Veac Nou, 1956 (Anul 12, nr. 1-51)

1956-01-06 / nr. 1

7 Muncitorii și tehnicienii, muncitori și intelectualii din țăranii tara noastră au pășit pragul noului an cu inimile pline de satisfacție și mîndrîe pentru însemnatele victorii repurtate în construcția economică și culturală, cu hotarîrea fermă de a contribui cu toate forțele, cu e­­nergia lor creatoare, la înfăptuirea mărețului program trasat de cel de al doilea Congres al Partidului Muncitoresc Român. Intelectualității legate de popor, pe care tovarășul Gh. Gheorghiu- Dej a numit-o mîndria poporului nostru, îi revin astăzi sarcini de seamă. Congresul partidului a che­mat intelectualii să devină factori mai activi în dezvoltarea culturii, științei și tehnicii, în răspîndirea ideologiei marxist-leniniste, a cu­noștințelor științifice despre natură și societate, în combaterea ideilor reacționare, a putredei ideologii burgheze, a idealismului și misticis­mului. Exemplul activității patriotice a intelectualității sovietice , al oa­menilor de știință, al scriitorilor și oamenilor de artă sovietici, care își închină întreaga lor capacitate de creație minunatului țel al făuririi comunismului, constituie un puter­nic îndemn pentru intelectualii din țara noastră. Organizațiile A.R.L.U.S. pot a­­duce o contribuție utilă la cunoaște­rea și însușirea creatoare de către oamenii de cultură, a cuceririlor ști­inței, artei și literaturii sovietice. Dar, așa cum au subliniat și lucră­rile celui de al IV-lea Congres al A.R.L.U.S.-ului, activitatea Asocia­ției noastre în rîndul intelectualilor n-a reușit încă să se ridice la înăl­țimea cerințelor. Chiar și în centre culturale atît de importante ca Bucu­rești, Iași, Gluj ș.a. munca orga­nizațiilor A.R.L.U.S. a fost pînă nu demult nesatisfăcătoare. In ultimul timp consiliile regio­nale și raionale A.R.L.U.S. au înce­put să acorde mai multă atenție activității în rîndurile oamenilor de știință, artă și literatură. In perioada Lunii prieteniei ro­­mîno-sovietice din 1955, și mai ales în cadrul „Săptămînii științei și tehnicii sovietice" au avut loc, în întreaga țară, numeroase manifes­tări care au făcut cunoscute mase­lor largi de intelectuali — medici, ingineri, agronomi etc. — _ cele mai noi realizări ale științei și teh­nicii sovietice. A fost îmbunătățită activitatea și în rîndurile juriștilor și cadrelor di­dactice — categorii de intelectuali care erau lăsate de multe ori în pa­tura sferei de activitate a Asociației­­ noastre. In această direcție s-a re­marcat mai ales activitatea desfășu­rată de consiliul raional A.R.L.U.S. Stalin din Capitală. Spre deosebire de trecut, în tot mai multe regiuni, popularizarea ION MORARU secretar adjunct al A.R.L.U.S.-ului ealizărilor culturii sovietice este onsiderată ca o sarcină important­t, permanentă, a Asociației noa­­tre. Astfel, consiliul regional C­ui i-a propus ca, în perioada trimes­­t­rului I al anului 1956, să desfășoa­­o bogată activitate propagandi­­tică în rîndul intelectualilor. In­­s­­tituțiile de învățămînt superior,­um ar fi, de pildă, la facultățile de chimie ale universităților „Babeș“ i „Bolyai“ se vor tine prelegeri cu obiectul: „Rolul ionilor radioactivi n chimia analitică", la facultățile de științe naturale vor avea loc onferințe consacrate principiilor iiciuriniste în dezvoltarea biologiei i­ar la facultățile de istorie, se va organiza în colaborare cu filiala In­stitutului de istorie al Academiei L P.R., un ciclu de conferințe cu ema: „Relațiile romîno-ruse de-a uungul veacurilor". Planul de muncă al consiliului regional mai prevede și alte acțiuni interesante, care vor i inițiate în colaborare cu filialele din Cluj ale Uniunii Scriitorilor și fie Uniunii Compozitorilor, precum și cu filiala Societății