ceai, citrice și diferite alte specii de pomi fructiferi. Se ocupă totodată și cu creșterea vacilor de lapte. Are 108 vaci, din care 60 sînt smlgătoare. Fiecare vacă produce în medie 2.900 litri de lapte anual. Venitul colhozului, care se ridică la 3.500.000 ruble anual, provine în cea mai mare parte din cultura ceaiului. Colhozul are 4 școli, dintre care 2 medii și o casă de cultură. Am avut ocazia să cunosc personal viața îndestulată a colhoznicilor sovietici. Astfel, am vizitat casa primitoare a colhoznicului Mamud Bolkuádze, unde delegația noastră a petrecut o minunată după amiază Colhoznicul are opt copiii, toți instruiți, unii avînd acum familii proprii. Casa lui e foarte încăpătoare , frumoasă, bine mobilată și are lumină electrică, aparat de radio și mică bibliotecă. In curte, am văzut o mică mașină-turism, lucri nu tocmai rar la colhoznicii din Gruzia. Alături de casă,o grădină de pomi fructiferi, încărcați ciroci: mandarini, portocali, lămîi rodii etc. Astfel de gospodării înfloritoare am văzut și la alți colhoznici din apropiere. Vizita pe care am făcut-o în Uniunea Sovietică, colhozurile și sovhozurile prin care am fost, mi-ai dat posibilitatea să cunosc îndeaproape înflorirea continuă a agriculturii sovietice, nivelul ridicat de trai al colhoznicilor și lucrătorilor din agricultura sovietică. sut ®n Anai A kvs In vizită la agricultorii sovietici ♦ ♦ ♦ » »♦ » ♦ Pentru sporirea producției de utilaj petrolifer La începutul unui an nou și al Ing. LUCIANN unui nou cincinal, director al uzina oamenii muncii — din întreaga țară, mîndri de succesele realizate în dezvoltarea economiei, a culturii și în ridicarea nivelului de trai, citesc și discută documentele de importanță istorică ale Congresului al II-lea al Partidului Muncitoresc Român și, pe baza sarcinilor din Directivele Congresului cu privire la cel de a II-lea plan cincinal, își iau angajamente îndrăznețe, trecînd fără întîrziere la lupta pentru înfăptuira lor. Raportul de activitate al C.C. a P.M.R. la Congresul al II-lea a partidului, prezentat de tovarășii Gh. Gheorghiu-Dej, menționează printre ramurile industriale noi create în anii primului cincinal, producția de utilaj petrolifer. „Dacă în timpul capitaliștilor, întregu utilaj petrolifer era importat, — arată tovarășul Gh. Gheorghiu-De — azi, industria noastră acoperă nu numai toate nevoile țării, dar produce și cantități din ce în ce mai importante de utilaj pentru export1’. Colectivul nostru, sub îndrumarea partidului, a primit cu înflăcărare sarcina de a contribui la înfăptuirea operei de mare interes național, la construirea pentru întîia dată în țară a mașinilor și utilajului petrolifer. In realizarea acestei mari sarcini, ne-a dat un prețios ajuto: Uniunea Sovietică. Astfel, uzina a folosit în proiectarea majorități tipurilor de utilaj petrolifer documentație tehnică sovietică. Inginerii tehnicieni sovietici, au sprijini personal organizarea uzinei, proiectarea utilajelor și tehnologiei lor cît și dezvoltarea și mărirea producției. De asemenea, specialiști sovietici ne-au ajutat la profilarea uzinei și la formarea cadrelor de conducere. Am primit mașini-unelt sovietice de mare productivitate strunguri, mașini electronice de frezat matrițe, freze foarte productive mașini de sudură automată tip Patton, mașini de tăiat semiautomate raboteze ș. a. Frățescul ajutor sovietic ne-a ajutat să biruim greutățile, să realizăm succese însemnate. întreprinderea noastră produce acum trei tipuri d instalații de foraj, sape cu role etc Proiectele pentru sapele cu rol le-am primit direct de la uzinei sovietice „V.S.S.