științelor me­­dicale. Un bogat program de manifes­­ări, menit să ducă la o mai largă răspîmdire a experienței pedagogiei sovietice în rîndul cadrelor didac­­tice este pregătit de consiliile regie­i ale A.R.L.U.S. din Regiunea Auto­­nomă Maghiară, Iași ș.a. Printre aceste manifestări se numără refe­­rate privind predarea diferitelor o­­biecte în școlile medii din U.R.S.S., discuții pe marginea lucrărilor lui Makarenko — „Poemul Pedagogic“ și „Steaguri pe turnuri" ș.a. Merită să fie relevată, de asemenea, iniția­­tiva consiliilor regionale: Craiova, Iași, Stalin ș.a. de a organiza, în sadrul instituțiilor teatrale, expu­­neri asupra problemelor creației ar­tistice în U.R.S.S. și a principiilor lui K. S. Stanislavski. Din păcate, mai sunt organizații :a, de exemplu, consiliile regionale Constanța, Timișoara ș.a. care nu acordă încă nici acum toată atenția și importanța cuvenită muncii prin­tre intelectuali. Datorită lipsei de îndrumare din partea consiliilor regionale și raio­nale, activitatea multor comisii A.R.L.U.S. din instituțiile științifi­ce, de învățămînt sau artă continuă să rămînă nesatisfăcătoare, ruptă de preocupările specifice colective­lor acestor instituții. Consiliile regionale și raionale A.R.L.U.S. trebuie să pună neîntîr­­ziat capăt atitudinii de subapreciere a activității în rîndurile intelectua­lilor; ele au datoria să ia măsuri concrete pentru îmbunătățirea aces­tei activități. Trebuie intensificată munca orga­nizațiilor noastre în rîndurile oame­nilor de știință, artă și literatură, a cadrelor didactice, pentru care însu­șirea realizărilor culturii sovietice reprezintă un ajutor de preț în mun­ca pentru făurirea culturii noi, so­cialiste în patria noastră. O atenție deosebită va trebui, să acordăm în viitor activității în rîndurile medi­cilor, juriștilor, a cadrelor din in­stituțiile științifice, de învățămînt și arta. Lichidarea formalismului, rutinei și metodelor birocratice de muncă și organizarea de acțiuni vii, atră­gătoare, atît prin conținutul lor cît și prin formele de prezentare, tre­buie să devină o preocupare conti­nuă a tuturor organizații!» A.R.L.U.S. Pentru aceasta, este de cea mai mare importantă stabilire, unei strînse conlucrări a organiza­țiilor A.R.L.U.S. cu instituțiile știin­țifice, de învătămînt și artă, cu uni unite de creație, cu diferite societăț științifice ca: Societatea știintelor medicale, Asociația juriștilor, Socie­tățile de științe naturale, istorice filologice, matematice și fizice etc Această conlucrare va trebui concre­tizată prin inițierea în comun a u­nor conferințe, referate științifice urmate de discuții, și consfătuiri pe ramuri de specialitate, a unor dăi de seamă ale oamenilor de știință și artă care au vizitat Uniunea So­vietică etc. în scopul ilustrării cele mai noi cuceriri ale științei, artei , literaturii sovietice. Este necesa ca, în această muncă, să fie atras specialiștii care au studiat ma mu­lti ani în Uniunea Sovietică ș au avut posibilitatea să cunoască nemijlocit cultura sovietică. Organizațiile A.R.L.U.S., trebui să înlesnească intelectualilor din țara noastră stabilirea unor legă­tui strînse pe cale de corespond­en­tă cu specialiștii sovietici, pentru se înfăptui un rodnic și permanen schimb de experiență, deosebit d important în munca lor științifică Consiliile regionale și raional trebuie să-și îndrepte atenția, în ma mare măsură ca pînă acum, asupr activității comisiilor A.R.L.U.S. din instituțiile științifice, de învățămîn și artă. In centrul activității aceste comisii trebuie să stea sarcina de desfășura o bogată activitate propa­gandistică, o intensă muncă de răs­pîndire a culturii sovietice, îndruma­rea permanentă, ajutorul și contro­lul activității acestor comisii, tre­buie să constituie o sarcină perm­a­nentă a organelor de conducere al A.R.L.U.S. Consiliile regionale și raional A.R.L.U.S. au datoria să analizez periodic activitatea desfășurată sînul intelectualilor pentru extinde­­­rea celor mai bune metode d muncă, pentru lichidarea lipsurile existente. Viața A.R.L. U.S. Să intensificăm activitatea A.R.L.U.S. in rîndurile intelectualilor Experiența sovietică — ajutor prețios în lupta pentru realizarea sarcinilor celui de al ll-lea cincinal Din primele zile ale noului an, 1956, oamenii muncii din țara noastră au pornit cu însuflețire la realizarea mărețelor sarcini prevă­zute în Directivele Congresului al II-lea al P.­­.R. cu privire la al doilea plan cincinal. Ei acordă cea mai mare importanță însușirii și aplicării creatoare a celor mai noi cuceriri ale științei și experienței înaintate sovietice, arme de preț în lupta pentru realizarea cu succes a sarcinilor construcției socialiste în țara noastră. Un obiectiv de mare răspundere înuustrua de pre­­ucrare chimică a petrolului a luat ființă acum vreo reizeci de ani. Până atunci, petro­lul era considerat exclusiv c­a­u aur­­să de combustibil lichid, uleiuri de unt, bitum și parafină. Apariția pe­trochimiei a fost condiționată de dezvoltarea industriei petrolifere. In Uniunea Sovietică, a fost tra­sată încă în 1939, la Congresul al XVlII-lea al P. C. (b) al U.R.S.S., sarcina importantă de a se crea „noi ramuri de sinteză organică (alcool sintetic, acid acetic etc.) pe baza utilizării produselor secundare de la prelucrarea țițeiului, fabrica­rea cauciucului, cocsului , și a­ gaze­lor naturale“. In Uniunea Sovieti­că, există astăzi o puternică indu­strie de sinteză organică pe baza hidrocarburilor gazo­ase industriale (gazele de cracare) și a celor natu­rale (gazele de sondă), care produ­ce alcooli sintetici, derivați cloru­rări ai hidrocarburilor, solvenți, detergenți (produse cu o acțiune de spălare asemănătoare aceleia a să­punului) ș.a. Prin prelucrarea chimică a­ hidro­carburilor gazoase și lichide din petrol, se obține, un produs impor­tant, cauciucul sintetic. Uniunea So­vietică este prima țară din lume care a obținut , industrial cauciuc sintetic, încă din­ 1931 — 1932. In raportul de activitate al C.C. al P.M.R. prezentat la Congresul al II-lea al partidului, tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej a arătat rolul impor­tant al cimizării petrolului. „In anii ce urmează — a­ spus tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej — vom dezvolta ra­murile principale ale industriei chi­mice și, în primul rînd, industria petrochimică, ramură importantă care prelucrează chimic produsele petrolifere. „Gazele de rafinărie, rezultate din prelucrarea petrolului, sunt folosite astăzi drept combustibil. In 1955, valoarea gazelor de rafinărie care s-au consumat drept combustibil, re­prezenta doar 45 milioane lei; dacă aceeași cantitate de gaze ar fi fost prelucrată în produse chimice, s-ar fi obținut o producție de 800 milioa­ne lei­. Raportul indică și liniile de dezvoltare a industriei petrochi­mice: în primul rînd obținerea de cauciuc sintetic, produse intermedia­re valoroase necesare industriei chimice și o gamă mare de produse chimice necesare industriei și agri­culturii. I­n dezvoltarea­dustriei petro- 1­e­tmice, folosim­­ î scară largă : itil­izările și exp­e­­riența sovietică a­oduselor interme­­­­diare și finite. Din gazele de cra­care, se valorifică în primul rînd hidro­carburile nesaturate (etilena, propilenă, butilenă, izobutilenă ș.a.). Prin procedee de descompunere ter­mică și de dehidrogenare, hidrocar­burile saturate sunt transformate în produse nesaturate. Deosebită importanță are meta­nul, hidrocarbură saturată din care se obțin