“, „Stalin“ și „Molotov”. La uzina noastră, se fabric de asemenea instalații pentru producția petroliferă și aparataj pentr rafinării. An de an, producția și productivitatea muncii au crescut, iar prețul de cost al produselor a scăzu datorită aplicării metodelor avansate de muncă sovietice. Față d anul 1950, productivitatea muncii crescut cu 38%, iar prețul de cos a scăzut cu 14,8%. Totodată, crescut și salariul mediu pe întreprindere cu 10,4%. Planul anual p 1955 l-am îndeplinit la producția globală încă din ziua de 14 noiembrie, iar la producția-marfă în ziua de 15 decembrie a. c. Utilajul petrolifer construit de nu nu numai că satisface nevoile industriei noastre petrolifere, dar e exportat în R. P. — exportat in k. r. TEODORESCU Chineză, în Co„1 Mai", Ploești reea și alte țări. — Exportăm, de exemplu, instalații complete de foraj, cazane cu aburi, capete de erupție, sape cu role etc. Aceste instalații și agregate au fost prezentate la expoziția de l Leipzig din 1954 și la aceea organizată la New Delhi din India în 1955, fiind mult apreciate de vizitatori. Directivele Congresului al II-lea al partidului cu privire la cel de al doilea plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale pe anii 1956— 1960 prevăd o serie de mari sarcini pentru constructorii de utilaj petrolifer. „Industria constructoare de mașini din R.P.R. — arată Directivele — în cursul celui de al doilea cincinal, va da o deosebită atenție fabricării utilajelor și mașinilor necesare industriei petrolifere, industriei mineritului, precum și instalațiilor și agregatelor necesare industriei chimice". Directivele mai prevăd reexaminarea din punct de vedere constructiv, tehnologic și al consumului de materiale, a tipurilor în fabricație și, în primul rînd, a tipurilor de utilaj petrolifer ș. a., pentru îmbunătățirea continuă a fabricației și a caracteristicelor produselor, pentru dotarea industriei petrolifere cu mașini și utilaje petrolifere cu tehnica cea mai nouă. In al doilea cincinal, va crește de două ori producția de utilaj petrolifer. In vederea îndeplinirii sarcinilor trasate de partid, uzina „1 Mai“ a prevăzut sporirea încă în 1956 a producției de utilaj petrolifer cu 70—80% față de 1955. Un ajutor prețios în munca noastră îl va constitui folosirea deplină a ajutorului și experienței sovietice , a documentației tehnice, a utilajului perfecționat, a metodelor de înaltă productivitate, precum și a tehnologiei sovietice înaintate. Deosebită atenție vom acorda specializării personalului tehnic. In planul de măsuri tehnico-organizatorice, menit să contribuie la îndeplinirea sarcinilor sporite care ne revin în 1956, s-au prevăzut o serie de acțiuni inspirate din practica înaintată a marilor uzine sovietice. Astfel, în vederea folosirii întregii capacități a întreprinderii, anul acesta vom introduce munca în trei schimburi, vom organiza profilarea secțiilor uzinei, vom îmbunătăți și completa sculele și dispozitivele necesare, vom mări capacitatea turnătoriei de oțel și vom instala utilaje noi, de înaltă tehnicitate. In uzină, vor fi introduse o serie de metode tehnice sovietice înaintate, cum sunt: cătirea cu curenți de înaltă frecvență, pentru care a și sosit din Uniunea Sovietică instalația necesară, și metoda de turnare cu miezuri fuzibile. In cursul celui de al doilea plan cincinal, vom produce tipuri noi de sape cu role, precum și instalații de foraj de tipul cel mai modern. Colectivul uzinei „1 Mai“ este hotărît să-și îndeplinească sarcina de cinste ce-i revine de a contribui la înzestrarea industriei noastre petrolifere cu utilaj de tipurile cele mai moderne, să mărească productivitatea muncii și să reducă prețul de cost al produselor. Pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice se desfășoară larg construcția de locuințe. Se construiesc case noi, cartiere și chiar orașe întregi, in orașele care au suferit de pe urma războiului, pe locurile unde rămăsese doar urma caselor vechi, s-au înălțat case frumoase, cu multe etaje. In anii de după război, în orașele și așezările muncitorești din Uniunea Sovietică s-au construit peste 200 de milioane metri pătrați de suprafață locativă. In cursul anului 1956, construcția de locuințe va lua o și mai mare dezvoltare, investițiile capitale pentru construcția de locuințe vor fi în acest an cu 14% mai mari, iar suprafața locativă va fi cu 17% mai mare decit în 1955. Mii de familii sovietice au sărbătorit Anul Nou in casă nouă. In clișeu :• construcția de case de locuit în raionul de sud-vest al Moscovei 1