amoniac, îngrășăminte a­­zotoase, acetilenă, negru de fum ș.a. Din etilenă, hidrocarbură­tă gazoasă, se obțin mase nesatura­plastice (polietilenă), alcool etilic etc. Din hidrocarburile nesaturate nu­mite butiiene, se obține cauciucul sintetic butadienă-stiren, cu utilizări asemănătoare cu ale cauciucului na­tural și cu unele proprietăți supe­rioare acestuia, precum și cauciucul numit „butii“, folosit îndeosebi pen­tru fabricarea camerelor de aer ale anvelopelor. In general, din totalul produselor­­ petrochimice, 20% îl constituie cau­ciucurile­­ sintetice, 14%, masele plastice și plastifianți­i, 11% amo­niacul, produsele pentru combate­rea insectelor și bolilor plantelor și alte produse necesare agriculturii. Pentru dezvoltarea industriei pe­trochimice în țara noastră, vom pri­mi un bogat și variat ajutor din partea Uniunii Sovietice , lucrări de bază în acest domeniu, precum și altă literatură tehnică de specialita­te; proiecte tip pentru instalații; li­vrări de utilaje; trimiterea unor spe­cialiști care ne vor ajuta să ridicăm viitoarele uzine. Un ajutor multila­teral vom primi pentru realizarea primei noastre uzine de cauciuc sin­tetic, care în 1960 va avea o capaci­tate de 25.000 tone. Lucrătorii din industria chimică sînt ferm hotărîți ca, folosind boga­tul ajutor științific și tehnic pe care ni-l acordă Uniunea Sovietică, să realizeze marile sarcini trasate de partid pentru valorificarea supe­rioară a petrolului, pentru crearea unor produse foarte necesare indus­triei, agriculturii, ridicării nivelului de trai al poporului nostru. Ing. ION MARINESCU director tehnic în Ministerul Industriei Chimice ivmn«­ VW VW V*<i« Cu prilejul călătoriei pe care am făcut-o în U.R.S.S., ca membru al delegației A.R.S.U.S. invitată de U.O.R.S. am avut prilejul cunosc la fața locului multe aspecte din bogata și minunata realitate a marii Țări a Socialismului. Ca a­­gronom, m-am interesat îndeosebi de realizările agriculturii sovietice. Primele aspecte ale agriculturii sovietice mi s-au înfățișat încă din zborul avionului care ne ducea spre Moscova. Era pe la jumătatea lunii octom­brie. In dreapta Prutului, rămîneau în­tinderi de teren în cea mai mare parte împărțite în nenumărate par­cele mici, lungi și înguste, caracte­ristice proprietății individuale. Sci­­colo, cîte o gospodărie colectivă sau de stat, cu terenul împărțit în tar­lale mari. Semănături de toamnă, pe atunci erau puține. Ogoare de toamnă, la fel. In stînga Prutului, în direcția de zbor a avionului, se deschidea o priveliște cu totul deosebită. Cît cuprindeai cu ochiul, vedeai terenul împărțit în tarlale mari, întinse, ca­racteristice proprietății socialiste. Se distingeau trei culori principale: verdele, care reprezenta semănătu­rile de toamnă, negrul ogoarelor de toamnă și galbenul culturilor de porumb. Ogoarele de toamnă repre­zentau la acea vreme circa 25— 30 k t) din suprafața cultivabilă. Un aspect asemănător mi s-a în­fățișat apoi și în cîmpia Kubanului, în Ucraina răsăriteană și mult mai spre nord, cu ocazia înapoierii la Moscova din călătoria făcută în Transcaucazia. Un fapt caracteristic pentru agri­cultura sovietică din anul 1955 au fost suprafețele foarte mari afectate culturii porumbului. In Ucraina, a­­proape o treime din suprafața des­tinată culturilor de cîmp a fost o­­cupată cu porumb. Dar cultura ace­stei plante s-a extins mult și dincolo de granițele de nord ale Ucrainei, pînă în regiunea Moscovei. am Colhoznicii din Ucraina, cu care avut ocazia să stau de vorbă, mi-au spus că în anul trecut, col­hozurile au cultivat cu porumb su­prafețe de 3—4 ori mai mari decît în 1954. O sporire a cultivate cu porumb a suprafețelor avut loc în toate regiunile producătoare de po­rumb din Uniunea Sovietică. De unde în anul 1953 suprafața totală cultivată cu­ porumb în Uniunea So­vietică a fost de 3.500.000 ha., iar în 1954 de 4.300.000 ha, în 1955 ea a atins 17.900.000 ha. Această extindere impresionantă a culturii porumbului într-un timp atît de scurt este urmarea îndrumă­rilor date de Partidul Comunist și de Guvernul Sovietic în vederea a­sigurării unei baze furajere puter­nice, necesară dezvoltării creșterii animalelor. De cîțiva ani încoace se fac în­cercări de cultură a porumbului și în regiunile care, din cauza condi­țiilor de climă, erau socotite pînă nu de mult improprii acestei cul­turi. In 1955, astfel de încercări s-au făcut în zona centrală a U.R.S.S., în Belorusia și chiar în regiunea Leningradului. Un director de sovhoz din regiu­nea Voronej mi-a povestit că a cul­tivat în 1955 cu porumb pentru si­loz o suprafață de 500 ha. Produc­ția a fost foarte mare și a dat mult de lucru la recoltare și însilozare. In schimb, sovhozul s-a ales cu o cantitate de porumb însilozat sufi­cientă pentru doi ani de zile. Institutele de cercetări științifice și stațiunile experimentale și de se­­lecțiune din zona fără cernoziom și din alte regiuni ale Uniunii Sovie­tice fac lucrări intense de selecțiu­­ne, în scopul obținerii de soiuri de porumb mai productive și, totodată, potrivite noilor condiții. Aceste în­cercări sunt pe cale de a da rezul­tate pozitive. In lucrările lor de selecție, unii selectionatori sovietici folosesc, ca material inițial, și soiuri de porumb provenite din R.P.R. Trebuie spus, de altfel, că soiurile noastre de po­rumb, și anume soiurile selecțio­nate, se bucură în general de multă prețuire în Uniunea Sovietică. Interesul pentru cultura porum­bului în Uniunea Sovietică este foarte mare. La conferința pe care am avut ocazia s-o țin la Institutul unional pentru cultură plantelor (V.I.R.) din Leningrad, despre cultura și a­­meliorarea porumbului în R.P.R., a asistat un public numeros, format nu numai din colaboratorii științi­fici ai Institutului, ci și din colabo­ratori și oameni de știință de la o serie de alte institute de cercetări și de învățămînt agricol superior. Conferința a fost urmată de între­bări și discuții interesante. După conferință, am fost invitat să cer­cetez colecția de hibrizi creați de stațiunile V.I.R.-ului și o parte din vestita colecție mondială de po­rumb. La sesiunea Academiei Unionale de Agricultură, care a avut loc la Moscova cu prilejul comemorării lui I. V. Miciurin, din numărul to­tal al rapoartelor prezentate, zece au fost consacrate exclusiv culturii si ameliorării porumbului. Rapo"-Ing. VLADIMIR MOȘNEAGA șef de sector la I.C.A.R. laureat al Premiului­­ de Stat tori au fost oameni de știință bine cunoscuți. Am avut prilejul să asist la ra­portul prezentat de academicianul D. A. Dolgușin despre soiurile de plante agricole create de Institutul Unional de selecție și genetică „T. D. Lîsenko“ din Odesa. O bună parte din raport a fost consacrată rezultatelor obținute în selecțiunea porumbului de către dr. Mussiiko. Raportul a fost însoțit de prezenta­rea unui material demonstrativ foarte interesant. Dr. Mussiiko obținut în ultimul timp un nou soi­a de porumb din subspecia Iridentata, varietatea Flavorubra, cu o capaci­tate de producție foarte ridicată. Cultivat în 1955 de către un colhoz din raionul Odesa pe o suprafață de cîteva zeci de ha, acest soi a produs în medie cîte 9.000 kg știu­­leți copți la ha. Soiul a fost obți­nut prin încrucișarea liberă a po­rumbului Learning adus din Kuban­­u soiurile Dnepropetrovskaia și Minnesota 13 extra. Deosebit de instructivă a fost vi­zita pe care am făcut-o la Expoziția agricolă unională de la Moscova. întreaga expoziție — cu toate clădirile și piețele ei, cu fîntînile arteziene și lacurile, cu plantațiile ornamentale și culturile experimen­te și demonstrative — formează un ansamblu arhitectonic armonios, care încîntă privirea. Frumuseții ex­­terioare a pavilioanelor, îi cores­­punde un conținut bogat și foarte instructiv, care oglindește marile progrese realizate în agricultura sovietică cu ajutorul științei și teh­­nicii. Aceste progrese au început odată cu transformarea socialistă a agriculturii și introducerea pe sca­ră din ce în ce mai largă a meca­­nizării lucrărilor, înainte de colectivizare, existau : Uniunea Sovietică 25 milioane de gospodării individuale. Astăzi, in locul acelor gospodării, există 59.000 colhozuri. O contribuție enormă la dezvol­­tarea agriculturii sovietice au a­­dus-o și o aduc știința agricolă și experiența fruntașilor în producție. Producțiile deosebit de mari care se obțin astăzi pe ogoarele celor mai multe colhozuri și sovhozuri î-ar fi posibile fără o agrotehnică navitată — elaborată în urma unor cercetări științifice îndelungate — și fără soiuri­­ selecționate, dotate cu însușiri superioare de producti­vitate și calitate, cu rezistență boli și diferiți dăunători, soiuri cre­­­ate cu ajutorul științei agrobiolo­gice. Aceste soiuri sînt larg repre­zentate la expoziția unională, iar numeroasele panouri și grafice a­rată rezultatele obținute în cultiva­rea lor și metodele de cultură folo­site. Aspecte interesante ale agricul­turii sovietice am cunoscut în Transcaucazia, anume în Republica Socialistă Sovietică Gruzină. Acea­stă republică este situată între lan­țurile munților Caucazul Mare ș Caucazul Mic. In depresiunea for­mată între aceste două masive mun­toase se întinde o regiune de cîm­pie, care spre vest poartă numele de cîmpia Rionului. Pînă în anii Puterii Sovietice, cîmpia Rionului era o regiune mlăștinoasă, acope­rită cu vegetație deasă; înainte de ultimul război, această regiune a fost asanată și introdusă în cul­tură. Clima Gruziei este caldă și ume­dă, mai cu seamă în cîmpia Rionu­lui și de-a lungul țărmului Mării Negre, unde cantitatea de precipi­­tațiuni atmosferice care cad anual se ridică în medie la 1.500 mm. Condițiile de climă din această par­te a țării îngăduie cultura plante­lor subtropicale: ceai, lămîi, manda­rini, portocali, eucalipt, arbore de camfor, arbore de chinină, laur etc. In celelalte părți ale Gruziei se cultivă mult vița de vie și diferite specii de pomi fructiferi: meri, peri. Divini etc. Am avut ocazia să vizităm un colhoz din apropierea orașului Ba­tumi, colhozul „L. M. Kaganovici" din satul Mahingiauri. Acest colhoz a fost înființat în 1931, cu un nu­măr de 14 familii. Astăzi, colhozul întrunește 302 familii cu 1.000 de suflete, și posedă 600 ha teren de cultură, din care 435 ha sîn­t ex­ploatate în comun de către mem­brii colhozului, iar restul este dat în folosința individuală a acestora. Colhozul „L. M. Kaganovici" este unul din colhozurile milionare ale Gruziei. Cultivă îndeosebi­ ceai, ci­trice și diferite alte specii de pomi fructiferi. Se ocupă totodată și cu creșterea vacilor­ de lapte. Are 108 vaci, din care 60 sînt sm­lgătoare. Fiecare vacă produce în medie 2.900 litri de lapte anual. Venitul colhozului, care se ridică la 3.500.000 ruble­­ anual, provine în cea mai mare parte din cultura ceaiului. Colhozul are 4 școli, dintre care 2 medii și o casă de cultură. Am avut ocazia să cunosc personal via­ța îndestulată a colhoznicilor sovie­tici. Astfel, am vizitat casa primi­toare a colhoznicului Mamud Bol­­kuádze, unde delegația noastră a petrecut o minunată după amiază Colhoznicul are opt copiii, toți in­struiți, unii avînd acum familii pro­prii. Casa lui e foarte încăpătoare , frumoasă, bine mobilată și are lu­mină electrică, aparat de radio ș­i mică bibliotecă. In curte, am vă­zut o mică mașină-turism, lucri nu tocmai rar la colhoznicii din Gruzia. Alături de casă­­,o gră­dină de pomi fructiferi, încărcați ci­roci: mandarini, portocali, lămîi rodii etc. Astfel de gospodării în­floritoare am văzut și la alți col­hoznici din apropiere. Vizita pe care am făcut-o în Uni­unea Sovietică, colhozurile și sov­hozurile prin care am fost, mi-ai dat posibilitatea să cunosc îndea­­proape înflorirea continuă a agri­culturii sovietice, nivelul ridicat de trai al colhoznicilor și lucrătorilor din agricultura sovietică. sut ®­n A­­nai A kvs In vizită la agricultorii sovietici ♦ ♦ ♦ » »­♦ » ♦ Pentru sporirea producției de utilaj petrolifer La începutul u­­­­nui an nou și al Ing. LUCIANN unui nou cincinal, director al uzina oamenii muncii — din întreaga țară, mîndri de succe­­sele realizate în dezvoltarea eco­nomiei, a culturii și în ridicarea nivelului de trai, citesc și discută documentele de importanță istorică ale Congresului al II-lea al Parti­dului Muncitoresc Român și, pe baza sarcinilor din Directivele Con­gresului cu privire la cel de a II-lea plan cincinal, își iau angaja­mente îndrăznețe, trecînd fără în­tîrziere la lupta pentru înfăptuira lor. Raportul de activitate al C.C. a P.M.R. la Congresul al II-lea a partidului, prezentat de tovarășii Gh. Gheorghiu-Dej, menționează printre ramurile industriale noi create în anii primului cincinal, pro­ducția de utilaj petrolifer. „Dacă în timpul capitaliștilor, întregu utilaj petrolifer era importat, — arată tovarășul Gh. Gheorghiu-De — azi, industria noastră acoperă nu numai toate nevoile țării, dar produce și cantități din ce în ce mai importante de utilaj pentru ex­port1’. Colectivul nostru, sub îndruma­rea partidului, a primit cu înflăcă­rare sarcina de a contribui la în­făptuirea operei de mare interes național, la construirea pentru în­­tîia dată în țară a mașinilor și uti­lajului petrolifer. In realizarea acestei mari sar­cini, ne-a dat un prețios ajuto: Uniunea Sovietică. Astfel, uzina a folosit în proiectarea majorități tipurilor de utilaj petrolifer docu­mentație tehnică sovietică. Inginer­ii tehnicieni sovietici, au sprijini personal organizarea uzinei, proiec­tarea utilajelor și tehnologiei lor cît și dezvoltarea și mărirea pro­ducției. De asemenea, specialiști sovietici ne-au ajutat la profilarea uzinei și la formarea cadrelor de conducere. Am primit mașini-unelt sovietice de mare productivitate strunguri, mașini electronice de fre­zat matrițe, freze foarte productive mașini de sudură automată tip Pat­ton, mașini de tăiat semiautomate raboteze ș. a. Frățescul ajutor sovietic ne-a aju­tat să biruim greutățile, să realizăm succese însemnate. întreprinderea noastră produce acum trei tipuri d instalații de foraj, sape cu role etc Proiectele pentru sapele cu rol le-am primit direct de la uzinei sovietice „V.S.S.“, „Stalin“ și „Mo­lotov”. La uzina noastră, se fabric de asemenea instalații pentru pro­ducția petroliferă și aparataj pentr rafinării. An de an, producția și producti­vitatea muncii au crescut, iar pre­țul de cost al produselor a scăzu datorită aplicării metodelor avan­sate de muncă sovietice. Față d anul 1950, productivitatea muncii crescut cu 38%­, iar prețul de cos a scăzut cu 14,8%­. Totodată, crescut și salariul mediu pe între­prindere cu 10,4%. Planul anual p 1955 l-am îndeplinit la producția globală încă din ziua de 14 noiem­brie, iar la producția-marfă în ziua de 15 decembrie a. c. Utilajul petrolifer construit de nu nu numai că satisface nevoile in­dustriei noastre petrolifere, dar e­­ exportat în R. P. — exportat in k. r. TEODORESCU Chineză, în Co­­„1 Mai", Ploești reea și alte țări. — Exportăm, de exemplu, instalații complete de fo­raj, cazane cu aburi, capete de erupție, sape cu role etc. Aceste in­stalații și agregate au fost prezen­tate la expoziția de l Leipzig din 1954 și la aceea organizată la New Delhi din India în 1955, fiind mult apreciate de vizitatori. Directivele Congresului al II-lea al partidului cu privire la cel de al doilea plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale pe anii 1956— 1960 prevăd o serie de mari sarcini pentru constructorii de utilaj petro­lifer. „Industria constructoare de mașini din R.P.R. — arată Directi­vele — în cursul celui de al doilea cincinal, va da o deosebită atenție fabricării utilajelor și mașinilor ne­cesare industriei petrolifere, indus­triei mineritului, precum și instala­țiilor și agregatelor necesare indus­triei chimice". Directivele mai pre­văd reexaminarea din punct de ve­dere constructiv, tehnologic și al consumului de materiale, a tipurilor în fabricație și, în primul rînd, a tipurilor de utilaj petrolifer ș. a., pentru îmbunătățirea continuă a fa­bricației și a caracteristicelor pro­duselor, pentru dotarea industriei petrolifere cu mașini și utilaje pe­trolifere cu tehnica cea mai nouă. In al doilea cincinal, va crește de două ori producția de utilaj petro­lifer. In vederea îndeplinirii sarcinilor trasate de partid, uzina „1 Mai“ a prevăzut sporirea încă în 1956 a producției de utilaj petrolifer cu 70—80% față de 1955. Un ajutor prețios în munca noastră îl va con­stitui folosirea deplină a ajutorului și experienței sovietice , a docu­mentației tehnice, a utilajului per­fecționat, a metodelor de înaltă pro­ductivitate, precum și a tehnologiei sovietice înaintate. Deosebită aten­ție vom acorda specializării perso­nalului tehnic. In planul de măsuri tehnico-organizatorice, menit să contribuie la îndeplinirea sarcinilor sporite care ne revin în 1956, s-au prevăzut o serie de acțiuni inspirate din practica înaintată a marilor uzine sovietice. Astfel, în vederea folosirii întregii capacități a între­prinderii, anul acesta vom introduce munca în trei schimburi, vom or­ganiza profilarea secțiilor uzinei, vom îmbunătăți și completa sculele și dispozitivele necesare, vom mări capacitatea turnătoriei de oțel și vom instala utilaje noi, de înaltă tehnicitate. In uzină, vor fi intro­duse o serie de metode tehnice so­vietice înaintate, cum sunt: cătirea cu curenți de înaltă frecvență, pen­tru care a și sosit din Uniunea So­vietică instalația necesară, și me­toda de turnare cu miezuri fuzibile. In cursul celui de al doilea plan cincinal, vom produce tipuri noi de sape cu role, precum și instalații de foraj de tipul cel mai modern. Colectivul uzinei „1 Mai“ este ho­­tărît să-și îndeplinească sarcina de cinste ce-i revine de a contribui la înzestrarea industriei noastre petro­lifere cu utilaj de tipurile cele mai moderne, să mărească productivita­tea muncii și să reducă prețul de cost al produselor. Pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice se desfășoară larg construcția de locuințe. Se construiesc case noi, cartiere și chiar orașe întregi, in orașele care au suferit de pe urma războiului, pe locurile unde rămă­sese doar urma caselor vechi, s-au înălțat case fru­moase, cu multe etaje. In anii de după război, în orașele și așezările mun­citorești din Uniunea Sovietică s-au construit peste 200 de milioane metri pătrați de suprafață locativă. In cursul anului 1956, construcția de locuințe va lua o și mai mare dezvoltare, investițiile capitale pentru construcția de locuințe vor fi în acest an cu 14% mai mari, iar suprafața locativă va fi cu 17% mai mare decit în 1955. Mii de familii sovietice au sărbătorit Anul Nou in casă nouă. In clișeu :• construcția de case de locuit în raionul de sud-vest al Moscovei 1

Next